Decizie nr. 807 din 2 octombrie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Paul Sima în Dosarul nr. 6.639/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 510D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 669/2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.639/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Paul Sima într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate îi îngrădesc dreptul de a promova într-o treaptă superioară de salarizare, ceea ce este discriminatoriu. Consideră că prin modificările aduse art. 63, art. 65, art. 67, art. 69 şi art. 77 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, referitoare la avansarea în trepte de salarizare, nu mai există nicio şansă de promovare, salariul său rămânând îngheţat la nivelul sumei medii brute de 5.064 lei, iar prin abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, treptele de salarizare au fost desfiinţate.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 16 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că principiul egalităţii presupune identitate de soluţii juridice numai pentru situaţii identice. Or, în cauza de faţă, deşi situaţia reclamantului este identică din punctul de vedere al muncii prestate vechimii în muncă şi vechimii în funcţie cu o parte din colegii săi, drepturile salariale ale acestora în funcţie de o altă încadrare în clasa de salarizare şi gradaţie s-au născut sub imperiul unor reglementări normative diferite, astfel încât nu se poate trage concluzia că au fost supuşi unei discriminări, de vreme ce acest drept trebuie privit şi analizat prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile la acel moment. A da o altă interpretare ar echivala cu imposibilitatea statului de a schimba modalitatea de remunerare a personalului bugetar, iar drepturile salariale odată stabilite să nu poată suferi modificări în raport cu noile realităţi economice şi sociale. De altfel, potrivit art. 3 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, personalul îşi păstrează drepturile câştigate aferente gradului sau treptei profesionale, vechimii în muncă, vechimii în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la data intrării în vigoare a acestei legi.

Mai mult, reţine că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, aplicându-se tuturor categoriilor de personal bugetar plătit din fonduri publice în aceeaşi modalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Arată că prevederile legale criticate, stabilind modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice, dau expresie opţiunii legiuitorului, acestea aplicându-se tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/1994.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul conţinut: "Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcţii, gradaţii şi grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituţie care consacră principiul egalităţii în faţa legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

Dispoziţiile de lege criticate prevăd, începând cu 1 ianuarie 2011, reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice pe clase de salarizare, pe noile funcţii, gradaţii şi grade prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.

Totodată, potrivit art. 5 din Legea-cadru nr. 284/2010, "Reglementările din cuprinsul prezentei legi au ca scop următoarele:

a)armonizarea sistemului de salarizare a personalului din sectorul bugetar cu importanţa, răspunderea, complexitatea activităţii şi nivelul studiilor necesare pentru desfăşurarea activităţii;

b)stabilirea salariilor de bază, a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, ca principal element al câştigului salarial;

c)realizarea ierarhiei salariilor de bază, a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, atât între domeniile de activitate, cât şi în cadrul aceluiaşi domeniu, are la bază evaluarea posturilor, diferenţierea făcându-se în funcţie de următoarele criterii:

–cunoştinţe şi experienţă;

–complexitate, creativitate şi diversitatea activităţilor;

–judecata şi impactul deciziilor;

–influenţă, coordonare şi supervizare;

–contacte şi comunicare;

–condiţii de muncă;

–incompatibilităţi şi regimuri speciale;

d)transparenţa mecanismului de stabilire a salariului de bază, a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, precum şi a celorlalte drepturi salariale;

e)diferenţierea salariilor de bază, a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare în funcţie şi de nivelul la care se prestează activitatea: central, teritorial şi local."

Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. (A se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

În conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (în acest sens, a se vedea hotărârilepronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24).

Aplicând aceste principii la speţa de faţă, se constată că măsurile stabilite de dispoziţiile de lege criticate se aplică întregului personal plătit din fonduri publice, fără discriminări.

Nu se poate susţine că prevederile de lege criticate - prin faptul că împiedică trecerea într-o treaptă superioară, aşa cum arată autorul excepţiei - ar contraveni principiului egalităţii, deoarece, în sens contrar, ar însemna că legiuitorul nu ar putea modifica nicicând prevederile legale referitoare la salarizare.

Cu privire la susţinerea potrivit căreia anterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010 erau aplicabile regulile referitoare la avansarea în trepte de salarizare, se reţine că, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 669 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se face potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate. De altfel, prin aceeaşi decizie, Curtea a subliniat faptul că legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare şi a unor metodologii de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Paul Sima în Dosarul nr. 6.639/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean