Decizie nr. 1.247 din 18 noiembrie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 3 pct. 1 şi 12, art. 8 alin. (7) şi ale art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Intercon Construct Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 29.835/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, pe de o parte, ca inadmisibilă în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 3 pct. 1 şi 12 din Legea nr. 85/2006, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 393/2008, şi, pe de altă parte, ca neîntemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 33 alin. (2), (4) şi (6) şi ale art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, cu referire la Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.051/2007 şi nr. 177/2008.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 8 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 29.835/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 3 pct. 1 şi 12, art. 8 alin. (7) şi ale art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Intercon Construct Impex" - S.R.L. din Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale art. 3 pct. 1 şi 12 din Legea nr. 85/2006 "induc un caracter imperativ al procedurii", nu instituie în sarcina creditorului nicio obligaţie de a dovedi starea de insolvenţă a debitorului şi stabilesc un prag prea mic pentru a determina insolvenţa.

Art. 3 şi 33 din lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 21, întrucât limitează dreptul debitorului de a solicita reorganizarea judiciară dacă a contestat, în prealabil, starea de insolvenţă, iar contestaţia sa a fost respinsă. În ceea ce priveşte prevederile art. 8 alin. (7) din lege, acestea sunt neconstituţionale, deoarece aceste dispoziţii, care derogă de la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, au fost introduse printr-o lege ordinară care nu poate modifica sau deroga de la prevederi dintr-o lege organică.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială apreciază că specificul procedurii insolvenţei impune reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun, dar aceste dispoziţii corespund normelor constituţionale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1), art. 3 pct. 1 şi 12, art. 8 alin. (7) şi ale art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul conţinut:

–Art. 1 alin. (1): "Procedura generală prevăzută de prezenta lege se aplică următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă, cu excepţia celor prevăzuţi la alin. (2) lit. c) şi d):

1.societăţile comerciale;

2.societăţile cooperative;

3.organizaţiile cooperatiste;

4.societăţile agricole;

5.grupurile de interes economic;

6.orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice.";

–Art. 3 pct. 1 şi 12: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1.insolvenţă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:

a)insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori;

b)insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti, la scadenţă, datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei;[...]

12.valoare-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 10.000 lei (RON), iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii pe economie;";

–Art. 8 alin. (7): "Prin derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a căror neconstituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională.";

–Art. 33 alin. (2), (4) şi (6): "(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. Dacă debitorul contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară.[...]

(4)Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţă, procedura generală, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deţinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacă aceştia îşi exprimă intenţia de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).[...] (6) Dacă debitorul nu contestă, în termenul prevăzut la alin. (2), că ar fi în stare de insolvenţă şi îşi exprimă intenţia de a-şi reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentinţă de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declaraţia debitorului, făcută până la data pronunţării sentinţei, rezultă că acesta se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de deschidere a procedurii simplificate."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 9, referitoare la sindicate, patronate şi asociaţii profesionale, art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (2) care garantează dreptul de proprietate privată, art. 45 privitoare la libertatea economică, art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 cu privire la exercitarea drepturilor şi libertăţilor, art. 73 alin. (3) referitor la domeniul de reglementare al legii organice, art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti, art. 135 alin. (2) care garantează libertatea comerţului, art. 142 alin. (1) potrivit căruia Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei, art. 146, referitoare la atribuţiile Curţii Constituţionale, şi în art. 147 cu privire la deciziile Curţii Constituţionale.

Având în vedere modul în care a fost formulată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 3 pct. 1 şi 12, Curtea observă că autorul acesteia, fără să susţină concret în ce constă încălcarea prevederilor constituţionale menţionate, critică, de fapt, modalitatea de redactare a textelor de lege. Or, astfel de critici nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a) şi ale art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006 s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.138/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, constatând netemeinicia criticilor formulate. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte art. 3 pct. 1 lit. a), acesta instituie "o prezumţie de insolvenţă pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilă după 30 de zile de la scadenţă. Instituirea acestei prezumţii, cu consecinţa răsturnării probei în sarcina debitorului, este justificată însă de necesitatea asigurării celerităţii în desfăşurarea procedurii insolvenţei, principiu recunoscut pentru desfăşurarea raporturilor de drept comercial, cât şi de nevoia de a se evita obligaţia creditorului de a dovedi starea de insolvenţă, fapt ce ar fi imposibil în condiţiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului şi la datele privind disponibilităţile băneşti ale acestuia. [...]

În acest sens, Curtea a reţinut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situaţii deosebite. O situaţie deosebită o reprezintă şi starea de insolvenţă cauzată de culpa debitorului constând în neplata unei creanţe certe, lichide şi exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile, şi care, sub imperiul celerităţii specifice soluţionării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor."

Cu privire la critica de neconstituţionalitate a art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006, Curtea a constatat că aceasta are în vedere, de fapt, "doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat existenţa stării de insolvenţă, iar contestaţia i-a fost respinsă.[...] Curtea reţine că garantarea libertăţii economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toţi cei care desfăşoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfăşurării procedurii insolvenţei, ce urmăreşte tocmai acoperirea pasivului acestora, prin satisfacerea creanţelor creditorilor.

Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însă la dispariţia totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacă va fi respinsă contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de către creditori. Astfel, Curtea observă că legea pune la dispoziţie mai multe căi prin care debitorul îşi poate valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiţie".

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.051 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007 s-a mai pronunţat, respingând critica cu un atare obiect. Cu acel prilej, a reţinut că nu este încălcat art. 142 alin. (1) din Constituţie, precum şi că, prin derogare de la dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, reglementarea criticată corespunde scopului şi caracterului special al procedurii insolvenţei, asigurând celeritatea necesară procedurii, fără a leza în vreun fel rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România. Prin aceeaşi decizie, s-a mai reţinut că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. Totodată, s-a constatat că procedura insolvenţei este o procedură specială, caracterizată de celeritate şi care are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în acelaşi timp valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor. Aşa fiind, Curtea a statuat că prin art. 8 alin. (7) din lege sunt respectate principiile constituţionale înscrise la art. 1 alin. (5) şi art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală.

Referitor la critica potrivit căreia obiectul de reglementare al Legii nr. 85/2006 face parte din sfera legilor ordinare, iar Legea nr. 47/1992, de la care textul criticat face derogare, este lege organică, Curtea constată că, potrivit menţiunii din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, Legea privind procedura insolvenţei "a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată". Or, art. 75 din Constituţie dispune cu privire la "Sesizarea Camerelor", iar art. 76 alin. (1) din aceasta dispune că "Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere". În consecinţă, Legea nr. 85/2006 fiind adoptată cu respectarea acestor prevederi constituţionale, critica referitoare la încălcarea art. 73 alin. (3) din Constituţie privind domeniile de reglementare prin lege organică este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 3 pct. 1 şi 12, art. 8 alin. (7) şi ale art. 33 alin. (2), (4) şi (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Intercon Construct Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 29.835/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2008.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu