Decizie nr. 483 din 9 noiembrie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Efect Media" - S.R.L. în dosarele nr. 11.650/2003, nr. 11.649/2003, nr. 11.733/2003, nr. 11.734/2003 şi nr. 11.735/2003 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 512D/2004, nr. 513D/2004, nr. 531D/2004, nr. 532D/2004 şi nr. 533D/2004 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 513D/2004, nr. 531D/2004, nr. 532D/2004 şi nr. 533D/2004 la Dosarul nr. 512D/2004, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, sens în care arată că dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate şi, prin deciziile nr. 306 din 15 noiembrie 2001, nr. 381 din 14 octombrie 2003 şi nr. 268 din 22 iunie 2004, Curtea a constatat că aceste prevederi nu contravin Constituţiei. În consecinţă, solicită Curţii menţinerea jurisprudenţei anterioare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 19 mai 2004, 8 iunie 2004 şi 26 aprilie 2004, pronunţate în dosarele nr. 11.650/2003, nr. 11.649/2003, nr. 11.733/2003, nr. 11.734/2003 şi nr. 11.735/2003, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Efect Media" - S.R.L. în dosarele de mai sus, având drept obiect soluţionarea unor cauze penale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât prin textul legal criticat se oferă părţii vătămate a infracţiunii de calomnie drepturi mult mai largi decât cele ale presupusului făptuitor, devenit, la simpla depunere a cererii de chemare în judecată, inculpat. Această calitate este, în opinia autorului, de natură a afecta imparţialitatea judecătorului însărcinat cu dezlegarea fondului cauzei, cum ar fi existenţa faptei, săvârşirea ei de către inculpat şi vinovăţia. Mai susţine că deşi "punerea în mişcare a acţiunii penale este atributul procurorului sau judecătorului, în cauză punerea în mişcare a acţiunii penale a fost obligatorie, deşi nu existau indicii sau probe de vinovăţie". Consideră că prin aceasta "se aduce atingere principiului existenţei unui proces echitabil pentru inculpat, dreptul acestuia la apărare fiind atins tocmai de acţiunea părţii vătămate."

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti opinează că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie. În cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, legiuitorul a apreciat că procesul penal nu trebuie să se desfăşoare împotriva voinţei acesteia, principiul oficialităţii fiind înlocuit cu cel al disponibilităţii. Nu se poate susţine, în mod justificat, că în aceste cazuri este afectată imparţialitatea judecătorului care se pronunţă într-o acţiune penală pe care el însuşi a pus-o în mişcare, atât timp cât legea prevede că numai plângerea prealabilă a persoanei vătămate determină punerea în mişcare a acţiunii penale. Judecătorul sesizat prin plângerea prealabilă nu poate decât să pună în mişcare acţiunea penală, dar aceasta nu înseamnă că el s-a pronunţat la acest moment, putând hotărî achitarea inculpatului dacă vinovăţia acestuia nu a fost dovedită. Pe de altă parte, inculpatul se bucură, în tot cursul procesului penal, de prezumţia de nevinovăţie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul României consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, în virtutea căruia este justificată instituirea unei excepţii de la principiul oficialităţii procesului penal prevăzut de art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Legea procesual penală prevede că în cazul anumitor infracţiuni este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar în cazul altor categorii de infracţiuni funcţionează cu toate valenţele principiul oficialităţii. Această diferenţă de tratament procesual are ca temei existenţa unor deosebiri între categoriile de infracţiuni, fără instituirea unor privilegii sau discriminări. De asemenea, dispoziţiile legale criticate se aplică, deopotrivă, tuturor persoanelor care se află într-o situaţie identică. Prin urmare, prevederile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie.

Guvernul mai arată că, în situaţiile prevăzute de textul legal criticat, instanţa de judecată are obligaţia ca, primind plângerea, să pună în mişcare acţiunea penală, act care conferă făptuitorului numai calitatea de inculpat, iar nu şi pe aceea de condamnat. Astfel, imparţialitatea judecătorului nu este afectată, întrucât acesta nu s-a pronunţat asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu conţin elemente care ar putea determina un tratament inegal sau discriminatoriu între părţile care au aceeaşi calitate în procesul penal (parte responsabilă civilmente) şi se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.

În plus, stabilirea infracţiunilor în cazul cărora este necesară plângerea prealabilă, a celor în care trebuie efectuată urmărirea penală, precum şi a celor în cazul cărora sesizarea instanţei de judecată se face prin plângerea prealabilă directă a persoanei vătămate este atributul exclusiv al legiuitorului, astfel încât art. 279 din Codul de procedură penală este conform cu art. 126 alin. (2) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, care are următorul conţinut: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor fără privilegii ori discriminări, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi ale art. 124 alin. (2) privind imparţialitatea justiţiei.

Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a pronunţat prin mai multe decizii, dintre care menţionăm Decizia nr. 268 din 22 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 15 iulie 2004, şi Decizia nr. 357 din 23 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 18 octombrie 2004, respingând în mod constant excepţia de neconstituţionalitate.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut următoarele:

Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului. În lumina acestor dispoziţii constituţionale, apare ca justificată instituirea de către legiuitor a excepţiei de la principiul oficialităţii procesului penal, înscris în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală. Astfel, legea penală prevede că pentru urmărirea anumitor infracţiuni, expres şi limitativ determinate, este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar legea procesual penală prevede că în cazul acestor infracţiuni acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În ceea ce priveşte încălcarea principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu instituie nici privilegii şi nici discriminări, aplicându-se deopotrivă tuturor cetăţenilor care se află într-o situaţie identică.

Reglementarea legală nu afectează nici imparţialitatea instanţei judecătoreşti, întrucât judecătorul care pune în mişcare acţiunea penală declanşează doar procesul penal, fără a se pronunţa asupra existenţei infracţiunii sau asupra vinovăţiei persoanei acuzate. Condiţiile desfăşurării unui proces echitabil sunt asigurate în continuare pe baza normelor procedurale privind judecata în primă instanţă, iar apoi în căile de atac.

Prevederile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici dreptului la un proces echitabil şi nu opresc părţile interesate de a fi apărate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil.

Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în acest caz, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Efect Media" - S.R.L. în dosarele nr. 11.650/2003, nr. 11.649/2003, nr. 11.733/2003, nr. 11.734/2003 şi nr. 11.735/2003 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru