Decizie nr. 412 din 3 mai 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Interguard Serv" - S.R.L. în Dosarul nr. 35.002/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 35.002/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Interguard Serv" - S.R.L. în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece stabileşte o procedură ce determină limitarea mijloacelor de probă, a căilor de atac, restrângerea dreptului fundamental la apărare şi instituirea unei discriminări între persoane aflate în situaţii identice. Astfel, judecarea acţiunii în anulare de către un singur judecător este apreciată ca fiind contrară liberului acces la justiţie şi de natură a crea "o diferenţiere neconstituţională faţă de justiţiabilii care beneficiază la acelaşi nivel jurisdicţional de judecată de un complet format din doi judecători". Totodată, se susţine că alin. (5) al art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 "permite exercitarea unui eventual abuz de drept" din partea creditorilor şi determină o situaţie de inegalitate între debitorul din procedura somaţiei de plată şi pârâtul din procesele comerciale de drept comun.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, constatând că acestea nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:

–Art. 8: "(1) Împotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

(2)Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

(3)Abrogat.

(4)Dacă instanţa învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.

(5)Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."

Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului. Se invocă, totodată, dispoziţiile art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, se constată că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, atât în ansamblul ei, cât şi prin examinarea separată a dispoziţiilor sale, inclusiv a art. 8, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză.

Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, şi prin Decizia nr. 522 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 13 iulie 2006, Curtea a statuat, pentru argumentele acolo reţinute, că dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, 20, 21, 24, art. 44 alin. (1) şi nici pe cele ale art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, răspunzând, cu acel prilej, unor critici similare celor formulate în prezenta cauză.

Prin urmare, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii în materie, soluţia şi considerentele ce au stat la baza deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în această cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Interguard Serv" - S.R.L. în Dosarul nr. 35.002/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta