Decizie nr. 267 din 22 martie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Georgeta Năstase-Silvestru în Dosarul nr. 2.359/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul că, la dosar, partea Cristian Căpraru a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 24 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.359/4/2006, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.

Excepţia a fost ridicată de Georgeta Năstase-Silvestru într-o cauză având ca obiect rezoluţiunea pentru neplata preţului a contractului de vânzare-cumpărare a unui apartament, încheiat de aceasta (reclamantă în cauză), în calitate de vânzător, cu pârâtul cumpărător. Acesta din urmă a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, întrucât a intervenit termenul general de prescripţie prevăzut la art. 3 alin. 1 teza întâi din Decretul nr. 167/1958.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Decretul nr. 167/1958, care este aplicat în 2006, ca şi când ar fi apărut după 1991, prin structura sa este neconstituţional, aducând atingere art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (2) teza întâi şi art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti apreciază că "instituţia prescripţiei extinctive prezintă incontestabile justificări, inclusiv din punct de vedere al accesului efectiv la justiţie, asigurând stabilitatea şi certitudinea în raporturile juridice, securitatea juridică a justiţiabililor, mobilizarea titularilor de drepturi subiective civile pentru realizarea lor în timp mai scurt".

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră, în principal, că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât partea contestatoare nu a precizat niciun motiv de ordin juridic care să justifice critica de neconstituţionalitate. În subsidiar, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "prin prescripţia extinctivă se sancţionează pasivitatea titularului în exercitarea drepturilor sale, ceea ce nu echivalează cu încălcarea dreptului său de proprietate".

Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească dreptul părţilor la un proces echitabil, pentru că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, stabilit de legiuitor în baza prerogativelor sale, cu respectarea anumitor exigenţe.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie prevederile Decretului nr. 167/1958. În realitate, din analiza dosarului, se constată că incidente în cauză sunt numai prevederile art. 3 alin. 1 teza întâi din Decretul nr. 167/1958, care au următorul cuprins: "Termenul prescripţiei este de 3 ani [...]."

Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, în art. 44 alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată şi în art. 154 alin. (1) referitor la conflictul temporal de legi.

Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:

Prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, s-a statuat, cu valoare de principiu, că instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate de natură să îngrădească accesul liber la justiţie.

Mai mult, în jurisprudenţa sa referitoare la dreptul de acces la justiţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în Cauza Z şi alţii contra Regatului Unit al Marii Britanii (2001), că art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale poate fi invocat de orice persoană care consideră că a existat o ingerinţă ilegală în privinţa exerciţiului unuia din drepturile sale având caracter civil, adăugând însă că "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" şi că "acesta poate fi supus unor restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni". Aşa fiind, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. 1 teza întâi din Decretul nr. 167/1958 prin raportare la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Curtea mai constată că invocarea în susţinerea excepţiei a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie este nerelevantă, deoarece textul de lege criticat stabileşte un termen general de prescripţie, fără a cuprinde vreo referire cu caracter retroactiv cu privire la situaţii intervenite anterior adoptării decretului.

Totodată, Curtea observă că dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie nu sunt incidente în speţă.

În consecinţă, având în vedere compatibilitatea prevederilor art. 3 alin. 1 teza întâi din Decretul nr. 167/1958 cu dispoziţiile constituţionale invocate, Curtea constată că dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A) d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. 1 teza întâi din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată de Georgeta Năstase-Silvestru în Dosarul nr. 2.359/4/2006 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu