Decizie nr. 379 din 22 martie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-21, art. 23, art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Ioan Sabău-Pop în Dosarul nr. 512/102/2010 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei. Lipsesc părţile Casa Judeţeană de Pensii Târgu Mureş, Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra concluziilor scrise depuse la dosar de către partea Casa Naţională de Pensii Publice (fosta Casă Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale), prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, precizând că textele de lege criticate afectează un drept câştigat, respectiv dreptul la pensie. În plus, pensionarul are un drept de proprietate asupra pensiei obţinute. De asemenea, arată că se creează o discriminare între pensionari în funcţie de nivelul pensiei. Mai mult, legea nu dă posibilitatea de a beneficia de pensie în cumul cu salariul, până la nivelul stabilit de lege, respectiv nivelul salariului mediu brut pe economie. Mai arată că este afectat dreptul magistratului de a fi cadru didactic, drept recunoscut de Constituţie. Totodată, magistraţii în funcţie pot cumula două venituri provenind din salarii, dar magistraţii care s-au pensionat nu mai pot opera acest cumul.

În susţinerea celor arătate, autorul excepţiei depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. De asemenea, arată că situaţia particulară invocată de autorul excepţiei, referitoare la magistraţi, nu este de natură să modifice concluziile reţinute de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 1.414/2009.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 512/102/2010 (nr. vechi 1.106/2010), Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-21, art. 23, art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Ioan Sabău-Pop.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate, care interzic cumulul pensiei cu salariul atunci când cuantumul pensiei este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie, creează discriminări pe temeiul averii între cetăţeni şi aduc atingere unor drepturi câştigate, respectiv dreptul la pensie. De asemenea, se creează o discriminare nejustificată având ca temei cuantumul pensiei. O altă discriminare priveşte dreptul la muncă, prin instituirea unor oprelişti neconstituţionale în exercitarea acestuia. În plus, se intervine într-un mod nepermis într-un raport de muncă pe durată nedeterminată, întrucât legea instituie condiţii care nu existau la momentul stabilirii clauzelor contractului de muncă, respectiv o clauză de încetare de drept inexistentă în legislaţia muncii. În sfârşit, o altă discriminare este făcută prin aplicarea textelor de lege criticate numai salariaţilor care lucrează în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, nu şi persoanelor care lucrează în sectorul privat.

Tribunalul Mureş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17-21, art. 23, art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, dispoziţii potrivit cărora:

–Art. 17: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care:

a)la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi;

b)după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi.";

–Art. 18: "(1) Pensionarii prevăzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfăşoară activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

(2)Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.";

–Art. 19: "(1) În situaţia persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite atât în sistemul public cât şi/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.

(2)Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se situează sub nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie, potrivit legii, în cadrul entităţilor prevăzute la art. 17 alin. (1).

(3)În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligaţia de a-şi exprima opţiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menţinerea în plată a pensiei faţă de cuantumul căreia, potrivit art. 17, este permis cumulul.

(4)Prevederile alin. (3) se aplică şi persoanelor prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligaţia de a-şi exprima opţiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de imposibilitate a exercitării cumulului.";

–Art. 20: "Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu.";

–Art. 21: "În cazul în care opţiunea este exprimată în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4), plata pensiei/pensiilor se suspendă începând cu luna următoare celei în care a fost exprimată opţiunea pentru continuarea activităţii.";

–Art. 23: "(1) Angajatorul are obligaţia de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4).

(2)Încălcarea de către angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei.

(3)Constatarea contravenţiei prevăzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (2) se realizează de către persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă.";

–Art. 25: "Prevederile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi beneficiarilor de pensie de serviciu stabilită prin legi speciale.";

–Art. 26: "În aplicarea prevederilor cap. IV, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale elaborează instrucţiuni până la data intrării în vigoare a acestuia, respectiv în termen de 15 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 referitor la nivelul de trai, dar şi la dreptul la pensie şi alte drepturi de asigurări sociale, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 148 alin. (2) şi (4) referitor la caracterul obligatoriu al reglementărilor comunitare. De asemenea, consideră că este încălcat art. 20 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, prin raportare la dispoziţiile art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional şi ale Protocolului nr. 12 la această convenţie, ale art. 6 paragraful 1 din Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, ale Tratatului privind Uniunea Europeană, precum şi ale altor acte internaţionale la care România este parte şi care consacră dreptul la muncă, interzicerea discriminării şi egalitatea în drepturi, dreptul de proprietate. De asemenea, autorul excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Europene de Justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a mai analizat textele de lege criticate prin prisma aceloraşi argumente ca şi cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, a reţinut că nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament să aibă o raţiune licită. De asemenea, cu privire la stabilirea nivelului pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, Curtea a constatat că acesta respectă condiţiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil şi determinabil) şi rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opţiune justă şi echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, a conchis că măsura adoptată este proporţională cu situaţia care a determinat-o, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând discriminarea salariaţilor din sectorul public în raport cu cei din sectorul privat, aspect care nu a fost analizat prin decizia mai sus amintită, Curtea constată că, prin măsurile instituite de Legea nr. 329/2009, legiuitorul a avut în vedere intervenţia asupra unor fonduri publice în vederea reducerii efectelor crizei economice şi a reorientării lor pentru relansarea economică. Astfel de măsuri nu ar fi putut să se răsfrângă şi asupra salariaţilor care nu erau plătiţi din fondurile publice, întrucât nu ar fi avut niciun impact asupra acestor fonduri. De aceea, legea nici nu interzice cumulul pensiei cu salariul atunci când acesta provine din munca prestată la un alt angajator decât cei enumeraţi restrictiv în art. 17 alin. (1) din actul normativ menţionat.

Astfel, din această perspectivă, reiese în mod evident că salariaţii aflaţi în ipoteza normei de lege criticate nu se află în aceeaşi situaţie cu cei din sectorul privat, astfel că tratamentul juridic instituit nu este de natură a crea privilegii ori discriminări între persoane aflate în situaţii identice.

Cât priveşte situaţia deosebită în care autorul excepţiei susţine că se găseşte, în calitate de fost magistrat, precum şi pretinsa încălcare a dreptului pe care îl are de a ocupa o funcţie didactică în învăţământul superior, drept consacrat de art. 125 alin. (3) din Constituţie, Curtea constată în primul rând că textul constituţional invocat nu consacră un drept fundamental la ocuparea unei astfel de funcţii, ci doar stabileşte o excepţie de la regula incompatibilităţii funcţiei de judecător cu exercitarea unei alte funcţii publice ori private. În al doilea rând, Curtea observă că aceste aspecte de neconstituţionalitate au fost invocate direct în faţa instanţei de contencios constituţional cu prilejul dezbaterilor, nerespectându-se cerinţa art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, potrivit căreia "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere", astfel că nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate.

În ceea ce priveşte critica vizând încălcarea principiului neretroactivităţii legii, Curtea reţine că prevederile de lege criticate nu afectează însăşi existenţa dreptului la pensie dobândit potrivit legii ori dreptul la muncă exercitat în temeiul unui contract individual de muncă, ci reglementează condiţiile exercitării acestor drepturi pentru viitor, într-un context social afectat de criza economică care a impus adoptarea unor măsuri cu caracter excepţional, care, prin eficienţa şi promptitudinea aplicării, să conducă la reducerea efectelor sale şi să creeze premisele relansării economiei naţionale.

În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale care consacră obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent, Curtea constată că această obligaţie nu are un conţinut concret, determinat, ci trebuie apreciată concret, în funcţie de împrejurările social-economice în care se manifestă acest rol al statului. Situaţia de criză, dezechilibrele economice majore pot afecta, în mod justificat, capacitatea statului de a mai asigura acelaşi standard al nivelului de trai ca cel raportat la un context anterior mai favorabil ori propriu unor alte ţări. Desigur, întrucât dreptul la un nivel de trai decent este un drept fundamental, afectarea acestuia trebuie să fie temeinic justificată, iar statul să tindă, prin măsurile adoptate, să restabilească cel puţin nivelul atins anterior situaţiei de criză. În acest sens, Curtea constată că ansamblul măsurilor instituite prin Legea nr. 329/2009 urmăreşte o mai bună raţionalizare a cheltuielilor publice şi susţinerea mediului de afaceri, măsuri ce tind la restabilirea echilibrului economic.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-21, art. 23, art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Ioan Sabău-Pop în Dosarul nr. 512/102/2010 al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2011.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea