Decret nr. 566 din 8 iulie 1968

EXPUNERE DE MOTIVE

la Decretul nr. 566/1968 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la relaţiile diplomatice, încheiată la Viena la 18 aprilie 1961

Conferinţa internationala întrunită în anul 1961 la Viena, sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat Convenţia cu privire la relaţiile diplomatice, prin care, pe baza propunerilor Comisiei de drept internaţional a O.N.U., au fost codificate şi dezvoltate în sens progresist normele juridice consacrate de cutuma internationala cu privire la statutul misiunilor diplomatice permanente.

În concordanta cu principiile fundamentale ale suveranităţii statelor şi egalităţii lor în drepturi, Convenţia de la Viena aseaza la baza stabilirii relaţiilor diplomatice şi a schimbului de misiuni principiul consimţămîntului mutual al statelor acreditant şi acreditar, subiecte ale raportului diplomatic (art. 2).

În sistemul convenţiei, misiunile diplomatice sînt chemate sa exercite un rol activ în consolidarea şi dezvoltarea relaţiilor internaţionale, prin îndeplinirea funcţiilor de reprezentare a statului acreditant şi de ocrotire a intereselor acestuia şi ale cetăţenilor săi în statul acreditar, de negociere cu guvernul acestui stat, de informare, prin mijloace licite, despre condiţiile şi evoluţia evenimentelor din statul acreditar şi, în final, de promovare a unor raporturi de prietenie avînd drept scop dezvoltarea relaţiilor economice, culturale şi ştiinţifice dintre cele doua state (art. 3).

Convenţia reglementează procedura acreditării şefului misiunii diplomatice (art. 4-7), cetăţenia personalului diplomatic (art. 8), intrarea în funcţiune a reprezentantei diplomatice (art. 13), clasele sefilor de misiuni (art. 14-17).

În interesul îndeplinirii eficace a funcţiilor diplomatice, convenţia stabileşte imunităţile şi privilegiile recunoscute misiunii diplomatice, precum şi cele de care se bucura membrii personalului misiunii şi familiile lor.

Ţinînd seama de finalitatea activităţii diplomatice - dezvoltarea relaţiilor de prietenie şi cooperare între state - convenţia statorniceste îndatoririle misiunii diplomatice faţă de statul acreditar, avînd ca obiect, în esenta, respectarea legilor tarii de reşedinţa şi neamestecul în treburile interne ale acesteia. În mod corelativ, convenţia prevede îndatorirea statului acreditar de a face toate înlesnirile pentru îndeplinirea funcţiilor misiunii (art. 21, 25 şi 26).

Convenţia cu privire la relaţiile diplomatice - care a fost semnată, în cadrul Conferintei de la Viena, de 63 state - a intrat în vigoare la data de 25 aprilie 1965.

Pînă în prezent, au devenit parte la convenţie, prin ratificare, respectiv aderare, un număr de 61 state.

Consacrarea normelor dreptului internaţional în instrumente de drept pozitiv obligatoriu pentru state - cum sînt convenţiile multilaterale constituie, în general, un factor de progres, întrucât contribuie la promovarea principiilor justiţiei şi dreptului în relaţiile internaţionale, ceea ce corespunde intereselor fundamentale ale statelor suverane şi, îndeosebi, poziţiei ţărilor mici şi mijlocii.

Aceasta explica adeziunea statelor la convenţie, manifestată, în general, fără rezerve.

Republica Socialistă România, care a participat activ la lucrările de codificare în cadrul sesiunilor Adunării Generale a O.N.U. şi la Conferinţa de la Viena, a semnat convenţia fără rezerve.

Lărgirea continua a sferei relaţiilor externe ale tarii noastre, stabilirea de relaţii diplomatice cu noi tari şi, îndeosebi, cu statele care au dobîndit de curând independenta, cerinţa soluţionării problemelor izvorâte din aceste relaţii, în mod unitar, cu asigurarea intereselor române, în cadrul unei reglementări internaţionale - fac necesară ratificarea de către Republica Socialistă România a Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice.

Se menţionează că instituţiile juridice de origine cutumiara care se oglindesc în majoritatea articolelor convenţiei sînt aplicate în practica de ţara noastră.

În ce priveşte inovatiile aduse prin convenţie în sensul dezvoltării progresiste a dreptului diplomatic, cele mai multe dintre ele au fost fie propuse de ţările socialiste, fie sprijinite sau acceptate de acestea.

În ce priveşte prevederile art. 48 şi 50, care consfinţesc vechiul sistem al O.N.U. privind accesul anumitor categorii de state la tratatele multilaterale - sistem contrar principiului universalitatii tratatelor multilaterale generale - se considera necesară formularea unei declaraţii, fără caracter de rezerva, în care să se reafirme principiul universalitatii convenţiei.

Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează:

Articolul 1Se ratifica Convenţia cu privire la relaţiile diplomatice, încheiată la Viena la 18 aprilie 1961

Articolul 2

La depunerea instrumentului de ratificare a convenţiei menţionate la art. 1 se va face o declaraţie cu următorul conţinut:

Prevederile articolelor 48 şi 50 din Convenţia cu privire la relaţiile diplomatice, încheiată la Viena la 18 aprilie 1961, nu sînt în concordanta cu principiul potrivit căruia toate statele au dreptul de a deveni parte la tratatele multilaterale care reglementează probleme de interes general.

CONVENTIE 18/04/1961