referitoare la interpretarea și aplicarea art. 20^1 din Legea nr. 80/1995 și art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005 coroborate cu art. 40-43 din anexa nr. 7 secțiunea a II-a din Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177/2016
Dosar nr. 1.044/1/2025
| Mariana Constantinescu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Adina Georgeta Nicolae | - judecător la Secția I civilă |
| Lavinia Dascălu | - judecător la Secția I civilă |
| Cristina Truțescu | - judecător la Secția I civilă |
| Adina Georgeta Ponea | - judecător la Secția I civilă |
| Cristina Dobrescu | - judecător la Secția I civilă |
| Virginia Florentina Duminecă | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ianina Blandiana Grădinaru | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Mihaela Mîneran | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Marcela Marta Iacob | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Adriana Nicolae | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Gabriela Elena Bogasiu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Carmen Maria Ilie | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Alina Nicoleta Ghica Velescu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Bogdan Cristea | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Ramona Maria Gliga | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.044/1/2025 este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 5.777/117/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
Dacă, în interpretarea și aplicarea art. 20^1 din Legea nr. 80/1995 și art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005 coroborate cu art. 40-43 din anexa nr. 7 secțiunea a II-a din Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177/2016, schimbarea din funcție la cerere, spre deosebire de mutarea la cerere, este de natură a împiedica acordarea compensației pentru chirie cadrelor militare în activitate.
Magistratul-asistent arată că la dosar a fost depus raportul întocmit.
Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:
Prin Încheierea din 15 aprilie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 5.777/117/2024, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
Sesizarea a fost înregistrată la 14 mai 2025, cu nr. 1.044/1/2025.
Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 80/1995
Articolul 20^1
Cadrele militare în activitate numite în prima funcție/mutate în interesul serviciului, detașate și/sau împuternicite întro altă garnizoană decât cea în care își au domiciliul și care nu dețin locuință proprietate personală în acea garnizoană, nici ei și nici soțiile sau soții acestora, în situația în care nu li se poate asigura spațiu de locuit corespunzător, au dreptul la o compensație lunară pentru chirie de până la 50% din solda lunară.
Cadrele militare în activitate numite în prima funcție, mutate în interesul serviciului, detașate și/sau împuternicite într-o garnizoană în care își au domiciliul, dar care nu dețin locuință proprietate personală, nici ei și nici soțiile sau soții acestora, în situația în care nu li se poate asigura spațiu de locuit corespunzător, pot beneficia, în cazuri justificate, pe baza rezultatelor anchetei sociale efectuate de o comisie constituită prin ordin al ministrului apărării naționale, de compensația lunară pentru chirie, prevăzută la alin. 1, la propunerea comandanților sau a șefilor cadrelor militare respective.
Cadrele militare care îndeplinesc condițiile de acordare a compensației lunare pentru chirie potrivit alin. 1 și 2 și care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziționării unei locuințe sau încheie un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuințe beneficiază de compensația lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăși durata de derulare a creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate, respectiv pentru plata ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate. În această situație, compensația lunară pentru chirie se acordă în cuantumul prevăzut la alin. 1, dar nu poate depăși rata lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar sau pentru contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate.
(...)
Cadrele militare în activitate, mutate sau detașate și/sau împuternicite, prevăzute la alin. 1, pot beneficia de compensație lunară pentru chirie într-o singură garnizoană.
(...)
Cuantumul concret al compensației prevăzute la alin. 1, 2 și 2^1, precum și condițiile de acordare a acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului apărării naționale.
(...)
Articolul 76
Mutarea cadrelor militare în activitate dintr-o unitate în alta, precum și în cadrul aceleiași unități se efectuează o singură dată pe an, cu excepția situațiilor deosebite stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale.
Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005 privind stabilirea cuantumului și condițiilor de acordare a compensației lunare pentru chirie cadrelor militare în activitate din Ministerul Apărării Naționale, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005
Articolul 2
Cadrul militar în activitate numit în prima funcție, mutat în interesul serviciului, detașat și/sau împuternicit într-o altă garnizoană/localitate decât cea în care își are domiciliul beneficiază de compensația lunară pentru chirie dacă îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a)nu efectuează naveta la și de la locul de muncă. Această condiție nu se ia în calcul în cazul în care naveta se efectuează la și de la locuința închiriată;
b)cadrul militar în activitate ori soția/soțul acestuia nu deține o locuință proprietate personală în garnizoana/localitatea în care a fost numit în prima funcție, a fost mutat în interesul serviciului, a fost detașat și/sau împuternicit;
b^1)soțul/soția încadrat/încadrată în altă autoritate sau instituție publică nu beneficiază de spațiu de locuit asigurat de aceasta în aceeași garnizoană/localitate sau de compensație pentru chirie/decontarea chiriei pentru locuință închiriată în aceeași garnizoană/localitate;
c)nu i se asigură de către Ministerul Apărării Naționale un spațiu de locuit corespunzător potrivit prevederilor legale, pentru acesta și, după caz, pentru el și pentru membrii de familie;
d)nu are atribuită, prin contract de închiriere cu plata subvenționată a chiriei, nici el și nici soțul/soția, o locuință din fondul locativ de stat în garnizoana/localitatea unde a fost numit în prima funcție, a fost mutat în interesul serviciului, a fost detașat și/sau împuternicit;
e)prezintă un contract de închiriere a unui spațiu de locuit încheiat în nume propriu sau în numele soțului/soției, altul decât cel prevăzut la lit. d). Nu se acordă compensația lunară pentru chirie în situația în care contractul de închiriere a fost încheiat cu copiii/părinții cadrului militar în activitate ori ai soțului/soției acesteia/acestuia;
f)locuința închiriată să fie astfel situată încât să îi permită îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Aprecierea îndeplinirii acestei condiții se face de către comisia prevăzută la art. 1 alin. (4), iar pentru comandant aprecierea se face de către comisia stabilită la eșalonul imediat superior.
Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile militare ale Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare, denumit în continuare Ordinul nr. 177/2016, în forma inițială
Anexa nr. 7 - Nașterea și modificarea raporturilor de serviciu, suspendarea din funcție și trecerea în rezervă a cadrelor militare
Capitolul II - Proceduri privind nașterea și modificarea raporturilor de serviciu, suspendarea din funcție și trecerea în rezervă a cadrelor militare
Secțiunea a 2-a - Modificarea raportului de serviciu și suspendarea din funcție
Articolul 40
(1)Schimbarea din funcție a cadrului militar, în interesul serviciului, se realizează la propunerea șefului nemijlocit al structurii în care este prevăzut postul vacant, materializată într-o notă de prezentare, cu aprobarea șefului unității, fie la inițiativa acestuia din urmă.
(2)În vederea fundamentării deciziei privind schimbarea din funcție, șeful unității/șeful nemijlocit poate realiza un interviu de cunoaștere a cadrului militar.
(3)Decizia privind schimbarea din funcție se ia după obținerea acordului scris al cadrului militar.
Articolul 41
(1)Schimbarea din funcție a cadrului militar, la cerere, se realizează prin raport scris adresat șefului unității.
(2)Raportul, înregistrat la secretariatul unității, se transmite structurii de resurse umane pentru a confirma existența postului vacant și îndeplinirea condițiilor de ocupare prevăzute în fișa postului.
(3)Raportul, avizat de șeful structurii la care se solicită mutarea, se prezintă șefului unității.
(4)În vederea fundamentării deciziei privind schimbarea din funcție, șeful unității/șeful nemijlocit poate realiza un interviu de cunoaștere a cadrului militar.
(5)Refuzul privind schimbarea din funcție se motivează și se comunică cadrului militar.
Articolul 42
(1)Mutarea cadrului militar, în interesul serviciului, se realizează la propunerea șefului nemijlocit al structurii în care este prevăzut postul vacant, cu aprobarea șefului unității, fie la inițiativa acestuia din urmă.
(2)În vederea fundamentării deciziei privind mutarea, șeful unității cesionare poate solicita șefului unității cedente acordul de principiu, precum și transmiterea dosarului personal al cadrului militar. Șeful unității/Șeful nemijlocit poate realiza un interviu de cunoaștere a cadrului militar.
(3)În situația în care a fost adoptată decizia privind mutarea cadrului militar, șeful unității cesionare solicită acordul scris al cadrului militar, precum și al șefului unității cedente.
(4)Unitatea cedentă, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la primirea raportului de mutare în condițiile alin. (3), întreprinde demersurile necesare în vederea emiterii actului administrativ de mutare sau, după caz, transmite unității cesionare motivarea refuzului aprobării mutării.
Articolul 43
(1)Mutarea cadrului militar, la cerere, se realizează prin raport scris adresat șefului unității cesionare. Raportul se înregistrează la secretariatul acestei unități.
(2)Șeful unității cesionare poate solicita șefului unității cedente acordul de principiu, precum și transmiterea dosarului personal al cadrului militar.
(3)În vederea fundamentării deciziei privind mutarea, șeful unității cesionare/șeful nemijlocit poate realiza un interviu de cunoaștere a cadrului militar.
(4)În situația în care a fost adoptată decizia privind mutarea cadrului militar, șeful unității cesionare transmite unității cedente raportul de mutare al cadrului militar și solicită acordul șefului unității cedente.
(5)Unitatea cedentă, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la primirea raportului de mutare în condițiile alin. (4), întreprinde demersurile necesare în vederea emiterii actului administrativ de mutare, sau, după caz, comunică unității cesionare motivele care au stat la baza refuzului mutării.
Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177/2016 privind activitatea de management resurse umane în unitățile militare ale Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 87/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul resurselor umane în Ministerul Afacerilor Interne, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 5 iunie 2020
Anexa nr. 7 - Nașterea și modificarea raporturilor de serviciu, suspendarea din funcție și trecerea în rezervă a cadrelor militare
Capitolul II - Proceduri privind nașterea și modificarea raporturilor de serviciu, suspendarea din funcție și trecerea în rezervă a cadrelor militare
Secțiunea a 2-a - Modificarea raportului de serviciu și suspendarea din funcție §8. Procedura mutării cadrului militar (...)
Articolul 40
(1)Mutarea cadrului militar în interesul serviciului în cadrul aceleiași unități se realizează fie la propunerea șefului nemijlocit al structurii în care este prevăzut postul vacant, materializată într-o notă de prezentare, cu aprobarea șefului unității, fie la inițiativa acestuia din urmă.
(2)În vederea fundamentării deciziei privind mutarea, șeful unității/șeful nemijlocit poate realiza un interviu de cunoaștere a cadrului militar.
(3)Decizia privind mutarea se ia după obținerea acordului scris al cadrului militar.
Articolul 41
(1)Mutarea cadrului militar în interesul serviciului în cadrul altei unități se realizează fie la propunerea șefului nemijlocit al structurii în care este prevăzut postul vacant, materializată într-o notă de prezentare, cu aprobarea șefului unității, fie la inițiativa acestuia din urmă.
(2)În vederea fundamentării deciziei privind mutarea, șeful unității cesionare solicită șefului unității cedente acordul de principiu, precum și transmiterea dosarului personal al cadrului militar. Șeful unității/Șeful nemijlocit poate realiza un interviu de cunoaștere a cadrului militar.
(3)În situația în care a fost adoptată decizia privind mutarea cadrului militar, șeful unității cesionare solicită acordul scris al cadrului militar, precum și al șefului unității cedente.
(4)Unitatea cedentă, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la primirea raportului de mutare în condițiile alin. (3), întreprinde demersurile necesare în vederea emiterii actului administrativ de mutare sau, după caz, transmite unității cesionare motivarea refuzului aprobării mutării.
Articolul 42
(1)Mutarea cadrului militar la cerere în cadrul aceleiași unități se solicită de către cadrul militar, prin raport scris adresat șefului unității.
(2)Raportul, înregistrat la secretariatul unității, se transmite structurii de resurse umane pentru a confirma existența postului vacant și îndeplinirea de către cadrul militar a condițiilor de ocupare prevăzute în fișa postului.
(3)Raportul, avizat de șeful structurii la care se solicită mutarea, se prezintă șefului unității.
(4)În vederea fundamentării deciziei privind mutarea, șeful unității/șeful nemijlocit poate realiza un interviu de cunoaștere a cadrului militar.
(5)Refuzul privind mutarea se motivează și se aduce la cunoștința cadrului militar.
Articolul 43
(1)Mutarea cadrului militar la cerere în cadrul altei unități din MAI se solicită de către cadrul militar, prin raport scris adresat șefului unității cesionare. Raportul se înregistrează la secretariatul acestei unități.
(2)Șeful unității cesionare solicită șefului unității cedente acordul de principiu, precum și transmiterea dosarului personal al cadrului militar.
(3)În vederea fundamentării deciziei privind mutarea, șeful unității cesionare/șeful nemijlocit poate realiza un interviu de cunoaștere a cadrului militar.
(4)În situația în care a fost adoptată decizia privind mutarea cadrului militar, șeful unității cesionare transmite unității cedente raportul de mutare a cadrului militar și solicită acordul șefului unității cedente.
(5)Unitatea cedentă, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la primirea raportului de mutare în condițiile alin. (4), întreprinde demersurile necesare în vederea emiterii actului administrativ de mutare sau, după caz, comunică unității cesionare și cadrului militar motivele care au stat la baza refuzului mutării.
Prin Acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 23 octombrie 2024 cu nr. 5.777/117/2024, reclamantul I.S.U. (...) a solicitat obligarea pârâtului persoană fizică la plata sumei de 15.204 lei, ca urmare a angajării răspunderii materiale a militarilor.
În motivare, s-a arătat că pârâtul, având calitatea de cadru militar în activitate în cadrul Gărzii de intervenție A, numit în prima funcție la Detașamentul de Pompieri H începând cu anul 2007, a primit dreptul la compensație lunară pentru plata ratei pentru un imobil situat în localitatea H, în urma Raportului personal nr. (...) din 5 iulie 2021, contractul de credit fiind întocmit la 4 februarie 2020.
Ulterior, în baza Adresei nr. (...) din 18 aprilie 2024, întocmită de I.S.U. C în cadrul misiunii de audit care s-a desfășurat în trimestrul I al anului 2024, s-a constatat acordarea eronată a compensației lunare în vederea achitării ratei sau fracțiunii de rată pentru achiziționarea unei locuințe, dispunându-se, în același timp, și o cercetare administrativă în condițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 80/1995.
În urma acesteia s-a constatat că, începând cu 1.01.2021, pârâtul nu mai avea dreptul legal la compensația lunară pentru plata ratei, deoarece și-a pierdut acest drept în anul 2016, când a fost schimbat în funcție la cerere, de la Garda de intervenție H la Garda de intervenție A (în cadrul Detașamentului de Pompieri H).
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1.01.2021-23.10.2021, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a arătat că îndeplinea toate condițiile legale pentru a beneficia de compensația lunară de chirie pentru plata ratei; astfel, pârâtul a avut tot timpul domiciliul în orașul H, fiind numit în prima funcție în anul 2007 la Detașamentul de Pompieri H; în 2008 a fost mutat în interesul serviciului în cadrul aceleiași unități la Garda de intervenție A (perioadă în care îi erau aplicabile prevederile art. 20^1 alin. 1 din Legea nr. 80/1995), a fost pus la dispoziție pentru 15 zile în H, la 1.02.2016 a fost schimbat în funcție la cerere, în cadrul Detașamentului de Pompieri H, de la Garda de intervenție H la Garda de intervenție A, iar la 6.01.2017 a avut loc schimbarea în funcție în interesul serviciului în cadrul Detașamentului de Pompieri H tot în cadrul Gărzii de intervenție A, aceasta din urmă nefiind de natură a împiedica acordarea compensației de chirie pentru plata ratei.
Pârâtul a arătat că anterior, în perioada 1.04.200815.06.2011, dar și ulterior, 6.01.2017-12.05.2023, a fost mutat în interesul serviciului tot la Garda de intervenție A în cadrul Detașamentului de Pompieri H.
Prin urmare, schimbarea din funcție la cerere din anul 2016 nu a determinat modificarea locului unde își desfășura activitatea într-o altă localitate decât unde lucrase anterior, ulterior fiind mutat în interesul serviciului în respectiva localitate în anul 2008, anterior schimbării funcției la cerere.
Desfășurarea activității în localitatea A nu era o opțiune personală care să determine o situație nouă în privința locului desfășurării activității, de natură să împiedice beneficiul acordării drepturilor privind compensația de chirie.
Schimbarea funcției la cerere nu poate fi asimilată cu mutarea la cerere, fiind noțiuni distincte, Ordinul nr. 177/2016, anume art. 40-44, definind noțiunile de schimbare din funcție în cadrul aceleiași unități și mutare în altă unitate.
Aceste articole reglementează patru modalități de modificare a raportului de serviciu al cadrului militar, respectiv schimbarea în funcție în interesul serviciului, schimbarea în funcție la cerere, mutarea în interesul serviciului și mutarea la cerere.
Mutarea, fie la cerere, fie în interesul serviciului, se realizează doar între unități, conform art. 42 și 43 din Ordinul nr. 177/2016 (anexa nr. 7 secțiunea a 2-a), și nu între structurile din cadrul aceleiași unități, unde modificarea raportului de serviciu poate avea loc doar prin schimbarea din funcție.
Atât în Legea nr. 80/1995, cât și în Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005 se folosește noțiunea de mutare în interesul serviciului pentru acordarea compensației lunare de chirie. Prin urmare, dreptul la acordarea compensației lunare pentru chirie este reglementat doar pentru două situații: numirea în prima funcție și mutarea în interes de serviciu, celelalte situații fiind exceptate de la beneficiul acestui drept.
Totodată, s-a arătat că dispozițiile legale impun ca locuința achiziționată să fie astfel situată încât să îi permită lucrătorului îndeplinirea atribuțiilor de serviciu; or, imobilul este situat în orașul H, unde pârâtul are domiciliul și unde are sediul unitatea Detașamentul de Pompieri H, locație care îi permite îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
În cadrul soluționării acțiunii s-au dispus sesizarea instanței supreme și suspendarea judecății cauzei.
Condițiile de admisibilitate presupuse de mecanismul întrebării prealabile potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt următoarele:
a)existența unei cauze vizând drepturi salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice sau privind prestații de asigurări sociale, aflată în curs de judecată - condiție îndeplinită în cauză, Dosarul nr. 5.777/117/2024 având ca obiect pretenții derivând din raportul de serviciu al pârâtului și aflându-se în faza de judecată pe rolul Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale;
b)completul care uzează de mecanismul întrebării prealabile să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac - condiție, de asemenea, îndeplinită, cererea fiind judecată în primă instanță de completul specializat în contencios administrativ;
c)existența unei chestiuni de drept veritabile, care să prezinte un grad de dificultate de natură să justifice intervenția instanței supreme, existând în această materie soluții divergente asupra problemei de drept, astfel cum s-a reliefat de către reprezentanții părților din cauză, normele juridice aplicabile putând fi interpretate într-o manieră divergentă, de natură a da naștere unei practici judiciare contradictorii;
d)soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere - obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamantului de a fi obligat pârâtul la restituirea unor sume de bani acordate anterior cu titlu de compensație lunară pentru plata ratei un imobil.
Specific speței este aspectul că pârâtul a formulat la 5.07.2021 o cerere pentru acordarea compensației lunare pentru chirie pentru plata ratei aferente unui contract de credit prin care și-a achiziționat un imobil în orașul H. Cererea a fost analizată și aprobată de către reclamant. Pârâtul are domiciliul în localitatea H, are calitatea de cadru militar, fiind numit în prima funcție la Detașamentul de Pompieri H din anul 2007. În anul 2016 pârâtul a fost schimbat din funcție la cerere în cadrul Detașamentului de Pompieri H, de la Garda de intervenție H la Garda de intervenție A.
Reclamantul a susținut că, de la acest moment, a încetat dreptul pârâtului de a beneficia de compensația lunară, apreciind că a fost încălcat art. 20^1 din Legea nr. 80/1995, în timp ce pârâtul a arătat că schimbarea funcției la cerere nu poate fi asimilată cu mutarea la cerere, fiind o noțiune distinctă.
Prin urmare, de interpretarea acestei norme depinde modalitatea de soluționare a cauzei;
e)chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curte de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare - lecturând centralizatoarele privind hotărârile prealabile și recursurile în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia contenciosului administrativ și litigiilor de muncă, instanța nu a identificat nicio hotărâre privind exact chestiunea de drept care face obiectul prezentei cauze.
În privința condiției noutății chestiunii de drept, instanța supremă a statuat că, spre deosebire de condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept invocate.
Opinia instanței este în sensul că enumerarea „Cadrele militare în activitate numite în prima funcție/mutate în interesul serviciului, detașate și/sau împuternicite într-o altă garnizoană decât cea în care își au domiciliul“ are același conținut atât în Legea nr. 80/1995, cât și în Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005, este una limitativă și nu poate fi extinsă la alte noțiuni, iar art. 20^1 alin. 2^1 din Legea nr. 80/1995 face trimitere în mod expres la condițiile de acordare a compensației lunare pentru chirie potrivit alin. 1 și 2.
Punctele de vedere ale părților rezultă din motivele expuse în cererea de chemare în judecată și în întâmpinare.
La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, unele instanțe au comunicat opinii teoretice cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării.
În esență, punctele de vedere transmise au fost în sensul că schimbarea din funcție la cerere este de natură a împiedica acordarea compensației pentru chirie, întrucât enumerarea categoriilor de cadre militare în activitate care au dreptul la compensarea chiriei, cuprinsă în art. 20^1 din Legea nr. 80/1995 și art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005, este una limitativă și nu poate fi extinsă la alte noțiuni. În același sens a fost comunicată și opinia potrivit căreia „în cazul unui transfer la cerere se pierde dreptul la chirie“.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii.VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție
În urma verificării jurisprudenței formațiunilor de unificare a practicii judiciare din cadrul instanței supreme au fost identificate următoarele decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care pot prezenta relevanță în soluționarea sesizării de față:
–Decizia nr. 79 din 17 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 24 aprilie 2025, prin care, a stabilit că dispozițiile art. 31 alin. (1)-(1^4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 2 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005 privind stabilirea cuantumului și condițiilor de acordare a compensației lunare pentru chirie cuvenite polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și în cazul achiziționării unor locuințe cu plata în rate, inclusiv a celor edificate de Agenția Națională pentru Locuințe, iar, în interpretarea și aplicarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, polițistul mutat la cerere cu locul de muncă într-o altă localitate decât cea unde își are domiciliul nu are dreptul la compensație lunară pentru chirie după mutarea în aceeași localitate, în interesul serviciului;
–Decizia nr. 74 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 17 ianuarie 2025, prin care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. h)-j) și alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul național, ale personalului din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 3 alin. (3) și (4) din Normele metodologice de aplicare la nivelul Ministerului Afacerilor Interne a Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022, s-a stabilit că personalul civil care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne în baza unui contract individual de muncă, având domiciliul în altă localitate la momentul angajării, nu se încadrează în noțiunea de personal „numit în prima funcție/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reședință“/„mutat în interes de serviciu“, iar personalul civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne care își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, la care face referire art. 2 lit. h) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, beneficiază de drepturile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din același act normativ, doar în situația transferului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință și în situația detașării pentru îndeplinirea funcțiilor într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reședință;
–Decizia nr. 59 din 25 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1025 din 10 noiembrie 2023, prin care, în interpretarea dispozițiilor art. 31 alin. (1^2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 31 alin. (1) și art. 31 alin. (1^1) din aceeași lege, forma anterioară modificării prin Legea nr. 113/2023 pentru modificarea și completarea art. 31 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, s-a stabilit că, pentru a beneficia de compensația lunară pentru chirie în vederea plății ratei sau a unei fracțiuni din rata aferentă creditului ipotecar/imobiliar, nu este necesar ca locuința achiziționată de polițist să fie situată în localitatea în care polițistul își desfășoară activitatea, locuința putând fi situată și în altă localitate aflată în proximitate (limitrofă);
–Decizia nr. 40 din 17 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 5 mai 2025, prin care, în interpretarea și aplicarea art. 20^1 alin. 2^1, alin. 2^2, alin. 2^3, alin. 2^5 și alin. 3 din Legea nr. 80/1995, s-a stabilit că dreptul la compensația lunară pentru chirie nu poate fi recunoscut și cadrelor militare care au încheiat contracte de credit ipotecar în vederea construirii unei locuințe, respingând, în rest, ca inadmisibilă, sesizarea.
În jurisprudența instanței de contencios constituțional a fost identificată Decizia nr. 363 din 11 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1286 din 19 decembrie 2024, prin care Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 20^1 alin. 1, 2 și 2^1 din Legea nr. 80/1995 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă.
Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită cu o sesizare formulată în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Conform art. 1 din actul normativ menționat, domeniul de aplicare a acestuia cuprinde procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal; de asemenea, ordonanța se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice.
Art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, după cum urmează: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
Având caracterul unor norme speciale, dispozițiile citate mai sus se aplică cu prioritate în raport cu normele de drept comun prin care este reglementată sesizarea prealabilă în vederea dezlegării unor chestiuni de drept, cuprinse în art. 519-521 din Codul de procedură civilă, urmând a se completa însă cu acestea, în mod corespunzător, așa cum prevede expres art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, potrivit căruia „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, (…) precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“.
După cum s-a menționat în preambulul ordonanței, la elaborarea acestui act normativ s-a ținut seama de „configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și de efectul obligativității hotărârii pe care o pronunță Înalta Curte de Casație și Justiție, în deplin acord cu îndatorirea sa constituțională de asigurare a aplicării și interpretării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești din România“. De asemenea, s-a apreciat că aplicarea acestor noi norme legale cu caracter special poate influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, „în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“.
Așadar, în contextul normativ expus, admisibilitatea sesizării prealabile întemeiate pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
(i)sesizarea să fie formulată într-o cauză aflată în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac;
(ii)obiectul procesului să se încadreze în categoriile prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024;
(iii)sesizarea să vizeze o chestiune de drept susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, și de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei;
(iv)chestiunea de drept invocată să nu fi făcut obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Verificând condițiile de admisibilitate astfel prezentate, se apreciază că acestea nu sunt în totalitate îndeplinite.
Sesizarea a fost formulată în cadrul unei cauze aflate în curs de judecată, în primă instanță, pe rolul Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și are ca obiect recuperarea unor sume primite de pârât, cadru militar în activitate, cu titlu de compensație lunară pentru plata ratei aferente achiziționării unei locuințe, în temeiul art. 20^1 alin. 2^1 din Legea nr. 80/1995, astfel că litigiul privește drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Referitor la condiția existenței unei chestiuni de drept care poate face obiectul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, se va ține seama de principiile prezentate de legiuitorul delegat în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și de necesitatea completării, conform art. 4 din ordonanța de urgență, a dispozițiilor speciale ale acesteia cu prevederile dreptului comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, jurisprudență care a dezvoltat noțiunea autonomă a „chestiunii de drept“, susceptibilă de interpretare pe calea mecanismului hotărârii prealabile.
