Decizie nr. 864 din 10 iulie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Chen Rugen în Dosarul nr. 16.422/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, însoţit de domnul Juliu Vajda, interpret autorizat de limba chineză. Se constată lipsa părţii Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, iar partea Oficiul Român pentru Imigrări a depus note scrise prin care a solicitat respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei. Acesta solicită admiterea excepţiei, aşa cum a formulat-o în faţa instanţei de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 16.422/302/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia a fost ridicată de Chen Rugen într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei prin care Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins plângerea formulată de acesta împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat sau a protecţiei subsidiare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, aşa cum a reţinut instanţa de judecată, că textele de lege criticate nesocotesc interdicţia instituită prin art. 22 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia nimeni nu poate fi supus torturii şi niciunui fel de pedeapsă sau tratament inuman ori degradant, precum şi prevederile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 "nu permit exercitarea de acte de tortură, aplicarea de tratamente şi pedepse inumane ori degradante, ci conferă unei persoane dreptul de a beneficia de protecţie tocmai pentru a evita expunerea la asemenea acte".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că stabilirea, prin dispoziţiile de lege criticate, a condiţiilor în care se poate acorda protecţia subsidiară este în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţă, integritate fizică şi psihică. Apreciază că determinarea circumstanţelor specifice fiecărei situaţii în parte, aplicarea şi interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte care excedează controlului de constituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conţinut:

–Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 - "Protecţia subsidiară:

(1)Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.

(2)Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [... ]

2.tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta reprezintă o reiterare a excepţiei de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în cadrul soluţionării în primă instanţă a aceleiaşi cauze. Astfel, excepţia a fost ridicată prima dată în faţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, Curtea Constituţională pronunţându-se prin Decizia nr. 597 din 19 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 21 august 2007, prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca cele formulate în prezentul dosar şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. Ulterior, în cadrul aceluiaşi proces, de această dată în faţa instanţei de control judiciar învestită cu judecarea recursului declarat în cauză, respectiv Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, acelaşi autor a ridicat aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, cu o motivare identică. Curtea constată că Decizia nr. 597 din 19 iunie 2007 are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza şi părţile fiind aceleaşi atât în cazul excepţiei anterior soluţionate, cât şi în prezenta excepţie. În concluzie, partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, pentru aceleaşi considerente, deoarece, fiind contrar puterii lucrului judecat, este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Chen Rugen în Dosarul nr. 16.422/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu