Decizie nr. 788 din 20 septembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Magda Bădescu în Dosarul nr. 52/P/2006 al Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru procurori.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă, nefiind ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 52/P/2006, Consiliul Superior al Magistraturii - Secţia pentru procurori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepţia a fost ridicată de Magda Bădescu în cadrul soluţionării unei cauze având ca obiect acţiunea disciplinară împotriva acesteia, introdusă de Comisia de disciplină pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât acţiunea disciplinară este intentată de comisiile de disciplină ale Consiliului Superior al Magistraturii, din care face parte şi câte un membru al consiliului, respectiv un judecător, în cazul comisiei de disciplină pentru judecători, sau un procuror, în cazul comisiei de disciplină pentru procurori, ceea ce creează o incompatibilitate între funcţia de anchetă exercitată de aceştia şi funcţia de judecată exercitată de secţiile Consiliului din care fac parte, competente să judece abaterile disciplinare comise de judecători, respectiv de procurori.

Consiliul Superior al Magistraturii - Secţia pentru procurori şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece dispoziţiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 contravin principiului separaţiei puterilor în stat, principiului egalităţii în faţa legii şi prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 134 alin. (2) privind rolul de instanţă de judecată al consiliului în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, numai instanţele judecătoreşti având dreptul de a sesiza Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate ridicate în faţa lor.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, având următorul cuprins: "Acţiunea disciplinară se exercită de comisiile de disciplină ale Consiliului Superior al Magistraturii, formate din un membru al Secţiei pentru judecători şi 2 inspectori ai Serviciului de inspecţie judiciară pentru judecători şi, respectiv, un membru al Secţiei pentru procurori şi 2 inspectori ai Serviciului de inspecţie judiciară pentru procurori."

Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalităţii în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (3) privind independenţa judecătorilor, ale art. 125 alin. (1) privind statutul judecătorilor şi ale art. 134 alin. (2) privind rolul de instanţă de judecată al Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra unei excepţii similare ridicate în faţa Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru procurori s-a pronunţat prin Decizia nr. 514/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 10 iulie 2007, respingând-o ca fiind inadmisibilă.

Cu acel prilej s-a reţinut că Legea fundamentală stabileşte în art. 146 lit. d) atribuţia Curţii Constituţionale de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial. În aplicarea acestei prevederi constituţionale, art. 29 din Legea nr. 47/1992 se referă, în mod expres, la excepţiile ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, stabilind condiţiile în care Curtea poate fi sesizată.

Totodată, capitolul VI al titlului III al Constituţiei României este consacrat autorităţii judecătoreşti, sub această denumire fiind reglementate, pe secţiuni, instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii.

Potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (1), "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege". În aplicarea acestui text constituţional, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, prevede în art. 2 alin. (2) că instanţele judecătoreşti sunt:

a)Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; b)curţi de apel;

c)tribunale;

d)tribunale specializate;

e)instanţe militare;

f)judecătorii.

În concluzie, sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi făcută în mod legal decât de una dintre instanţele judecătoreşti enumerate de lege.

De asemenea, prin Decizia nr. 148/2003 privind constituţionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 12 mai 2003, referindu-se la atribuţia Consiliului Superior al Magistraturii, aşa cum este stabilită în art. 134 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia acesta "îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică", Curtea a statuat că această dispoziţie constituţională nu poate interzice accesul liber la justiţie al persoanei judecate de această "instanţă extrajudiciară". Consiliul Superior al Magistraturii este o autoritate judecătorească ale cărei organizare şi funcţionare sunt stabilite prin Legea nr. 317/2004. Implicarea Senatului în desemnarea membrilor acestui consiliu aşează activitatea de numire a judecătorilor şi procurorilor, precum şi activitatea jurisdicţională în materie disciplinară a acestora într-un cadru profesional şi moral adecvat pentru garantarea şi supremaţia Constituţiei.

Având în vedere aceste argumente, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate ridicată în faţa uneia dintre secţiile Consiliului Superior al Magistraturii este inadmisibilă, deoarece nu a fost legal sesizată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 146 lit. d) din Constituţie şi dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, de o instanţă judecătorească.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca fiind inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Magda Bădescu în Dosarul nr. 52/P/2006 al Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru procurori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean

*

OPINIE SEPARATĂ

În dezacord cu soluţia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, adoptată cu votul majorităţii membrilor Curţii, opinez că excepţia cu care Curtea a fost sesizată de Consiliul Superior al Magistraturii este admisibilă şi trebuia să fie examinată pe fond.

Considerentele sunt următoarele:

1.În jurisprudenţa anterioară, Curtea Constituţională a decis că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa Consiliului Superior al Magistraturii sunt inadmisibile, întrucât Consiliul nu este instanţă judecătorească în sensul art. 126 alin. (1) şi al art. 146 lit. (c) din Constituţia României. În acest sens, prin Decizia nr. 391 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2007, Curtea a reţinut următoarele:

Constituţia stabileşte în art. 146 lit. d) atribuţia Curţii Constituţionale de a hotărî asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial. În aplicarea acestei prevederi constituţionale, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale se referă, în mod expres, la excepţiile ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, stabilind condiţiile în care Curtea poate fi sesizată. Aşadar, este fără îndoială că atât Constituţia, cât şi Legea nr. 47/1992 recunosc numai instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial dreptul de a sesiza Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate ridicate în faţa lor.

Capitolul VI al titlului III al Constituţiei României este consacrat autorităţii judecătoreşti, sub această denumire fiind reglementate, pe secţiuni, instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii.

Potrivit prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (1), "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege". În virtutea acestor dispoziţii, numai Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are statut constituţional, celelalte instanţe judecătoreşti urmând a fi stabilite prin lege.

În aplicarea acestui text constituţional, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, prevede în art. 2 alin. (2) că instanţele judecătoreşti sunt "a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

b)curţi de apel;

c)tribunale;

d)tribunale specializate;

e)instanţe militare;

f)judecătorii".

Aşa fiind, sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate nu poate fi făcută în mod legal decât de una dintre instanţele judecătoreşti enumerate de lege."

Preluând motivele soluţiilor anterioare - cu citarea deciziilor nr. 148/2003 şi nr. 514/2007 - decizia adoptată în prezenta cauză cu majoritatea voturilor membrilor Curţii statuează că excepţia este inadmisibilă întrucât a fost ridicată în faţa unei instanţe extrajudiciare, altfel spus, care nu face parte din sistemul instanţelor judecătoreşti prevăzut de Constituţie şi care nici nu este nominalizată în art. 146 lit. d) între autorităţile care pot sesiza Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate.

2.O nouă citire a textelor constituţionale pe care se întemeiază jurisprudenţa menţionată impune, în opinia mea, reconsiderarea soluţiei Curţii, în sensul constatării admisibilităţii excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa Consiliului Superior al Magistraturii.

Astfel, este de reţinut că, potrivit art. 133 alin. (1) din Constituţie, "Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei".

Instituţie a puterii judecătoreşti, Consiliul îşi îndeplineşte rolul definit în termenii arătaţi, prin exercitarea atribuţiilor prevăzute în art. 134 din Legea fundamentală şi în art. 30 - 50 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

În conformitate cu textele normative citate, Consiliul Superior al Magistraturii exercită o funcţie executivă şi o funcţie jurisdicţională.

Funcţia executivă a Consiliului Superior al Magistraturii rezultă din exercitarea atribuţiilor privind numirea şi eliberarea din funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari; numirea în funcţie şi revocarea din funcţie a preşedintelui, vicepreşedintelui şi preşedinţilor de secţii ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; promovarea judecătorilor şi procurorilor; validarea examenelor de capacitate ale magistraţilor; aprobarea, avizarea sau adoptarea, după caz, a măsurilor referitoare la organizarea şi funcţionarea instanţelor şi a parchetelor; adoptarea Codului deontologic al magistraţilor şi a regulamentelor prevăzute de Legile nr. 303/2004 şi 304/2004; avizarea proiectelor de acte normative privind activitatea autorităţii judecătoreşti; sesizarea ministrului justiţiei cu privire la necesitatea iniţierii sau modificării unor acte normative în domeniul justiţiei.

În exercitarea funcţiei jurisdicţionale, Consiliul Superior al Magistraturii "îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor", în conformitate cu art. 134 alin. (2) din Constituţie, şi soluţionează în Plenul său contestaţiile formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor pronunţate de secţiile Consiliului, cu excepţia celor date în materie disciplinară în conformitate cu art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

Aşadar, în raport cu caracterul atribuţiilor pe care le îndeplineşte, Consiliul Superior al Magistraturii are o natură juridică diferită, fiind organ administrativ în interiorul puterii judecătoreşti, atunci când exercită atribuţii administrative, şi organ jurisdicţional, atunci când îşi exercită funcţia jurisdicţională. În plus, Legea fundamentală precizează expresis verbis că, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, altfel spus, este instanţă judecătorească. Această constatare nu este infirmată prin prevederile art. 126 alin. (1) din Constituţie care atribuie statut constituţional Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi lasă legiuitorului ordinar libertatea de a stabili alte instanţe judecătoreşti. Prin acest text, legiuitorul constituant nu şi-a limitat competenţa de a institui, în termenii art. 134 alin. (2), şi o altă instanţă judecătorească decât cele prevăzute în art. 126 alin. (1), specializată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, şi anume Consiliul Superior al Magistraturii. Dimpotrivă, însăşi Constituţia României defineşte Consiliul Superior al Magistraturii ca fiind instanţă de judecată, în domeniul menţionat.

În consecinţă, ţinând seama de faptul că însăşi Constituţia defineşte Consiliul Superior al Magistraturii ca fiind instanţă de judecată, şi de prevederile art. 146 lit. (c) din Legea fundamentală, în conformitate cu care Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti, opinez că excepţia cu care Curtea a fost sesizată de Consiliul Superior al Magistraturii este admisibilă şi trebuia să fie examinată pe fond.

Judecător,

Nicolae Cochinescu