În acest sens legea impune o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept reală, veritabilă, care antrenează necesitatea intervenției instanței supreme în scopul clarificării unei norme de drept neclare, susceptibile de interpretări diferite, iar, pe de altă parte, să fie stabilită dependența între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea pe fond a cauzei.
Or, verificând conținutul chestiunii de drept ce formează obiectul învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu scopul vizat prin declanșarea mecanismului sesizării prealabile și cu prevederile legale care conturează premisele normative ale raportului juridic litigios, se constată că niciuna dintre aceste două cerințe nu este îndeplinită în cauza de față.
Cu referire la primul aspect se reține că, prin sesizarea de față, se urmărește a se clarifica dacă schimbarea din funcție la cererea cadrelor militare în activitate, „spre deosebire de mutarea la cerere“, este de natură a împiedica acordarea compensației pentru chirie în temeiul art. 20^1 din Legea nr. 80/1995.
Din modul în care instanța de trimitere a formulat întrebarea ar rezulta că dubiul de interpretare ar privi existența unei distincții - sub aspectul dreptului la compensarea chiriei - între cadrele militare mutate la cerere și cadrele militare schimbate din funcție la cerere.
Or, această premisă a sesizării nu are corespondent în realitatea normativă, pentru că art. 20^1, introdus în corpul Legii nr. 80/1995 prin pct. 1 al art. I din Legea nr. 516/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 4 decembrie 2003, a avut în vedere, în toate formele lui succesive, situația cadrelor militare mutate în interesul serviciului, iar nu a celor mutate la cerere (din inițiativa persoanei în cauză).
Mai precis, în art. 20^1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 80/1995, la care face trimitere și alin. 2^1 al aceluiași articol, se prevede clar că au dreptul la compensarea chiriei, în condițiile legii, cadrele militare în activitate numite în prima funcție/mutate în interesul serviciului, detașate și/sau împuternicite într-o altă garnizoană, cu condiția ca nici militarii, nici soțiile sau soții acestora să nu dețină locuință proprietate personală în raza garnizoanei respective.
Aceasta este și opinia unanimă a instanțelor naționale indicate la pct. 33 din decizia de față, care au răspuns solicitării instanței supreme și au comunicat puncte de vedere în sensul interpretării limitative a dispozițiilor art. 20^1 din Legea nr. 80/1995 și art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005, în temeiul cărora dreptul la compensarea chiriei revine numai categoriilor de cadre militare enumerate expres în cuprinsul lor, aspect de natură să contureze concluzia inexistenței unui potențial de ivire a unei jurisprudențe neunitare în aplicarea normelor de drept a căror lămurire se solicită.
De altfel, nici completul de judecată care a formulat sesizarea nu pare a fi avut în mod real îndoieli cu privire la sensul prevederilor legale în discuție, punctul de vedere exprimat în încheiere fiind acela că enumerarea categoriilor de cadre militare care au dreptul la compensarea chiriei - cadrele militare în activitate, numite în prima funcție/mutate în interesul serviciului, detașate și/sau împuternicite într-o altă garnizoană decât cea în care au domiciliul - este una limitativă și nu poate fi extinsă la alte noțiuni.
De asemenea, este de notat că normele primare ce reglementează dreptul la compensarea chiriei, cuprinse în Legea nr. 80/1995, și dispozițiile corespunzătoare din legislația secundară și terțiară în prezent în vigoare nu se referă în mod expres la schimbarea în funcție și nu conțin texte care să permită interpretarea că schimbarea în funcție la cerere și mutarea la cerere ar atrage consecințe diferite în ceea ce privește dreptul la compensarea chiriei. Pentru acordarea acestui drept, exceptând ipoteza numirii în prima funcție, esențial este ca modificarea raportului de serviciu să se producă în interesul serviciului și să antreneze desfășurarea activității într-o altă garnizoană decât cea în care militarul are domiciliul și deține (el însuși sau soțul/soția) o locuință proprietate personală.
Prin urmare, nu se are de-a face cu norme îndoielnice, neclare, lacunare, susceptibile de interpretări divergente sub aspectul menționat de instanța de trimitere.
Referitor la condiția ca de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei, în jurisprudența constantă a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că această cerință nu este îndeplinită atunci când procedura hotărârii prealabile a fost declanșată pentru a se răspunde unei probleme de drept ipotetice, chiar dacă ar avea legătură cu materia litigioasă, ori atunci când starea de fapt proprie cauzei nu se încadrează în ipoteza normei legale a cărei interpretare se solicită (de exemplu, Decizia nr. 42 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 16 octombrie 2024).
În acest context, instanța de trimitere nu a stabilit cu claritate situația de fapt, pentru a se putea verifica dacă întrebarea formulată are în mod real legătură cu soluționarea cauzei, reținând doar că pârâtul este cadru militar numit în prima funcție în anul 2007, la Detașamentul de Pompieri H, are domiciliul în localitatea H, în anul 2016 a fost schimbat în funcție la cerere, în cadrul Detașamentului de Pompieri H, de la Garda de intervenție H la Garda de intervenție A, iar la 5.07.2021 a formulat o cerere pentru acordarea compensației lunare pentru chirie pentru plata ratei aferente unui contract de credit prin care și-a achiziționat un imobil în orașul H, solicitarea sa fiind analizată și aprobată de către reclamant.
Or, din procesul-verbal de cercetare administrativă anexat cererii de chemare în judecată reiese că, după numirea în prima funcție la Detașamentul de Pompieri H (localitatea în care se află locuința achiziționată), raportul de serviciu al cadrului militar a suferit unele modificări, după cum urmează: 1.04.2008, mutare în interesul serviciului în cadrul aceleiași unități, de la Garda de intervenție H la Garda de intervenție A; 15.06.2011-1.07.2011, a fost pus la dispoziție și, în urma reorganizării I.S.U. (...), a revenit la Garda de intervenție H; 1.02.2016, schimbare în funcție la cerere în cadrul Detașamentului de Pompieri H, de la Garda de intervenție H la Garda de intervenție A; 6.01.2017, schimbare în funcție în interesul serviciului în cadrul Detașamentului de Pompieri H, Garda de intervenție A; 12.03.2023, mutare în interesul serviciului în cadrul aceleiași unități și aceleiași gărzi de intervenție.
Referitor la îndeplinirea condiției existenței unei legături de dependență între problema de drept sesizată și soluționarea pe fond a cauzei, completul care a formulat sesizarea s-a limitat la a menționa că litigiul are ca obiect obligarea pârâtului la restituirea unor sume de bani acordate anterior cu titlu de compensație lunară pentru plata ratei unui imobil și că soluția asupra fondului depinde de interpretarea art. 20^1 din Legea nr. 80/1995, de vreme ce reclamantul a susținut că de la momentul schimbării în funcție la cerere (2016) a încetat dreptul pârâtului de a beneficia de compensația lunară, în timp ce pârâtul a arătat că schimbarea funcției la cerere nu poate fi asimilată cu mutarea la cerere, fiind o noțiune distinctă.
Din expunerea rezumativă a procesului se reține însă că apărarea vizând distincția dintre schimbarea din funcție la cerere și mutarea la cerere a constituit doar o linie de argumentație secundară în apărarea pârâtului, acesta susținând în întâmpinare, în primul rând, faptul că schimbarea din funcție la cerere din 2016 nu a determinat, în cariera sa, modificarea locului desfășurării activității într-o altă localitate, astfel încât să atragă pierderea dreptului de a beneficia de compensația lunară a chiriei pentru plata ratei aferente achiziționării locuinței. În acest sens pârâtul a precizat că atât anterior, în perioada 1.04.2008-15.06.2011, cât și ulterior, în perioada 6.01.2017-12.05.2023, a fost mutat în interesul serviciului tot la Garda de intervenție A din cadrul Detașamentului de Pompieri H, desfășurarea activității la Garda de intervenție A nefiind o opțiune personală care să determine o situație nouă în privința locului desfășurării activității.
Or, nu reiese, din conținutul încheierii de sesizare, că instanța a analizat și a stabilit în ce ipoteză concretă se afla cadrul militar la momentul formulării cererii de compensare a ratelor pentru locuință, în contextul în care modificările raportului de serviciu (mutări sau schimbări în funcție) au avut loc între două structuri componente ale aceluiași detașament de pompieri la care s-a făcut numirea în prima funcție, detașamentul având sediul în localitatea în care, pe parcursul carierei, cadrul militar și-a achiziționat locuința.
În lipsa acestor elemente, a căror clarificare intră în atribuțiile instanței de trimitere, nu se poate conchide că de soluționarea problemei de drept indicate în sesizare ar depinde soluționarea pe fond a cauzei.
În concluzie, reținând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate reglementate de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și de art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, cu referire la neîndeplinirea condiției referitoare la existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se impune respingerea prezentei sesizări, ca fiind inadmisibilă.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 5.777/117/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
Dacă, în interpretarea și aplicarea art. 20^1 din Legea nr. 80/1995 și art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1.867/2005 coroborate cu art. 40-43 din anexa nr. 7 secțiunea a II-a din Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 177/2016, schimbarea din funcție la cerere, spre deosebire de mutarea la cerere, este de natură a împiedica acordarea compensației pentru chirie cadrelor militare în activitate.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2025.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Ileana Peligrad
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
