referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în forma nemodificată
Dosar nr. 1.526/1/2024
| Corina-Alina Corbu | - președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Marian Budă | - președintele delegat al Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Lavinia Dascălu | - judecător la Secția I civilă |
| Irina Alexandra Boldea | - judecător la Secția I civilă |
| Daniel Marian Drăghici | - judecător la Secția I civilă |
| Liviu Eugen Făget | - judecător la Secția I civilă |
| Mihaela Glodeanu | - judecător la Secția I civilă |
| Iulia Manuela Cîrnu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Rodica Zaharia | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Petronela Iulia Nițu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Carmen Sandu-Necula | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Mihaela Mîneran | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ionel Barbă | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Gheza Attila Farmathy | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Maria Hrudei | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Ștefania Dragoe | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Veronica Dumitrache | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 1.526/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Suceava - Secția I civilă, în Dosarul nr. 4.380/86/2023.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; contestatorul a depus, în termen legal, prin avocat, un punct de vedere asupra chestiunii de drept; a fost depusă o opinie juridică de către Facultatea de Drept din Universitatea de Vest din Timișoara.
De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.
În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Tribunalul Suceava - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 25 iunie 2024, în Dosarul nr. 4.380/86/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: dacă dispozițiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în forma nemodificată, conform cărora „persoanele care au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcțiile enumerate la alin. (1) se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani și pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. (...)“ se aplică foștilor judecători/procurori care au această vechime, fără nicio distincție între funcțiile enumerate de art. 211 alin. (1) [„(...) o vechime de cel puțin 25 de ani în funcțiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituțională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult (...)“], conform principiului „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus“.
Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 iulie 2024, cu nr. 1.526/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 16 septembrie 2024.
Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în forma publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022 (denumită în continuare Legea nr. 303/2022)
Articolul 211
(1)Judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, indiferent de vârstă, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în funcțiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituțională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult se pot pensiona la cerere și pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (...)
(4)Persoanele care au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcțiile enumerate la alin. (1) se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani și pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia de serviciu este egală cu 80% din baza de calcul stabilită prin raportare la un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile. (...)
Este de menționat că, începând cu 1 ianuarie 2024, când au intrat în vigoare modificările aduse prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 20 octombrie 2023 (Legea nr. 282/2003), art. 211 din Legea nr. 303/2022 are următorul conținut:
Articolul 211
(1)Judecătorii, procurorii, judecătorii de la Curtea Constituțională, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 221 alin. (1), cu o vechime de cel puțin 25 de ani realizată numai în aceste funcții, se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani și pot beneficia de o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data pensionării. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (...)
(4)Persoanele care au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcțiile enumerate la alin. (1) se pot pensiona la împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzute de sistemul public de pensii și pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia de serviciu este egală cu 80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizațiilor de încadrare brute lunare și a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data eliberării din funcție, raportate la un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile acestora. Cuantumul net al pensiei de serviciu nu poate fi mai mare de 100% din venitul net aferent venitului brut din ultima lună de activitate înainte de data eliberării din funcție, raportate la un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și persoanelor prevăzute de prezentul alineat. (...)
Prin Decizia nr. xxxxxx din 22 noiembrie 2023, Casa Teritorială de Pensii Suceava a respins cererea înregistrată cu nr. xxxxx din 13 noiembrie 2023, prin care petentul X a solicitat acordarea pensiei de serviciu, cu regimul unei pensii pentru limită de vârstă, în baza dispozițiilor art. 211 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 303/2022, reținându-se că la dosarul de pensionare nu a fost depusă adeverința-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu, prevăzută de art. 13 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 (Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004).
Împotriva Deciziei nr. xxxxxx din 22 noiembrie 2023, petentul X a formulat contestație, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția I civilă la 27 noiembrie 2023, cu nr. 4.380/86/2023, solicitând anularea acestei decizii și obligarea Casei Teritoriale de Pensii Suceava la emiterea deciziei de acordare a pensiei de serviciu.
În motivare, contestatorul a arătat că, în perioada 1 aprilie 1987-30 august 1990, a exercitat funcția de jurisconsult la UJCAP Suceava, respectiv la Sindicatul Liber din Învățământul Județului Suceava, că a fost încadrat în funcția de judecător la Judecătoria Suceava, în perioada 1 septembrie 1990-1 septembrie 1994, și la Tribunalul Suceava, în perioada 1 septembrie 1994-1 septembrie 1996, precum și că, începând cu 1 septembrie 1996 și până în prezent, a activat în Baroul Suceava, ca avocat definitiv.
Invocând dispozițiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată, contestatorul a susținut că are dreptul de a beneficia de pensie de serviciu, întrucât nu există nicio prevedere legală care să stabilească ponderea vechimii efective sau a vechimii asimilate în cei 25 de ani necesari pentru acordarea pensiei de serviciu.
Prin întâmpinare, intimata Casa Teritorială de Pensii Suceava a solicitat respingerea, ca nefondată, a contestației, susținând că decizia privind respingerea pensiei de serviciu este legală și temeinică, întrucât petentul nu a depus la dosarul de pensionare adeverința-tip prevăzută de art. 13 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, prin care se dovedește vechimea de cel puțin 25 de ani în funcțiile prevăzute la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.
Prin cererea depusă în ședința publică din 25 iunie 2024, contestatorul a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, pentru dezlegarea chestiunii de drept expuse la paragraful 8 din prezenta decizie.
Prin încheierea de ședință din 25 iunie 2024, Tribunalul Suceava - Secția I civilă, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și suspendarea judecății până la soluționarea sesizării.
Instanța de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Ulterior, în cadrul unei adrese transmise la dosar la 12 august 2024, instanța de trimitere a prezentat anumite elemente completatoare ale încheierii de sesizare, inclusiv în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a sesizării, reținând că, față de scopul declarat al legiuitorului, precum și de modalitatea de reglementare, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 derogă de la prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă. De asemenea, a menționat că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, având în vedere că litigiul vizează stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, conform art. 1 alin. (2) din acest act normativ, că de lămurirea chestiunii de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei, precum și că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra chestiunii de drept și aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Prin cererea depusă în ședința publică din 25 iunie 2024, contestatorul a arătat că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă și de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Astfel, contestatorul a învederat că problema de drept este nouă, argumentând că derivă din reglementarea recentă, adoptată prin Legea nr. 303/2022, că nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și că nu a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o hotărâre prealabilă. A precizat că, dincolo de noutatea sau dificultatea chestiunii de drept, prin art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a instituit obligația de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, în procesele prevăzute la art. 1 alin. (1) și (2) din acest act normativ, indiferent dacă instanța de judecată consideră că respectiva chestiune de drept ridică sau nu probleme de interpretare. A mai învederat că de lămurirea modalității în care se interpretează prevederile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată, depinde soluționarea pe fond a cauzei.
Referitor la prevederile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată, contestatorul a susținut că acestea trebuie interpretate în sensul că se aplică foștilor judecători/procurori care au vechimea de 25 de ani, fără nicio distincție între funcțiile enumerate de art. 211 alin. (1), respectiv judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituțională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult.
Contestatorul a arătat că, spre deosebire de dispozițiile art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), cele ale art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 nu enumeră funcțiile ce trebuie avute în vedere la stabilirea vechimii de 25 de ani, ci trimit la funcțiile prevăzute la art. 211 alin. (1), printre care este inclusă și funcția de avocat.
A mai învederat că norma de trimitere privește întregul conținut al art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, sub aspectul funcțiilor enumerate de acest text, legiuitorul neprevăzând o împărțire a acestor funcții, astfel că devine incident principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Intimata nu a exprimat un punct de vedere cu privire la sesizare.
