Decizie nr. 1.124 din 23 septembrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "DMD Contrast" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 40.958/3/CA/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 40.958/3/CA/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "DMD Contrast" - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, într-o cauză având ca obiect o acţiune în anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 50/1991 aduc atingere principiului egalităţii în drepturi, al accesului liber la justiţie şi al ocrotirii proprietăţii în mod egal, indiferent de titular. Arată că proprietarul construcţiei realizate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale este expus arbitrariului autorităţii administraţiei publice, care poate dispune desfiinţarea lucrării fără o comunicare prealabilă către proprietarul construcţiei. Ca atare, în lipsa unui proces-verbal de contravenţie care să fie supus controlului judecătoresc, se aduce atingere garanţiilor proprietăţii private prevăzute de Constituţie şi este răsturnată prezumţia de liceitate a dobândirii bunurilor. Precizează că se creează o discriminare în funcţie de titular, deoarece numai în cazul proprietăţii private a statului se pot desfiinţa construcţii realizate fără autorizaţie de construire în mod direct şi facil, pe cale administrativă, şi nu judiciară.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât exercitarea dreptului de proprietate impune respectarea condiţiilor legale în materie.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificate prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 376/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, şi prin art. I pct. 32 din Legea nr. 261/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 16 iulie 2009.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

Art. 33. – (1) Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.

(2)Procedura prevăzută la alin. (1) se poate declanşa din oficiu de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului aparţinând domeniului public sau privat al statului.

(3)În cazul neîndeplinirii de către autoritatea administraţiei publice competente a procedurii de desfiinţare, în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitării prevăzute la alin. (2), proprietarul sau administratorul legal al terenului aparţinând domeniului public ori privat al statului va putea trece de îndată la desfiinţarea construcţiilor executate fără autorizaţie de construire.

(4)Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, oraşelor ori comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice competente, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.

(5)Pentru realizarea prevederilor alin. (1) autorităţile publice competente pot contracta efectuarea acestor servicii cu societăţi comerciale specializate în astfel de lucrări, în condiţiile legii.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine prevederilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi la art. 44 - Dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate sub aceleaşi aspecte ca şi cele criticate de autorul prezentei excepţii, instanţa de contencios constituţional constatând conformitatea acestora cu prevederile invocate din Legea fundamentală. În acest sens sunt Decizia nr. 656 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 15 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 1.344 din 22 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 decembrie 2009. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că desfiinţarea construcţiei constituie o sancţiune pentru nerespectarea obligaţiei obţinerii autorizaţiei de construire, al cărei scop este prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzătoare. Sancţiunea vizează în egală măsură toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, acestea neputându-se apăra prin invocarea principiului constituţional al ocrotirii proprietăţii, de vreme ce exercitarea acestui drept se abate de la prevederile legale imperative, în cazul de faţă cele referitoare la autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Totodată, Curtea a constatat că sintagma "fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului" din cuprinsul art. 33 vizează autoritatea administraţiei publice locale competente, iar nu pe proprietarul construcţiei, care ar fi astfel lipsit de "un cadru procesual, unde să-şi apere dreptul invocând apărări pe fond sau de procedură".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine modificarea soluţiei pronunţate prin deciziile menţionate, atât aceasta, cât şi argumentele pe care s-a bazat îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "DMD Contrast" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 40.958/3/CA/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 septembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu