Decizie nr. 59 din 16 februarie 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Dorina Stoichin în Dosarul nr. 2.949/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.470D/2015.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Ministerul Justiţiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 557 din 16 iulie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 5 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.949/63/2015, Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, aprobată prin Legea nr. 28/2014. Excepţia a fost ridicată de reclamanta Dorina Stoichin în cadrul soluţionării unei cauze având ca obiect obligarea Curţii de Apel Bucureşti şi a Ministerului Justiţiei la plata indemnizaţiilor de pensionare egale cu 7 indemnizaţii de încadrare brute lunare.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2) coroborate cu art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi celor ale art. 124 alin. (3). În acest sens, arată că, potrivit art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, judecătorii şi procurorii cu o vechime continuă în magistratură de 20 ani beneficiază, la data pensionării sau a eliberării din funcţie pentru alte motive neimputabile, de o indemnizaţie egală cu 7 indemnizaţii de încadrare brute lunare care se impozitează potrivit legii. Totodată, potrivit art. 74 alin. (2) din aceeaşi lege, drepturile salariale ale judecătorilor şi procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât pentru cazurile prevăzute de Legea nr. 303/2004.

7.Mai susţine că drepturile prevăzute de lege sunt componente ale statutului judecătorului şi ale independenţei justiţiei, iar printre drepturile stabilite de statutul magistraţilor sunt: dreptul la remuneraţie, la asigurarea unor măsuri speciale de protecţie, dreptul la indemnizaţia acordată la data ieşirii la pensie, dreptul la pensia specială, drepturi prevăzute pentru a garanta independenţa judecătorului. Or, dreptul la indemnizaţie are acelaşi regim ca şi pensia specială în privinţa căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 şi prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, în sensul că aceasta nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv. Regimul juridic al indemnizaţiei stabilit de lege, în sensul că acest drept se acordă o singură dată în cursul carierei de judecător sau procuror şi se înregistrează potrivit legii, denotă o dată în plus că dreptul la plata indemnizaţiei în discuţie este element component al statutului magistratului. Luând în considerare statutul judecătorilor, scopul acordării indemnizaţiei la data pensionării magistratului este acela de a asigura independenţa, cât şi de a compensa în mod parţial restricţiile impuse prin lege. Aşadar, prin suspendarea aplicării dispoziţiilor speciale din Legea nr. 303/2004 se aduce atingere statutului magistraţilor şi independenţei acestora.

8.De asemenea, consideră că prevederile de lege criticate încalcă şi principiul egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 din Constituţie, deoarece acestea au în vedere numai o parte din beneficiarii dreptului reglementat de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, respectiv magistraţii care se pensionează, nu şi judecătorii şi procurorii care sunt eliberaţi din funcţie pentru alte motive care nu le sunt imputabile, legiuitorul nefolosind sintagma "eliberarea din funcţie". Astfel, se creează discriminare între magistraţii care se pensionează şi cei care sunt eliberaţi din funcţie pentru alte motive neimputabile.

9.Totodată, arată că prevederile de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi celor ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece neacordarea indemnizaţiei în discuţie nu poate fi justificată de ameninţarea adusă bugetului de stat, iar măsura nu poate fi considerată de natură a menţine un just echilibru între interesele generale şi protejarea dreptului de proprietate al persoanei interesate.

10.Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 331 din 30 aprilie 2015.

11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

12.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 291 din 23 mai 2013.

13.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 557 din 16 iulie 2015.

14.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de partea Ministerul Justiţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014, dispoziţii care au următorul conţinut: "În anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă."

17.Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată coroborate cu art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii private, precum şi prevederilor art. 124 alin. (3) potrivit cărora "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii".

18.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor de lege criticate, prin raportate la aceleaşi critici ca şi cele invocate în cauza de faţă, prin Decizia nr. 557 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 17 august 2015, paragrafele 14-20. Astfel, cu privire la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin Decizia nr. 557 din 16 iulie 2015, paragraful 14, Curtea a amintit jurisprudenţa sa, potrivit căreia situaţia diferită în care se găsesc persoanele în funcţie de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.

19.Cu privire la critica referitoare la încălcarea art. 44 din Constituţie raportată la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a reţinut că aceasta este neîntemeiată, deoarece, aşa cum a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa, ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă textul de lege criticat nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale şi economice, de o amplă marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a actului. În acest sens este Decizia din 4 septembrie 2012 cu privire la Cererea nr. 57.265/08 introdusă de Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 41. De asemenea, prin Decizia din 7 mai 2013 cu privire la cererile nr. 57.665/12 şi nr. 57.657/12 introduse de Ioanna Koufaki şi Adedy împotriva Greciei, paragraful 31, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că statele părţi ale Convenţiei se bucură de o largă marjă de apreciere în reglementarea politicilor lor sociale şi că o hotărâre privind neaplicarea unor legi, hotărâre luată pentru a echilibra cheltuielile şi veniturile bugetare, implică aspecte politice, economice şi sociale pe care autorităţile naţionale sunt în mare măsură să le aprecieze, cu excepţia situaţiei în care aceste măsuri sunt lipsite de fundament rezonabil.

20.Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 124 alin. (3) din Constituţie, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 557 din 16 iulie 2015, paragraful 19, că neacordarea indemnizaţiei prevăzute la art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor nu poate conduce la afectarea statutului constituţional al judecătorilor şi procurorilor. Indemnizaţiile acordate cu prilejul ieşirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional.

21.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind existenţa unei discriminări între magistraţii care ies la pensie şi magistraţii eliberaţi din funcţie din motive neimputabile, sub aspectul acordării indemnizaţiei prevăzute de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 numai pentru aceştia din urmă, Curtea a reţinut că această critică este neîntemeiată, de vreme ce, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, în anul 2014 nu se acordă "ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă". Prin urmare, indiferent de motivul încetării raporturilor de serviciu, indemnizaţia prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu se acordă în anul 2014, potrivit prevederilor de lege criticate.

22.Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dorina Stoichin în Dosarul nr. 2.949/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean