Decizie nr. 107 din 22 februarie 2005

Constantin Doldur - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Cristina Toma - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Vasile Stoican în Dosarul nr. 10.815/2004 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit că noţiunea de organizare a executării legii are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 10.815/2004, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Vasile Stoican într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva sancţiunii aplicate pentru săvârşirea unei contravenţii stabilite prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că normele juridice privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor sunt norme primare şi, ca atare, acestea nu pot fi adoptate decât prin lege, ordonanţă sau ordonanţă de urgenţă a Guvernului. Dispoziţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin care sunt împuternicite Guvernul şi consiliile locale şi judeţene ca, prin hotărâri, să stabilească şi să sancţioneze contravenţii, sunt contrare prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora unica autoritate legiuitoare este Parlamentul. Conform prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituţie, hotărârile Guvernului se emit pentru organizarea executării legii, prin acestea neputându-se stabili norme primare. Împuternicirea Guvernului, prevăzută în textele legale criticate, nu îndeplineşte nici condiţiile delegării legislative, în sensul dispoziţiilor art. 115 din Constituţie. Principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării, pe care se întemeiază administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale, nu conferă autorităţilor administraţiei publice locale putere legiuitoare, actele emise de aceste autorităţi putând avea doar caracter administrativ şi de norme secundare.

Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti consideră că excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate, având în vedere că "noţiunea de organizare a executării legii din cuprinsul art. 108 alin. (2) al Constituţiei republicate are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii", prin hotărâri ale Guvernului putând fi "dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituţionale şi sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii". Guvernul, în temeiul art. 108 alin. (2) din Constituţie, iar consiliile locale şi judeţene, în temeiul art. 120 alin. (1) din Constituţie, au competenţa ca prin hotărâri să stabilească şi să sancţioneze contravenţii în domenii în care nu au fost stabilite contravenţii prin lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile art. 108 alin. (2) din Constituţie. Noţiunea de organizare a executării legii, înscrisă în acest text constituţional, are un sens mai larg decât cea privind aplicarea, putând cuprinde şi măsuri sancţionatorii.

Consideră că prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, dispoziţii care au următorul conţinut:

–Art. 1: "Legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.";

–Art. 2: "(1) Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate.

(2)Prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului.

(3)Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot stabili şi sancţiona contravenţii în următoarele domenii: salubritate; activitatea din pieţe, curăţenia şi igienizarea acestora; întreţinerea parcurilor şi spaţiilor verzi, a spaţiilor şi locurilor de joacă pentru copii; amenajarea şi curăţenia spaţiilor din jurul blocurilor de locuinţe, precum şi a terenurilor virane; întreţinerea bazelor şi obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întreţinerea străzilor şi trotuarelor, a şcolilor şi altor instituţii de educaţie şi cultură, întreţinerea clădirilor, împrejmuirilor şi a altor construcţii; depozitarea şi colectarea gunoaielor şi a resturilor menajere.

(4)Consiliul General al Municipiului Bucureşti poate stabili şi alte domenii de activitate din competenţa consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili şi sancţiona contravenţii.

(5)Hotărârile consiliilor locale sau judeţene ori, după caz, ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prin care s-au stabilit contravenţii cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2)-(4), sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanţa de contencios administrativ competentă, la cererea oricărei persoane interesate."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 61 alin. (1), art. 108 alin. (2), art. 115 alin. (1) şi (4) şi art. 120 alin. (1) din Constituţie, care au următorul cuprins:

–Art. 61 alin. (1): "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.";

–Art. 108 alin. (2): "Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.";

–Art. 115 alin. (1) şi (4): "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice; [...]

(4)Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.";

–Art. 120 alin. (1): "Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează să fie respinsă pentru următoarele considerente:

Guvernul şi autorităţile administraţiei publice nu se substituie în atribuţia exclusivă de legiferare a Parlamentului, astfel încât nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie.

De asemenea, nu sunt încălcate nici prevederile constituţionale referitoare la delegarea legislativă, întrucât, prin dispoziţiile legale criticate, Guvernul şi autorităţile administraţiei publice locale nu sunt abilitate să emită acte cu putere de lege, ci doar hotărâri în cadrul atribuţiilor lor constituţionale şi legale. Hotărârile Guvernului, prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în orice domenii, sunt acte emise în organizarea legii care reglementează domeniul respectiv.

De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, raportate la prevederile art. 61 alin. (1) şi art. 108 alin. (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004, şi prin Decizia nr. 535 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005. Respingând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că "textele criticate nu încalcă dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, care proclamă Parlamentul drept organ reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, întrucât reglementarea unor contravenţii într-un domeniu sau altul de activitate este posibilă şi prin acte normative subordonate legii, în condiţiile în care domeniile respective sunt prevăzute în competenţa dată prin lege autorităţilor publice stabilite la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001".

Cu privire la formularea "organizarea executării legii", consacrată de dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Constituţie, Curtea a stabilit că aceasta "are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii. Aşadar, legiuitorul nu mai stabileşte întotdeauna direct, prin lege, contravenţii şi sancţiuni, ci, chiar în sensul textului constituţional invocat, această competenţă revine autorităţii publice însărcinate cu organizarea executării legii. Această argumentare este valabilă nu numai în ceea ce priveşte Guvernul, ci, mutatis mutandis, şi în cazul autorităţilor administraţiei publice locale prevăzute la art. 2 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în ceea ce priveşte domeniile specificate în textele respective".

Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate invocată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Vasile Stoican în Dosarul nr. 10.815/2004 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie 2005.

PREŞEDINTE,

CONSTANTIN DOLDUR

Magistrat-asistent,

Cristina Toma