referitoare la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu
Dosar nr. 3.012/1/2024
| Mariana Constantinescu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Elena Diana Tămagă | - președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Lavinia Curelea | - judecător la Secția I civilă |
| Andreia Liana Constanda | - judecător la Secția I civilă |
| Denisa Livia Băldean | - judecător la Secția I civilă |
| Diana Florea Burgazli | - judecător la Secția I civilă |
| Mihai-Andrei Negoescu-Gândac | - judecător la Secția I civilă |
| Roxana Popa | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Mirela Polițeanu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Marcela Marta Iacob | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ianina Blandiana Grădinaru | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Mărioara Isailă | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Liliana Vișan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Doina Vișan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Maria Hrudei | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Cristinel Grosu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Mihnea Adrian Tănase | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 12.752/3/2024.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept.
De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Prin Încheierea din 28 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 12.752/3/2024, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:
Dacă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu se aplică în cazul revizuirii unor drepturi de pensie stabilite anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017.
Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la 19 decembrie 2024, cu nr. 3.012/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 30 iunie 2025.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017)
Articolul II
La articolul 68^5 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în Institutul Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1197 din 14 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, alineatul (10) se modifică și va avea următorul cuprins:
(10)Pensia de serviciu se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie mai mică, se păstrează pensia aflată în plată. (...)
Articolul VIII
Cererile de pensionare înregistrate și nesoluționate până la data de 15 septembrie 2017 se soluționează conform normelor legale existente la data deschiderii drepturilor de pensii și asigurări sociale.
Articolul IX
(1)Cuantumul net al pensiilor de serviciu stabilite în baza prevederilor Legii nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic și consular al României, Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizația pentru limită de vârstă, prevăzută de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu completările ulterioare, nu poate fi mai mare decât media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu, respectiv al indemnizației pentru limită de vârstă. (...)
Articolul X
Prevederile art. VII pct. 3 și ale art. IX alin. (1) intră în vigoare la data de 15 septembrie 2017.
Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 18.04.2024 cu nr. 12.752/3/2024, contestatoarea AB a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a Municipiului București (CPMB), solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
(i)anularea Deciziei nr. aaaaa/27.03.2024 și obligarea intimatei la emiterea unei decizii de recalculare legale prin care să fie valorificată corect și legal Adeverința nr. bbbbb/27.10.2023;
(ii)obligarea intimatei la plata pensiei rezultate în urma recalculării începând cu 21.12.2020, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și calculul și plata daunelor-interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare aferente acestor drepturi începând cu 21.12.2023 până la data plății efective;
(iii)obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii contestatoarea a arătat, în esență, că a contestat decizia privind revizuirea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 567/2004), respectiv Decizia nr. aaaa/27.03.2024, pentru incorecta și ilegala recalculare a cuantumului pensiei sub aspectul datei de la care trebuie achitate drepturile de pensie revizuite și calcularea drepturilor de pensie prin greșita încadrare a dreptului de pensie în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017.
În drept, au fost invocate dispozițiile: Legii nr. 567/2004, ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), ale art. 1.530 și următoarele din Codul civil și ale Ordonanței Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 13/2011).
Intimata CPMB a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind lipsită de obiect, având în vedere că a fost emisă Decizia nr. ccccc/27.03.2024, prin care a fost revizuită pensia contestatoarei, conform Adeverinței nr. bbbbbb/27.10.2023, emisă de Tribunalul București.
Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Prin Încheierea de ședință din 28 octombrie 2024, instanța de trimitere a reținut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024: contestatoarea a avut calitatea de grefier, fiind o persoană care a făcut parte din categoria personalului plătit din fonduri publice, și pretinde recalcularea drepturilor de pensie stabilite în baza Legii nr. 567/2004; în legătură cu problema de drept în discuție, instanța supremă nu a statuat, nu este sesizată nici în temeiul ordonanței de urgență anterior menționate, iar această chestiune de drept nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Cu toate că instanța de trimitere constată că printre motivele adoptării ordonanței de urgență anterior menționate se face referire la „chestiuni dificile de drept“, apreciază că sesizarea este admisibilă în legătură cu orice problemă de drept dedusă judecății în cauzele care se încadrează în dispozițiile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de gradul de dificultate și de nivelul instanței de trimitere, arătându-se că această concluzie derivă din caracterul imperativ al normelor de drept, dar și din faptul că, pentru chestiuni dificile de drept, este deja reglementat mecanismul hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în cadrul Codului de procedură civilă.
Contestatoarea a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, deoarece dispozițiile legale supuse interpretării sunt clare.
Intimata a apreciat că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este admisibilă.
Instanța de trimitere nu și-a expus punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept care formează obiectul sesizării, motivat de evitarea unei eventuale antepronunțări în situația în care sesizarea ar fi respinsă ca inadmisibilă sau în eventualitatea înlăturării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 ca efect al admiterii excepției de neconstituționalitate invocate în alte cauze cu privire la aceasta.
Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă și Tribunalul Ialomița - Secția civilă au transmis hotărâri judecătorești relevante cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, iar Curtea de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și tribunalele București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Călărași, Ilfov, Teleorman, Iași - Secția I civilă și Vaslui au transmis puncte de vedere teoretice asupra acestei chestiuni.
În considerentele Deciziei civile nr. 127/AS din 2 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă în Dosarul nr. 4.727/118/2020, s-a reținut că, potrivit art. X din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, art. VII pct. 3 din acest act normativ [instituind noul art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 223/2015)], noua modalitate de actualizare a pensiilor militare de stat a intrat în vigoare la 15.09.2017. Prin urmare, orice operațiune de actualizare a pensiei militare de stat potrivit vechii forme a art. 60 din Legea nr. 223/2015 trebuie circumscrisă perioadei în care această prevedere legală s-a aflat în vigoare, anume până la 14.09.2017. De la 15.09.2017 este aplicabilă noua modalitate de actualizare a pensiilor militare de stat, care nu se mai raportează la evoluția salarizării personalului aflat în activitate, ci la rata medie anuală a inflației.
Tribunalul Ialomița - Secția civilă a reținut, în considerentele sentințelor civile nr. 156/F din 14 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.210/2/2023, și nr. 609/F din 18 iulie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.182/2/2023, că, după modificarea art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, pârâta a aplicat în mod corect dispozițiile modificatoare, astfel încât cuantumul pensiei reclamantului s-a indexat din oficiu cu ultima rată medie anuală a inflației. Atât timp cât Legea nr. 223/2015 a fost modificată, pârâta nu putea refuza aplicarea ei.
În susținerea soluțiilor mai sus menționate au fost invocate deciziile Curții Constituționale nr. 632 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1204 din 9 decembrie 2020 (Decizia Curții Constituționale nr. 632/2020), și nr. 518 din 3 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 19 ianuarie 2023 (Decizia Curții Constituționale nr. 55/2023).
Potrivit punctelor de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, comunicate de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Călărași, Teleorman și Iași - Secția I civilă, prevederile art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 devin incidente doar în ceea ce privește revizuirea unor drepturi de pensie stabilite ulterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență menționate, respectiv ulterior datei de 15.09.2017, legea neputând retroactiva.
Curtea de Apel Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a exprimat o opinie teoretică potrivit căreia instituția revizuirii pensiei vizează erori în procesul de stabilire a pensiei, legea aplicabilă fiind cea în vigoare la data stabilirii pensiei ce se solicită a fi revizuită, iar Tribunalul Vaslui a arătat că din conținutul încheierii de sesizare a instanței supreme nu se desprinde în mod clar chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită.
În cadrul punctului de vedere comunicat, Tribunalul Ilfov a apreciat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 se aplică revizuirii unor drepturi de pensie stabilite anterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență menționate, precizând, de asemenea, că încheierea de sesizare este neclară.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.
În jurisprudența Curții Constituționale au fost identificate Decizia Curții Constituționale nr. 632 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1204 din 9 decembrie 2020, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată și s-a constatat că dispozițiile art. 60 din Legea nr. 223/2015 sunt constituționale în raport cu criticile formulate, și Decizia Curții Constituționale nr. 518 din 3 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 19 ianuarie 2023, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată și s-a constatat că dispozițiile art. 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum au fost modificate prin art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost pronunțate decizii care vizează aspecte deduse analizei în dosarul de față:
–Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 12 din 27 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 10 martie 2025 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 12/2025), prin care a fost admisă sesizarea formulată de Tribunalul Vaslui - Secția civilă și, în interpretarea și aplicarea art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 și ale art. IX și X din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, s-a stabilit că: Prevederile art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 nu împiedică, în privința pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești stabilite în baza cererilor de pensionare înregistrate începând cu 15 septembrie 2017, acordarea pensiilor de serviciu nete actualizate, potrivit art. 68^5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004, cu rata medie anuală a inflației pentru anii 2019 și 2020;
–Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 16 din 27 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 17 februarie 2025 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 16/2025), prin care au fost respinse, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Tribunalul Ilfov - Secția civilă și de Tribunalul Prahova - Secția I civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:
Posibilitatea, după adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, a actualizării pensiilor militare de stat prin aplicarea procentului de 25% acordat ca majorare a soldei de funcție a cadrelor militare în activitate pentru anul 2018, respectiv a indexării cuantumurilor pensiilor militare de stat cu 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat în anul 2018.
și
Dacă pensiile militare de stat pot fi actualizate, în baza dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, respectiv, în caz afirmativ, data de la care acest drept poate fi acordat raportat la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, prezentând relevanță considerentele de la paragrafele 61-67;
–Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 63 din 26 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1295 din 28 decembrie 2020 (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 63/2020), prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, printre altele, s-a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, pensia militară de stat netă, calculată conform dispozițiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 223/2015, după deducerea impozitului pe venit, potrivit legislației în vigoare, este plafonată la cuantumul mediei soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei, deja actualizate, conform dispozițiilor art. 28 alin. (1), la data deschiderii dreptului de pensie.
Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Temeiul de drept al prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Domeniul de reglementare a acestui act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024, este conturat expres prin dispozițiile art. 1, ordonanța de urgență aplicându-se în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.
În această materie se instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care prin art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se prevede: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“
Rezultă că aceste prevederi se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile dreptului comun, Codul de procedură civilă, astfel cum se și statuează expres prin art. 4, conform căruia „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (...) precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“.
Prin urmare, în contextul normativ expus, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării:
(i)existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac;
(ii)cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/ recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice;
(iii)existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei;
(iv)chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Verificându-se întrunirea acestor cerințe legale în raport cu elementele sesizării, rezultă că ele se regăsesc doar parțial, nefiind îndeplinite toate exigențele procedurale menționate pentru declanșarea mecanismului preîntâmpinării practicii neunitare.
Referitor la primele două condiții legale se reține că acestea sunt îndeplinite întrucât cauza se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, care judecă în primă instanță, conform art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
De asemenea, litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea acestora, tribunalul fiind învestit cu acțiunea formulată de către contestatoarea AB în contradictoriu cu pârâta CPMB într-o cauză ce are ca obiect contestație la decizia de pensionare.
În ceea ce privește întrunirea condițiilor de admisibilitate ce vizează identificarea unei probleme de drept asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat, trebuie remarcate următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, din punct de vedere formal, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă expunerea elementelor de fapt și de drept relevante ale litigiului, precum și indicarea considerentelor din care rezultă că problema de drept are caracter veritabil, de natură să influențeze în mod direct soluția cauzei pe fond, fiind deci necesare atât o analiză argumentată cu privire la toate condițiile de admisibilitate incidente, cât și exprimarea opiniei preliminare a completului de judecată asupra chestiunii de drept cu privire la care se dispune sesizarea.
Această din urmă exigență legală este subsumată condiției privind ivirea unei chestiuni de drept, considerându-se că încheierea trebuie să releve reflecția judecătorilor din completul învestit cu soluționarea cauzei asupra diferitelor variante de interpretare posibile și asupra argumentelor de natură să le susțină, pentru a da temei inițierii mecanismului de unificare jurisprudențială reprezentat de hotărârea prealabilă.
Revine așadar instanței de trimitere obligația identificării în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere contribuind la a se stabili dacă problema de drept a cărei dezlegare se solicită instanței supreme este una reală, având vocație de a convinge, și din această perspectivă, că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării.
În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție reține caracterul deficitar al sesizării, instanța de trimitere făcând aprecieri asupra caracterului „destul de confuz“ al art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, justificat prin aceea că nu rezultă dacă sesizarea se impune în orice situație, adică și în cazul unor probleme de drept ale căror rezolvări sunt evidente sau doar pentru clarificarea unor chestiuni de drept dificile, ajungând la concluzia că o astfel de sesizare intervine în legătură cu orice problemă de drept dedusă judecății în cauzele ce se încadrează în obiectul de reglementare al actului normativ evocat, indiferent de gradul de dificultate, deoarece expunerea de motive nu interesează, iar, pentru chestiuni dificile de drept, există procedura distinctă din Codul de procedură civilă.
Chiar dacă aprecierea condiției existenței unei chestiuni de drept veritabile comportă anumite nuanțări impuse de contextul și scopul edictării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, nu este totuși posibilă învestirea instanței supreme pentru dezlegarea oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii civile.
Art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu instituie în sarcina instanțelor specializate în materia ce intră sub auspiciile actului normativ obligația de a declanșa mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile în orice situație în care se pune problema aplicării unei dispoziții legale care nu a format obiectul unei dezlegări de principiu a instanței supreme în procedurile de unificare a practicii judiciare.
Așa cum s-a arătat deja, definitoriu pentru această procedură este faptul că urmărește interpretarea cu caracter de principiu a unei norme de drept (îndoielnice, neclare), stabilită ca incidentă în cauză de către instanța de trimitere, aptă să ducă la dezlegarea litigiului, iar nu determinarea, în concret, de către instanța supremă a elementelor care conturează raționamentul juridic, pentru ca, ulterior, instanța de trimitere să recurgă la punerea punctuală în aplicare a acestuia la raportul juridic dedus judecății, întrucât nu aceasta este finalitatea mecanismului de unificare a practicii judiciare.
De asemenea, deși instanța de trimitere a apreciat că se impune declanșarea mecanismului hotărârii prealabile în ceea ce privește interpretarea unei chestiuni de drept, nu a indicat, în concret, care sunt normele legale supuse interpretării, putânduse doar presupune, din analiza, în ansamblu, a încheierii de sesizare și a înscrisurilor atașate, că tribunalul se referă la dispozițiile art. II, art. VIII, art. IX alin. (1) și/sau art. X din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, actul normativ menționat cuprinzând inclusiv norme tranzitorii în vederea unei tranziții graduale la noul sistem de pensionare.
În același timp, instanța de trimitere nu și-a expus punctul de vedere cu privire la chestiunea de drept care formează obiectul sesizării, motivat de evitarea unei eventuale antepronunțări în situația în care sesizarea ar fi respinsă ca inadmisibilă sau în eventualitatea înlăturării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 ca efect al admiterii excepției de neconstituționalitate invocate în alte cauze cu privire la aceasta.
Fără ca existența motivării încheierii de sesizare cu privire la aspectele arătate să constituie, per se, o condiție de admisibilitate, se reține că, astfel cum este formulată întrebarea, nu se poate decela care este în concret norma legală a cărei interpretare se cere și, din această perspectivă, consecința directă a absenței explicațiilor și argumentelor pentru care s-a formulat sesizarea conduce la neîndeplinirea cerinței de admisibilitate examinate.
Reținând, în condițiile expuse, neconformitatea sesizării, întrucât aceasta nu expune problema de drept a cărei lămurire se impune cu necesitate, nu prezintă legătura cu soluția pe fond și, din rațiuni de antepronunțare, nu arată punctul de vedere al judecătorului, în acord cu jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia rațiunea reglementării mecanismului hotărârii preliminare este aceea a asigurării unor dezlegări în drept de principiu, iar nu a subrogării în atribuțiile jurisdicționale ale instanței de judecată, rolul instanței supreme neputând deveni astfel unul de soluționare directă a cauzei, se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării formulate de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 12.752/3/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
Dacă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu se aplică în cazul revizuirii unor drepturi de pensie stabilite anterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2025.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Elena-Mădălina Ivănescu
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
