Decizie nr. 251 din 17 septembrie 2002

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 80/1995, excepţie ridicată de Radu Marta în Dosarul nr. 836/CA/2002 al Curţii de Apel Oradea într-un litigiu având ca obiect anularea unei decizii de imputare.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca argumentele şi susţinerile autorului excepţiei nu pot fi primite, deoarece textul de lege criticat se referă la "cheltuieli de întreţinere pe timpul şcolarizării", şi nu la cheltuielile legate de procesul educativ, care sunt suportate de stat şi care nu s-a cerut a fi restituite. Solicita respingerea excepţiei ca nefondata.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 26 aprilie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 836/CA/2002, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 80/1995, excepţie ridicată de Radu Marta.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca, în temeiul dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 80/1995, în urma trecerii sale în rezerva, în urma demisiei, i s-au imputat cheltuielile de şcolarizare. Considera ca angajamentul referitor la restituirea cheltuielilor de şcolarizare şi textul de lege criticat, pe baza căruia i se imputa aceste cheltuieli, sunt contrare dispoziţiilor art. 32 alin. (4) din Constituţie, care prevăd gratuitatea învăţământului, precum şi ale art. 38 alin. (1) din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului la munca şi la alegerea locului de muncă şi a profesiei.

Curtea de Apel Oradea apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca prin prevederile art. 91 din Legea nr. 80/1995 nu sunt incalcate dispoziţiile constituţionale privind dreptul la învăţătura şi gratuitatea acestuia, deoarece în fapt este vorba de restituirea de către persoanele care nu respecta angajamentul cu Ministerul Apărării Naţionale a cheltuielilor "de întreţinere pe timpul şcolarizării", nu a cheltuielilor ocazionate de procesul de învăţământ, care sunt suportate de stat. Posibilitatea cadrelor militare de a cere, prin demisie, trecerea în rezerva "asigura libertatea alegerii profesiei şi a locului de muncă", drept consacrat prin art. 38 alin. (1) din Constituţie.

Guvernul considera ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât textul de lege criticat "instituie în sarcina cadrelor militare (...) obligaţia de restituire, în condiţiile prevăzute de lege, a sumelor reprezentând cheltuielile de întreţinere suportate de Ministerul Apărării Naţionale, pe perioada şcolarizării acestora în instituţii de învăţământ militar, în cazul nerespectării angajamentului pe care l-au încheiat", şi ca atare nu are legătură cu reglementarea constituţională a gratuitatii învăţământului de stat. De asemenea, nu încalcă nici libertatea alegerii profesiei şi a locului de muncă, deoarece persoanele respective chiar prin angajamentele încheiate "şi-au exprimat în mod liber opţiunea de a-şi alege o anumită profesie şi un anumit loc de muncă, cu drepturi şi obligaţii specifice".

Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 80/1995 nu încalcă principiile consacrate de art. 32 alin. (4) şi de art. 38 alin. (1) din Constituţie, întrucât prin ele se reglementează restituirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, fapt ce nu aduce atingere caracterului de gratuitate al învăţământului de stat, iar pe de altă parte, dispoziţiile "care permit ofiţerilor, subofiţerilor şi maiştrilor militari în activitate să fie trecuţi în rezerva la cerere şi prin demisie asigura pe deplin libertatea alegerii profesiei şi a locului de muncă".

Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, dispoziţii care au următorul conţinut: "Ofiţerii, maistrii militari şi subofiterii care au angajament cu Ministerul Apărării Naţionale sa îndeplinească serviciul în armata o anumită perioada de timp, în situaţia că nu respecta angajamentul şi sunt trecuţi în rezerva prin aplicarea uneia dintre prevederile de la art. 85 alin. 1 lit. g)-l), art. 87 şi 88, sunt obligaţi sa restituie cheltuielile de întreţinere pe timpul şcolarizării, în condiţiile stabilite prin lege."

Art. 85 alin. 1 din Legea nr. 80/1995 prevede, printre situaţiile în care cadrele militare pot fi trecute în rezerva sau direct în retragere, şi demisia [lit. h)], iar art. 87 şi 88 din aceeaşi lege prevăd trecerea în rezerva sau direct în retragere în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea anumitor fapte penale, respectiv în situaţia nerespectării interdicţiei privind exerciţiul unor drepturi ori efectuarea anumitor activităţi.

În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale:

–Art. 32 alin. (4): "Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii.";

–Art. 38 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:

Dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 80/1995 nu contravin principiului gratuitatii învăţământului de stat, consacrat prin art. 32 alin. (4) din Constituţie. Textul constituţional, prin precizarea "potrivit legii", dispune ca în anumite situaţii prin lege să se poată prevedea suportarea unor cheltuieli, altele decât cele ocazionate de procesul de învăţământ, şi de către beneficiarii învăţământului de stat.

Textul art. 91 din Legea nr. 80/1995 nu se referă la cheltuieli de învăţământ, inerente procesului instructiv-educativ, ci la "cheltuieli de întreţinere pe timpul şcolarizării", în mod explicit şi strict determinat. Suportarea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, contraprestatia din partea beneficiarului întreţinerii şi condiţiile de restituire în eventualitatea intervenirii anumitor situaţii se stabilesc printr-o convenţie încheiată între cele doua părţi, materializata şi prin angajamentul asumat. Aceste acte sunt rezultatul manifestării libere a acordului de voinţa al părţilor, iar nu impuse de altcineva.

Împrejurările legate de condiţiile de încheiere a convenţiei, legalitatea clauzelor sale, motivele încetării activităţii sau de cuantumul cheltuielilor de întreţinere ce urmează a fi restituite constituie probleme de fapt, a căror stabilire intră în competenţa exclusiva a instanţei judecătoreşti investite cu soluţionarea litigiului, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei".

Dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 80/1995 nu ating, în nici un fel, dreptul la munca ori libertatea alegerii profesiei şi a locului de muncă. Beneficiarul şcolarizării optează în mod liber pentru o anumită profesie şi un anumit loc de muncă în momentul semnării angajamentului, asumându-şi obligaţia de a rămâne în acel loc de muncă pe o perioadă de timp determinata, în schimbul întreţinerii ce o va presta instituţia cu care încheie convenţia. Nici ulterior nu va putea fi împiedicat sa părăsească profesia şi locul de muncă iniţial alese, dar, pe baza angajamentului luat, va fi obligat sa restituie cheltuielile de întreţinere suportate de către instituţie. Asadar, prevederile art. 38 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauza.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Radu Marta în Dosarul nr. 836/CA/2002 al Curţii de Apel Oradea.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Laurentiu Cristescu