Decizie nr. 108 din 25 februarie 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 3 şi ale art. III alin. (1) din Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, excepţie ridicată de Societatea "Electrocarbon" - S.A. din Slatina în Dosarul nr. 2.039/54/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva unui act administrativ fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.601D/2015.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, legea reglementând exclusiv pentru perioada ulterioară intrării sale în vigoare, şi nici dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituţie, norma constituţională consacrând posibilitatea legiuitorului de a institui, prin lege, conţinutul şi limitele acestui drept.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 8 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.039/54/2014, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 şi ale art. III alin. (1) din Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie. Excepţia a fost ridicată de Societatea "Electrocarbon" - S.A. din Slatina într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva unui act administrativ fiscal.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că supremaţia legii prevăzută de Constituţie la art. 1 alin. (5) se traduce prin necesitatea unui cadru legislativ stabil, precis şi previzibil, care să permită subiecţilor de drept să determine ce norme legale li se vor aplica şi care va fi efectul respectivelor norme, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Prin Legea nr. 220/2008, legiuitorul a urmărit crearea cadrului legal necesar pentru instituirea unui sistem durabil de promovare a producţiei de energie din surse regenerabile, sistem menit să funcţioneze pe o perioadă de peste 20 de ani şi ale cărui premise le constituie stabilitatea şi previzibilitatea legislaţiei în domeniu. Or, dacă Legea nr. 220/2008 în forma anterioară modificării prevedea cote obligatorii anuale fixe privind energia electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi până în anul 2020, ceea ce conferea normei legale un nivel de previzibilitate foarte ridicat, ca urmare a modificărilor operate prin Legea nr. 23/2014, previzibilitatea cifrelor exacte a fost înlocuită cu un sistem în care revine Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei obligaţia de a determina nivelul cotelor obligatorii anuale, ceea ce presupune un înalt grad de imprevizibilitate.

6.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile criticate încalcă şi principiul neretroactivităţii legii civile, întrucât producătorii de energie din surse regenerabile acreditaţi pentru a beneficia de schema de sprijin prevăzută de Legea nr. 220/2008, în forma anterioară modificării, au dobândit un drept la valorificarea certificatelor verzi în condiţiile cotelor stipulate de lege, drept dobândit la momentul şi ca urmare a investiţiilor efectuate în capacităţile de producţie de energie din surse regenerabile pentru care au obţinut acreditare şi care nu poate fi suprimat sau modificat printr-o lege ulterioară. Astfel, producătorii de energie din surse regenerabile, care la data modificării Legii nr. 220/2008 erau acreditaţi pentru a beneficia de sistemul de sprijin prin certificate verzi, au dobândit dreptul la certificate verzi cu un anumit conţinut determinat şi de cotele obligatorii prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, drepturile producătorilor deja acreditaţi sunt drepturi câştigate şi nu pot face obiectul unei modificări, întrucât aceasta ar echivala cu retroactivitatea legii, astfel că modificările aduse schemei de sprijin îi pot viza doar pe noii beneficiari ai acesteia, respectiv producătorii care vor obţine acreditarea după intrarea în vigoare a noii reglementări.

7.De asemenea, în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, autorul excepţiei invocă şi prevederile art. 44 din Constituţie, care consacră garantarea proprietăţii private. Dreptul la valorificarea certificatelor verzi în condiţiile cotelor obligatorii fixe, stipulate de lege, se circumscrie noţiunii de "bun", în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, aşa cum aceasta a fost definită în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, această noţiune trebuie extinsă la situaţii în care apar puse în discuţie anumite interese economice ale unui subiect de drept, persoană fizică sau juridică, care pot să se prezinte sub forma unor speranţe legitime la obţinerea unor indemnizări sau asupra acelor valori patrimoniale care dau subiectului de drept cel puţin o "speranţă legitimă" de a obţine "folosinţa efectivă" a unui drept de proprietate. Or, dreptul la un anumit nivel de valorificare a certificatelor verzi deţinute are un evident caracter patrimonial, întrucât nivelul numărului de certificate verzi necesare pe piaţă pentru acoperirea cererii determină valoarea certificatelor verzi şi, implicit, nivelul veniturilor obţinute din vânzarea lor. Acesta reprezintă mai mult decât o "speranţă legitimă" în condiţiile în care legea prevedea expres cotele anuale obligatorii pe baza cărora se determină numărul de certificate verzi de pe piaţă. Aşa fiind, apare ca evident că acest drept al producătorilor de energie electrică reprezintă un drept de proprietate, protejat de art. 44 din Constituţie, a cărui însăşi existenţă a fost suprimată, pentru intervalul 2014-2020, ca urmare a modificării Legii nr. 220/2008.

8.Mai mult, dispoziţiile art. I pct. 3 şi ale art. III alin. (1) din Legea nr. 23/2014 încalcă dreptul de proprietate al producătorilor de energie din surse regenerabile asupra certificatelor verzi şi din perspectiva posibilităţii de valorificare a acestora. Întrucât orice modificare adusă cotelor obligatorii are un impact direct asupra numărului de certificate verzi ce vor putea fi efectiv valorificate de către titularii acestora, dispoziţiile criticate limitează dreptul titularului de a dispune de bunul său. Restrângerea exerciţiului dreptului nu respectă prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât nu este impusă de una dintre situaţiile enumerate de norma constituţională şi nu este proporţională cu situaţia care a determinat măsura. Dimpotrivă, promovarea producerii de energie din surse regenerabile este de natură să aducă beneficii cetăţenilor atât din perspectiva reducerii nivelului de poluare a mediului înconjurător, cât şi din perspectiva reducerii preţului la energie electrică. Măsura restrângerii exerciţiului dreptului de proprietate poate fi dispusă doar dacă este necesară într-o societate democratică, ceea ce presupune caracterul excepţional şi temporar al unei astfel de măsuri. Or, în prezenta cauză, ingerinţa asupra dreptului operează pe toată durata de existenţă a lui (certificatele verzi au o valabilitate de 12 luni), iar scopul său îl constituie pretinsa reducere a preţului energiei electrice pentru consumatori, care, la o analiză complexă, nu poate fi verificată ca fiind îndeplinită.

9.În fine, autorul excepţiei mai reţine în motivarea criticilor sale şi încălcarea obligaţiei statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic, prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituţie. Prin intermediul dispoziţiilor criticate sunt puternic afectate investiţiile producătorilor de energie din surse regenerabile, cu consecinţa descurajării unor atare investiţii, ceea ce determină un efect contrar celor stipulate prin norma constituţională invocată.

10.Pentru toate aceste argumente, autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea criticilor formulate şi constatarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. I pct. 3 şi ale art. III alin. (1) din Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013.

11.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal observă că textele de lege cu privire la care a fost formulată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate au fost invocate de pârâtă în cadrul apărărilor de fond, astfel încât expunerea opiniei instanţei cu privire la temeinicia excepţiei poate fi interpretată ca echivalând cu o antepronunţare. Prin urmare, instanţa apreciază că este ţinută să respecte obligaţia legală de a nu se pronunţa asupra unor aspecte de drept deduse judecăţii anterior acordării cuvântului asupra dezbaterilor pe fondul cauzei şi rămânerii în pronunţare.

12.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13.Guvernul a transmis punctul său de vedere prin Adresa nr. 5/6.339/2015, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 161 din 8 ianuarie 2016, în care se apreciază că excepţia având ca obiect dispoziţiile art. I pct. 3 şi ale art. III alin. (1) din Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie este neîntemeiată.

14.Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu prevederile art. 44 din Constituţie, Guvernul arată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece dispoziţiile constituţionale menţionate garantează şi ocrotesc în mod egal dreptul de proprietate, indiferent de titular, însă exercitarea dreptului de proprietate poate fi supusă unor anumite limite, în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua. Faptul că Legea nr. 23/2014 stabileşte nivelul cotei anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie nu reprezintă o limitare a dreptului de proprietate contrară Constituţiei.

15.Cu privire la pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii, consacrat de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, se apreciază că nici aceasta nu este întemeiată, deoarece prevederile criticate dispun numai pentru perioada ce urmează intrării lor în vigoare, sens în care se menţionează faptul că Legea nr. 23/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014, astfel că produce efecte juridice după acest moment. În sensul celor arătate, Guvernul face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

16.În ceea ce priveşte critica referitoare la lipsa de claritate şi previzibilitate a textelor de lege criticate, din perspectiva unor prevederi ale Legii nr. 24/2000, Guvernul invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 26 din 18 ianuarie 2012 şi arată că respectarea legii este o obligaţie ce revine fiecărui subiect de drept, indiferent de tipul actului normativ ce instituie regulile sociale cărora subiectul de drept trebuie să se conformeze.

17.Referitor la criticile de neconstituţionalitate întemeiate pe art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituţie, în punctul de vedere transmis, se apreciază că incidenţa normei constituţionale se materializează în alte acte normative, precum Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului sau Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind fondul pentru mediu, iar nu în materia dedusă judecăţii în speţa de faţă.

18.În fine, Guvernul consideră că, în cauză, nu se pune problema neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate de către autorul excepţiei, ci este vorba de o problemă strict de interpretare şi aplicare a acestora, în raport cu situaţia de fapt ce urmează a fi reţinută de către instanţa de judecată.

19.Preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20.Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. I pct. 3 şi ale art. III alin. (1) din Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014, prevederi care au următorul conţinut:

–Art. I: "Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57 din 4 iunie 2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 7 iunie 2013, cu următoarele modificări şi completări: [...]

3.La articolul I, după punctul 1 se introduc trei noi puncte, punctele 1^1-1^3, cu următorul cuprins:

"1^1. La articolul 3 alineatul (8), litera b) se abrogă.

1^2.La articolul 4, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:

«(4) Cotele anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru perioada 2010-2013 sunt următoarele: 2010 - 8,3%; 2011 - 10%; 2012 - 12%; 2013 - 14%.»

1^3.La articolul 4, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (4^1) şi (4^2), cu următorul cuprins:

«(4^1) Începând cu anul 2014, ANRE monitorizează anual cotele anuale realizate de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi şi, în funcţie de gradul de realizare a obiectivului naţional şi de impactul la consumatorul final, estimează, publică pe site-ul propriu şi informează Guvernul până la data de 30 iunie a anului curent asupra nivelului cotei anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru anul următor.

(4^2)Pentru perioada 2015-2020, cota anuală obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, se stabileşte anual şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Departamentului pentru Energie, în termen de 60 de zile de la data comunicării acesteia de către ANRE.»";

–Art. III alin. (1): "Prin excepţie de la prevederile art. 4 alin. (4^1) şi (4^2) din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum aceasta a fost modificată şi completată prin prezenta lege, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei calculează, pentru anul 2014, cota de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, o publică pe site-ul propriu în maximum 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, informează Guvernul asupra nivelului acesteia şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Departamentului pentru Energie, până cel târziu la data de 31 martie 2014."

22.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 44 referitor la garantarea proprietăţii private, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi, precum şi în art. 135 alin. (2) lit. e) care stabileşte obligaţia statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător.

23.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul critică dispoziţiile din Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, dispoziţii introduse prin Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, care prevăd obligaţia Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, începând cu anul 2014, de a monitoriza cotele anuale realizate de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, de a estima, publica pe siteul propriu şi de a informa Guvernul asupra nivelului cotei anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru anul următor, pe de o parte, respectiv faptul că cota anuală obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, se stabileşte anual şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Departamentului pentru Energie, în termen de 60 de zile de la data comunicării acesteia de către A.N.R.E., pe de altă parte. De asemenea sunt criticate pentru neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale care vizează procedura de calcul pentru anul 2014, anul în curs la data adoptării legii, a cotei de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi.

24.Conform definiţiei prevăzute de art. 2 lit. h) din Legea nr. 220/2008, certificatul verde este titlul cu valabilitate de 16 luni care atestă producerea din surse regenerabile de energie a unei cantităţi de energie electrică şi reprezintă unul din mijloacele de susţinere şi promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie, precum energia hidraulică utilizată în centrale cu o putere instalată de cel mult 10 MW, energia eoliană, energia solară, energia geotermală, biomasa, biolichidele, biogazul, gazul de fermentare a deşeurilor sau gazul de fermentare a nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate.

25.Sistemul de promovare prin certificate verzi constituie un mecanism care promovează utilizarea energiei din surse regenerabile prin reducerea costurilor acestei energii, prin creşterea preţului la care aceasta poate fi vândută sau prin mărirea, prin intermediul unor obligaţii referitoare la energia regenerabilă sau în alt mod, a cantităţii achiziţionate de acest tip de energie. Potrivit legislaţiei în vigoare, acest sistem de promovare presupune un sistem de cote obligatorii combinat cu tranzacţionarea certificatelor verzi.

26.Conform legislaţiei aplicabile, un operator economic care deţine centrale electrice ce utilizează surse regenerabile de energie obţine dreptul de a beneficia de sistemul de promovare prevăzut de lege prin acreditarea acordată de A.N.R.E. Cu alte cuvinte, producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie nu devin titulari ai unor certificate verzi, ope legis, ci în urma parcurgerii unei proceduri legale, declanşată de formularea unei solicitări exprese şi finalizată cu acreditarea emisă de autoritatea competentă. Producătorii primesc gratuit, pentru fiecare unitate de energie electrică livrată în reţea (1 MWh), un număr de certificate verzi, conform legii. Valoarea certificatelor verzi reprezintă un câştig suplimentar primit de producători pentru "energia curată" pe care o livrează în reţele, preţul energiei electrice fiind determinat pe piaţa de energie electrică.

27.Sistemul de cote obligatorii constituie un mecanism de promovare a producerii de energie electrică din surse regenerabile de energie, prin achiziţia de către furnizori a unui număr de certificate verzi corespunzător cotelor obligatorii de energie electrică produsă din aceste surse. Astfel, furnizorilor de electricitate le este impusă prin lege obligaţia de a cumpăra certificate verzi de la producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie.

28.Tranzacţionarea certificatelor verzi se realizează pe piaţa de certificate verzi, care este o piaţă concurenţială, separată de piaţa de energie electrică. Schema de sprijin sub formă de certificate verzi presupune ca beneficiarii săi (producătorii de energie) să poată obţine venituri, prin vânzarea acestora pe piaţa certificatelor verzi către furnizori. Vânzarea de certificate verzi către furnizori le aduce venituri suplimentare pentru a acoperi costurile mai mari legate de utilizarea surselor regenerabile de energie. Astfel, un producător de energie din surse alternative câştigă bani atât din vânzarea electricităţii pe care o produce, cât şi din comercializarea certificatelor verzi, pe care furnizorii de energie electrică sunt obligaţi să le cumpere, ca formă de subvenţionare a energiei regenerabile.

29.Piaţa certificatelor verzi are două componente, astfel că producătorii de energie electrică din surse regenerabile de energie şi furnizorii de energie au posibilitatea de a tranzacţiona pe două căi: piaţa centralizată a certificatelor verzi sau piaţa contractelor bilaterale a certificatelor verzi. Aceste pieţe fac parte din sistemul de promovare, însă sunt separate şi funcţionează independent. Preţul certificatelor verzi variază într-un interval cuprins între un preţ minim şi un preţ maxim, stabilit prin hotărâre a Guvernului. Preţul minim este impus pentru protecţia producătorilor, iar preţul maxim pentru protecţia consumatorilor. Energia electrică se tranzacţionează separat de certificatele verzi.

30.Cadrul de tranzacţionare a certificatelor verzi pe piaţa centralizată a certificatelor verzi este asigurat de Societatea "Operatorul Pieţei de Energie Electrică - OPCOM" - S.A., ca operator al pieţei de energie electrică, conform reglementărilor A.N.R.E., persoană juridică cu atribuţii în administrarea pieţei. Valoarea de tranzacţionare a certificatelor este preţul de închidere al pieţei, stabilit la punctul de intersecţie dintre curbele cererii şi ofertei de certificate verzi. Preţul de închidere trebuie să se situeze într-un interval definit de limitele legale minime şi maxime. Preţul, precum şi părţile contractuale la tranzacţii sunt stabilite de OPCOM, însă tranzacţiile financiare sunt efectuate direct între participanţi (producători şi furnizori), fără niciun transfer financiar prin intermediul administratorului pieţei.

31.Pe piaţa contractelor bilaterale de certificate verzi participanţii sunt liberi să se angajeze în tranzacţii bilaterale cu certificate verzi. Pe această piaţă se încheie contracte de vânzare-cumpărare de certificate verzi între participanţi, la preţuri negociate, pe durate determinate.

32.În concluzie, statul pune la dispoziţia producătorilor de energie electrică din surse regenerabile, certificate verzi, în mod gratuit. Respectivii producători trebuie să dovedească faptul că au produs o anumită cantitate de energie electrică din surse regenerabile şi, astfel, primesc în schimb o cantitate corespunzătoare de certificate verzi. Schema de sprijin încurajează beneficiarii să devină mai competitivi, întrucât aceştia trebuie să vândă energia electrică produsă, pe piaţa de energie, şi să vândă certificatele verzi acordate în cadrul schemei, pe una din pieţele de certificate verzi. Prin urmare, beneficiarii trebuie să îşi stabilească strategiile de licitaţie pe două pieţe separate în scopul de a genera venituri, această situaţie stimulând concurenţa pe piaţa energiei electrice, cu impact pozitiv asupra consumatorilor.

33.Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2010, a creat cadrul legislativ pentru utilizarea eficientă a surselor de energie regenerabilă şi a altor surse de energie neconvenţională şi pentru integrarea acestor resurse în sistemul electroenergetic naţional.

34.La nivelul dreptului european, la data de 23 aprilie 2009, a fost adoptată Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 140 din 5 iunie 2009. Directiva a fost transpusă în legislaţia internă prin Legea nr. 139/2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 9 iulie 2010. Prin această lege sa majorat numărul certificatelor verzi acordate producătorilor de energie electrică provenită din surse regenerabile.

35.Modificarea legislativă operată prin Legea nr. 139/2010, precum şi intenţia autorităţilor române de a modifica prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului (act normativ care se va materializa ulterior în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 19 octombrie 2011) au fost notificate Comisiei Europene şi autorizate de către aceasta în 7 iulie 2011 prin Decizia Comisiei Europene nr. 4.938/2011 privind Ajutorul de stat SA. 33134 (2011/N) - România - "Certificate verzi pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie".

36.În ceea ce priveşte aplicabilitatea art. 107 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene sistemului de certificate verzi, Comisia a considerat că obligaţia impusă de autorităţile române (A.N.R.E.) furnizorilor de energie de a demonstra A.N.R.E. că au achiziţionat numărul necesar de certificate verzi generează venituri suplimentare pentru producătorii de energie din surse de energie regenerabile, întrucât aceştia vând certificatele verzi furnizorilor pe piaţa bilaterală şi pe cea centralizată. Prin urmare, măsura notificată conferă un avantaj acestor entităţi.

37.În urma analizei efectuate, Comisia a concluzionat că, în situaţia notificată, nu este necesar să se decidă în mod definitiv cu privire la existenţa unui ajutor în sensul art. 107 alin. (1), deoarece, chiar dacă ar fi vorba de un ajutor de stat, măsura este compatibilă cu piaţa internă. Prin urmare, Comisia a constatat că schema de ajutor este compatibilă cu prevederile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene şi a decis să nu ridice obiecţii la măsura notificată. Prin aceeaşi decizie, Comisia a reamintit autorităţilor române că, în conformitate cu art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, orice plan de refinanţare sau modificare a respectivei scheme trebuie să fie notificat Comisiei.

38.Ulterior, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2011 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 134/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 23 iulie 2012.

39.În conformitate cu prevederile Deciziei Comisiei Europene nr. 4.938/2011, autorităţile române şi-au asumat obligaţia monitorizării costurilor şi veniturilor producătorilor beneficiari ai schemei de sprijin în vederea diminuării supracompensării (depăşirea ratei interne de rentabilitate pe tehnologie cu mai mult de 10%), dacă este cazul, pentru ca schema să nu conducă la un avantaj competitiv necuvenit. Prin Raportul cu privire la analiza de supracompensare emis de A.N.R.E. la data de 29 martie 2013 pe baza monitorizării anului 2012, s-a constatat că există o supracompensare de 0,5 certificate verzi în cazul energiei eoliene, 3 certificate verzi pentru energia solară şi 0,7 pentru energia hidro.

40.Prin urmare, Guvernul adoptă Ordonanţa de urgenţă nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2013. Potrivit preambulului ordonanţei de urgenţă, pentru adoptarea actului normativ, legiuitorul a avut în vedere sistarea efectului de creştere necontrolată a preţurilor la clienţii finali de energie electrică, ce poate atrage blocarea investiţiilor în domeniul producerii energiei electrice din surse regenerabile şi, implicit, inaplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 220/2008, republicată. Printre măsurile adoptate de Guvern se regăsesc următoarele: limitarea acreditării centralelor/grupurilor electrice pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, reducerea numărului de certificate verzi pentru unele centrale/grupuri electrice, amânarea temporară începând cu 1 iulie 2013 a acordării unui număr de certificate verzi, tranzacţionarea de o manieră transparentă, direct între producători şi furnizori, a certificatelor verzi, neaplicarea sistemului de promovare pentru situaţia în care energia electrică este produsă în centrale electrice situate pe terenuri care, la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, erau în circuitul agricol.

41.Legea nr. 23/2014 preia, cu modificări şi completări, măsurile adoptate prin actul normativ al Guvernului. Principala modificare vizează eliminarea din lege a cotelor anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi pentru perioada 2014-2020, corelativ cu reglementarea obligaţiei Guvernului de a stabili, prin hotărâre, cota anuală obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, cotă anuală comunicată de A.N.R.E. şi calculată în funcţie de gradul de realizare a obiectivului naţional şi de impactul la consumatorul final.

42.Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în scopul stimulării creşterii producţiei de energie regenerabilă şi atingerii obiectivului impus la nivelul Uniunii Europene de creştere cu 20% până în 2020 a resurselor regenerabile de energie, prin Legea nr. 220/2008 s-au adoptat unele dispoziţii de natură să asigure investitorilor români şi străini un sprijin pentru promovarea activităţilor economice în acest domeniu. Între facilităţile acordate potrivit legii se regăseşte acordarea cu titlu gratuit de certificate verzi, care, în urma valorificării pe piaţa centralizată sau pe piaţa bilaterală, are scopul de a asigura obţinerea unor venituri suplimentare producătorilor de energie din surse regenerabile.

43.Curtea reţine că adoptarea acestei legi nu echivalează cu încheierea unui contract între statul român şi potenţialii investitori români sau străini şi nici nu garantează în favoarea acestora un drept de proprietate asupra unei anumite valori a certificatelor verzi atribuite, ci doar creează cadrul legislativ care, ţinând seama de imperativele dreptului la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic, să le ofere investitorilor un climat atrăgător de afaceri.

44.Ceea ce este important de menţionat, constituind premisa controlului de constituţionalitate în prezenta cauză, este faptul că legea nouă nu aduce nicio modificare sub aspectul modalităţii de implementare a sistemului de promovare care păstrează în continuare cele două componente: sistemul de cote obligatorii şi tranzacţionarea certificatelor verzi. Ceea ce modifică noua reglementare este modalitatea de stabilire a cotelor anuale obligatorii. Dacă vechea lege prevedea în chiar conţinutul său cuantumul cotei, actuala reglementare stabileşte că acesta poate varia în funcţie de anumite criterii, instituind un mecanism suficient de elastic care să permită o adaptare dinamică la condiţiile existente pe piaţă. Modificarea a fost justificată în Expunerea de motive ce însoţeşte legea, unde s-a arătat că efectul de creştere necontrolată a preţurilor la consumatorii finali de energie electrică, premisele depăşirii capacităţilor de racordare şi de echilibrare a sistemului energetic naţional, impactul negativ asupra competitivităţii sectorului industrial, precum şi creşterile de preţuri la energie ca efect al liberalizării pieţei impun luarea de măsuri pentru menţinerea predictibilităţii cadrului legislativ privind promovarea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie. În lipsa unei intervenţii a legiuitorului este afectată siguranţa în funcţionare a sistemului energetic naţional şi se depăşeşte bugetul anual estimat la implementarea schemei de sprijin. În acelaşi document se apreciază că legislaţia de promovare iniţială a fost defectuoasă, deoarece nu a prevăzut mecanisme suficient de elastice pentru adaptarea dinamică, nu a prevăzut limitarea unor efecte negative asupra economiei globale şi a constituit premisele unor speculaţii investiţionale.

45.Măsurile propuse privind limitarea subvenţiilor acordate pentru energiile regenerabile au ca scop creşterea pragului de suportabilitate a consumatorilor finali (casnici sau industriali), ţinând seama de impactul puternic pe care îl are liberalizarea pieţei energiei electrice, impact care poate determina consecinţe economice şi sociale negative ireversibile.

46.Pe de altă parte, măsurile reglementate diminuează şi clivajul creat sub aspectul politicii de concurenţă loială între producătorii de energie electrică din surse regenerabile şi cei de energie electrică din alte surse (combustibil fosil), care sunt nevoiţi să facă eforturi mari de investiţii pentru retehnologizarea capacităţilor proprii în vederea alinierii la cerinţele şi standardele de mediu promovate la nivelul Uniunii Europene.

47.Astfel, Curtea reţine că noua lege introduce obligaţia A.N.R.E. de a reglementa, cu aprobarea Guvernului, prin cote anuale cantitatea de energie electrică din surse regenerabile care se va prelua în Sistemul Electroenergetic Naţional, cu beneficiul sistemului de promovare prin certificate verzi, pe baza unor contracte încheiate cu producătorii de energie electrică din surse regenerabile. Tranzacţionarea certificatelor verzi se realizează, în continuare, pe piaţa de certificate verzi, care este o piaţă concurenţială, separată de piaţa de energie electrică. Deşi legea stabileşte un preţ minim al certificatului verde, Curtea constată că nici vechea reglementare nu garanta şi nici actuala schemă de sprijin nu garantează un venit minim pentru beneficiarii săi. Mai mult, prin Decizia Comisiei Europene nr. 2.886 din 4 mai 2015 - Ajutor de stat SA. 37177 (2015/NN) - România - Modificări ale schemei de sprijin pentru promovarea energiei electrice din surse regenerabile prin certificate verzi, rectificată prin Decizia nr. 5.149 din 28 iulie 2015, Comisia Europeană a autorizat modificările aduse schemei, inclusiv cele aduse prin Legea nr. 23/2014, la paragraful 79 prevăzându-se expres că, "contrar celor afirmate de unii dintre reclamanţi şi unele părţi terţe, sistemul de sprijin prin certificate verzi din România, astfel cum a fost aprobat de Comisie, nu prevedea venituri minime garantate pentru beneficiari şi niciun cumpărător de ultimă instanţă (a se vedea, în special, punctul 25 şi nota de subsol 12 din Decizia Comisiei)". Aşa fiind, Curtea constată că, prin aplicarea schemei de sprijin, în patrimoniul beneficiarilor nu s-a născut un drept de proprietate privată asupra unui venit minim (bun), ci, aşa cum s-a arătat în prealabil, legea acordă o facilitate investitorilor, sub forma unor venituri suplimentare celor realizate din vânzarea energiei produse, de natură să compenseze costurile generate de investiţiile efectuate pentru implementarea tehnologiilor necesare producerii de energie electrică din surse regenerabile.

48.Împrejurarea că în urma activităţii de monitorizare, la 6 ani de la data adoptării sistemului de promovare, autorităţile române au constatat că schema de sprijin prevăzută de lege a generat o supracompensare (a fost depăşită rata internă de rentabilitate pe tehnologie cu mai mult de 10%), a îndreptăţit intervenţia legiuitorului în adoptarea unei reglementări care să preîntâmpine transformarea ajutorului iniţial într-un avantaj competitiv necuvenit. Dispoziţiile criticate nu prevăd eliminarea facilităţilor acordate investitorilor, ci doar reglementarea obligaţiei Guvernului de a stabili, prin hotărâre, cota anuală obligatorie de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie, care beneficiază de sistemul de promovare prin certificate verzi, cotă anuală comunicată de A.N.R.E. Potrivit noilor norme, cota anuală nu este fixă, prestabilită, ci variază de la an la an, fiind calculată în funcţie de gradul de realizare a obiectivului naţional şi de impactul la consumatorul final, pe baza unor criterii economice clare şi previzibile, adaptate pieţei astfel reglementate.

49.Curtea reţine drept o certitudine faptul că numărul de certificate verzi necesare pe piaţă într-un anumit an este direct proporţional cu nivelul cotei anuale obligatorii, astfel că orice modificare a acesteia produce un efect asupra numărului de certificate verzi ce vor putea fi valorificate de beneficiarii acestora, respectiv de producătorii de energie electrică din surse regenerabile. Însă, în măsura în care autorităţile cu competenţe de monitorizare în domeniu au constatat o supracompensare a acestor costuri, coroborată cu dezvoltarea susţinută a capacităţilor instalate, pe de o parte, şi cu problemele de suportabilitate a preţului energiei din partea consumatorilor finali, pe de altă parte, opţiunea legiuitorului român de a adapta schema de sprijin la noile realităţi sociale şi economice sub aspectul reevaluării cuantumului cotei anuale obligatorii de energie electrică apare ca fiind nu doar justificată, ci şi necesară şi oportună. O atare modificare nu produce însă nicio consecinţă asupra valabilităţii certificatelor verzi deja emise, valorificarea acestora urmând a se realiza în concordanţă cu dispoziţiile legii.

50.Din acest punct de vedere, contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aplicarea imediată a prevederilor legale criticate nu echivalează cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, ci este în concordanţă cu principiul activităţii legii, potrivit căruia orice act normativ acţionează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor şi situaţiilor juridice născute după acest moment. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).

51.În susţinerea argumentelor de respingere a criticilor de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine ca precedent jurisprudenţial Decizia nr. 130 din 1 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 8 mai 2003, prilej cu care Curtea a statuat că "Faptul că dispoziţiile criticate prevăd încetarea aplicabilităţii acestor facilităţi nu poate avea, în consecinţă, semnificaţia rezilierii unui contract şi, cu atât mai puţin, al încălcării dreptului de proprietate ori a drepturilor de creanţă ale investitorilor, ci modificarea cadrului legislativ în raport cu conjunctura economică. Măsura nu este de natură să prejudicieze investitorii străini, aceştia aflându-se, în continuare, în situaţia de a-şi desfăşura activitatea în condiţiile obişnuite ale economiei de piaţă, fără facilităţile care constituiau discriminări pozitive în raport cu ceilalţi participanţi la circuitul economic."

52.Pentru toate aceste argumente, Curtea constată că dispoziţiile legale nu afectează dreptul de proprietate al beneficiarilor schemei de sprijin şi nici nu încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, sistemul de promovare urmând a fi aplicabil, sub aspectul cuantumului cotei anuale obligatorii stabilit prin hotărâre a Guvernului, la propunerea A.N.R.E., doar pentru viitor, începând cu data intrării în vigoare a modificărilor operate prin Legea nr. 23/2014.

53.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea apreciază că este neîntemeiată, întrucât normele modificatoare respectă condiţiile de calitate inerente unui text de lege, conţinutul lor fiind suficient de clar, precis şi previzibil, astfel încât se pot determina neechivoc drepturile şi obligaţiile destinatarilor legii.

54.Pe de altă parte, în măsura în care, în prezent, România şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi revin cu privire la îndeplinirea ţintelor naţionale orientative, acestea fiind depăşite faţă de ţinta de producţie a energiei electrice din surse regenerabile prevăzută la nivelul anului 2020, iar susţinerea prin sistemul de promovare prin certificate verzi a investiţiilor noi în proiecte de producere a acestui tip de energie conduce la costuri suplimentare în factura consumatorului final, Curtea consideră că, prin modificările operate, legiuitorul nu şi-a încălcat obligaţia de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituţie, fiind menţinute oportunităţi favorabile de investiţii pentru mediul de afaceri în domeniul energiei.

55.Întrucât nu a fost reţinută restrângerea exerciţiului niciunui drept şi niciunei libertăţi fundamentale, Curtea constată că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

56.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea "Electrocarbon" - S.A. din Slatina în Dosarul nr. 2.039/54/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. I pct. 3 şi ale art. III alin. (1) din Legea nr. 23/2014 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2013 privind modificarea şi completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 25 februarie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu