privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare
Având în vedere prevederile art. 168 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale Hotărârii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii Publice,
văzând Referatul de aprobare al Autorităţii de Sănătate Publică nr. E.N. 2.476 din 27 iulie 2006,
ministrul sănătăţii publice emite următorul ordin:
Se aprobă Normele de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare, prevăzute în anexele nr. I-V care fac parte integrantă din prezentul ordin.
Depistarea/identificarea, înregistrarea şi declararea/raportarea infecţiilor nosocomiale de către orice unitate sanitară sunt obligatorii.
Fiecare unitate sanitară elaborează anual un program propriu de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale.
Fondurile necesare îndeplinirii activităţilor din programul prevăzut la art. 3 se vor regăsi distinct în structura bugetului unităţii.
Costurile aferente activităţilor de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale se vor regăsi în valoarea serviciilor medicale decontate de fiecare plătitor/asigurător/finanţator aflat în relaţie contractuală cu unităţile sanitare, pentru fiecare dintre pacienţii eligibili asistaţi.
În toate unităţile sanitare activitatea de supraveghere şi prevenire a infecţiilor nosocomiale face parte din obligaţiile profesionale ale personalului şi va fi înscrisă în fişa postului fiecărui salariat.
Orice daună adusă pacienţilor prin nerespectarea prevederilor prezentului ordin sau a normativelor profesionale privind asigurarea calităţii îngrijirilor medicale acordate pacienţilor în scopul prevenirii infecţiilor nosocomiale atrage responsabilitatea individuală sau, după caz, instituţională, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
Direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice, unităţile sanitare din sistemul public şi privat, autorităţile de sănătate publică judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti, precum şi Inspecţia sanitară de stat vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului sănătăţii nr. 994/2004 privind aprobarea Normelor de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.146 şi 1.146 bis din 3 decembrie 2004.
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul sănătăţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolăescu
Bucureşti, 27 iulie 2006.
Nr. 916.
I. Criteriile de definire a infecţiei nosocomiale
Infecţia nosocomială (IN) este infecţia contractată în unităţi sanitare cu paturi (de stat şi private), care se referă la orice boală infecţioasă ce poate fi recunoscută clinic şi/sau microbiologic şi pentru care există dovada epidemiologică a contractării în timpul spitalizării/actului medical sau manevrelor medicale, care afectează fie bolnavul - datorită îngrijirilor medicale primite, fie personalul sanitar - datorită activităţii sale şi este legată prin incubaţie de perioada asistării medicale în unitatea respectivă, indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizării.
Definiţia infecţiei nosocomiale se bazează pe date clinice, epidemiologice, de laborator, precum şi pe alte tipuri de teste de diagnostic.
Fiecare caz de infecţie nosocomială trebuie dovedit că se datorează spitalizării sau îngrijirilor medico-sanitare ambulatorii în unităţi sanitare şi că nu era în incubaţie sau în faza de debut/evoluţie clinică în momentul internării/actului medical/manevrei medicale.
II. Organizarea activităţilor de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare publice şi private cu paturi
1.Unităţile sanitare publice cu paturi (spitalul şi alte unităţi sanitare cu paturi definite prin art. 172 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii) asigură organizarea şi funcţionarea unor servicii de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale, după cum urmează:
a)la nivelul spitalelor judeţene şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, spitalelor clinice şi universitare, respectiv al institutelor de asistenţă medicală, se organizează servicii specializate de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale.
Activitatea specifică este asigurată prin personal propriu, angajat în acest scop.
Serviciul este organizat cu minimum 7 posturi, din care cel puţin un medic de specialitate epidemiolog sau microbiolog, cu funcţie de şef serviciu, 2 clinicieni (specialităţi chirurgicale şi, respectiv, medicală), un farmacist, 1-2 cadre cu pregătire postliceală de profil asistent medical şi personal cu pregătire medie cu o calificare adecvată activităţilor, o persoană din serviciul administrativ;
b)la nivelul spitalelor municipale, orăşeneşti, comunale sau al altor unităţi cu paturi de asistenţă medicală definite prin lege (art. 172 din Legea nr. 95/2006), prin crearea/reorganizarea unui colectiv funcţional cu minimum 3 posturi normate, din care, în funcţie de numărul paturilor din unitate, 0,5-1 normă de medic specialist, 1-1,5 normă de cadre medii cu pregătire de asistent medical şi o normă de muncitor cu calificare adecvată activităţii.
Pentru coordonarea profesională a activităţii specifice sunt necesare specialităţile de medic specialist epidemiolog, microbiolog, boli infecţioase sau, în lipsa acestora, medic specialist pediatru, neonatolog, obstetrician-ginecolog etc., atestat ca absolvent al unui curs de perfecţionare profesională specifică, organizat de autoritatea de sănătate publică judeţeană şi a municipiului Bucureşti sau de institutul regional de sănătate publică. Pentru posturile de cadre medii - asistenţi medicali, se vor angaja asistenţi de igienă sau asistenţi încadraţi la staţia centrală de sterilizare, servicii de neonatologie, ATI, obstetrică-ginecologie etc., cu condiţia absolvirii unui curs de perfecţionare specifică organizat în condiţii similare;
c)unităţile sanitare publice cu paturi, altele decât cele menţionate, unităţile sanitare ambulatorii de specialitate şi de asistenţă medicală primară cu paturi de zi sau de o zi, unităţile sanitare de asistenţă medico-socială, sanatoriile, alte tipuri de unităţi sanitare, indiferent de forma de organizare, vor desemna, din personalul propriu, un medic responsabil pentru activităţile specifice de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale, cu activitate de 0,5 normă, remunerată ca ore suplimentare sau din venituri proprii, în conformitate cu legea.
2.Unităţile sanitare private cu paturi vor răspunde pentru activităţile de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale, prin asumarea responsabilităţii profesionale şi juridice de către personalul astfel angajat sau de unitatea astfel contractată, în conformitate cu legislaţia.
3.Unităţile medico-sanitare care nu pot asigura activitatea de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale cu personal vor contracta serviciile specifice acestei structuri cu autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, care îşi asumă responsabilitatea profesională ori juridică, după caz, pentru serviciile contractate în prevenirea infecţiilor nosocomiale.
4.Îndrumarea metodologică a personalului şi a activităţilor desfăşurate în cadrul structurii de prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale din unităţile sanitare publice se realizează de compartimentul de specialitate din cadrul autorităţii de sănătate publică. Pentru unităţile sanitare private aceste activităţi se asigură, la solicitare, de către autoritatea de sănătate publică, pe bază de contract de prestări servicii.
5.Intervenţia şi expertiza de specialitate, în cazul unor focare epidemice sau situaţii de risc declarat, sunt asigurate, la solicitarea unităţii ori prin autosesizare, de către compartimentele specializate ale autorităţii de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu titlu de gratuitate, din bugetul de stat, în cadrul programelor naţionale de sănătate.
III. Atribuţiile instituţionale şi individuale în activitatea de prevenire şi combatere a infecţiilor nosocomiale în unităţile sanitare publice şi private
1.Atribuţiile comitetului director al unităţii sanitare:
–solicită şi aprobă planul anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale;
–organizarea şi funcţionarea serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale şi/sau realizarea contractelor de furnizare de servicii necesare prevenirii şi controlului infecţiilor nosocomiale;
–asigură condiţiile de implementare în activitate a prevederilor planului anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale;
–asigură analiza anuală a îndeplinirii obiectivelor planului de activitate, rezultatele obţinute, eficienţa economică a măsurilor şi investiţiilor finanţate;
–verifică şi aprobă alocarea bugetului aferent derulării activităţilor fundamentate prin planul anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale şi îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de desfăşurare a activităţilor şi a dotării tehnico-materiale necesare evitării sau diminuării riscului pentru infecţie nosocomială;
–derularea legală a achiziţiilor şi aprovizionarea tehnico-materială, prevăzute în planul de activitate sau impuse de situaţia epidemiologică din unitate, în vederea diminuării ori evitării situaţiilor de risc sau combaterii infecţiilor nosocomiale;
–comitetul director al spitalului va asigura condiţiile de igienă, privind cazarea şi alimentaţia pacienţilor;
–deliberează şi decide, la propunerea Colegiului Medicilor din România sau ca urmare a sesizării asistaţilor în privinţa responsabilităţii instituţionale ori individuale a personalului angajat/contractat, pentru fapte sau situaţii care au dus la lezarea drepturilor ori au prejudiciat starea de sănătate a asistaţilor prin infecţie nosocomială depistată şi declarată;
–asigură dotarea necesară organizării şi funcţionării sistemului informaţional pentru înregistrarea, stocarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor privind infecţiile nosocomiale.
2.Atribuţiile managerului unităţii sanitare:
–răspunde de organizarea structurilor profesionale de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în conformitate cu prevederile prezentului ordin, diferenţiat în funcţie de încadrarea unităţii în conformitate cu legea;
–participă la definitivarea propunerilor de activitate şi achiziţii cuprinse în planul anual al unităţii pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale;
–răspunde de asigurarea bugetară aferentă activităţilor cuprinse în planul anual aprobat pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale;
–controlează şi răspunde pentru organizarea şi derularea activităţilor proprii ale compartimentului/serviciului sau, după caz, ale responsabilului nominalizat cu supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale, ca structură de activitate în directă subordine şi coordonare;
–controlează respectarea normativelor cuprinse în planul anual de activitate pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale de la nivelul secţiilor şi serviciilor din unitate, în colaborare cu responsabilul coordonator al activităţii specifice şi cu medicii şefi de secţie;
–analizează şi propune soluţii de rezolvare, după caz, alocare de fonduri, pentru sesizările compartimentului/ serviciului/responsabilului de activitate specifică în situaţii de risc sau focar de infecţie nosocomială;
–verifică şi aprobă evidenţa internă şi informaţiile transmise eşaloanelor ierarhice, conform legii sau la solicitare legală, aferente activităţii de supraveghere, depistare, diagnostic, investigare epidemiologică, şi măsurile de control al focarului de infecţie nosocomială din unitate;
–solicită, la propunerea coordonatorului de activitate specializată sau din proprie iniţiativă, expertize şi investigaţii externe, consiliere profesională de specialitate şi intervenţie în focarele de infecţie nosocomială;
–angajează unitatea pentru contractarea unor servicii şi prestaţii de specialitate;
–reprezintă unitatea în litigii juridice legate de răspunderea instituţiei în ceea ce priveşte infecţiile nosocomiale, respectiv acţionează în instanţă persoanele fizice, în cazul stabilirii responsabilităţii individuale pentru infecţie nosocomială.
3.Atribuţiile directorului medical:
–utilizarea în activitatea curentă, la toate componentele activităţilor medicale de prevenţie, diagnostic, tratament şi recuperare, a procedurilor şi tehnicilor prevăzute în protocoalele unităţii, a standardelor de sterilizare şi sterilitate, asepsie şi antisepsie, respectiv a normelor privind cazarea, alimentaţia şi condiţiile de igienă oferite pe perioada îngrijirilor acordate;
–pentru spitalele care nu îndeplinesc condiţiile legale de a avea director de îngrijiri, funcţia acestuia este preluată de directorul adjunct medical, care va avea aceleaşi responsabilităţi ca acesta.
4.Atribuţiile directorului de îngrijiri:
–răspunde de aplicarea Precauţiunilor universale şi izolare specială a bolnavilor;
–răspunde de comportamentul igienic al personalului din subordine, de respectarea regulilor de tehnică aseptică de către acesta;
–urmăreşte circulaţia germenilor în spital, menţine legătura cu laboratorul de microbiologie şi sesizează orice modificare;
–urmăreşte respectarea circuitelor funcţionale din spital/secţie în funcţie de specific;
–răspunde de starea de curăţenie din secţie, de respectarea normelor de igienă şi antiepidemice;
–propune directorului financiar-contabil planificarea aprovizionării cu materiale necesare prevenirii infecţiilor nosocomiale şi menţinerii stării de igienă;
–controlează respectarea măsurilor de asepsie şi antisepsie;
–controlează igiena bolnavilor şi a însoţitorilor şi face educaţia sanitară a acestora;
–urmăreşte efectuarea examenului organoleptic al alimentelor distribuite bolnavilor şi însoţitorilor şi le îndepărtează pe cele necorespunzătoare, situaţie pe care o aduce la cunoştinţă medicului şef de secţie şi managerului spitalului;
–constată şi raportează managerului spitalului deficienţe de igienă (alimentare cu apă, instalaţii sanitare, încălzire) şi ia măsuri pentru remedierea acestora;
–organizează şi supraveghează pregătirea saloanelor pentru dezinfecţii periodice şi ori de câte ori este nevoie;
–participă la recoltarea probelor de mediu şi testarea eficacităţii dezinfecţiei şi sterilizării împreună cu echipa compartimentului/serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale;
–urmăreşte în permanenţă respectarea de către personal şi însoţitori a măsurilor de izolare şi controlează prelucrarea bolnavilor la internare;
–anunţă la serviciul de internări locurile disponibile, urmăreşte internarea corectă a bolnavilor în funcţie de grupe de vârstă, infecţiozitate sau receptivitate;
–urmăreşte aplicarea măsurilor de izolare a bolnavilor cu caracter infecţios şi a măsurilor pentru supravegherea contacţilor;
–instruieşte personalul din subordine privind autodeclararea îmbolnăvirilor şi urmăreşte aplicarea acestor măsuri;
–semnalează medicului şef de secţie cazurile de boli transmisibile pe care le observă în rândul personalului;
–instruieşte şi supraveghează personalul din subordine asupra măsurilor de igienă care trebuie respectate de vizitatori şi personalul spitalului care nu lucrează la paturi (portul echipamentului, evitarea aglomerării în saloane);
–instruieşte personalul privind schimbarea la timp a lenjeriei bolnavilor, colectarea şi păstrarea lenjeriei murdare, dezinfecţia lenjeriei de la bolnavii infecţioşi, transportul lenjeriei murdare, transportul şi păstrarea lenjeriei curate;
–urmăreşte modul de colectare a deşeurilor infecţioase şi neinfecţioase, a depozitării lor, a modului de transport şi neutralizare a acestora;
–controlează şi instruieşte personalul din subordine asupra ţinutei şi comportamentului igienic, precum şi asupra respectării normelor de tehnică aseptică şi propune medicului şef de secţie măsuri disciplinare în cazurile de abateri.
5.Atribuţiile directorului financiar-contabil:
–planificarea bugetară în conformitate cu planul de activitate aprobat;
–derularea achiziţiilor şi plăţilor în conformitate cu legislaţia;
–evaluarea prin bilanţul contabil al eficienţei indicatorilor specifici.
6.Atribuţiile medicului şef de secţie:
–organizează, controlează şi răspunde pentru derularea activităţilor proprii secţiei, conform planului anual de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale din unitatea sanitară;
–răspunde de activităţile desfăşurate de personalul propriu al secţiei.
7.Atribuţiile medicului curant (indiferent de specialitate):
–protejarea propriilor lor pacienţi de alţi pacienţi infectaţi sau de personalul care poate fi infectat;
–aplicarea procedurilor şi protocoalelor din planul anual de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale;
–obţinerea specimenelor microbiologice necesare atunci când o infecţie este prezentă sau suspectă;
–raportarea cazurilor de infecţii intraspitaliceşti echipei şi internarea pacienţilor infectaţi;
–consilierea pacienţilor, vizitatorilor şi personalului în legătură cu tehnicile de prevenire a transmiterii infecţiilor;
–instituirea tratamentului adecvat pentru infecţiile pe care le au ei înşişi şi luarea de măsuri pentru a preveni transmiterea acestor infecţii altor persoane, în special pacienţilor.
8.Atribuţiile medicului şef de compartiment/serviciu sau medicului responsabil pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale:
–elaborează şi supune spre aprobare planul anual de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale din unitatea sanitară;
–solicită includerea obiectivelor planului de activitate aprobat pentru supravegherea şi controlul infecţiilor nosocomiale, condiţie a autorizării sanitare de funcţionare, respectiv componentă a criteriilor de acreditare;
–organizează activitatea serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale pentru implementarea şi derularea activităţilor cuprinse în planul anual de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale al unităţii;
–propune şi iniţiază activităţi complementare de prevenţie sau de control cu caracter de urgenţă, în cazul unor situaţii de risc sau focar de infecţie nosocomială;
–răspunde pentru planificarea şi solicitarea aprovizionării tehnico-materiale necesare activităţilor planificate, respectiv pentru situaţii de urgenţă;
–răspunde pentru activitatea personalului subordonat direct din cadrul structurii;
–asigură accesibilitatea la perfecţionarea/pregătirea profesională, răspunde pentru instruirea specifică a subordonaţilor direcţi şi efectuează evaluarea performanţei activităţii profesionale a subordonaţilor;
–elaborează cartea de vizită a unităţii care cuprinde: caracterizarea succintă a activităţilor acreditate; organizarea serviciilor; dotarea edilitară şi tehnică a unităţii în ansamblu şi a subunităţilor din structură; facilităţile prin dotări edilitar-comunitare de aprovizionare cu apă, încălzire, curent electric; prepararea şi distribuirea alimentelor; starea şi dotarea spălătoriei; depozitarea, evacuarea şi neutralizarea, după caz, a reziduurilor menajere, precum şi a celor rezultate din activităţile de asistenţă medicală; circuitele organice şi funcţionale din unitate etc., în vederea caracterizării calitative şi cantitative a riscurilor pentru infecţie nosocomială;
–întocmeşte harta punctelor şi segmentelor de risc pentru infecţie nosocomială privind modul de sterilizare şi menţinerea sterilităţii în unitate, decontaminarea mediului fizic şi curăţenia din unitate, zonele "fierbinţi" cu activitate de risc sau cu dotare tehnică şi edilitară favorizantă pentru infecţii nosocomiale;
–elaborează "istoria" infecţiilor nosocomiale din unitate, cu concluzii privind cauzele facilitatoare ale apariţiei focarelor;
–coordonează elaborarea şi actualizarea anuală, împreună cu consiliul de conducere şi cu şefii secţiilor de specialitate, a ghidului de prevenire a infecţiilor nosocomiale, care va cuprinde: legislaţia în vigoare, definiţiile de caz pentru infecţiile nosocomiale, protocoalele de proceduri, manopere şi tehnici de îngrijire, precauţii de izolare, standarde aseptice şi antiseptice, norme de sterilizare şi menţinere a sterilităţii, norme de dezinfecţie şi curăţenie, metode şi manopere specifice secţiilor şi specialităţilor aflate în structura unităţii, norme de igienă spitalicească, de cazare şi alimentaţie etc. Ghidul este propriu fiecărei unităţi, dar utilizează definiţiile de caz care sunt prevăzute în anexele la ordin;
–colaborează cu şefii de secţie pentru implementarea măsurilor de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în conformitate cu planul de acţiune şi ghidul propriu al unităţii;
–verifică respectarea normativelor şi măsurilor de prevenire;
–organizează şi participă la sistemul de autocontrol privind evaluarea eficienţei activităţilor derulate;
–participă şi supraveghează - în calitate de consultant - politica de antibiotico-terapie a unităţii şi secţiilor;
–supraveghează, din punct de vedere epidemiologic, activitatea laboratorului de diagnostic etiologic pentru infecţiile suspecte sau clinic evidente;
–colaborează cu medicul laboratorului de microbiologie pentru cunoaşterea circulaţiei microorganismelor patogene de la nivelul secţiilor şi compartimentelor de activitate şi a caracteristicilor izolatelor sub aspectul antibiocinotipiilor;
–solicită şi trimite tulpini de microorganisme izolate la laboratoarele de referinţă, atât în scopul obţinerii unor caracteristici suplimentare, cât şi în cadrul auditului extern de calitate;
–supraveghează şi controlează buna funcţionare a procedurilor de sterilizare şi menţinere a sterilităţii pentru instrumentarul şi materialele sanitare care sunt supuse sterilizării;
–supraveghează şi controlează efectuarea decontaminării mediului de spital prin curăţare chimică şi dezinfecţie;
–supraveghează şi controlează activitatea blocului alimentar în aprovizionarea, depozitarea, prepararea şi distribuirea alimentelor, cu accent pe aspectele activităţii la bucătăria dietetică, lactariu, biberonerie etc.;
–supraveghează şi controlează calitatea prestaţiilor efectuate la spălătorie;
–supraveghează şi controlează activitatea de îndepărtare şi neutralizare a reziduurilor, cu accent faţă de reziduurile periculoase rezultate din activitatea medicală;
–supraveghează şi controlează respectarea circuitelor funcţionale ale unităţii, circulaţia asistaţilor şi vizitatorilor, a personalului şi, după caz, a studenţilor şi elevilor din învăţământul universitar, postuniversitar sau postliceal;
–supraveghează şi controlează respectarea în secţiile medicale şi paraclinice a procedurilor profesionale de supraveghere, triaj, depistare, izolare, diagnostic şi tratament pentru infecţiile nosocomiale;
–supraveghează şi controlează corectitudinea înregistrării suspiciunilor de infecţie la asistaţi, derularea investigării etiologice a sindroamelor infecţioase, operativitatea transmiterii informaţiilor aferente la structura de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale;
–răspunde prompt la informaţia primită din secţii şi demarează ancheta epidemiologică pentru toate cazurile suspecte de infecţie nosocomială;
–dispune, după anunţarea prealabilă a directorului medical al unităţii, măsurile necesare pentru limitarea difuziunii infecţiei, respectiv organizează, după caz, triaje epidemiologice şi investigaţii paraclinice necesare;
–întocmeşte şi definitivează ancheta epidemiologică a focarului, difuzează informaţiile necesare privind focarul, în conformitate cu legislaţia, întreprinde măsuri şi activităţi pentru evitarea riscurilor identificate în focar;
–solicită colaborările interdisciplinare sau propune solicitarea sprijinului extern conform reglementărilor în vigoare;
–coordonează activitatea colectivului din subordine în toate activităţile asumate de compartimentul/serviciul sau colectivul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale.
–întocmeşte, pentru subordonaţi, fişa postului şi programul de activitate;
–raportează şefilor ierarhici problemele depistate sau constatate în prevenirea şi controlul infecţiilor nosocomiale, prelucrează şi difuzează informaţiile legate de focarele de infecţii interioare investigate, prezintă activitatea profesională specifică în faţa consiliului de conducere, a direcţiunii şi a consiliului de administraţie;
–întocmeşte rapoarte cu dovezi la dispoziţia managerului spitalului, în cazurile de investigare a responsabilităţilor pentru infecţie nosocomială.
9.Atribuţiile şefului laboratorului de microbiologie:
–implementarea sistemului de asigurare a calităţii, care reprezintă un ansamblu de acţiuni prestabilite şi sistematice necesare pentru a demonstra faptul că serviciile oferite (analize medicale) satisfac cerinţele referitoare la calitate;
–elaborarea ghidurilor pentru recoltarea, manipularea, transportul şi prezervarea corectă a probelor biologice, care vor fi însoţite de cererea de analiză completată corect;
–elaborarea manualului de biosiguranţă al laboratorului, utilizând recomandările din Ghidul naţional de biosiguranţă pentru laboratoarele medicale (ediţia 1/2005 sau cea mai recentă ediţie) în scopul evitării contaminării personalului şi a mediului;
–întocmirea şi derularea programului de instruire a personalului din subordine în domeniul specific al prevenirii şi controlului infecţiilor nosocomiale;
–identificarea corectă a microorganismelor patogene; în cazul suspiciunii de infecţie nosocomială va asigura identificarea cât mai rapidă a agentului etiologic al infecţiilor nosocomiale, în colaborare cu epidemiologul şi medicul clinician (membri ai serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale), din produsele patologice recoltate de la bolnavi/purtători (dacă este necesar, până la nivel de tipare intraspecie);
–furnizarea rezultatelor testărilor într-o formă organizată, uşor accesibilă, în cel mai scurt timp;
–testează sensibilitatea/rezistenţa la substanţe antimicrobiene a microorganismelor cu semnificaţie clinică, utilizând metode standardizate; îşi va selecta seturile de substanţe antimicrobiene adecvate pe care le va testa, în funcţie de particularităţile locale/regionale ale rezistenţelor semnalate în ultima perioadă de timp, şi antibioticele utilizate, cu respectarea integrală a recomandărilor standardului aplicat;
–furnizează rezultatele testării cât mai rapid, pentru îmbunătăţirea calităţii actului medical, prin adoptarea unor decizii care să conducă la reducerea riscului de apariţie a unor infecţii cauzate de bacterii rezistente la antibiotice, dificil sau imposibil de tratat;
–realizează baza de date privind rezistenţa la antibiotice, preferabil pe suport electronic;
–monitorizează rezultatele neobişnuite şi semnalează riscul apariţiei unui focar de infecţie nosocomială pe baza izolării repetate a unor microorganisme cu acelaşi fenotip (mai ales antibiotip), a unor microorganisme rare ori prin izolarea unor microorganisme înalt patogene sau/şi multirezistente;
–raportează, în regim de urgenţă, aspectele neobişnuite identificate prin monitorizarea izolărilor de microorganisme şi a rezistenţei la antibiotice şi periodic, trimestrial, serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale rezultatele cumulate privind izolarea microorganismelor patogene şi evoluţia rezistenţei la antibiotice;
–monitorizează rezultatele tratamentului pentru fiecare pacient, la recomandarea clinicianului şi medicului epidemiolog;
–monitorizează impactul utilizării de antibiotice şi al politicilor de control al infecţiilor la nivelul spitalului;
–spitalele care primesc finanţare pentru controlul infecţiilor nosocomiale asigură în cadrul programului naţional de supraveghere a infecţiilor nosocomiale în sistem santinelă izolarea, identificarea şi testarea rezistenţei la antibiotice a microorganismelor patogene, conform metodologiei transmise de Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile, şi colaborează la nivel naţional pentru aplicarea protocoalelor Sistemului european de supraveghere a rezistenţei la antibiotice;
–stochează tulpini microbiene de importanţă epidemiologică în vederea studiilor epidemiologice comparative, cu respectarea reglementărilor legale privind biosecuritatea şi biosiguranţa (de exemplu, Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope);
–trimite tulpini microbiene, conform metodologiei de supraveghere în sistem santinelă a infecţiilor nosocomiale şi protocoalelor EARSS şi/sau în orice suspiciune de infecţie nosocomială, pentru identificare prin tehnici de biologie moleculară şi aprofundarea mecanismelor de rezistenţă la antibiotice.
10.Atribuţiile farmacistului:
–obţinerea, depozitarea şi distribuirea preparatelor farmaceutice, utilizând practici care limitează posibilitatea transmisiei agentului infecţios către pacienţi;
–distribuirea medicamentelor antiinfecţioase şi ţinerea unei evidenţe adecvate (potenţă, incompatibilitate, condiţii de depozitare şi deteriorare);
–obţinerea şi depozitarea vaccinurilor sau serurilor şi distribuirea lor în mod adecvat;
–păstrarea evidenţei antibioticelor distribuite departamentelor medicale;
–înaintarea către serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale a sumarului rapoartelor şi tendinţelor utilizării antibioticelor;
–păstrarea la dispoziţie a următoarelor informaţii legate de dezinfectanţi, antiseptice şi de alţi agenţi antiinfecţioşi: proprietăţi active în funcţie de concentraţie, temperatură, durata acţiunii, spectrul antibiotic, proprietăţi toxice, inclusiv senzitivitatea sau iritarea pielii şi mucoasei, substanţe care sunt incompatibile cu antibioticele sau care le reduc potenţa, condiţii fizice care afectează în mod negativ potenţa pe durata depozitării (temperatură, lumină, umiditate), efectul dăunător asupra materialelor;
–participarea la întocmirea normelor pentru antiseptice, dezinfectanţi şi produse utilizate la spălarea şi dezinfectarea mâinilor;
–participarea la întocmirea normelor pentru utilizarea echipamentului şi materialelor pacienţilor;
–participarea la controlul calităţii tehnicilor utilizate pentru sterilizarea echipamentului în spital, inclusiv selectarea echipamentului de sterilizare (tipul dispozitivelor) şi monitorizarea.
11.Atribuţiile asistentei/sorei medicale responsabile de un salon:
–implementează practicile de îngrijire a pacienţilor în vederea controlului infecţiilor;
–se familiarizează cu practicile de prevenire a apariţiei şi răspândirii infecţiilor şi aplicarea practicilor adecvate pe toată durata internării pacienţilor;
–menţine igiena, conform politicilor spitalului şi practicilor de îngrijire adecvate din salon;
–monitorizează tehnicile aseptice, inclusiv spălarea pe mâini şi utilizarea izolării;
–informează cu promptitudine medicul de gardă în legătură cu apariţia semnelor de infecţie la unul dintre pacienţii aflaţi în îngrijirea sa;
–iniţiază izolarea pacientului şi comandă obţinerea specimenelor de la toţi pacienţii care prezintă semne ale unei boli transmisibile, atunci când medicul nu este momentan disponibil;
–limitează expunerea pacientului la infecţii provenite de la vizitatori, personalul spitalului, alţi pacienţi sau echipamentul utilizat pentru diagnosticare;
–menţine o rezervă asigurată şi adecvată de materiale pentru salonul respectiv, medicamente şi alte materiale necesare îngrijirii pacientului;
–identifică infecţiile nosocomiale;
–investighează tipul de infecţie şi agentul patogen, împreună cu medicul curant;
–participă la pregătirea personalului;
–participă la investigarea epidemiilor;
–asigură comunicarea cu instituţiile de sănătate publică şi cu alte autorităţi, unde este cazul.
12.Atribuţiile autorităţii de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti:
–desemnează din compartimentul de specialitate persoane care asigură suport tehnic profesional pentru organizarea şi funcţionarea planului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale, la solicitare;
–Inspecţia sanitară de stat verifică existenţa şi modul de aplicare a planului propriu al spitalului de prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale, respectarea normelor de igienă, funcţionalitatea circuitelor, dezinfecţia, sterilizarea, respectarea prevederilor privind managementul deşeurilor medicale şi dacă sunt respectate măsurile serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale şi/sau ale coordonatorului programului/subprogramului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale din compartimentele de specialitate ale autorităţii de sănătate publică judeţene.
DEFINIŢIILE DE CAZ PENTRU INFECŢIILE NOSOCOMIALE:
Grupele de Infecţii Nosocomîale cu frecvenţă crescută
Prezenţa obligatorie a cel puţin unul din cele 2 criterii de diagnostic:
Criteriul 1: Dintre simptomele de mai jos, în absenţa altor cauze, prezenţa a cel puţin una din următoarele:
–la bolnavul în vârstă de peste un an
–febră (peste 38°C), senzaţie acută de micţiune, micţiuni frecvente, disurie, senzaţie de tensiune suprapubiană;
–la copilul de un an sau sub un an vârstă
–febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, disurie, apatie, vărsături
–bacteriurie semnificativă (10^5 germeni/ ml sau mai mare) cu cel mult două specii microbiene izolate.
Criteriul 2: În absenţa altor cauze evidenţiate, dintre simptomele menţionate la criteriul anterior (1)
–prezenţa a cel puţin două simptome pentru bolnavul peste vârsta de un an şi cel puţin a unui simptom la copilul de un an, sau sub această vârstă;
şi
cel puţin una din condiţiile de mai jos:
–piurie (10 sau peste 10 leucocite/ mmc urină sau cel puţin 3 leucocite pe câmp microscopic - putere de mărire 1000x))
–evidenţierea bacteriuriei prin examen direct şi coloraţia Gram din sedimentul urinar
–urocultură pozitivă pentru aceleaşi bacterii uropatogene (gram negative sau S. saprophyticus), în cel puţin două probe, cu un număr minim de 10^3 germeni / ml urină
–urocultură pozitivă pentru bacterii uropatogene dintr-o singură probă, cu bacterii Gram negative sau S. saprophyticus, cu un număr de germeni de
–medicul curant a emis diagnosticul de infecţie urinară
–dacă medicul curant a recomandat o antibiotico-terapie adecvată pentru infecţie urinară
Cultura pozitivă prelevată de pe vărful cateterului urinar nu este relevantă pentru diagnosticul unei infecţii urinare nosocomiale.
Recoltarea probei de urină pentru examen microbiologic se efectuează obligatoriu în condiţii aseptice (proba de urină curata din jetul mijlociu) sau prin cateter.
În cazul sugarului recoltarea probei pentru urocultură se efectuează prin cateterism sau prin puncţie suprapubiană.
Cultura pozitivă recoltată din interiorului recipientului de colectare a urinii poate fi acceptată numai în cazul corelării pozitive cu urocultura recoltată în condiţii aseptice sau prin cateter.
b)Infecţiile subclinice ale căilor urinare
Pentru diagnostic este nevoie de prezenţa a cel puţin unul din cele 2 criterii de mai jos:
Criteriul 1. Bolnavul are un cateter urinar permanent, montat cu cel puţin 7 zile înaintea efectuării uroculturii
şi
urocultura este pozitivă cu cel puţin 10^5 germeni / ml, nu cu mai mult de două specii de germeni identificaţi
şi
bolnavul nu are o simptomatologie clinic manifestă (febră, senzaţie de micţiune, disurie, micţiuni frecvente sau tensiune dureroasă suprapubiană).
Criteriul 2. Bolnavul nu are un cateter permanent, montat cu 7 zile înaintea primei uroculturi pozitive
şi
bolnavul are cel puţin două uroculturi pozitive cu cel puţin 10^5 germeni / ml urină, cu aceeaşi specie microbiană sau cel mult cu două specii bacteriene izolate,
şi
bolnavul nu are acuze şi/sau semne clinice manifeste
Cultura pozitivă prelevată de pe vârful cateterului urinar nu este relevantă pentru diagnosticul unei infecţii urinare nosocomiale.
Recoltarea probei de urină pentru examen microbiologic se efectuează obligatoriu în condiţii aseptice (proba de urina curata din jetul mijlociu) sau prin cateter.
c)Alte infecţii ale căilor urinare (rinichi, ureter, vezica urinară, uretra şi ţesuturile perirenale sau retroperitoneale)
Din cele trei criterii de mai jos prezenţa a cel puţin unuia este obligatorie:
Criteriul 1. Din probele recoltate (exclusiv urină) din teritoriul infectat sau din prelevatele histologice, cultivarea este pozitivă pentru microorganisme
Criteriul 2. Intraoperator este observat abcesul sau probele histopatologice demonstrează prezenţa unui proces inflamator-infecţios
Criteriul 3. Simptomatologia de mai jos, cu excluderea altor cauze:
–febră (peste 38°C) şi durere sau sensibilitate în regiunea afectată;
–este prezentă la bolnavul de un an sau mai mare de un an;
–febra (peste 38°C) sau hipotermia (sub 37°C), apneea, bradicardia, apatie, febra;
–sunt prezente la copilul de 1 an sau mai mic de un an.
şi
dintre criteriile de mai jos este prezent cel puţin unul:
–eliminare de puroi pe tubul de dren din teritoriul incriminat;
–hemocultură pozitivă cu microorganisme acceptabile în concordanţă cu caracteristicile infecţiei suspectate;
–dovada imagistică (Rx, CT sau MR) a procesului infecţios;
–infecţia este susţinută de observaţia medicului curant;
–medicul curant a prescris tratament antimicrobian adecvat infecţiei suspectate.
Cele 3 criterii care trebuie să fie realizate sunt următoarele:
Criteriul 1: Infecţia apare într-un interval de 30 zile de la intervenţia chirurgicală
Criteriul 2: Infecţia cointeresează numai ţesutul cutanat şi subcutanat din zona intervenţiei (inciziei)
Criteriul 3: Este prezentă, cel puţin una, din următoarele condiţii:
–secreţie purulentă la nivelul inciziei superficiale cu sau fără confirmarea laboratorului;
–din prelevatul secreţiei sau prelevatul tisular recoltate în condiţii aseptice de la nivelul inciziei operatorii superficiale prin cultură pot fi puse în evidenţă germeni patogeni;
–din simptomele infecţiei sunt prezente cel puţin unu: durere sau sensibilitate, tumefiere locală, roşeaţă sau senzaţie de căldură locală respectiv cazul în care chirurgul a redeschis plaga, exceptând situaţia unui rezultat microbiologic negativ;
–chirurgul sau medicul curant a diagnosticat infecţia plăgii superficiale de incizie.
Nu pot fi considerate infecţie a inciziei superficiale următoarele situaţii:
Abcesul de fir (inflamaţie şi secreţie punctiformă la nivelul plăgii de fir);
Infecţia la nivelul episiotomiei sau la nivelul plăgii de circumcizie al nou născutului;
Infecţia plăgilor înţepate;
Infecţia plăgilor de arsură;
Infecţia plăgilor de incizie penetrante în fascie sau ţesutul muscular.
b)Infecţiile plăgii operatorii profunde
Cele 3 criterii care trebuie realizate sunt următoarele:
Criteriul 1: Infecţia apare în treizeci de zile de la intervenţia chirurgicală;
Excepţie constituie implantul, când infecţia apărută până la un an de la aplicare semnifică o infecţie nosocomială;
Criteriul 2: Infecţia interesează ţesuturile profunde (ex. fascia sau musculatura) de la nivelul plăgii operatorii
Criteriul 3: Cel puţin una din următoarele situaţii trebuie să fie prezentă:
–secreţie purulentă din ţesuturile profunde ale plăgii operatorii dar fără cointeresarea organelor sau cavităţilor atinse prin intervenţia chirurgicală;
–dehiscenţa spontană a plăgii operatorii sau redeschiderea acesteia de către chirurg în cazul în care cel puţin una din următoarele simptome sunt prezente: febră peste 38°C, durere sau sensibilitate locală cu condiţia unei culturi pozitive din prelevatul de secreţie sau ţesut din plaga interesată (în cazul culturii negative, nu este cazul);
–examenul clinic direct în cazul reintervenţiei, sau prin examen histologic sau radiologic, se pune în evidenţă abcedarea sau semnele clare ale unei infecţii;
–chirurgul sau medicul curant susţine un diagnostic de infecţia plăgii operatorii profunde.
Dacă infecţia cointeresează concomitent structurile superficiale şi profunde aie plăgii operatorii diagnosticul va fi de plagă operatorie profundă;
Infecţia organului sau cavităţii operate care se drenează prin plagă, este considerată infecţie de plagă operatorie profundă.
c)Infecţiile postoperatorii ale organelor sau cavităţilor instrumentate
Aceste infecţii pot apare pe orice teritoriu al organismului care a fost instrumentat în timpul intervenţiei chirurgicale (excepţie ţesutul cutanat, fascia şi musculatura)
Pentru infecţiile incluse în această subgrupă este necesară localizarea topografică mai exactă a infecţiei după clasificarea recomandată mai jos:
Infecţiile căilor urinare
Infecţiile căilor respiratorii superioare, faringita
Infecţia căilor respiratorii inferioare (excepţie pneumonia)
Infecţia arterială sau venoasă
Miocardita şi pericardita
Endocardita
Mediastinita
Infecţiile ochiului excepţie conjunctivita
Infecţiile urechii şi mastoidei
Infecţiile cavităţii bucale (stomatită, glosită, parodontită)
Sinuzitele
Infecţiile tractului gastro-intestinal
Infecţiile cavităţii intraabdominale
Infecţiile intracraniene ale ţesutului nervos şi durei
Meningita sau ventriculita
Abcesul spinal fără meningită
Infecţiile organelor reproductive feminine şi masculine
Infecţiile vaginului
Abcesul mamar şi mastita
Endometrita
Infecţiile intraarticulare şi ale bursei
Osteomielita
Infecţiile meniscului intraarticular
Cele 3 criterii obligatorii pentru diagnosticul situaţiilor de mai sus sunt:
Criteriul 1: Infecţia apare în intervalul de până la 30 zile de la intervenţia chirurgicală. Excepţie constituie implantul, când infecţia apărută până la un an are semnificaţia infecţiei nosocomiale.
Criteriul 2: Infecţia poate apărea cu orice localizare topografică în funcţie de organul sau cavitatea interesată în intervenţia chirurgicală, exceptând ţesutul cutanat, fascia şi musculatura.
Criteriul 3: Din condiţiile următoare cel puţin una trebuie să fie prezentă:
–secreţie purulentă eliminată prin drenul implantat în organul sau cavitatea operată;
–rezultat pozitiv în cultură microbiologică dintr-o probă de secreţie sau prelevat histologic de la nivelul organului sau cavităţii vizată prin intervenţia chirurgicală;
–examenul clinic direct în timpul reintervenţiei, sau examenul histologic sau radiologic pune în evidenţă un proces de abcedare sau semnele clare ale unei infecţii la nivelul organelor sau cavităţilor atinse prin intervenţia chirurgicală;
–chirurgul sau medicul curant emite diagnosticul de infecţie la nivelul organului sau cavităţii operate
Este posibil ca infecţia organului sau cavităţii operate să se dreneze prin plaga operatorie. Aceste infecţii de obicei nu necesită reintervenţie operatorie şi de cele mai multe ori pot fi considerate ca o complicaţie a plăgii de incizie profundă. Din acest motiv ele ţin de grupa infecţiilor plăgii operatorii profunde. Secreţia recoltată din organe sau cavităţi este secreţie de plagă operatorie profundă.
Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare realizarea a cel puţin unuia din următoarele 4 criterii:
Criteriul 1: La examinarea fizică şi stetacustică a bolnavului sunt prezente raluri crepitante sau zonă de matitate în aria pulmonară
şi
din următoarele este prezent cel puţin un simptom:
–apariţia unei expectoraţii sau schimbarea caracterului expectoraţiei anterioare
–hemocultură pozitivă cu floră microbiană patogenă;
–demonstrarea agentului patogen din aspiratul transtraheal, prelevat bronhoscopic sau bioptic.
Criteriul 2. Examenul radiologic pulmonar al bolnavului evidenţiază un infiltrat pulmonar nou sau progresiv, o condensare sau formaţiune cavitară pulmonară sau o cointeresare pleurală
şi
prezenţa a încă cel puţin unul din următoarele semne:
–secreţie purulentă pe drenul aplicat al teritoriului atins;
–hemocultură pozitivă cu floră microbiană concordantă cu aspectul infecţiei suspicionate;
–infecţia demonstrată prin explorări de imagistică (CT, MR, sau Echografie);
–izolarea unui virus sau demonstrarea antigenului specific viral din secreţiile tractusului respirator;
–determinarea serologică a unui anticorp IgM specific sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specific din probe de seruri perechi;
–histologie relevantă pentru pneumonie.
Criteriul 3. La copilul de un an sau sub un an prezenţa obligatorie a cel puţin 2 semne din următoarele:
–apnee, tahicardie sau bradicardie, detresă respiratorie, tuse, wheezing
şi
cel puţin una din următoarele condiţii:
–secreţii mai abundente la nivelul căilor respiratorii;
–expectoraţie nou apărută sau schimbarea caracterelor expectoraţiei;
–izolarea prin hemocultură pozitivă a agentului patogen sau evidenţierea serologică a anticorpilor IgM specifice sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe de seruri perechi;
–izolarea agentului patogen din aspiratul transtraheal, prelevat bronhoscopic sau probă bioptică;
–demonstrarea antigenelor virale din secreţia căilor respiratorii;
–histologie relevantă pentru pneumonie.
Criteriul 4. La copilul de un an sau sub un an examenul radiologic evidenţiază un infiltrat pulmonar nou sau progresiv, o imagine cavitară sau de condensare pulmonară sau o cointeresare pleurală.
şi
cel puţin una din următoarele:
–secreţii mai abundente la nivelul căilor respiratorii;
–expectoraţie nou apărută sau schimbarea caracterelor expectoraţiei;
–izolarea prin hemocultură pozitivă a agentului patogen sau evidenţierea serologică a anticorpilor IgM specifice sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe de seruri perechi;
–izolarea agentului patogen din aspiratul transtraheal, prelevat bronhoscopic sau probă bioptică;
–demonstrarea antigenelor virale din secreţia căilor respiratorii;
–histologie relevantă pentru pneumonie.
Examenul microbiologic prin cultură efectuată din secreţiile expectorate nu simt de prea mare utilitate în diagnosticul etiologic dar pot fi utilizate pentru orientarea etiologică respectiv evaluarea sensibilităţii la antibioticele chimioterapice.
Examinările radiologice seriate pot avea o utilitate net superioară faţă de imaginile unice.
Din cele 2 criterii de mai jos cel puţin unul trebuie să fie îndeplinite:
Criteriul 1: una sau mai multe hemoculturi ale bolnavului este pozitivă pentru microorganisme
şi
microorganismul izolat din hemocultură nu este în relaţie de cauzalitate cu alte infecţii ale pacientului
Criteriul 2: Din simptomele de mai jos prezenţa a cel puţin unul este obligatorie:
La bolnavul peste vârsta de un an:
–febră (peste 38°C), frisoane, hipotensiune.
La copilul de un an sau sub un an:
–febră (peste 38°C) apnee, bradicardie,
şi
din cele trei situaţii de mai jos cel puţin una trebuie să fie îndeplinită:
–flora bacteriană comensală (de ex. difteromorfii, Bacillus sp. Propionihacterium sp., stafilococi coagulazo negativi, etc.) trebuie să fie prezentă în hemocultură în cel puţin două probe recoltate la intervale de timp diferite;
–flora comensuală mai sus citată este în hemocultură pozitivă a unui pacient cu cateter vascular montat şi medicul curant recomandă antibioticoterapie adecvată;
–testele directe de evidenţiere a unor antigenele specifice din sânge sunt pozitive (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N. meningitidis, streptococi grup B., etc.)
şi
toate aceste simptomatologii şi probe pozitive de laborator nu sunt în relaţie cu o altă infecţie a pacientului.
Flebita purulentă, confirmată prin cultură pozitivă din recoltarea de pe cateterul vascular dar fără hemocultură pozitivă este considerată infecţie locală vasculară.
Hemocultură pozitivă care nu poate fi corelată cu altă infecţie a bolnavului este considerată infecţie bacteriologic confirmată a ţesutului sangvin.
Pseudobacteriemiile (bacteriemiile tranzitorii sau prin suprainfectare probei recoltate) nu sunt considerate infecţii nosocomiale ale ţesutului sangvin.
b)Septicemia clinică (Starea toxico-septică clinică)
Pentru confirmarea diagnosticului sunt necesare realizarea următoarelor 4 criterii:
Criteriul 1: Din simptomatologia de mai jos prezenţa a cel puţin unui simptom:
La bolnavul cu vârstă peste un an:
–febră (peste 38°C), hipotensiune cu presiunea sistolică de 90 mmHg sau sub această valoare, oligurie cu 20 ml/oră excreţie sau sub această valoare.
La copilul de un an sau sub această vârstă:
–febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie.
şi
Criteriul 2: Hemocultura nu a fost recoltată sau are o hemocultură negativă
şi
Criteriul 3: cu excepţia simptomatologiei amintite la criteriul 1, nu sunt alte semne relevante pentru o altă infecţie
şi
Criteriul 4: Medicul curant a dispus un tratament adecvat pentru septicemie.
Septicemia care se confirmă prin hemocultură pozitivă este considerată septicemie confirmată prin examene de laborator
c). Septicemia nosocomială prin cateterism central - definiţie epidemiologică
Definiţia se bazează pe prezenţa unui cateter cu capătul terminal în apropierea inimii sau este montat într-o arteră sau venă centrală. Cateterul montat la nivelul arterei sau venei ombilicale este considerat cateter central.
Infecţia sanguină se consideră nosocomială în relaţie cu folosirea cateterului, dacă infecţia apare la 48 ore de la aplicare. Dacă infecţia apare peste 48 ore de la montarea cateterului şi nu sunt depistate alte cauze pentru septicemie, definiţia de mai sus poate fi acceptată şi în acest caz.
d). Septicemia nosocomială prin cateterism central - definiţie clinică
Definiţia se bazează pe evidenţierea bacteriemiei /fungemiei la cel puţin o hemocultură efectuată la un bolnav cu cateter vascular care prezintă o simptomatologie clinică compatibilă cu starea septică (febră, frison, hipotensiune)
şi
cu excepţia cateterului nu are alte cauze depistate pentru septicemie
sau
oricare din situaţiile de mai jos:
–rezultatul unei culturi semnificativ pozitive de pe cateterul central (semicantitativ peste 15 colonii/ unit. cateter sau cantitativ peste 10^3 microorganisme/unitate de cateter) cu microorganisme izolate identice (specie şi antibiocinotipie) cu microoganismele izolate din hemocultura recoltată din circulaţia periferică;
–rezultatul culturilor microbiene recoltate concomitent din vasele centrale şi periferic sunt pozitive şi raportul exprimării cantitative central /periferic este peste 5/1;
–rezultatele culturilor microbiene recoltate în timpi diferiţi (peste 2 ore diferenţă) de la nivelul vaselor centrale şi periferice demonstrează identitate de patogen izolat.
Grupele de Infecţii nosocomiale cu frecvenţa mai scăzută:
Pentru definirea infecţiilor traheobronşice prezenţa a cel puţin unuia din următoarele criterii sunt obligatorii:
Criteriul 1: bolnavul nu are semne clinice sau radiologice de pneumonie
şi
din cele de mai jos sunt prezente cel puţin două simptome, fără o altă cauză:
–febră (peste 38°C), tuse, expectoraţie nou apărută sau cu creştere cantitativă progresivă a acesteia, stridor, respiraţie superficială
şi
realizarea a cel puţin unuia din cele de mai jos:
–cultura pozitivă din aspiratul traheal profund sau din prelevatul bronhoscopic
–detectarea antigenelor specifice din secreţia tractului respirator.
Criteriul 2: la copilul de un an sau sub un an nu sunt semne clinice sau radiologie de pneumonie
şi
din simptomele de mai jos sunt prezente cel puţin două semne:
–febră (peste 38°C), tuse, expectoraţie nou apărată sau cu creştere cantitativă progresivă a acesteia, stridor, detresă respiratorie, apnee sau bradicardie,
şi
este îndeplinită cel puţin una din următoarele situaţii:
–cultură pozitivă din aspiratul traheal profund sau din prelevatul bronhoscopic;
–detectarea antigenelor specifice din secreţia tractului respirator;
–apariţia anticorpilor IgM specifice sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici la investigarea sero-etiologică, pe probe de seruri perechi.
Nu sunt incluse bronşitele cronice ale bolnavilor cu tuberculoză pulmonară, cu excepţia cazurilor în care suprainjecţia acută poate fi demonstrată etiologic.
b)Alte infecţii nosocomiale ale tractului respirator inferior
Din criteriile de mai jos trebuie îndeplinite cel puţin unul:
Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă din ţesutul pulmonar sau lichid pleural
Criteriul 2: Intraoperator sau histopatologic se observă abces sau empiem
Criteriul 3: Examenul radiologic pulmonar prezintă imagine de abces
Concomitenta pneumoniei şi a infecţiei acute a căilor respiratorii inferioare cu aceeaşi etiologie identificata obligă la încadrarea patologiei la "Pneumonie".
Abcesul pulmonar sau empiemul fără pneumonie se încadrează la infecţii ale tractului respirator inferior
Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unul este obligatorie:
Criteriul 1: Prezenţa unei secreţii purulente, pustulă, veziculă sau furuncul la nivelul pielii bolnavului.
Criteriul 2: Din simptomele de mai jos sunt prezente cel puţin două şi acestea nu sunt în legătură cu alte infecţii ale organismului:
–durere sau sensibilitate, tumefacţie, roşeaţă sau senzaţie de căldură la nivelul regiunii afectate
şi
din situaţiile de mai jos este prezentă cel puţin una:
–din aspiratul regiunii afectate sau din prelevatul secreţiei prezente cultura microbiologică este pozitivă. Dacă microorganismul identificat face parte din flora normală a pielii (de ex. stafilococ coagulazo-negativ, micrococi, difteroides, etc.) izolatul trebuie să fie monoetiologic în cultură pură.
–hemocultură pozitivă fără o altă cauză depistată
–în prelevatul tisular din regiunea afectată sau la un examen serologic se pune în evidenţă un antigen specific (de ex. ale virusurilor herpes simplex, Varicella zoster sau ale H. influenzae, N. meningitidis, etc.)
–la examenul histologic provenit din regiunea afectată se pun în evidenţă macrofage polinucleare;
–rezultat serologic pozitiv pentru anticorpii specifici IgM sau creşterea de cel puţin 4 ori ai IgG-urilor specifici în probe de seruri perechi.
Infecţia nosocomială a pielii poate rezultă din variate situaţii ca urmare a activităţii de îngrijiri din spitale. Infecţiile plăgii superficiale de incizie, pustulele nou-născutului, decubitele şi plăgile post combustie suprainfectate, abcesul mamar şi mastita nu fac parte din subgrupa infecţiilor nosocomiale ale pielii.
b)Infecţiile ţesuturilor moi subcutane (fasceita necrozantă, gangrena, celulita necrozantă, miozita, limfadenita, limfangita)
Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare realizarea a cel puţin unul din următoarele criterii:
Criteriul 1: din ţesuturile sau secreţiile regiunii afectate cultivarea microbiologică este pozitivă
Criteriul 2: prezenţa unei secreţii purulente la nivelul regiunii afectate
Criteriul 3: intraoperator sau la examenul histopatologic sunt observate abces sau alte semne relevante pentru un proces infecţios
Criteriul 4: din simptomele de mai jos, fără o legătură depistată cu o altă infecţie, sunt prezente durerea şi roşeaţa locală, tumefierea şi senzaţia de arsură la nivelul regiunii afectate
şi
cel puţin una din următoarele situaţii:
–hemocultură pozitivă
–depistarea unor antigene specifice din sânge sau urină (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N. meningitidis, streptococi de grup B, Candida sp., etc.)
–rezultat serologic pozitiv pentru anticorpi specifici IgM sau creşterea de cel puţin 4 ori ai IgG-urilor specifici în probe de seruri perechi.
Nu fac parte din subgrup: infecţiile plăgii care afectează concomitent pielea şi ţesuturile moi profunde (fascia, ţesutul muscular), infecţiile plăgii de decubit, infecţiile ţesuturilor profunde ale bazinului.
c)Infecţia plăgilor de decubit
Pentru diagnostic sunt necesare următoarele criterii:
Criteriul 1: Prezenţa, fâră legătură cu o altă infecţie, a cel puţin două din următoarele simptome: roşeaţa pielii, sensibilitate sau edem la nivelul buzei plăgii de decubit
şi
Din condiţiile de mai jos îndeplinirea a cel puţin unu:
–din secreţia sau ţesutul local recoltat corespunzător cultură microbiană pozitivă;
–hemocultură pozitivă fără o altă cauză depistată.
Prezenţa numai a secreţiei purulente nu confirmă infecţia.
Simpla prezenţă a microorganismelor din prelevatul de pe suprafaţa decubitului nu este suficient. În cazul decubitelor recoltarea trebuie să cuprindă însămânţarea aspiratului de la nivelul marginilor plăgii sau ale prelevatelor tisulare din plagă.
d)Infecţiile plăgii de arsură
Pentru diagnostic sunt necesare prezenţa a cel puţin unuia din următoarele criterii:
Criteriul 1: Apariţia sau schimbarea caracterului plăgii de arsură cu detaşarea bruscă a crustei, schimbarea culorii crustei în brun închis, negru sau mov-violet, apariţia edemului la marginile plăgii
şi
Examenul histologic, confirmă pătrunderea microorganismelor în ţesuturile sănătoase din vecinătate.
Criteriul 2: Apariţia sau schimbarea caracterului plăgii de arsură cu detaşarea bruscă a crustei, schimbarea culorii crustei în brun închis, negru sau mov-violet, apariţia edemului la marginile plăgii
şi
Apariţia a cel puţin una din următoarele condiţii:
–hemocultură pozitivă fără alte cauze determinante;
–prezenţa virusului herpetic demonstrată prin cultură sau examen electronomicroscopic sau prezenţa evidentă a incluziunilor virale la examenul electronomicroscopic din prelevatul bioptic tisular.
Criteriul 3: La bolnavul cu arsură sunt prezente cel puţin două din condiţiile de mai jos, fără o altă cauză cunoscută: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 36°C), hipotensiune, oligurie (sub 20 ml/oră), hiperglicemie sub dieta glucidică anterior tolerată sau semne de confuzie mintală
şi
Îndeplinirea a cel puţin una din următoarele condiţii:
–examenul histopatologic confirmă pătrunderea microorganismelor în ţesuturile sănătoase din vecinătate;
–hemocultură pozitivă:
–prezenţa virusului herpetic demonstrată prin cultură sau examen electronomicroscopic sau prezenţa evidentă a incluziunilor virale la examenul electronomiscroscopic din prelevatul bioptic tisular.
Numai prezenţa unei secreţii purulente de la nivelul plăgii nu este criteriu de certitudine prin posibilitatea apariţiei acesteia şi în cadrul deficienţelor de îngrijire corespunzătoare a plăgii. Prezenţa singulară a sindromului febril la bolnavul cu arsură nu este argument convingător. Febra poate fi de resorbţie, în urma distrugerii tisulare.
e)Abcesul mamar sau mastita
Sunt necesare prezenţa a cel puţin unuia din următoarele criterii:
Criteriul 1: Prelevatele recoltate intraoperator prin aspirare sau bioptic sunt pozitive pentru microorganisme în cultură
Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic sunt observate abces sau semne patognomonice pentru un proces infecţios
Criteriul 3: febră (peste 38°C) şi sindrom inflamator local la nivelul mamelei,
şi
Medicul curant a emis diagnosticul de abces mamar
Abcesul mamar apare de cele mai dese ori post partum. Abcesele mamare care apar în primele 7 zile după naştere sunt considerate infecţii nosocomiale.
f)Infecţia ombilicală (omphalita)
Pentru susţinerea diagnosticului prezenţa a cel puţin unuia din criteriile de mai jos sunt obligatorii:
Criteriul 1: La nivelul bontului ombilical al nou-născutului apare roşeaţă locală şi secreţie seroasă
şi
Din situaţiile de mai jos se realizează cel puţin una:
–din secreţia sau aspiratul local cultura microbiană este pozitivă;
–hemocultură pozitivă.
Criteriul 2: La nivelul bontului ombilical al nou-născutului apare roşeaţă locală şi secreţie purulentă.
Infecţiile care apar după cateterismul arterei sau venei ombilicale sunt considerate infecţii vasculare.
Sunt considerate ca infecţii nosocomiale şi infecţiile bontului ombilical care apar în primele 7 zile de la externarea nou născutului.
g)Pustuloza nou născutului
Din criteriile de mai jos realizarea a cel puţin unuia este obligatoriu:
Criteriul 1: Nou-născutul are una sau mai multe pustule
şi
Medicul curant emite diagnosticul de infecţie a pielii
Criteriul 2: Nou-născutul are una sau mai multe pustule
şi
Medicul curant aplică o antibiotico-terapie adecvată.
Nu sunt incluse în acest subgrup: eritema toxică şi sindroamele pustuloase neinfecţioase
Sunt considerate nosocomiale şi pustulele infecţioase care apar în primele 7 zile de la externarea nou născutului.
Pentru diagnostic sunt necesare realizarea a cel puţin unuia din cele 5 criterii:
Criteriul 1: Din artera sau vena excizată chirurgical cultură microbiană pozitivă
şi
Hemocultura nu a fost efectuată sau a fost negativă
Criteriul 2: Intra-operator sau la examenul histopatologic al arterelor sau venelor există constatarea semnelor unei infecţii.
Criteriul 3: Din semnele de mai jos trebuie să fie prezent cel puţin unul, în absenţa altor cauze infecţioase depistate: febră peste 38°C, durere, roşeaţa pielii sau senzaţie de căldură la nivelul regiunii afectate,
şi
Au crescut mai mult de 15 colonii microbiene din proba semicantitativă,
însămânţată de pe vârful materialului endovascular
şi
hemocultura nu a fost efectuată sau a avut un rezultat negativ.
Criteriul 4: Secreţie purulentă la nivelul vasului din teritoriul afectat
şi
hemocultura nu a fost efectuată sau a avut un rezultat negativ
Criteriul 5: la copilul de un an sau sub un an sunt prezente, în absenţa altor cauze depistate, cel puţin unul din următoarele semne:
febră (peste 38^C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, letargie sau roşeaţa dureroasă sau senzaţie de căldură la nivelul regiunii afectate
şi
au crescut mai mult de 15 colonii microbiene din proba semicantitativă, însămânţată de pe vârful materialului endovascular
şi
hemocultura nu a fost efectuată sau a avut un rezultat negativ
Infecţia intravasculară unde hemocultura este pozitivă se consideră infecţie sangvină microbiologic dovedită.
Infecţiile vasculare din zona graftului, shuntului, fistulei sau canulei în cazul în care hemocultura este negativă sunt considerate infecţii sanghine în relaţie cu cateter vascular central
b)Endocardita de valvă (naturală sau artificială)
Din criteriile de mai jos cel puţin unul trebuie să fie prezent:
Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă din proba recoltată de pe valve sau vegetaţii cardiace
Criteriul 2: La bolnav sunt prezente, fără o altă cauză cunoscută, două sau mai multe semne din următoarele: febră (peste 38°C), sufluri cardiace noi sau modificarea suflurilor cardiace, semne de embolie, sindroame cutanate (peteşii, echimoze, noduli subcutanaţi dureroşi, insuficienţă cardiacă congestivă sau tulburări de ritm cardiac)
şi
Din următoarele situaţii este prezentă cel puţin una:
–două sau mai multe hemoculturi pozitive;
–prelevatul recoltat de pe valve confirmă, prin examen direct şi coloraţie Gram, prezenţa bacteriilor în absenţa sau în cazul negativităţii hemoculturilor;
–intraoperator sau la necropsie sunt observate direct vegetaţii pe valvele cardiace;
–examenul serologic sau urinar pune în evidenţă antigene microbiene /de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N. meningitidis, streptococi grup B, etc.);
–examenul echografic depistează apariţia unor vegetaţii valvulare noi
şi
antemortem, medicul dispune un tratament antimicrobian adecvat.
Criteriul 3: la copilul de un an sau sub un an sunt prezente două sau mai multe din semnele de mai jos: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, sufluri cardiace noi sau schimbarea caracteristicilor suflurilor, embolie, sindroame cutanate (peteşii, echimoze, noduli subcutanaţi dureroşi), insuficienţă cardiacă congestivă, tulburări de ritm cardiac (de conducere)
şi
Cel puţin una din următoarele situaţii:
–două sau mai multe hemoculturi pozitive
–prelevatul recoltat de pe valve confirmă, prin examen direct şi coloraţie gram, prezenţa bacteriilor în absenţa sau în cazul negativităţii hemoculturilor
–intraoperator sau la necropsie sunt observate direct vegetaţiuni pe valvele cardiace
–examenul serologic sau urinar pune în evidenţă antigene microbiene (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N. meningitidis, Streptococi grup B, etc.)
–examenul echografic depistează apariţia unor vegetaţii valvulare noi
şi
antemortem, medicul dispune un tratament antimicrobian adecvat
c)Miocardita sau pericardita
Pentru diagnostic este necesar cel puţin unul din următoarele criterii:
Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă din prelevatul de ţesut pericardic sau aspirat din lichidul pericardic recoltate intraoperator
Criteriul 2: Din semnele de mai jos, fără o legătură evidentă cu o altă cauză, sunt prezente cel puţin două: febră (peste 38°C), durere toracică, puls paradox sau arie cardiacă mărită
şi
Cel puţin una din situaţiile următoare:
–simptomatologie ECG relevantă pentru miocardită sau pericardită;
–serologie sangvină pozitivă pentru antigene microbiene specifice (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, etc.);
–examenul histopatologic confirmă miocardită sau pericardită;
–echografia, CT sau MR confirmă existenţa lichidului pericardic.
Criteriul 3: La copilul de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin două semne, fără legătură cu o altă cauză depistată, din următoarele: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, puls paradox sau arie cardiacă mărită,
şi
Cel puţin una din situaţiile de mai jos:
–simptomatologie ECG relevantă pentru miocardită sau pericardită;
–serologie sangvină pozitivă pentru antigene microbiene specifice (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, etc.);
–examenul histopatologic confirmă miocardită sau pericardită;
–echografia, CT sau MR confirmă existenţa lichidului pericardic.
Pericarditele după operaţiile de chirurgie cardiacă sau după infarctul miocardic de cele mai multe ori nu sunt de cauză infecţioasă.
d)Mediastinita
Pentru diagnostic prezenţa a cel puţin unul din criteriile de mai jos trebuie să fie prezent:
Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă din însămânţarea prelevatelor de ţesut miocardic sau aspirat din situsul mediastinal recoltate intraoperator
Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic sunt observate semnele mediastinitei
Criteriul 3: Sunt prezente cel puţin una, fără o altă cauză evidentă, din următoarele semne: febra (peste 38°C), durere toracică sau instabilitate sternală
şi
Cel puţin una din următoarele situaţii:
–evacuarea unei secreţii purulente din regiunea mediastinală;
–hemocultura sau cultură microbiană din lichidul mediastinal pozitivă;
–imaginea radiologică a unei umbre mediastinale mult lărgită.
Criteriul 4: la copilul de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin una, fără o altă cauză evidente, din următoarele semne: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie sau instabilitate sternală
şi
Cel puţin una din următoarele situaţii:
–evacuarea unei secreţii purulente din regiunea mediastinală;
–hemocultura sau cultură microbiană din lichidul mediastinal pozitivă;
–imaginea radiologică a unei umbre mediastinale mult lărgită.
Mediastinita şi osteomielita concomitentă, apărute după operaţiile de chirurgie cardiacă se încadrează la subgrupa mediastinitei.
Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie:
Criteriul 1: Din prelevatul de ţesut osos al bolnavului cultura microbiană este pozitivă
Criteriul 2: Examenul direct intraoperator sau examenul histopatologic pune în evidenţă semne clare de osteomielită
Criteriul 3: Sunt prezente cel puţin una, fără o altă cauză evidente, din următoarele semne: febră (peste 38°C), tumefiere locală dureroasă, senzaţie de căldură locală sau prezenţa unei secreţii la nivelul locului osteomielitei
şi
Cel puţin una din următoarele situaţii:
–hemocultura bolnavului pozitivă;
–serologie pozitivă pentru antigene microbiene (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae);
–există dovezi de imagistică (radiologie, CT sau MR) pentru osteomielită.
b)Infecţiile articulaţiilor şi ale bursei
Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie:
Criteriul 1: Din lichidul intraarticular sau biopsie sinovială, cultură microbiană pozitivă.
Criteriul 2: Observaţia directă intraoperatorie sau examenul histopatologic pune în evidenţă semne clare de artrită sau bursită.
Criteriul 3: Sunt prezente cel puţin două, fără o altă cauză evidentă, din următoarele semne: durere articulară, tumefiere locală dureroasă, senzaţie de căldură locală şi lichid intraarticular demonstrat cu limitarea mobilităţii articulare
şi
Cel puţin una din următoarele situaţii:
–prin coloraţie gram la examenul microscopic direct al lichidului intraarticular sunt prezente bacterii şi leucocite;
–prezenţa unor antigene microbiene în sânge, urină sau lichidul sinovial;
–frotiul preparat din lichidul sinovial şi examenul chimic al acestuia sunt relevante pentru prezenţa unei infecţii, în absenţa unei patologii reumatologice;
–semnele imagistice obţinute (radiologie, CT, MR) sunt concludente pentru procesul infecţios.
c)Infecţiile meniscului intraarticular
Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie:
Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă rezultată prin însămânţarea ţesutului chondroid (meniscal) recoltat intra-operator.
Criteriul 2: Intra-operator prin examen direct sau prin examen histopatologic sunt puse în evidenţă semne de infecţie al meniscului intraarticular.
Criteriul 3: Sunt prezente semnele febrei (peste 38°C) sau ale durerii locale
şi
Există dovezi radiologice sau CT, MR de infecţie
Criteriul 4: Sunt prezente semnele febrei (peste 38°C) sau ale durerii locale
şi
La examenul serologic sau din urină sunt puse în evidenţă antigene specifice (de ex. H. influenzae, S. pneumoniae, N. meningitides, streptococi de grup B).
Dovada a cel puţin unui criteriu din cele de mai jos este necesară:
Criteriul 1: Bolnavul prezintă un tranzit intestinal accelerat cu scaune diareice apoase, cu o durată mai mare de 12 ore, vărsături, cu sau fără febră, situaţie în care etiologia neinfecţioasă este puţin probabilă (de ex. teste diagnostice, procedură terapeutică, exacerbarea unei stări cronice sau diaree psihică prin stress, etc.)
Criteriul 2: Din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două, fără o altă cauză depistată: senzaţie de vomă, vărsătură, durere abdominală, cefalee
şi
Din situaţiile de mai jos cel puţin una este prezentă:
–coprocultura sau prelevatul rectal este pozitiv pentru patogene enterale;
–la examenul electronomicroscopic al prelevatului din materii fecale pot fi puse în evidenţă microorganisme enteropatogene;
–prin din materii fecale sau examen serologic sunt puse în evidenţă antigene, respectiv anticorpi microbieni specifici;
–prezenţa enteropatogenului este dovedită pe cultură celulară (efect citopatogen, evidenţierea de toxine, etc.)
–apariţia anticorpilor IgM sau creşterea de cel puţin patru ori a titrului anticorpilor IgG în probe de seruri perechi.
b)Infecţiile esofagului, stomacului, intestinului subţire şi gros, rectului
Pentru definirea infecţiilor tractului gastro-intestinal - exclusiv gastroenterita şi apendicita - sunt necesare a fi îndeplinite cel puţin unul din următoarele criterii:
Criteriul 1: Intraoperator sau prin examen histopatologic sunt demonstrate prezenţa abcesului sau ale altor semne clare de infecţie
Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două şi nu pot fi depistate alte cauze generatoare respectiv semnele pot fi încadrate în diagnosticul infecţiei segmentului digestiv dat: febră, vomismente, vomă, durere abdominală sau sensibilitate abdominală
şi
Din situaţiile de mai jos cel puţin una este îndeplinită
–din secreţiile recoltate intra-operator sau endoscopic sau, din prelevatul recoltat pe tubul de dren montat post-operator, cultura microbiană este pozitivă;
–din secreţiile recoltate intraoperator sau endoscopic sau, din prelevatul recoltat pe tubul de dren montat post-operator prin microscopie extemporanee cu coloraţie Gram şi prin proba hidroxidului de potasiu se pune în evidenţă prezenţa bacteriilor;
–hemocultura este pozitivă;
–la examenul radiologic pot fi evidenţiate modificări patognomonice;
–la examenul endoscopic sunt puse în evidenţă modificări patognomonice (esofagită sau proctită candidozică).
c)Hepatitele
Pentru susţinerea diagnosticului sunt necesare îndeplinirea următoarelor criterii: cel puţin două din semnele - febră, anorexie, senzaţie de vomă, vărsătură, durere sau senzaţie de plenitudine în hipocondrul drept cu sau fără sindrom icteric sau subicteric, transfuzie în antecedentele personale într-o perioadă de sub 3 luni.
şi
din situaţiile de mai jos cel puţin una este prezentă:
–test pozitiv pentru antigenele sau anticorpii de fază acută ale hepatitei A, B sau C;
–probe hepatice alterate;
–test pozitiv din urină sau secreţie faringiană pentru citomegalovirus sau teste serologice de fază acută (IgM) pentru CMV, HSV, EBV, etc).
Următoarele stări patologice nu pot fi considerate hepatită nosocomială:
–hepatita neinfecţioasă sau icter neinfecţios;
–hepatită toxică post alcoolică sau alte substanţe cu toxicitate hepatică;
–patologia obstructivă de căile biliare sau hepatita şi icterul urmare a colecistitei sau angiocolitei.
d)Infecţiile intraabdominale neclasificate în alte locuri (vezicula biliară şi ficat - excepţie hepatita sau localizări la nivelul splinei, pancreasului, peritoneului, cavităţii subfrenice sau subdiafragmatic şi alte ţesuturi intraabdominale)
Pentru diagnostic sunt necesare îndeplinirea a cel puţin unul din următoarele criterii:
Criteriul 1: Din secreţia purulentă recoltată intra-operator sau din aspirat intraabdominal cultura microbiologică este pozitivă.
Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic sunt observate abces sau semne clare pentru un proces infecţios.
Criteriul 3: Din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două: febră, anorexie, senzaţie de vomă, vărsătură, durere abdominală sau sindrom icteric
şi
Din situaţiile de mai jos cel puţin una este prezentă:
–din conţinutul drenului aplicat intraoperator cultura microbiană este pozitivă;
–din secreţiile intraabdominale recoltate intraoperator sau din prelevatul histopatologic prin coloraţie gram la examinare microscopică sunt puse în evidenţă bacterii;
–hemocultura este pozitivă şi semnele investigaţiei imagistice (radiologic, echografic, CT, MR sau investigare cu izotopi) pledează pentru o infecţie intraabdominală.
Pancreatita acută nu se încadrează în subgrup decât cu condiţia originii infecţioase ale acestuia.
e)Enterocolita necrozantă
Pentru diagnosticul enterocolitei necrozante la sugar sunt necesare prezenţa următoarelor:
Cel puţin două din următoarele semne, fără o altă cauză determinată: vărsătură, distensie abdominală, resturi alimentare în stomac şi prezenţa macroscopică sau microscopică a sângelui în materiile fecale
şi
cel puţin una din următoarele semne radiologice
–pneumoperitoneu;
–pneumatoză intestinală;
–imagini nemodificate şi rigide la nivelul anselor intestinului subţire.
Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu:
Criteriul 1: Din prelevatul intraoperator, aspirat endocavitar sau biopsie, cultură microbiană pozitivă
Criteriul 2: Din semnele de mai jos, fără o altă cauză determinată, sunt prezente cel puţin două: febră (peste 38°C) durere abdominală, sensibilitate uterină sau secreţie purulentă din cavitatea uterină
Endometrita post partum este considerată infecţie nosocomială cu excepţia situaţiilor în care lichidul amniotic a fost infectat inaintea internării în spital sau preluarea gravidei în spital a avut loc după 48 ore de la ruperea membranelor.
b)Infecţiile episiotomiei
Pentru diagnostic sunt necesare realizarea următoarelor criterii:
Criteriul 1: După naştere vaginală la plaga de episiotomie este prezentă o secreţie purulentă.
Criteriul 2: După naştere vaginală pe locul plăgii episiotomiei apare abcesul
După unele opinii episiotomia nu este intervenţie chirurgicală.
c)Infecţiile în situsul bontului vaginal
Pentru diagnostic sunt necesare cel puţin unul din următoarele criterii:
Criteriul 1: De la nivelul bontului vaginal după histerectomie se elimină o secreţie purulentă.
Criteriul 2: La nivelul bontului vaginal după histerectomie apare un abces
Criteriul 3: Din secreţiile de la nivelul bontului vaginal după histerectomie, cultura microbiologică este pozitivă.
Infecţia bontului vaginal se încadrează în subgrupa infecţiei de organ.
d)Alte infecţii ale organelor genitale (epididimită, prostatită, vaginită, ooforită, metrita şi alte infecţii profunde ale ţesuturilor din micul bazin), cu excepţia endometritei şi ale infecţiei bontului vaginal
Din criteriile de mai jos cel puţin una trebuie să fie prezentă:
Criteriul 1: Cultură microbiană pozitivă din secreţia sau prelevatul histologic recoltat din regiunea afectată
Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic pot fi observate semne relevante pentru un proces infecţios sau abces
Criteriul 3: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două fără o altă cauză depistată: febră peste 38°C, senzaţie de vomă, vărsătură, durere, sensibilitate sau disurie
şi
cel puţin una din următoarele situaţii:
–hemocultură pozitivă;
–procesul patologic a fost diagnosticat de medic.
Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unu este obligatorie:
Criteriul 1: Din prelevatul de ţesut nervos intracranian sau dura mater cultură microbiană pozitivă.
Criteriul 2: Intraoperator sau prin examen histopatologic se evidenţiază semnele unui abces sau ale unui proces infecţios.
Criteriul 3: Din semnele de mai jos, în absenţa unei alte cauze, sunt prezente cel puţin două: cefalee, vertij, febră peste 38°C, semne de focar, tulburare senzorială sau confuzie
şi
–din prelevatul de ţesut nervos intracranian sau abces, recoltate prin aspirare, intra-operator sau necroptic, cultura microbiană este pozitivă;
–prezenţa antigenului specific în sânge sau urină;
–infecţia are semne imagistice evidente (radiologic, CT, MR sau arteriografic);
–anticorpi specifici de fază acută (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin 4 ori din probe de seruri perechi
şi
în diagnosticul ante-mortem medicul a dispus terapia antimicrobiană adecvată.
Criteriul 4. La copilul de un an sau sub un an din semnele de mai jos sus prezente cel puţin două: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, semne de focar sau tulburări senzoriale
şi
cel puţin una din situaţiile de mai jos:
–din prelevatul de ţesut nervos intracranian sau abces, recoltate prin aspirare, intraoperator sau necroptic, cultura microbiană este pozitivă;
–prezenţa antigenului specific în sânge sau urină:
–infecţia are semne imagistice evidente (radiologic, CT, MR sau arteriografic);
–anticorpi specifici de fază acută (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin 4 ori pe probe de seruri recoltate în dinamică (seruri perechi).
În cazul prezenţei concomitente a meningitei şi abcesului intracranian infecţia este considerată şi încadrată ca infecţie intracraniană.
b)Meningită sau ventriculită
Din criteriile de mai jos prezenţa a cel puţin unul este obligatorie:
Criteriul 1: din lichidul cefalorahidian recoltat cultura microbiană este pozitivă
Criteriul 2: din semnele de mai jos, în absenţa altor cauze, cel puţin unul este prezent: febră (peste 38°C), cefalee, redoarea cefei, semne de iritaţie meningeală, semne patognomonice la nivelul nervilor cranieni, iritabilitate
şi
din situaţiile de mai jos cel puţin una este realizată
–în LCR numărul elementelor celulare albe este crescută, albuminorahia crescută şi/sau glicorahia scăzută;
–colorarea Gram şi examenul microscopic direct, confirmă prezenţa bacterii1or în LCR;
–hemocultură pozitivă;
–examinarea antigenelor din LCR, sânge sau urină este pozitivă;
–prezenţa anticorpilor specifici de fază acută (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin 4 ori din probe seruri perechi
şi
în cazul diagnosticului ante-mortem medicul a prescris antibioticoterapie adecvată cazului.
Criteriul 3: La copilul de un an sau sub un an din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin unul, fără o altă cauză evidentă: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, redoarea cefei, semne de iritaţie meningeală, semne patognomonice pentru nervi cranieni, iritabilitate
şi
cel puţin una din situaţiile de mai jos:
–în LCR numărul elementelor celulare albe este crescută, albuminorahia crescută şi/sau glicorahia scăzută;
–coloraţia Gram şi examenul microscopic direct, confirmă prezenţa bacteriilor în LCR;
–hemocultură pozitivă;
–examinarea antigenelor din LCR, sânge sau urină este pozitivă;
–prezenţa anticorpilor specifici de fază acută (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin ori din probe seruri perechi
şi
în cazul diagnosticului ante-mortem medicul a prescris antibioticoterapie adecvată cazului.
Meningita nou născutului se consideră nosocomială cu excepţia situaţiei în care sunt dovezi pentru transmiterea transplacentară;
Meningoencefalita este considerată meningită;
Abcesul spinal asociat cu meningită este încadrat ca meningită:
Infecţia după shunt se consideră infecţie de plagă cu condiţia să apară într-un interval de un an.
c)Abces spinal fără meningită
Pentru diagnostic necesită prezenţa a cel puţin unui criteriu din următoarele:
Criteriul 1: Din abcesul subdural sau epidural cultura microbiană este pozitivă
Criteriul 2: Intraoperator sau necroptic, respectiv la examenul, histopatologic sunt observate semne de abces
Criteriul 3: Din semnele de mai jos sunt prezente cel puţin unu şi nu există altă relaţie de cauzalitate cunoscută: febră peste 38°C, durere, sensibilitate locală, semne de radiculită, parapareză sau paraplegie
şi
cel puţin una din situaţiile de mai jos:
–hemocultură pozitivă;
–există dovezi (radiologice, CT, MR, mielografie, echografie, explorare cu izotopi) pentru abcesul spinal
şi
ante-mortem medicul a dispus tratamentul antimicrobian adecvat.
Abcesul spinal concomitent cu meningită se încadrează în subgrupa meningită.
Cel puţin unul din criteriile de mai jos trebuie îndeplinite:
Criteriul 1: Din proba de secreţie purulentă recoltată de la nivelul conjunctivei oculare sau ale ţesuturilor din vecinătate (pleoapă, cornee, glande lacrimale) cultura microbiologică este pozitivă
Criteriul 2: La nivelul conjunctivei oculare sau ale zonelor oculare învecinate apare durerea şi roşeaţa
şi
din semnele de mai jos cel puţin unul este prezent
–în secreţia conjunctivală, la examenul nativ colorat gram sunt observate leucocite şi bacterii
–există o secreţie purulentă în zona afectată;
–investigarea secreţiei este pozitivă pentru antigene specifice (ELISA sau IF pentru Chlamidydia trachomatis, Herpes simplex, Adenovirus, etc.);
–la examenul microscopic al secreţiei sunt prezente macrofagele polinucleare;
–cultura virală este pozitivă;
–sunt detectaţi anticorpi specifici de fază acută (IgM) sau creşterea anticorpilor specifici IgG de cel puţin 4 ori în probe de seruri perechi.
Infecţiile globului ocular nu fac parte din această subgrupă
Conjunctivita iritativă (de ex. după instilaţiile cu nitrat de argint) nu sunt nosocomiale. Conjunctivitele în cadrul infecţiilor virale sistemice (rujeola, rubeola, etc.) fac parte din patologia specificata
b)Infecţiile ochiului
Pentru diagnostic este necesară realizarea a cel puţin unuia din următoarele criterii:
Criteriul 1: Probele recoltate de la nivelul camerei anterioare sau posterioare sau din umoarea apoasă, însămânţarea microbiologică rezultă cultură pozitivă
Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două, fără o altă cauză depistată: durere oculară, tulburare de acuitate vizuală, hipopion (secreţie purulentă în camera anterioară)
şi
cel puţin una din situaţiile de mai jos:
–medicul specialist a diagnosticat o infecţie oculară;
–sunt detectate antigene specifice din sânge (de ex. H influenzae, S. pneumoniae);
–hemocultură pozitivă.
c)Infecţiile urechii, mastoidei şi apofizei mastoidei
Pentru diagnosticul infecţiei sunt utilizabile următoarele criterii:
Pentru otita externă cel puţin unul din criteriile de mai jos:
Criteriul 1: Din secreţia purulentă a conductului auditiv, cultură microbiană pozitivă.
Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos prezenţa a cel puţin unu, fără o altă acuză determinată: febră peste 38°C, durere şi eritem local sau secreţie purulentă la nivelul conductului auditiv
şi
din secreţia purulentă, examenul microscopic colorat gram pune în evidenţă prezenţa microorganismelor.
Pentru otita internă cel puţin unul din criteriile de mai jos:
Criteriul 1: Din secreţia urechii interne, recoltată intraoperator, cultura a fost pozitivă.
Criteriul 2: Medicul a emis diagnosticul de otită medie.
Pentru mastoidită cel puţin unul din criteriile de mai jos:
Criteriul 1: Din secreţia purulentă, de la nivelul mastoidei, cultură microbiană pozitivă.
Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos este prezent cel puţin unul, fără o altă cauză determinată: febră peste 38°C, durere, sensibilitate şi eritem local, cefalee sau pareză facială
şi
prezenţa a cel puţin uneia din situaţiile de mai jos:
–evidenţierea bacteriilor în preparatul microscopic colorat Gram, din prelevatul secreţiei purulente de la nivelul mastoidei;
–examenul serologic evidenţiază prezenţa antigenelor specifice.
d)Infecţiile din cavitatea bucală (stomatita, glosita şi parodontita)
Pentru diagnostic este necesar realizarea a cel puţin unul din următoarele criterii:
Criteriul 1: Din secreţia purulentă a ţesuturilor din cavitatea bucală cultură pozitivă
Criteriul 2: La examenul cavităţii bucale (examen fizic, intraoperator sau histopatologic) abcesul sau semnele clare ale infecţiei sunt prezente
Criteriul 3: Cel puţin unul din următoarele semne sunt prezente, fără o altă cauză determinată: abces, exulceraţii, pete albe proeminente pe mucoasă inflamată sau plăci / depozite pe mucoasa cavităţii bucale
şi
cel puţin una din următoarele situaţii:
–la examenul microscopic al prelevatului recoltat, colorat Gram, se observă prezenţa bacteriilor;
–probă pozitivă cu hidroxid de potasiu;
–la examenul microscopic al prelevatului recoltat sunt observate macrofage polinucleare;
–apariţia anticorpilor specifici de fază acută (IgM) sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor specifici IgG, la examenul serologic, pe probe de seruri perechi;
–medicul a stabilit diagnosticul de infecţie a cavităţii bucale şi a aplicat un tratament local sau peroral antifungic adecvat.
Infecţia herpetică, caz nou, cu manifestare la nivelul cavităţii bucale poate fi nosocomială, dar infecţia recidivant / reacutizată nu se încadrează în această categorie de infecţii
e)Sinuzitele fronto-maxilare
Din criteriile de mai jos realizarea a cel puţin unul este obligatorie pentru diagnostic:
Criteriul 1: Din secreţia purulentă a cavităţilor paranazale şi maxilare cultură microbiană pozitivă
Criteriul 2: Dintre semnele de mai jos cel puţin unul este prezent, fără o altă acuză depistată: febră peste 38°C, durere sau sensibilitate la suprafaţa zonei sinusului afectat, cefalee, rinoree cu secreţie purulentă sau obstrucţie nazală
şi
cel puţin una din următoarele situaţii:
–rezultat edificator la examenul radiologie;
–imagine radiografică relevantă.
f)Infecţiile căilor respiratorii superioare (faringita, laringita şi epiglotita)
Din criteriile de mai jos cel puţin unul este realizat:
Criteriul 1: Dintre semnele de mai jos sunt prezente cel puţin două, fără o altă cauză depistată: febră peste 38°C, eritemul mucoaselor, durere în gât, tuse, disfagie, secreţie purulentă faringiană
şi
din situaţiile de mai jos este realizată cel puţin una:
–din prelevatele regiunii afectate cultura microbiană pozitivă;
–hemocultură pozitivă;
–examenul sângelui sau secreţiei tractului respirator este pozitiv pentru antigene specifice;
–prezenţa anticorpilor specifici de fază acută (IgM) sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe de seruri perechi;
–medicul a emis diagnosticul de infecţie respiratorie acută.
Criteriul 2: La examenul fizic, intra-operator sau histopatologic se constată prezenţa abcesului
Criteriul 3: La copilul de un an sau sub un an sunt prezente cel puţin două din semnele de mai jos, fără o altă cauză depistată: febră (peste 38°C) sau hipotermie (sub 37°C), apnee, bradicardie, rinoree sau secreţie purulentă la nivelul faringelui
şi
cel puţin una din situaţiile de mai jos este realizată:
–din prelevatele regiunii afectate, cultura microbiană a fost pozitivă;
–hemocultură pozitivă;
–examenul sângelui sau secreţiei tractului respirator este pozitiv pentru antigene specifice;
–prezenţa anticorpilor specifici de fază acută (IgM) sau creşterea de cel puţin 4 ori a titrului anticorpilor IgG specifici în probe de seruri perechi;
–medicul a emis diagnosticul de infecţie respiratorie acută.
Sunt infecţii care cointeresează mai multe organe sau sisteme fără o localizare regională / teritorială caracteristică. De cele mai multe ori sunt de etiologie virală (rubeolă, rujeolă, infecţia urliană, varicela, eritema infectiosum, infecţia HIV, etc.)
Diagnosticul de cele mai multe ori se bazează pe simptomatologia clinică şi probe de laborator pentru diagnosticul etiologia
Febra de origine necunoscută (FUO) şi starea toxico-septică a nou născutului nu sunt încadrate în acest grup de patologie.
Exantemele virale şi eruptive fac parte din acest grup de patologie.
1) Infecţiile urinare
a)Infecţiile urinare la bolnavii necateterizaţi
Sunt necesare pentru diagnostic realizarea a trei din semnele de mai jos:
–febră peste 38°C şi / sau frison
–apariţia sau accentuarea unei jene dureroase la micţiune şi / sau disurie;
–apariţia sau accentuarea unei senzaţii dureroase suprapubiene;
–modificarea caracteristicilor urinii emise;
–deteriorarea stării fizice şi / sau mentale, eventual incontinenţă urinară.
b)Infecţiile urinare la bolnavii cu cateter urinar
Sunt necesare pentru diagnostic realizarea a cel puţin două din următoarele:
–febră peste 38°C şi / sau frison;
–apariţia senzaţiei dureroase sau de tensiune suprapubiană;
–modificarea caracteristicilor urinii emise;
–deteriorarea stării fizice şi / sau mintale.
2) Infecţiile respiratorii
a)Faringită şi răceală simplă
Dintre semnele şi simptoamele de mai jos prezenta a cel puţin două:
–rinoree şi / sau strănut;
–congestie şi / sau obstrucţie nazală;
–durere faringiana, disfonie şi / sau deglutiţie dureroasă;
–tuse neproductivă;
–micro-limfadenopatie latero-cervicală dureroasă.
b)Viroza asemănătoare stării gripale
Prezenţa stării febrile (peste 38°C) şi cel puţin trei din următoarele: frison, cefalee sau durere oculară retrobulbară, mialgie, astenie
sau
inapetenţă, durere în gât, apariţia sau accentuarea tusei uscate.
c)Bronşită şl traheobronşită
În prezenţa unui examen radiologic toracic negativ sau în absenţa acestuia este obligatorie prezenţa a cel puţin trei semne din următoarele:
–apariţia tusei sau accentuarea ei, apariţia expectoraţiei sau accentuarea ei, febră (peste 38°C), durere toracică pleurală, apariţia sau accentuarea unor semne stetacustice pulmonare (raluri ronflante, inspir zgomotos, etc.) apariţia sau accentuarea disfuncţiei respiratorii (tahipnee, respiraţie superficială, etc), stare generală fizică şi / sau mentală alterată.
d)Pneumonie
Prezenţa a cel puţin două semne din următoarele:
–apariţia tusei sau accentuarea ei, apariţia expectoraţiei sau accentuarea ei, febră (peste 38°C), durere toracică pleurală, apariţia sau accentuarea unor semne stetacustice pulmonare (raluri ronflante şi crepitante, inspir zgomotos, dispnee, etc.), apariţia sau accentuarea disfuncţiei respiratorii (tahipnee, respiraţie superficială, etc.), stare generală fizică şi / sau mentală alterată.
În prezenţa unui rezultat radiologic care evidenţiază pneumonia sau probabilitatea pneumoniei (condensare) sau un infiltrat pulmonar, accentuarea desenului hilar şi / sau perihilar.
e)Otită
Dacă otita este diagnosticată de medic sau există o secreţie otică uni- sau bilaterală. Durerea otică sau prezenţa unei roşeţe congestive locală este edificatoare dacă otorea nu este cu secreţie purulentă.
f)Sinuzită
Este diagnostic clinic emis de un medic.
g)Infecţiile gurii şi cavităţii bucale
Este un diagnostic clinic stabilit de medic sau medic stomatolog
3) Infecţiile primare ale ţesutul sanghin (sângelui)
Prezenţa a două sau mai multe hemoculturi pozitive din care au fost identificate microorganisme identice sau o hemocultură pozitivă la care poate fi acceptată că nu există doar o suprainfecţie a probei recoltate sau a mediului de cultură
şi
este prezent cel puţin unul din următoarele semne:
–febră peste 38°C;
–hipotermie nou apărută (sub 35°C);
–presiune sistolică cu cel puţin 30 mmHg mai mică faţă de cel obişnuit;
–deteriorarea funcţiei fizice şi mintale.
şi
4) Gastroenterite
Prezenţa a cel puţin unul din următoarele semne / simptome:
–două sau mai multe scaune apoase peste cele obişnuite în 24 ore;
–două sau mai multe vomismente / vomă în 24 ore;
–coprobacteriologie pozitivă pentru Salmonela sp. Shigella sp., E. coli 0157:H7, Camphylobacter sp.
sau
rezultate pozitive pentru toxine microbiene specifice (de ex. C. difficile, etc.)
şi
semne relevante pentru gastroenterită infecţioasă (greaţă, vărsături, scaune diareice, jenă sau durere în regiunea abdominală.)
5) Infecţiile cutanate şi ale ţesuturilor moi
a)Celulită şi infecţia plăgii cutanate / subcutane
Prezenţa secreţiei purulente la nivelul plăgii, pielii sau ţesuturilor moi subiacente
şi
Prezenţa unuia din semnele de mai jos:
–febră peste 38°C sau schimbarea defavorabilă a stării mentale / fizice;
–senzaţie de căldură şi roşeaţă la nivelul trunchiului sau membrelor;
–tumefiere şi sensibilitate sau durere la nivelul regiunii afectate;
–exacerbarea secreţiilor la nivelul leziunii sau a teritoriului afectat.
b)Infecţii micotice cutanate
Realizarea următoarelor două criterii:
–prezenţa unei erupţii maculo-papuloase;
–diagnosticul micozei de către un medic sau prin probe de laborator.
c)Infecţie cutanată herpetică şi herpes zoosteriană
În ambele situaţii realizarea următoarelor două criterii:
–prezenţa unei erupţii veziculare pe o suprafaţă segmentară;
–diagnosticul de către medic sau prin laborator a unei infecţii specifice.
d)Scabie cutanată
Pentru diagnostic este necesară realizarea a două criterii:
–prezenţa unor erupţii maculo-papulare pruriginoase;
–diagnosticul scabiei de către un medic cu sau fără confirmarea prin examene de laborator.
e)Conjunctivită
Din cele două criterii realizarea a cel puţin unul:
–apariţia unei secreţii purulente la nivelul ochiului sau la ambii ochi de cel puţin 24 ore;
–apariţia unei roşeţe noi sau accentuarea celei existente la nivelul conjunctivei oculare, senzaţie dureroasă sau durere locală, cu sau fără prurit, de cel puţin 24 ore.
6) Perioade febrile probabil infecţioase de cauză neelucidată / incertă
Stare febrilă (peste 38°C) în mai multe episoade, cu intervale afebrile de cel puţin 12 ore, stare care este prezentă cel puţin 3 zile şi nu sunt demonstrate cauze evidente infecţioase sau neinfecţioase.
Medicul emite diagnosticul de stare febrilă de cauză neelucidată.
Orice simptom sau sindrom infecţios care apare sub formă de caz nou şi acut, este prezent la o persoană sau afectează mai mulţi bolnavi şi / sau personal medico-sanitar şi epidemiologic este demonstrată legătura de cauzalitate cu activitatea şi / sau produsele şi materialele unui laborator de microbiologie sau, este suspicionată răspândirea intenţionată a agentului etiologic patogen infecţios.
SUPRAVEGHEREA EPIDEMIOLOGICĂ A INFECŢIILOR NOSOCOMIALE
1.Consideraţii generale
Supravegherea epidemiologică este activitatea sistematică şi/sau continuă de colectare, analiză, prelucrare, interpretare a datelor, necesară pentru cunoaşterea frecvenţei infecţiilor nosocomiale şi identificarea factorilor de risc.
Rezultatul analizei datelor este difuzat sistematic.
Datele obţinute folosesc pentru elaborarea, planificarea, implementarea şi evaluarea acţiunilor/programelor de acţiuni, având ca scop prevenirea şi controlul infecţiilor nosocomiale.
2.Obiective:
2.1.Să determine incidenţa infecţiilor nosocomiale pe baza definiţiilor de caz.
2.2.Să determine tendinţa evoluţiei precum şi modificările caracteristicilor infecţiilor nosocomiale.
2.3.Să identifice factorii de risc.
2.4.Să determine promovarea acţiunilor / programelor de prevenire şi control
2.5.Să evalueze activităţile / programele de prevenire şi control.
3.Definiţiile infecţiilor nosocomiale.
Supravegherea epidemiologică a infecţiilor nosocomiale se bazează pe definiţiile clinice de caz ale infecţiilor nosocomiale prevăzute în prezentul ordin.
4.Populaţia supravegheată:
Reprezintă numărul total de persoane aflate la risc pentru dobândirea unei infecţii nosocomiale (ex.: pacienţii internaţi în secţiile de chirurgie, pacienţii internaţi în secţia de pediatrie, sugarii alimentaţi artificial în secţia de pediatrie, etc.).
5.Colectarea datelor
5.1.Identificarea infecţiilor nosocomiale constituie sarcina permanentă a medicilor din spitale/ambulatoriu, din sistemul sanitar de stat şi privat. Diagnosticul de infecţie nosocomialâ se va menţiona în actele medicale cu care lucrează medicul (ex.: foaia de observaţie clinică, fişa de consultaţie, registrul de consultaţie, etc.).
5.2.Înregistrarea şi declararea infecţiilor nosocomiale se face pe Fişa cazului de infecţie nosocomială (model prezentat în Figura 1), de către asistenţa desemnată (asistenţa şefa) din fiecare secţie sau directorul de îngrijiri din unitatea sanitară respectivă.
5.3.Responsabilitatea corectitudinii datelor înregistrate revine medicului în îngrijirea căruia se află pacientul.
5.4.Fişele cazurilor de infecţii nosocomiale vor fi transmise imediat compartimentului /serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale.
6.Controlul înregistrării şi declarării cazurilor de infecţie nosocomială
6.1.Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor tiosocomiale stabileşte un ritm de control pentru depistarea cazurilor nediagnosticate, neînregistrate şi neanunţate (ritm recomandat: minim la 2 zile, maxim la 7 zile).
6.2.Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale înregistrează şi declară cazurile de infecţie nosocomială descoperite la verificările pe care le face la nivelul secţiilor, după consult cu medicul care îngrijeşte pacientul
6.3.Centralizarea datelor se face de către asistenţa compartimentului/serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale pentru spitalul pe care îl deserveşte.
Unităţile sanitare private înregistrează şi declară cazurile de infecţii nosocomiale în acelaşi regim ca şi unităţile sanitare de stat.
7.Analiza datelor.
7.1.Datele se prelucrează şi se analizează săptămânal de către compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale.
7.2.Validarea datelor se face de compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale care poate solicita în acest sens medicul care are în îngrijire pacientul.
8.Calculul şi interpretarea indicilor se face de către compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale cu un ritm săptămănal.
–Incidenţa infecţiilor nosocomiale reprezintă numărul de cazuri noi de infecţii într-o săptămână, raportate la populaţia asistată în acelaşi interval de timp. Pentru intervale de timp lunare, trimestriale sau anuale, în unităţile sanitare cu paturi, se va utiliza ca numitor populaţia de pacienţi externaţi.
–Prevalenţa la un moment dat reprezintă numărul de cazuri de infecţii nosocomiale existente în evoluţie la un moment dat (o zi, o săptămână, etc.) într-o populaţie analizată.
9.Diseminarea datelor. Datele interpretate sunt diseminate către:
9.1.secţii, pentru informare şi completarea măsurilor;
9.2.Consiliul de administraţie, care prin analiză ia decizii legate de obiectivele menţionate în prezenta Anexa, în legătură directă cu asigurarea actului medical;
9.3.Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale are obligaţia întocmirii "Dării de seamă statistice trimestriale" şi transmiterea acesteia către Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană, respectiv a municipului Bucureşti
10.Atitudinea în caz de izbucnire epidemică.
10.1.Izbucnirea epidemică reprezintă înregistrarea unui număr de cazuri de infecţie nosocomială în exces net faţă de numărul de cazuri aşteptat.
10.2.Responsabilitatea pentru izbucnirea unui episod epidemic revine în exclusivitate unităţii care l-a generat.
10.3.Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale stabileşte din punct de vedere tehnic conduita în rezolvarea izbucnirii epidemice. Odată cu informarea operativă a Autorităţii de Sănătate Publică Judeţeană, conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii Publice, Compartimentul/Serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale poate solicita colaborarea acesteia.
10.4.Secţiile la nivelul cărora se înregistrează izbucniri epidemice sunt responsabile de ducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite de Compartimentul/serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale în vederea rezolvării episodului epidemic.
10.5.Comitetul director al unităţii sanitare este abilitat să stabilească măsurile administrative corespunzătoare în cazul unei izbucniri epidemice.
Figura 1.
FIŞA CAZULUI BE INFECŢIE NOSOCOMIALĂ*)
ÎN SECŢIA.......... SPITALUL ........... Data completării (zz/ll/aa): .......
Bolnavul: Nume......................... Prenume................... Sexul.....
Data naşterii (zz/ll/aa): ............. Vârsta la data internării.............
Data internării (zz/ll/aa): ........... Nr. FO ...............................
Diagnostic la internare........................................................
Diagnostic la 72 de ore........................................................
Salon Nr...... Dacă a fost mutat se specifică salonul şi data mutării: ........
În secţiile cu profil chirurgical:
Denumirea operaţiei............................................................
data intervenţiei (zz/ll/aa):...............................................
Infecţie nosocomială:
| Diagnostic clinic: .................................................... debut (zz/ll/aa):....................................................... |
Examene microbiologice pentru diagnosticul de infecţie nosocomială:
┌───────────────────────┬─────────────────────┬────────────────┬─────────────┐
│ Data recoltării probei│ Denumirea │Germeni izolaţi │ Diagnostic │
│ (zz/ll/aa) │ examenului efectuat │ │ │
├───────────────────────┼─────────────────────┼────────────────┼─────────────┤
├───────────────────────┼─────────────────────┼────────────────┼─────────────┤
├───────────────────────┼─────────────────────┼────────────────┼─────────────┤
└───────────────────────┴─────────────────────┴────────────────┴─────────────┘
Antibiograma: .................................................................
...............................................................................
...............................................................................
Data externării (zz/ll/aa): ..........................
Nr. total zile spitalizare: ......................
Starea la externare (vindecat, ameliorat, staţionar, transferat, decedat): ....
Diagnosticul la externare (sau deces): ........................................
...............................................................................
Nr. zile de tratament pentru infecţia nosocomială: ............................
Factori de risc..................................,.,...........................
...............................................................................
...............................................................................
Semnătura
Notă *) Se completează pentru fiecare caz nou de infecţie nosocomială (dacă un bolnav a avut două sau mai multe infecţii nosocomiale, se completează câte o fişă pentru fiecare îmbolnăvire).Anexa IV
PRECAUTIUNI UNIVERSALE (PU)
SCOPUL aplicării PU:
| prevenirea transmiterii infecţiilor cu cale de transmitere sanguină, la locul de muncă al personalului. |
| CONCEPTUL de PU se referă la: - măsurile care se aplică în vederea prevenirii transmiterii HIV, VHB, VHC şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sangvină, în timpul actului medical. - sânge, alte fluide biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor se consideră a fi potenţial infectate cu HIV, VHB, VHC şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere parenterală (sanguină) - toţi pacienţii se consideră potenţial infectaţi cu HIV, VHB, VHC sau cu alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere sanguină, deoarece: - cei mai mulţi dintre purtătorii de HIV, VHB, VHC şi alţi agenţi microbieni sunt asimptomatici şi nu-şi cunosc propria stare de portaj; |
REGULI de bază în aplicarea Precauţiunilor Universale:
| 1. Consideră toţi pacienţii potenţial infectaţi; 2. Consideră că sângele, alte fluide biologice şi ţesuturile sunt contaminate cu HIV, HBV, HCV. 3. Consideră că acele şi alte obiecte folosite în practica medicală sunt contaminate după utilizare. |
| CONTACTUL tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse TREBUIE considerat LA RISC: - sânge; - lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, lichid sinovial, lichid cefalo-rahidian; - sperma, secreţii vaginale; - ţesuturi; - orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge; |
APLICAREA PRECAUTIUNILOR UNIVERSALE SE REFERĂ LA:
1.UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE PROTECŢIE ADECVAT, COMPLET, CORECT;
1.1.DEFINIŢIE "ECHIPAMENT DE PROTECŢIE": bariera între lucrător şi sursa de infecţie, utilizată în timpul activităţilor care presupun risc de infecţie.
1.2.CATEGORII DE BARIERE utilizate pentru aplicarea precauţiunilor universale:
1.2.1.MĂNUŞI
a)TREBUIE UTILIZATE în următoarele situaţii:
–anticiparea contactului mâinilor cu sânge, lichide biologice contaminate, alte lichide biologice cu urme vizibile de sânge, ţesuturi umane;
–abord venos sau arterial;
–recoltare de LCR;
–contact cu pacienţi care sângerează, au plăgi deschise, escare de decubit, alte leziuni cutanate;
–manipularea, după utilizare a instrumentarului contaminat, în vederea curăţirii, decontaminării.
b)FELUL MĂNUŞILOR
–de uz unic sterile:
–chirurgie
–examinare internă
–intervenţii care implică un contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile; uneori sunt necesare mănuşi duble;
–abord vascular prin puncţie;
–tegument pacient cu soluţii de continuitate;
–manipularea unor materiale potenţial contaminate;
–nesterile curate:
–examinări curente, care implică un contact cu mucoasele, dacă nu există o recomandare contrară;
–manipularea de materiale contaminate;
–curăţenie, îndepărtare de produse biologice contaminate;
–de uz general, menaj, de cauciuc:
–activităţi de întreţinere, care implică un contact cu sânge şi alte produse biologice considerate a fi contaminate;
–colectare materiale contaminate, curăţire şi decontaminare instrumentar, material moale, suprafeţe contaminate;
–manipularea de materiale contaminate;
–curăţenie, îndepărtare de produse biologice;
c)MOD DE FOLOSIRE:
–schimbare după fiecare pacient;
–după folosire se spală mai întâi mâinile cu mănuşi, după care acestea se îndepărtează, prinzând marginea primei prin exterior aruncând-o în containerul pentru colectare şi apoi prinzând-o pe cealaltă, cu mâna liberă prin interior, scoţând-o cu grijă şi aruncând-o în acelaşi container aflat la îndemână;
–după îndepărtarea mănuşilor mâinile se spală din nou, 10-15 secunde, chiar dacă mănuşile nu prezintă semne vizibile de deteriorare în timpul activităţii încheiate; mănuşile de unică utilizare nu se reutilizează, deci nu se curăţă, dezinfectează;
–mănuşile de uz general se pot decontamina şi reutiliza, dacă nu prezintă semne de deteriorare (perforare, îmbătrânire cauciuc, etc.)
1.2.2.HALATE OBIŞNUITE
–în timpul tuturor activităţilor din unităţile medicale.
1.2.3.ŞORTURI, BLUZE IMPERMEABILE - completează portul halatelor atunci când se anticipează producerea de stropi, picături, jeturi cu produse biologice potenţial contaminate, protejând tegumentele personalului medical din:
–secţii cu profil chirurgical;
–laboratoare;
–servicii de anatomie patologică, medicină legală;
–unele activităţi administrative;
–servicii de urgenţă,
1.2.4.MASCA, protejează:
–tegumentele;
–mucoasele bucală, nazală ale personalului medical
1.2.5.PROTECTOARE FACIALE, protejează:
–tegumentele;
–mucoasele bucală, nazală, oculară.
Tipuri de protectoare faciale :
–OCHELARI
–ECRAN PROTECTOR, etc.
1.2.6.ECHIPAMENTE DE RESUSCITARE, protejează mucoasa bucală în timpul instituirii respiraţiei artificiale.
1.2.7.BONETE - simple (textile), sau impermeabile
1.2.8.CIZME DE CAUCIUC
2.SPĂLAREA MÂINILOR şi a altor părţi ale tegumentelor
–IMPORTANŢA
–cel mai important şi uneori singurul mod de prevenire a contaminării şi diseminării agenţilor microbieni.
–CÂND?
–la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă;
–la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi;
–înainte şi după examinarea fiecărui bolnav; atenţie bolnavii cu mare receptivitate;
–înainte şi după aplicarea unui tratament;
–înainte şi după efectuarea de investigaţii şi proceduri invazive;
–după scoaterea mănuşilor de protecţie;
–după scoaterea măştii folosită la locul de muncă;
–înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor administrate per os;
–după folosirea batistei;
–după folosirea toaletei;
–după trecerea mâinii prin păr;
–după activităţi administrative, gospodăreşti,
–CUM?
–îndepărtarea bijuteriilor (inele, brăţări), ceasurilor;
–unghii îngrijite, tăiate scurt;
–utilizare de apă curentă şi săpun pentru spălarea obişnuită;
–două săpuniri consecutive;
–în cazuri de urgenţă este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al spălatului, dar nu ca rutină;
–în unele situaţii spălarea este completată de dezinfecţia mâinilor:
–după manipularea bolnavilor septici, a bolnavilor contagioşi şi a celor cu imunodepresie severă;
–înainte şi după efectuarea tratamentelor parenterale (în abordurile vasculare şi efectuarea de puncţii lombare este obligatoriu portul mănuşilor), schimbarea pansamentelor (atenţie - mănuşi), termometrizare intrarectală, clisme, toaleta lehuzei (atenţie - mănuşi);
–după efectuarea toaletei bolnavului la internare;
–după manipularea şi transportul cadavrelor;
–înainte şi după efectuarea examenelor şi tratamentelor oftalmologice, ORL, stomatologice şi în general înainte şi după orice fel de manevră care implică abordarea sau producerea unor soluţii de continuitate (atenţie-mănuşi).
–spălarea, dezinfecţia mâinilor şi portul mănuşilor:
–ŞTERGEREA, USCAREA este OBLIGATORIE
–cu hârtie prosop;
–prosop de unică întrebuinţare.
3.PREVENIREA ACCIDENTELOR ŞI A ALTOR TIPURI DE EXPUNERE PROFESIONALĂ
3.1.EXPUNEREA PROFESIONALĂ
–prin inoculări percutane:
–înţepare;
–tăiere.
–contaminarea tegumentelor care prezintă soluţii de continuitate;
–contaminarea mucoaselor.
–în timpul:
–efectuării de manopere medicale invazive cu ace şi instrumente ascuţite;
–manipulării de produse biologice potenţial contaminate;
–manipulării instrumentarului şi a altor materiale sanitare, după utilizarea în activităţi care au dus la contaminarea cu produse biologice potenţial infectate.
–prin intermediul:
–instrumentelor ascuţite;
–materialului moale;
–suprafeţelor, altor materiale utilizate în activitatea din unităţile sanitare;
–reziduurilor din activitatea medicală;
3.2.METODE DE PREVENIRE
–obiecte ascuţite:
–reducerea de manevre parenterale la minimum necesar;
–colectarea imediat după utilizare în containere rezistente la înţepare şi tăiere, amplasate la îndemână şi marcate corespunzător conform reglementarilor MSP pentru:
–pregătire în vederea utilizării;
–distrugere;
–evitarea recapişonării, îndoirii, ruperii acelor utilizate.
–de evitat scoaterea din seringile de uz unic.
–lenjerie:
–manipularea lenjeriei contaminate cu sânge şi alte produse biologice potenţial contaminate cât mai puţin posibil;
–sortare şi prelucrare cu echipament de protecţie potrivit, în spaţii special destinate;
–colectare în saci impermeabili, la nevoie dubli, marcaţi în mod corespunzător
–evitarea păstrării lor îndelungate, înainte de prelucrare;
–asigurarea unui ciclu corect şi complet de prelucrare - decontaminare.
–curăţenie şi decontaminare:
–folosirea mănuşilor la îndepărtarea urmelor de sânge, alte lichide biologice sau ţesuturi;
–decontaminarea iniţială cu substanţe clorigene, îndepărtarea cu hârtie absorbantă care se colectează în containere sau saci de plastic marcaţi;
–dezinfecţie cu soluţie germicidă;
–uscarea suprafeţei prelucrate;
–folosirea de tehnici standard în vederea efectuării curăţeniei, sterilizării, decontaminării echipamentului medical, a pavimentelor, pereţilor, mobilierului, veselei, sticlăriei, tacâmurilor, conform reglementarilor MSP.
–reziduuri infectante
–neutralizare prin ardere sau autoclavare
–colectare - recipiente impermeabile, marcate pentru diferenţierea clară prin culoare şi etichetare.
–igiena personală:
–spălarea mâinilor (pct. 2);
–spălarea altor părţi ale corpului care au venit în contact cu produse biologice potenţial contaminate sau cu materiale potenţial contaminate;
–evitarea activităţilor cu risc de expunere:
–existenţa de leziuni cutanate;
–prezenţa unui deficit imunitar;
–graviditate;
–asistenţa de urgenţă, principii:
–viaţa pacientului este preţioasă;
–obligatorie aplicarea precauţiunilor universale;
–chiar şi în situaţii imprevizibile se vor asigura cele necesare respectării principiilor precauţiunilor universale.
3.3.SERVICIILE DE STOMATOLOGIE, echipament de protecţie:
–masca;
–ochelari, ecran;
–mănuşi;
–şorţ impermeabil când se anticipează producerea de:
–epanşamente
–sânge;
–salivă cu urme vizibile de sânge.
–alte recomandări:
–sistem de aspiraţie rapidă;
–poziţia adecvată a scaunului;
–instrumentar:
–corect utilizat;
–corect colectat, spălat, decontaminat şi/sau dezinfectat
3.4.SERVICIILE DE ANATOMIE PATOLOGICĂ:
–mască, ochelari, ecran protector, mănuşi, halat, şorturi impermeabile, cizme, bonete;
'ad decontaminare după efectuarea necropsiilor:
–instrumentar;
–suprafeţe, mobilier,
3.5.LABORATOARE CLINICE ŞI DE CERCETARE: regulile generale de aplicare a precauţiunilor universale trebuie completate cu:
–colectarea flacoanelor care conţin produse biologice în containere marcate, care să împiedice răsturnarea, vărsarea, spargerea;
–evitarea contaminării pereţilor exteriori ai flacoanelor colectoare;
–utilizarea echipamentului potrivit cu prestaţiile laboratorului:
–mănuşi;
–mască, ochelari de protecţie, ecran protector;
–halat, şorţ impermeabil, bonetă,
–spălarea atentă a mâinilor (pct. 2);
–utilizarea de echipamente de pipetare automate, semiautomate, pentru înlăturarea tehnicilor de pipetare cu gura;
–atenţie la utilizarea de material ascuţit în activitatea de laborator;
–curăţenia, dezinfecţia, sterilizarea în mod corect, standardizat;
–instrumentarul contaminat, colectare, decontaminare:
–chimică;
–fizică-ardere;
–autoclav.
–aparatură defectă-decontaminare înainte de reperare;
–la terminarea activităţii, echipamentul utilizat rămâne în laborator până la colectarea şi îndepărtarea în vederea prelucrării;
–amplasarea de afişe avertizoare asupra riscului de contaminare.
ÎNTREAGA ASISTENŢĂ ACORDATĂ PERSOANELOR IMPLICATE ÎN EXPUNEREA PROFESIONALĂ ("SURSĂ", PERSONAL AFECTAT) SE VA DESFĂŞURA NUMAI PE BAZĂ DE CONSIMŢĂMÂNT ŞI CONFIDENŢIALITATE, CU ASIGURAREA DOCUMENTELOR LOR MEDICALE.
4.PERSONAL INFECTAT CU HIV:
–respectarea drepturilor omului;
–schimbarea locului de muncă, având acordul celui infectat, sau la cererea acestuia, când:
–se dovedeşte că nu-şi protejează pacienţii;
–este necesară protecţia sa medicală.
–conducerea unităţii va asigura un alt loc de muncă.
5.EVALUAREA RISCULUI PE CATEGORII DE LOCURI DE MUNCĂ ŞI ACTIVITĂŢI PRESTATE DE PERSONALUL MEDICO-SANITAR ÎN FUNCŢIE DE CONTACTUL CU SÂNGE ŞI ALTE LICHIDE BIOLOGICE.
I - contact permanent, inevitabil, consistent;
II - contact imprevizibil, inconstant;
III - contact inexistent;
PENTRU CATEGORIILE APARŢINÂND GRUPELOR I ŞI II SE VOR APLICA PERMANENT PRECAUTIUNILE UNIVERSALE.
Pentru cele din categoria a III-a sunt suficiente precauţiunile obişnuite.
METODOLOGIA DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL AL ACCIDENTELOR CU EXPUNERE LA PRODUSE BIOLOGICE LA PERSONALUL CARE LUCREAZĂ ÎN DOMENIUL SANITAR
1.Justificare:
În prezent, în România nu sunt colectate suficiente informaţii pentru a evalua riscul de expunere şi de a estima incidenţa infecţiilor postexpunere la sânge şi produse biologice la personalul care lucrează în sistemul sanitar.
Din datele culese de către Comisia de Luptă Anti SIDA a Ministerului Sănătăţii (CNLAS), prin intermediul Centrelor Regionale de Monitorizare (CR) reiese că în anul 2003 au fost raportate 94 de expuneri profesionale cu risc de infecţie, la 70 dintre acestea aplicându-se măsuri profilactice corespunzătoare. În anul 2004 au fost raportate 96 de expuneri, la 75 dintre acestea aplicându-se măsuri profilactice corespunzătoare.
Raportări expuneri profesionale culese de CNLAS în perioada 2003 - 2004:
| Numar expuneri profesionale | Număr profilaxii post- expunere profesională | |
|---|---|---|
| 2003 | 94 | 70 |
| 2004 | 96 | 75 |
| TOTAL | 190 | 145 |
La nivelul Institutului de Boli Infecţioase "Prof. Dr. Matei Balş" (IBI) au fost înregistrate 37 cazuri în anul 2003 şi 55 în 2004. Pentru toate aceste cazuri s-a aplicat Protocolul de Profilaxie Post-expunere Profesională (PPEP), incluzând vaccinarea anti hepatită B şi chimioprofilaxia cu antiretrovirale.
Categoriile profesionale expuse accidentelor cu risc de infecţie, din cazuistica institutului, sunt:
| Categoria profesionala | Numar cazuri/expuneri | Procent (%) |
|---|---|---|
| medic chirurg | 3 | 3,3 |
| medic stomatolog | 1 | 1,1 |
| medic alte specialităţi | 32 | 34,8 |
| medic rezident | 8 | 8,7 |
| student | 7 | 7,6 |
| student stomatolog | 5 | 5,4 |
| asistentă medicală | 29 | 31,5 |
| infirmieră | 2 | 2,2 |
| tehnician dentar | 1 | 1,1 |
| îngrijitoare | 1 | 1,1 |
| brancardier | 2 | 2,2 |
| voluntar | 1 | 1,1 |
| TOTAL | 92 | 100 |
Nu reiese din datele culese de CNLAS dacă din cele 190 cazuri de expunere profesională au aparut seroconversii pentru HIV, HBV sau HCV.
La cele 92 cazuri înregistrate şi asistate în IBI nu s-a semnalat nici un caz de infecţie cu HIV, HBV, HCV.
Supravegherea este unul din cele mai importante mijloace de cunoaştere a riscului prin expunere profesională la sânge şi produse biologice şi de dezvoltare a unor strategii de prevenire şi control.
2.Scop
Reducerea riscului de infecţie post-expunere la sânge şi produse biologice la personalul care lucrează în sistemul sanitar.
3.Obiective:
–estimarea incidenţei accidentelor cu expunere la produse biologice la personalul care lucrează în sistemul sanitar;
–ierarhizarea factorilor de risc (proceduri, dispozitive, instruire, respectarea Precauţiilor Universale, statusul sursei, altele);
–evaluarea respectării precauţiunilor universale (PU);
–obţinerea de date standardizate la nivel naţional;
–responsabilizarea personalului medical în sensul cunoaşterii riscului expunerii la sânge şi produse biologice şi a aplicării măsurilor de prevenire a acestor accidente şi a consecinţelor acestora;
–estimarea riscului de infecţie post-expunere profesională cu: HIV, VHB, VHC;
–aplicarea corectă a măsurilor profilactice primare şi secundare.
4.Tip de supraveghere:
–modul de colectare a datelor: pasiv
–instrumente de colectare a datelor:
–fişa de supraveghere tip
–fişa privind datele despre spital
–Fişa clinică de înregistrare a expunerii profesionale cu risc de infecţie HIV.
5.Definiţii:
–Persoana care lucrează în sistemul sanitar: orice persoană (angajat, student, voluntar) ale cărei activităţi implică contactul cu pacienţi, sânge sau alte produse biologice provenite de la pacienţi, în cabinete, secţii, compartimente sau laboratoare.
–Expunere cu risc de infecţie HIV, VHB, VHC, care necesita profilaxie post-expunere profesională (PPEP): accidentarea transcutană (exemplu: înţepătură cu ac sau tăietură cu un obiect tăios), contactul mucoaselor sau al pielii, care prezintă leziuni ce-i afectează integritatea (ex: expunerea pe o piele cu excoriaţii, tăieturi, delabrări, flictene, eczeme sau alte afecţiuni dermatologice) sau contactul cutanat pe o piele intactă, dar cu o durată prelungită (ex: câteva minute şi chiar mai mult) sau implicarea unei suprafeţe intinse de contact cu sânge, ţesuturi sau alte produse biologice contaminate vizibil cu sânge.
–Produse biologice:
a)sperma, secreţii vaginale;
b)fluide (lichid cefalorahidian, sinovial, pleural, peritoneal, pericardic, amniotic);
c)concentrate de HIV (în laboratoare).
În absenţa sângelui vizibil în salivă, lacrimi, sudoare, urină, fecale, lapte aceste produse biologice nu sunt considerate cu risc de infecţie HIV şi nu impun măsuri de profilaxie antiretrovirală şi de supraveghere medicală PPEP.
–Caz de expunere profesională: orice persoană care lucrează în sistemul sanitar şi care a suferit o expunere accidentală cu risc de infecţie HIV, VHB, VHC prin contact cu sânge sau produse biologice considerate cu risc de infecţie.
6.Populaţia Ţintă:
–persoanele care lucrează în sistemul sanitar, respectiv: personalul medico-sanitar şi de îngrijire/auxiliar/tehnic, persoane aflate într-o formă de învăţământ, voluntari.
7.Unităţile Ţinta:
A. unităţile sanitare cu paturi;
B. unităţile sanitare fără paturi.
8.Atribuţii:
A. Atribuţii în unităţile sanitare cu paturi
B. Atribuţii în unităţi sanitare fără paturi
C. Atribuţii ale altor unităţi sanitare/structuri de sănătate publică
A. Atribuţii în unităţile sanitare cu paturi
A.1. compartimentul/secţia în care a avut loc accidentul
a)persoana accidentată
* aplică imediat protocolul din "Ghid practic de management al expunerii accidentale la produse biologice"
* în prima oră de la accident se prezintă la medicul şef de secţie/compartiment sau la medicul şef de gardă
* în termen de 24 de ore se prezintă la responsabilul serviciului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale;
* anunţă medicul de medicina muncii pentru luarea în evidenţă;
b)medicul şef de secţie/compartiment sau medicul şef de gardă:
* înregistrează accidentul într-un registru de evidenţă a accidentelor cu expunere la produse biologice;
* raportează accidentul responsabilului serviciului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale în maxim 24 de ore de la producerea accidentului;
* asigură recoltarea eşantioanelor de sânge de la pacientul sursă, respectând legislaţia privind testarea voluntară cu consiliere;
* asigură transportul eşantioanelor de sânge provenite de la pacientul sursă la laboratorul unităţii cu paturi în care a avut loc accidentul;
* asigură recoltarea eşantioanelor de sânge de la personalul accidentat, respectând legislaţia privind testarea voluntară cu consiliere.
c)Unitatea sanitară în care s-a produs accidentul
* asigură prelevarea şi trimiterea eşantioanelor de sânge provenite de la pacientul sursă, pentru testare, la unitatea desemnată sau asigură efectuarea lor în unitate.
Prelevarea şi trimiterea probelor biologice se va face conform legislaţiei (standardelor) în vigoare.
* trimite persoana accidentată către serviciul de supraveghere a infecţiilor nosocomiale
* asigură trimiterea persoanei accidentate către secţia/spitalul de boli infecţioase în oricare dintre următoarele situaţii:
–sursa HIV pozitiv cunoscută
–sursa HIV cu test rapid pozitiv
–sursa cu status biologic necunoscut şi cu risc epidemiologic crescut
–sursa Ag HBs pozitiv/Ac HBs prezenţi;
–sursa Ac HCV pozitiv;
* asigură trimiterea accidentatului la Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană, în vederea vaccinării antihepatită B, în cazul în care spitalul/secţia de boli infecţioase nu a putut asigura vaccinarea.
A.2. Laboratorul spitalului în care a avut loc accidentul
* efectuează în toate cazurile testul rapid HIV, dacă acest test este disponibil.
Acest test se va efectua pentru pacientul sursă în termen de 2 ore, cu transmiterea rezultatului medicului căruia i s-a raportat evenimentul.
* primeşte şi trimite eşantioanele de sânge provenite de la pacientul sursă către laboratorul desemnat pentru efectuarea testelor ELISA de identificare a: Ac anti-HIV, Ac anti-VHC, AgHBs şi Ac HBs sau efectuează testele respective, dacă este autorizat.
A.3. Serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale din spitalul în care a avut loc accidentul
* răspunde de aplicarea programului de supraveghere:
–în cazul în care spitalul are epidemiolog, acesta va evalua riscul de infecţie cu HIV, VHC, VHB;
–epidemiologul va asigura consilierea personalului expus şi recoltarea eşantioanelor de sânge, cu respectarea legislaţiei privind testarea voluntară, în cazul în care acestea nu au fost efectuate de către medicul şef de secţie/compartiment sau medicul şef de gardă;
–în cazul în care riscul de infecţie cu HIV şi/sau VHC este absent, iar riscul de infecţie cu VHB este prezent, persoana accidentată va fi îndrumată către Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană, la cabinetele de vaccinare desemnate, pentru vaccinarea anti hepatită B;
–în cazul în care riscul de infecţie cu HIV şi/sau VHC este prezent, indiferent de riscul VHB, persoana accidentată va fi îndrumată către spitalul/secţia de boli infecţioase.
–persoanele accidentate care sunt deja cunoscute cu infecţie cronică cu VHB şi/sau VHC, vor fi îndrumate către spitalul/secţia de boli infecţioase pentru a se stabili o conduită adecvată.
–anunţă medicul de medicina muncii despre evenimentul înregistrat;
–completează şi trimite lunar, la Autoritatea de sănătate publică judeţeană, fişele de supraveghere
–completează şi trimite semestrial la Autoritatea de Sănătate publică judeţeană, fişele unităţii sanitare;
* va face analiza semestrială a cazurilor de expunere accidentală profesională şi de seroconversie înregistrate în unitate.
* anunţă medicul de medicina muncii al unităţii sanitare în care s-a produs accidentul despre seroconversia pentru HIV şi/sau VHB şi/sau VHC (cu respectarea confidenţialităţii conform legislaţiei în vigoare, Legea nr. 584/2002).
În cazul în care serviciul de supraveghere a infecţiilor nosocomiale al unităţii medicale în care s-a produs accidentul nu are epidemiolog, evaluarea riscului de infecţie cu HIV, VHB, VHC va fi făcută de către medicul şef de secţie sau şef de gardă, în colaborare cu medicul epidemiolog de la Autoritatea de Sănătate publică, dacă spitalul/secţia de boli infecţioase nu este abordabil sau nu se consideră necesară colaborarea cu specialistul infecţionist.
A.4. Laboratorul desemnat pentru testare
Efectuează:
–pentru pacientul sursă: Ac HIV (ELISA), AgHBs, Ac VHC;
–pentru personalul accidentat: Ac HIV (ELISA), AgHBs, AcHBs, Ac VHC.
Rezultatele vor fi comunicate solicitantului (unitatea sanitară în care s-a produs accidentul) în maximum o săptămână şi la Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană lunar/trimestrial conform normelor legale.
B. Unităţile sanitare fără paturi
Personalul care lucrează în unităţile medicale fără paturi se va adresa celui mai apropiat spital, urmând acelaşi circuit.
Completarea "Fişei de supraveghere" va fi făcută de către medicul epidemiolog din Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană ca urmare a raportării facute de unitatea sanitară care a înregistrat accidentul.
Raportarea către Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană se va face de către unitatea sanitară în care s-a înregistrat accidentul, în termen de 24 ore.
C. Atribuţii ale altor unităţi sanitare/structuri de sănătate publică
C.1. spitalul/secţia de boli infecţioase
a)Medicul specialist infecţionist
* pentru personalul expus:
–va asigura consilierea şi recoltarea eşantioanelor de sânge, cu respectarea legislaţiei privind testarea voluntară, în cazul în care acestea nu au fost efectuate anterior, de către medicul şef de secţie/compartiment, medicul şef de gardă, medicul epidemiolog, serviciului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale şi/sau autorităţii de sănătate publică judeţeană;
–evaluează/re-evaluează riscul de infecţie cu HIV, VHB, VHC;
–stabileşte indicaţia/efectuează chimioprofilaxia ARV, în conformitate cu ghidurile de specialitate;
–stabileşte indicaţia/efectuează chimioprofilaxia infecţiei cu VHB şi/sau VHC, în conformitate cu ghidurile de specialitate;
–stabileşte indicaţia/efectuează administrarea de imunoglobuline specifice anti-VHB (dacă sunt disponibile);
–stabileşte indicaţia/efectuează vaccinarea anti-hepatită B, în cazul în care persoana accidentată a ajuns de la început la spitalul/secţia de boli infecţioase, şi dacă vaccinul este disponibil. Asigură testarea răspunsului imunologic (titrul Ac HBs) al acesteia faţă de vaccinarea anti-hepatită B anterioară;
–trimite la Autoritatea de Sănătate Publică judeţeană/cabinetul desemnat pentru vaccinare anti-hepatită B, în cazul în care nu poate asigura vaccinarea, la nivelul spitalului/secţiei de boli infecţioase;
* completează "Fişa clinică de înregistrare a expunerii profesionale cu risc de infecţie HIV";
* transmite trimestrial câte un exemplar din fiecare "Fisa clinică de înregistrare a expunerii profesionale cu risc de infecţie HIV" Ministerului Sănătăţii Publice, prin Centrul Regional de Monitorizare, de care aparţine, din momentul luării în evidenţă şi după încheierea perioadei de supraveghere clinică.
Persoanele accidentate care prezintă seroconversie pentru HIV, VHB, VHC, ca urmare a expunerii profesionale cu risc, vor fi menţinute în evidenţa spitalului/secţiei de boli infecţioase pentru tratament specific şi monitorizare.
b)serviciul de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale al spitalului/secţiei de boli infecţioase
* confirmă telefonic prezentarea tuturor persoanelor accidentate:
–unităţii sanitare în care s-a produs accidentul cu risc de infecţie;
–medicului epidemiolog de la autoritatea de sănătate publică judeţeană.
C.2. medicul de medicina muncii
* va lua în evidenţă persoanele expuse profesional la riscul de infecţie cu HIV, VHB, VHC şi va aplica actele normative în vigoare privind cercetarea şi declararea accidentelor de muncă şi a cazurilor de boală profesională.
C.3. Autoritatea de sănătate publică judeţeană şi a municipiului Bucureşti
* centralizează trimestrial Fişele de supraveghere a accidentelor cu expunere la sânge şi produse biologice (anexa 1) din unităţile sanitare cu şi fără paturi, precum şi Fişele unităţii sanitare (anexa 2)
* trimite trimestrial aceste fişe la Institutul de Sănătate Publică Regional
* asigură vaccinarea anti-hepatită B, în situaţia în care spitalul/secţia de boli infecţioase nu o poate asigura, dar o recomandă.
* analizează epidemiologic accidentele cu expunere la sânge şi produse biologice ale personalului care lucrează în unităţi sanitare la nivel judeţean (număr de accidente înregistrate, rata incidenţei, număr de accidentaţi care s-au pozitivat, rata incidenţei pe categorii profesionale, rata incidenţei pe secţii/compartimente etc.)
* asigură feedback-ul datelor către unităţile sanitare din teritoriu, implicate în expunerile profesionale.
C.4. Institutele Regionale de Sănătate Publică
* primesc de la Autorităţile de Sănătate Publică arondate Fişa de supraveghere şi Fişa unităţii sanitare;
* asigură:
–introducerea Fişei de supraveghere şi a Fişei unităţii sanitare în baza de date (fişiere EPI-Data)
–transmiterea trimestrială a datelor înregistrate în baza de date EPI-Data, către Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile;
–analiza regională a accidentelor prin expunere la sânge şi produse biologice a personalului care lucrează în unităţi sanitare (număr de accidente înregistrate, rata incidenţei, număr de accidentaţi care s-au pozitivat, rata incidenţei pe categorii profesionale, rata incidenţei pe secţii/compartimente, procentul din persoanele accidentate care au respectat precauţiunile universale etc)
–feedback către autorităţile de sănătate publică judeţene arondate.
* Colaborează cu Centrul Regional de Monitorizare HIV/SIDA.
C.5. Centrul regional de monitorizare HIV/SIDA
* Colaborează cu Institutul de Sănătate Publică regional în vederea prelucrării şi analizei datelor.
* trimite trimestrial, la Institutul de Boli Infectioase Matei Balş, Fişele clinice de înregistrare a expunerilor profesionale cu risc de infecţie HIV, culese de la spitalele/secţiile de boli infectioase.
C.6. Institutul de Boli Infectioase Matei Balş
* asigură feedback-ul datelor către Centrele Regionale HIV SIDA;
* analizează trimestrial, împreună cu Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile datele înregistrate în Fişa clinică de înregistrare a expunerii profesionale cu risc de infecţie HIV
C.7. Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor Transmisibile
* realizează analiza datelor la nivel naţional;
* asigură feedback-ul datelor către Institutul de Boli Infectioase Matei Balş, Institutele de Sănătate publică regionale, Autorităţile de Sănătate Publică judeţene.
9.Indicatori de evaluare a sistemului:
–procentul fişelor completate corect;
–procentul de accidentaţi investigaţi corect cu laboratorul;
–procentul de accidentaţi cu monitorizare completă;
–procentul de accidentaţi care au beneficiat de profilaxie conform metodologiei;
FIŞA DE SUPRAVEGHERE A ACCIDENTULUI POST EXPUNERE LA PRODUSE BIOLOGICE A PERSONALULUI SANITAR
Nr. Fişa
JUDEŢUL:
LOCALITATEA
UNITATEA SANITARĂ SECTIA/COMPARTIMENTUL
SPCIN da/nu
medic epidemiolog da/nu
Iniţialele CNP
CATEGORIA PROFESIONALĂ
DATA NAŞTERII: SEX
Vechimea în activitatea profesională
Vechimea în serviciul actual
Data şi ora accidentului
Data şi ora declarării
Statusul vaccinal HVB: vaccinat complet cu 3 doze; în curs de vaccinare; nevaccinat
CIRCUMSTANŢELE ACCIDENTULUI
Locul producerii accidentului
Gest de rutină/situaţie de urgenţă
Câte ore a lucrat înainte de accident
Primele îngrijiri de urgenţă aplicate da/nu
Dacă da, timpul scurs de la accident până la aplicare
NATURA EXPUNERII
Înţepare ac:da/nu tipul acului ....
Tăiere da/nu
Dacă da : superficial
Profund
Proiecţie sânge da/nu
lichide biologice da/nu, tipul lichidului biologic
locul proiecţiei: ochi, faţă, piele lezată
Cantitatea de produs biologic la care a fost expus accidentatul: mică (sub 5 ml), medie (sub 50 ml), mare (peste 50 ml).
Timpul de contact cu produsul biologic :
mai puţin de 5 min., între 5-14 min., între 15 min-1 ora şi peste o oră.
Alt tip de expunere:
Denumirea procedurii efectuate în momentul accidentului
MECANISMUL ACCIDENTULUI:
autoaccidentare
accidentare de către un coleg
accidentare de către un pacient
alte mecanisme
PREVENIREA
APLICARE PU : DA/NU ; DACĂ NU, DE CE?
Echipament de protecţie:
Mănuşi da/nu, nu este cazul nr. perechi utilizate
Mască
Halat
Protector facial
Alte
Cum credeţi că acest accident ar fi putut fi prevenit?
INFORMAŢII DESPRE SURSA ACCIDENTULUI
NECUNOSCUTĂ da/nu
CUNOSCUTĂ da/nu
Pacient (status imunologic confirmat prin date de laborator)
STATUS HIV
-- cunoscut, pozitiv, în tratament da/nu, dacă da, precizaţi tratamentul: .......
-- negativ
-- necunoscut, aparţine grup de risc da/nu, dacă da ce grup de risc
STATUS VHB
-- cunoscut, pozitiv antigen HBs, în tratament da/nu, dacă da, precizaţi tratamentul: ......
-- negativ
-- necunoscut, aparţine grup de risc da/nu, dacă da ce grup de risc
STATUS VHC
-- cunoscut, pozitiv, în tratament da/nu, dacă da, precizaţi tratamentul: .......
-- negativ
ATITUDINEA ÎN CAZ DE ACCIDENT
Măsuri imediate : da/nu, dacă nu, de ce?
Spălare cu apă şi săpun: da/nu
Antiseptic : da/nu, dacă da, care:
Testul HIV rapid: da/nu, dacă nu, de ce?
Examene serologice; da/nu
anterior accidentului da/nu
iniţiate cu ocazia accidentului:
* HIV ELISA da/nu
* Antigen HBs da/nu
* Anticorpi anti HBs da/nu
* Anticorpi antiHV da/nu
* Altele
Tratament profilactic: da/nu, dacă da, pentru ce:
Data începerii tratamentului:
Comentarii:
Cine a completat fişa (numele prenumele, funcţia în clar) Data:
FIŞA UNITĂŢII SANITARE
Numele Unităţii Sanitare
Nr. Total paturi
Nr. Total pacienţi spitalizaţi/
Nr. total consultaţii:
Număr zile de spitalizare
Nr. Total personal medico sanitar pe spital din care:
pe secţii: medici, asistente, personal auxiliar, tehnic,
* medici rezidenţi, eleve/elevi la şcoala sanitară postliceală, studenţi, alte ....
SPCIN da/nu, medic epidemiolog da/nu
Fişa clinica de înregistrare a expunerii profesionale cu risc de infecţie HIV
Spitalul de Boli Infecţioase care a asigurat PPE: ................
Medicul specialist care a asigurat PPE: ..........................
1.Persoana expusă
Numele ..... Prenumele ........; vârsta .... ani; CNP: ............
LOCUL DE MUNCĂ ............. locul accidentului ................
PROFESIA ........................... VECHIMEA ............. ani
Data expunerii ......../ ........../ ......../ ........./
ZZ LL AA ora
Localizarea anatomică a expunerii; ......................................
Tipul expunerii: [] Transcutan; [] Mucoase; [] Cutan
Produsul biologic incriminat: [] sânge
[] alte umori ...................
[] produse biologice conţinând sânge vizibil:
.........................................
| Testari la: | Data | HIV | AgHBs | AcHBs | AcHCV |
|---|---|---|---|---|---|
| momentul 0 | |||||
| 6 saptamani | |||||
| 3 luni | |||||
| 6 luni |
CONSILIERE PRE-TESTARE (data): ....... CONSILIERE POST-TESTARE (data): ....
PROFILAXIE ANTIRETROVIRALĂ:
Data iniţierii: ........./ ............./ ...... ora .........
Schema şi dozele: ...................................................
...................................................
Durata: . ...................................................
Reacţii adverse apărute şi rezolvarea lor:
.....................................................................
Profilaxie Anti-hepatită B:
[] Imunoglobuline specifice: DA/NU DATA:
[] Vaccin anti-Hepatita B DA/NU DATA: 1 ..........
2 ..........
3 ..........
Alte tratamente: .............................
Status final HIV: ............ HBV: ............ HCV: ............
──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
2.Pacient (SURSA POTENŢIALA DE INFECŢIE)
NUMELE ........... PRENUMELE ............... FO .................
TEST HIV: ...../data: .....; AgHBs: ...../data: ..... AcHCV: ...../data:....
Încărcătura virală HIV:......... Rezistenţa virala: ......... .........
Tratamente ARV anterioare: ....... ......... .........
Data începerii TARV actuale: ..................
Limfocite CD4: ....../data: ..... Stadiul clinico-imunologic: ..........
Protocol de asigurare a îngrijirilor de urgenţă, în caz de expunere accidentală la produse biologice
1.ÎN CAZ DE EXPUNERE CUTANATĂ:
* se spală imediat locul cu apă şi săpun şi apoi se clăteşte, după care
* se utilizează un antiseptic, cu timp de contact minim 5 minute: soluţie clorigenă diluată 1/10, compus iodat în soluţie dermică, alcool 70° sau alt dezinfectant cutanat.
2.ÎN CAZ DE EXPUNERE PERCUTANĂ:
* se spală imediat locul cu apă şi săpun şi apoi se clăteşte, după care
* se utilizează un antiseptic, cu timp de contact minim 5 minute: soluţie clorigenă diluată 1/10, compus iodat în soluţie dermică, alcool 70° sau alt dezinfectant cutanat
* interzisă sângerarea deoarece poate crea microleziuni care pot accelera difuziunea virusului.
3.ÎN CAZ DE EXPUNERE A MUCOASELOR:
* spălare abundentă timp de 5 minute cu ser fiziologic sau cu apă în cazul absenţei acestuia.
Algoritm de circulaţie a informaţiei în cazul expunerii profesionale accidentale la sânge şi produse biologice
┌──────────┐
│ Personal │
│accidentat│
└─────┬────┘
│
▼
┌──────────┐
│ Măsuri │
│ imediate │
└─────┬────┘
│
▼
┌────────────┐
│Medic şef │ ┌──────────────────┐
│secţie/gardă│ │Laborator desemnat│
│Consiliere, ├──────►│ pentru testare │
│recoltare │ └─────────┬────────┘
└─────┬──────┘ │ ▲
│ │ │
▼ ▼ │
┌────────────┐ ┌───────────┴─────────┐
┌─────────────┤ Responsabil│ │ DSP │
│ │ SPCIN ├──────►│Consiliere, evaluare,│
▼ │Consiliere, │ │profilaxie │
┌─────────┐ │evaluare, │ └──────────┬──────────┘
│Medicina │ │profilaxie │ │ ▲
│muncii │ └─────┬──────┘ │ │
└─────────┘ │ │ │
▲ ▼ │ │
│ ┌─────────────────────┐ │ │
│ │Spital/secţie boli │ │ │
└──────────┤infecţioase │ │ │
│Consiliere, evaluare,│ │ │
│profilaxie │ │ │
└────────┬────────────┘ │ │
│ ▲ │ │
│ │ │ │
│ │ │ │
▼ │ ▼ │
┌─────────────┴──────┐ ┌───┴─────┐
│Centrul Regional ├─────────────►│ │
│de Monitorizare │◄─────────────┤ ISP │
│HIV │ │ │
└────────┬───────────┘ └─┬───────┘
│ ▲ │ ▲
│ │ │ │
│ │ │ │
▼ │ ▼ │
┌──────────┴──────┐ ┌───┴─────┐
│ CNLAS-MS ├────────────────►│ CNCSBT │
│ │◄────────────────┤ │
└─────────────────┘ └─────────┘
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