După comunicarea raportului întocmit de judecătorii- raportori, în condițiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, contestatorul a depus, prin avocat, în termen legal, un punct de vedere asupra chestiunii de drept, prin care a susținut că dezlegarea propusă cu privire la admisibilitate este contrară dreptului la o instanță cu jurisdicție deplină în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, negând instanței de trimitere plenitudinea de jurisdicție, și că soluționarea pe fond a acuzei depinde de lămurirea acestei chestiuni de drept și nu de aspecte de fapt cu valențe probatorii referitoare la lipsa adeverinței-tip, care sunt de competența exclusivă a instanței de trimitere.
Completul de judecată învestit cu soluționarea contestației în Dosarul nr. 4.380/86/2023 nu și-a exprimat punctul de vedere asupra problemei de drept.
La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat un număr relativ mic de hotărâri judecătorești, precum și opinii teoretice, din care a rezultat existența a două orientări jurisprudențiale diferite.
Astfel, într-o primă orientare jurisprudențială, s-a apreciat că dispozițiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată, se aplică foștilor judecători/procurori care au o vechime de 25 de ani, fără a face distincție între funcțiile asimilate menționate la alineatul (1).
În acest sens, au fost depuse Sentința civilă nr. 1.112 din 27 noiembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ, în Dosarul nr. 1.628/103/2023, definitivă prin respingerea apelului, și Sentința civilă nr. 3.837 din 22 mai 2024, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 2.209/3/2024, aflată în apel, și au fost exprimate opinii teoretice de către Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Galați, Tribunalul Prahova - Secția I civilă, Tribunalul Buzău - Secția civilă.
În cea de-a doua orientare jurisprudențială, s-a opinat că dispozițiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată, trebuie interpretate restrictiv, în sensul că vechimea de 25 de ani în funcțiile juridice prevăzute la alineatul (1) se referă exclusiv la funcțiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituțională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională și personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, nicidecum la celelalte funcții juridice, întrucât o altă interpretare ar nesocoti scopul reglementării, și anume acela de a încuraja stabilitatea în serviciu și formarea carierei într-un domeniu restrictiv de drepturi și libertăți fundamentale.
În sensul acestei orientări jurisprudențiale au fost depuse deciziile civile pronunțate de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale nr. 267 din 19 februarie 2024, în Dosarul 403/112/2023*, și nr. 1.954 din 18 decembrie 2023, în Dosarul nr. 411/1127/2023, definitive; Decizia civilă nr. 598 din 22 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă, în Dosarul nr. 2.216/105/2023, definitivă; Sentința civilă nr. 258 din 27 februarie 2024, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția I civilă, în Dosarul nr. 3.154/120/2023, definitivă prin neapelare; Sentința civilă nr. 468 din 8 aprilie 2024, pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția I civilă, în Dosarul nr. 2.165/108/2023, aflată în apel, precum și Decizia civilă nr. 739 din 5 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă, în Dosarul nr. 2.747/108/2023, definitivă.
Au fost exprimate și opinii teoretice în același sens, de către Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Vaslui - Secția civilă.
Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară și nici nu au înaintat opinii teoretice asupra problemei de drept.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.
În jurisprudența Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii și a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanță asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.
În ceea ce privește reglementarea legală anterioară, prin Decizia nr. 10 din 11 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 10 iunie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 897/118/2018, și a stabilit că „pentru acordarea pensiei de serviciu în baza dispozițiilor art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, la stabilirea condițiilor de vechime trebuie avută în vedere numai vechimea în funcțiile enumerate în cuprinsul acestui alineat, iar trimiterea la prevederile alin. (1) al aceluiași articol se referă la perioada de cel puțin 25 de ani“.
În jurisprudența Curții Constituționale nu au fost identificate decizii care să vizeze prevederile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată.
În punctul de vedere transmis, Facultatea de Drept a Universității de Vest din Timișoara a susținut, în principal, că sesizarea este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, dispozițiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată, sunt clare, astfel că nu este îndeplinită condiția privind caracterul veritabil al chestiunii de drept, prevăzută la art. 519 din Codul de procedură civilă, iar, pe de altă parte, de lămurirea chestiunii de drept nu depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât problema invocată prezintă anumite aspecte pe care instanța învestită cu soluționarea cauzei trebuie să le tranșeze, în funcție de circumstanțele concrete ale speței.
Pe fondul sesizării, opinia exprimată a fost că, pentru perioada de la intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2022 și până la modificarea acesteia prin Legea nr. 282/2023, dispozițiile art. 211 alin. (4) se interpretează în sensul că vechimea de cel puțin 25 de ani trebuie realizată în funcțiile enumerate la art. 211 alin. (1), și anume judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituțională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult, iar, după modificările aduse Legii nr. 303/2022 prin Legea nr. 282/2023, vechimea de 25 de ani trebuie realizată numai în funcțiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituțională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, cu derogarea stabilită la art. II din Legea nr. 282/2023.
Celelalte facultăți de drept solicitate a-și exprima opinia asupra chestiunii de drept nu au transmis puncte de vedere.
Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, nefiind întrunită cerința ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.
Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:
Prealabil, se impune a se verifica dacă, în raport cu întrebarea formulată de către titularul sesizării, sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.
Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
Sub imperiul acestei norme generale, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 46 din 19 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 20 octombrie 2022; Decizia nr. 81 din 5 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2023 etc.), s-a statuat că, pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate:
(i)existența unei cauze în curs de judecată, aflate în ultimă instanță;
(ii)cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului;
(iii)soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept;
(iv)chestiunea de drept să fie nouă;
(v)chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
La 13 iunie 2024, Guvernul României a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024.
În ceea ce privește domeniul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, la art. 1 se prevede că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.
Referitor la condițiile de admisibilitate a sesizării, art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede următoarele: „Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“
Se constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel cum se arată la art. 4 [„dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (...), precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“].
În acest context normativ, se reține că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, formulată în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate:
(i)existența unei cauze în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze;
(ii)instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac;
(iii)soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept;
(iv)chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Evaluând elementele sesizării, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite toate condițiile anterior enunțate, se constată că nu este îndeplinită cerința ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.
Referitor la primele două condiții legale, acestea sunt îndeplinite, întrucât cauza se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului Suceava - Secția civilă, care judecă în primă instanță, conform art. 139 alin. (1) și art. 141 lit. b) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare la data sesizării instanței), iar litigiul se înscrie în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, fiind vorba despre un proces care privește stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice, întrucât obiectul contestației judiciare îl reprezintă Decizia nr. xxxxxx din 22 noiembrie 2023, prin care Casa Teritorială de Pensii Suceava a respins cererea privind stabilirea pensiei de serviciu, reclamantul solicitând anularea acestei decizii și obligarea intimatei la emiterea unei decizii de acordare a pensiei de serviciu.
Este îndeplinită și ultima condiție legală enunțată, întrucât, în urma consultării evidențelor întocmite la nivelul instanței supreme, rezultă că problema de drept supusă dezlegării nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție printr-o altă hotărâre prealabilă și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Referitor la cea de-a treia condiție, se observă că, deși aceasta este prevăzută atât la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și la art. 519 din Codul de procedură civilă, totuși, prin încheierea de sesizare, instanța de trimitere nu a prezentat motivele pentru care a apreciat că soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, menționând, la modul general, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
De asemenea, nici prin adresa înaintată la dosar la 12 august 2024, instanța de trimitere nu a argumentat, în concret, existența legăturii directe dintre lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării și soluționarea pe fond a cauzei, învederând doar că temeiul cererii privind acordarea pensiei de serviciu îl reprezintă dispozițiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată.
Or, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că, prealabil sesizării instanței supreme, se impun stabilirea și evidențierea existenței unei legături strânse între maniera de dezlegare a chestiunii de drept, în raport cu interpretările posibile prefigurate, și soluționarea pe fond a cauzei, întrucât numai în aceste condiții se pot demonstra utilitatea și interesul în promovarea acestui demers (Decizia nr. 46 din 19 septembrie 2022, Decizia nr. 81 din 5 decembrie 2022).
Dincolo de acest aspect, în urma analizării înscrisurilor anexate încheierii de sesizare, se evidențiază aspecte de natură a contura concluzia certă că soluționarea pe fond a cauzei nu depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.
Astfel, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că această cerință legală presupune ca problema de drept să fie esențială, direct incidentă în soluționarea cauzei și raportată la limitele învestirii instanței de trimitere (Decizia nr. 36 din 4 mai 2020, Decizia nr. 81 din 5 decembrie 2022, precitate).
Cu alte cuvinte, hotărârea prealabilă trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată de către instanța de trimitere, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluționării litigiului, ceea ce presupune ca problema de drept ce face obiectul sesizării să fie direct incidentă pentru soluționarea cauzei (Decizia nr. 6 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 1 aprilie 2021; Decizia nr. 73 din 11 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.123 din 25 noiembrie 2021; Decizia nr. 62 din 17 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.173 din 7 decembrie 2022; Decizia nr. 49 din 18 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.005 din 6 noiembrie 2023; Decizia nr. 8 din 19 februarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 14 martie 2024; Decizia nr. 10 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 17 aprilie 2024).
În acest context, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că nu este îndeplinită condiția în discuție atunci când procedura hotărârii prealabile a fost declanșată pentru a se răspunde unei probleme de drept ipotetice, chiar dacă ar avea legătură cu materia litigioasă (Decizia nr. 63 din 2 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 6 noiembrie 2023), ori atunci când starea de fapt proprie cauzei nu se încadrează în ipoteza normei legale a cărei interpretare se solicită (Decizia nr. 7 din 30 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 23 februarie 2023).
Ca atare, spre deosebire de recursul în interesul legii, pe calea căruia se rezolvă o problemă de drept controversată, într-o manieră abstractă și generală, în cazul hotărârii prealabile, dezlegarea unei chestiuni de drept este una punctuală, adecvată circumstanțelor speței (Decizia nr. 46 din 19 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 20 octombrie 2022).
În cauză, în urma analizării înscrisurilor anexate încheierii de sesizare și în lipsa prezentării unor argumente pertinente de către instanța de trimitere, nu se întrevede o strânsă legătură între chestiunea de drept ce face obiectul sesizării și pretenția dedusă judecății, astfel că nu se poate reține că problema de drept ce face obiectul sesizării este direct incidentă pentru soluționarea pe fond a cauzei.
La această concluzie se ajunge în urma observării aspectului esențial că soluția de respingere a cererii privind acordarea pensiei de serviciu, cuprinsă în Decizia nr. xxxxxx din 22 noiembrie 2023 a Casei Teritoriale de Pensii Suceava, nu este rezultatul interpretării dispozițiilor art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, ce fac obiectul sesizării de față, ci este consecința directă a faptului că la dosarul de pensionare nu a fost depusă adeverința-tip, prevăzută de art. 13 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004.
Sub acest aspect, se reține că, potrivit art. 294 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, „în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se aprobă regulamentele sau alte acte subsecvente prevăzute de prezenta lege“, iar, conform alineatului (4) al aceluiași articol, „până la adoptarea actelor prevăzute de alin. (3), regulamentele și actele normative subsecvente rămân în vigoare, în măsura în care nu contravin prezentei legi“.
Întrucât, la data depunerii cererii privind stabilirea pensiei de serviciu, respectiv 13 noiembrie 2023, nu erau adoptate normele metodologice de aplicare a dispozițiilor în materia pensiilor de serviciu prevăzute de Legea nr. 303/2022, Casa Teritorială de Pensii Suceava a apreciat, în temeiul dispozițiilor legale precitate, că sunt incidente Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004.
Potrivit art. 13 din aceste Norme metodologice: „(1) În vederea stabilirii pensiei de serviciu, dosarul de pensie trebuie să cuprindă: (...) b) adeverința-tip pentru pensia de serviciu, conform anexei nr. 1 sau, după caz, anexei nr. 2 la prezentele norme metodologice, întocmită de ultima unitate angajatoare, care va cuprinde vechimea în magistratură, vechimea numai în funcțiile de judecător și de procuror, media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării și venitul brut realizat la data pensionării.
(2)Persoanele prevăzute la art. 82 alin. (5) din lege vor prezenta o adeverință din care să reiasă că au fost eliberate din funcție din motive neimputabile lor, iar adeverința-tip pentru pensia de serviciu va fi completată conform anexei nr. 3 la prezentele norme metodologice. Această adeverință va fi întocmită de unitatea de unde persoana în cauză a fost eliberată din funcție și va cuprinde vechimea în magistratură, vechimea în funcția de judecător sau de procuror, media veniturilor brute ale unui judecător sau procuror, realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionării, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului și venitul brut realizat la data pensionării de un judecător sau un procuror, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului.“
De asemenea, conform art. 15 din aceleași Norme metodologice: „Cererea de înscriere la pensie, însoțită de documentația de pensionare și de adeverința-tip, va fi depusă la casa teritorială de pensii în a cărei rază își are domiciliul persoana îndreptățită, care va calcula atât pensia din sistemul public stabilită conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, cât și pensia de serviciu stabilită potrivit prevederilor legii. Pensia care se achită titularului este pensia cea mai avantajoasă.“
Este de menționat că, prin Hotărârea Guvernului nr. 608/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 10 iunie 2024, s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor în materia pensiilor de serviciu prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor și de Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. La art. 7 alin. (3) din aceste norme este prevăzută, în continuare, obligația de depunere la dosarul de pensie a adeverinței-tip, care cuprinde elementele necesare stabilirii pensiei de serviciu, respectiv vechimea în funcție, potrivit legii, baza de calcul și venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării sau, după caz, venitul net al personalului similar în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional, întocmită conform modelelor prevăzute în anexele nr. 3-5.
Pe calea contestației judiciare, formulate în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (1) și ale art. 141 lit. b) din Legea nr. 127/2019 (în vigoare la data sesizării instanței), Tribunalul Suceava - Secția I civilă este învestit să verifice legalitatea și temeinicia Deciziei nr. xxxxxx din 22 noiembrie 2023, prin care Casa Teritorială de Pensii Suceava a respins cererea privind acordarea pensiei de serviciu, pentru unicul motiv că la dosarul de pensionare nu a fost depusă adeverința-tip, prevăzută de art. 13 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004.
Având în vedere că, din perspectiva condiției ca de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se impune ca admisibilitatea sesizării să fie analizată prin raportare la circumstanțele concrete ale litigiului în care a fost formulată sesizarea, rezultă că evaluarea pe care trebuie să o facă instanța de trimitere privește un aspect de fapt, cu valență probatorie (lipsa adeverinței-tip de la dosarul de pensionare), chestiunea litigioasă nepurtând, așadar, asupra modului în care se interpretează prevederile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată, chiar dacă acestea au fost invocate drept temei al cererii privind pensia de serviciu.
În acest context specific litigiului, se reține că soluționarea pe fond a cauzei nu depinde, în mod direct, de lămurirea modalității în care se interpretează dispozițiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, forma nemodificată.
În consecință, nefiind îndeplinite, în mod cumulativ, toate condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea este inadmisibilă.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de către Tribunalul Suceava - Secția I civilă, în Dosarul nr. 4.380/86/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, cu privire la următoarea chestiune de drept:
Dacă dispozițiile art. 211 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în forma nemodificată, conform cărora „persoanele care au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcțiile enumerate la alin. (1) se pot pensiona la împlinirea vârstei de 60 de ani și pot beneficia de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație“, se aplică foștilor judecători/procurori care au această vechime, fără nicio distincție între funcțiile enumerate de art. 211 alin. (1) („o vechime de cel puțin 25 de ani în funcțiile de judecător, procuror, judecător de la Curtea Constituțională, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție și la Curtea Constituțională, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, judecător financiar, procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, grefier cu studii superioare juridice, consilier juridic sau jurisconsult“), conform principiului „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus“.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2024.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
Corina-Alina Corbu
Magistrat-asistent,
Elena Adriana Stamatescu
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
