Decizie nr. 183 din 22 aprilie 2004

Nicolae Popa - preşedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Codul penal, excepţie ridicată de Cornel Dumitru în Dosarul nr. 139/2003 al Judecătoriei Călăraşi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 44 D/2004 şi nr. 55 D/2004, care au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Cornel Dumitru în dosarele nr. 1.563/2003 şi nr. 3.455/2003 ale Judecătoriei Călăraşi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere conţinutul identic al excepţiilor ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 44 D/2004 şi nr. 55 D/2004 la Dosarul nr. 43 D/2004, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierile din 13 ianuarie 2004 şi din 21 ianuarie 2004, pronunţate în dosarele nr. 139/2003, nr. 1.563/2003 şi nr. 3.455/2003, Judecătoria Călăraşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Cornel Dumitru, inculpat în dosarele menţionate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se consideră că dispoziţia legală criticată contravine prevederilor constituţionale ale art. 30 alin. (1), (2) şi (8) referitoare la libertatea de exprimare, precum şi ale art. 31 alin. (1) referitoare la dreptul persoanelor la informaţie, deoarece îngrădeşte libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor şi credinţelor, libertatea creaţiilor de orice fel prin intermediul presei, precum şi dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, constituind un mijloc de a cenzura libertatea presei. Delictele de presă, în opinia autorului, trebuie reglementate prin lege, şi nu printr-un articol din Codul penal, care, prin modul în care a fost formulat, oferă o mare largheţe de incriminare, inclusiv a folosirii stilului gazetăresc, pamfletar sau acid.

Judecătoria Călăraşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, instanţa de judecată arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile art. 30 alin. (1), (2) şi (8) din Constituţie, republicată, întrucât "libertatea de exprimare nu poate aduce atingere onoarei, demnităţii, vieţii intime şi dreptului la imagine al persoanei", iar legiuitorul nu a urmărit să cenzureze libertatea de exprimare, ci doar să impună anumite limite în comportamentul şi exprimarea oamenilor, astfel încât să nu fie încălcate drepturile şi libertăţile celorlalţi. Totodată, se arată că stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sancţiuni nu este incompatibilă nici cu libertatea de exprimare şi nici cu dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, atâta timp cât acestea sunt absolut necesare pentru apărarea onoarei şi demnităţii persoanei.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine, aşa cum prevede art. 30 alin. (6) din Constituţie, republicată, acestea constituind valori supreme, consacrate şi prin dispoziţiile art. 19 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, şi prin dispoziţiile art. 10 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată că stabilirea prin art. 205 din Codul penal a unor restrângeri şi sancţiuni constituie o măsură necesară, într-o societate democratică, în scopul protejării drepturilor celorlalţi. Exercitarea drepturilor şi libertăţilor cu rea-credinţă, fără respectarea dispoziţiilor art. 57 din Constituţie, republicată, este susceptibilă de sancţionare, inclusiv prin sancţiuni penale.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât libertatea de exprimare consfinţită în art. 30 alin. (1) din Constituţie, republicată, impune respectarea cerinţei înscrise în alin. (6) al aceluiaşi articol, suferind astfel limitări şi restrângeri, necesare pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. În acest scop este incriminată insulta, ca infracţiune contra demnităţii. Se arată că sancţionarea ziariştilor pentru săvârşirea infracţiunii de insultă are în vedere obligaţiile constituţionale ale celor care folosesc mijloacele de informare în masă şi care trebuie să asigure o informare corectă a publicului.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 205 din Codul penal care au următorul conţinut: "Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepseşte cu amendă.

Aceeaşi pedeapsă se aplică şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de ar fi, nu ar trebui relevate.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală."

Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 30 alin. (1), (2) şi (8), referitoare la libertatea de exprimare, precum şi ale art. 31 alin. (1) referitoare la dreptul persoanelor la informaţie.

Textele constituţionale invocate au următorul conţinut:

–Art. 30: "(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2)Cenzura de orice fel este interzisă. [...] (8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.";

–Art. 31 alin. (1): "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Codul penal, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Insulta este o infracţiune contra demnităţii, iar demnitatea omului constituie o valoare supremă, nominalizată în art. 1 alin. (3) din Constituţie, republicată. Libertatea de exprimare este inviolabilă, aşa cum prevede art. 30 alin. (1) din Constituţie, republicată, însă exercitarea acesteia trebuie să nu prejudicieze demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Încălcarea acestor limite, stabilite de art. 30 alin. (6) din Constituţie, republicată, este sancţionată prin incriminarea insultei în dispoziţiile art. 205 din Codul penal. Stabilirea limitelor exercitării unui drept sau unei libertăţi poate fi făcută de legiuitor cu respectarea art. 53 alin. (1) din Constituţie, republicată, în scopul apărării drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, fără a putea fi considerată o modalitate de cenzură, aşa cum susţine în mod greşit autorul excepţiei. De altfel, posibilitatea limitării libertăţii de exprimare este prevăzută şi în art. 10 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care dispune că "Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru [...] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora [...]".

Curtea constată că art. 205 din Codul penal nu aduce atingere art. 31 alin. (1) din Constituţie, republicată, deoarece nu încalcă dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, ci constituie o garanţie a informării corecte a persoanei. De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, prin mai multe decizii, dintre care menţionăm Decizia nr. 298 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 14 august 2003. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Codul penal urmează să fie respinsă.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 din Codul penal, excepţie ridicată de Cornel Dumitru în dosarele nr. 139/2003, nr. 1.563/2003 şi nr. 3.455/2003 ale Judecătoriei Călăraşi.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu