Decizie nr. 328 din 21 iunie 2005

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Florentina Balta - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticoruptie, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Tulus Andreea Annamaria, Baldean Denisa Livia, Nicorici Silvia, Mora Ioan, Vitos Marta, Repede Adrian, Puscasiu Eugenia, Rodina Alina, Darjan Traian, Crisan Viorica, Niculescu Monica, Saracut Mihaela, Idriceanu Claudia, Ungur Liviu, Ilut Adriana, Cont Carmen Maria, Ionescu Ana, Cotutiu Gheorghe, Puscasu Danusia, Bozesan Ioana, Belean Emil, Lupea Adina, Trofin Monica, Tatu Claudia Oana, Rus Sergiu Leon, Moldovan Emil, Galis Georgeta, Litus Emese, Slesiu Sorina, Barbu Campean, Chis Ioan Daniel, Brehar Paulina Lucia, Ianculescu Janina (Goia), Couti Antoaneta Tania, Pop Anca Adriana, Balint Camelia, Dinca Ioana, Pacurar Iulian, Budisan Anca, Tasca Dan, Fagea Maria, Campean Anamaria, Neamt Alina, Bendea Elena, Bulieris Nicoleta, Ivanescu Simona, Dusa Radu, Iliescu Marin, Lazar Monica, Bujor (Stremtan) Francesca, Kosa Nicoleta, Ceteras Alexandrina, Cimbrudean Corina, Chirila Octavian, Topan Alina, Aldea Ana, Corovei Corina, Tatu Dorin, Alb Angela, Tuka Iustina, Chichisan Augusta, Budiu Mirela Agota, Szabo Simona, Cengher Camelia, Tatar Calin şi Alicu Sever în Dosarul nr. 10.678/2004 al Tribunalului Cluj, precum şi de Marincas Mircea, Papita Chivu, Stana Pompilia Dana, Pop Elena, Budusan Dan, Bologa Crin Nicu, Olar Adrian Claudiu, Balas Angela, Pece Vaida Rodica, Frasineanu Vasile, Bogdan Rodica, Taran Daria Braduta, Matyus Gabriela Elvira, Chis Marta Daniela, Ghiran Alina Andreea, Ciumarnean Isaia Daniel, Rădulescu Teodor şi Miclea Iuliu în Dosarul nr. 87/2005 al Tribunalului Salaj - Secţia civilă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 9 iunie 2005, în prezenta părţii Tulus Andreea Annamaria şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 14 iunie 2005 şi apoi pentru 21 iunie 2005.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin Încheierea din 17 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 10.678/2004 al Tribunalului Cluj şi prin Încheierea din 21 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 87/2005 al Tribunalului Salaj, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticoruptie, devenit art. 28 alin. (5) prin Legea nr. 601/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 24/2004. Excepţia a fost ridicată de Tulus Andreea Annamaria, Baldean Denisa Livia, Nicorici Silvia, Mora Ioan, Vitos Marta, Repede Adrian, Puscasiu Eugenia, Rodina Alina, Darjan Traian, Crisan Viorica, Niculescu Monica, Saracut Mihaela, Idriceanu Claudia, Ungur Liviu, Ilut Adriana, Cont Carmen Maria, Ionescu Ana, Cotutiu Gheorghe, Puscasu Danusia, Bozesan Ioana, Belean Emil, Lupea Adina, Trofin Monica, Tatu Claudia Oana, Rus Sergiu Leon, Moldovan Emil, Galis Georgeta, Litus Emese, Slesiu Sorina, Barbu Campean, Chis Ioan Daniel, Brehar Paulina Lucia, Ianculescu Janina (Goia), Couti Antoaneta Tania, Pop Anca Adriana, Balint Camelia, Dinca Ioana, Pacurar Iulian, Budisan Anca, Tasca Dan, Fagea Maria, Campean Anamaria, Neamt Alina, Bendea Elena, Bulieris Nicoleta, Ivanescu Simona, Dusa Radu, Iliescu Marin, Lazar Monica, Bujor (Stremtan) Francesca, Kosa Nicoleta, Ceteras Alexandrina, Cimbrudean Corina, Chirila Octavian, Topan Alina, Aldea Ana, Corovei Corina, Tatu Dorin, Alb Angela, Tuka Iustina, Chichisan Augusta, Budiu Mirela Agota, Szabo Simona, Cengher Camelia, Tatar Calin şi Alicu Sever, precum şi de Marincas Mircea, Papita Chivu, Stana Pompilia Dana, Pop Elena, Budusan Dan, Bologa Crin Nicu, Olar Adrian Claudiu, Balas Angela, Pece Vaida Rodica, Frasineanu Vasile, Bogdan Rodica, Taran Daria Braduta, Matyus Gabriela Elvira, Chis Marta Daniela, Ghiran Alina Andreea, Ciumarnean Isaia Daniel, Rădulescu Teodor şi Miclea Iuliu în cadrul unor litigii de muncă având ca obiect obligarea Ministerului Finanţelor Publice, a Ministerului Justiţiei, respectiv a Ministerului Public, a Curţii de Apel Cluj, respectiv a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi a Parchetului de pe lângă Tribunalul Salaj, la plata drepturilor salariale reprezentând 40% din indemnizaţia de încadrare bruta lunară.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, că nu exista în realitate complete specializate pentru judecarea cauzelor de corupţie, marea majoritate a judecătorilor secţiilor penale ale tribunalelor şi curţilor de apel solutionand acest gen de cauze şi, ca atare, nu se justifica acordarea unor drepturi salariale sporite. Totodată, aceste cauze nu necesita o specializare anume faţă de alte categorii de cauze, soluţionate de alte secţii ale aceloraşi instanţe, şi, de asemenea, nu presupun un grad de complexitate sporit faţă de acestea. Mai arata ca, "în plus, acest gen de cauze nu supune judecătorul cauzei unor pericole mai mari decât cele la care este expus procurorul care a instrumentat cauza, care poate fi din cadrul parchetelor de pe lângă tribunale sau curţile de apel, pentru ca unele cauze de corupţie sunt de competenţa acestor parchete, iar procurorul, spre deosebire de judecătorul care instrumenteaza aceeaşi cauza, doar în alta faza a procesului, nu beneficiază de aceste drepturi". În acest sens invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 89/2003, prin care s-a statuat ca dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 543/2002 sunt neconstituţionale, întrucât limitează aplicarea legii la pedepse, măsuri şi sancţiuni aplicate prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive până la data intrării în vigoare a legii, excluzând pedepsele, măsurile şi sancţiunile aplicate ulterior pentru fapte săvârşite până la această dată.

Totodată, arata ca legiuitorul a acordat acest spor şi în privinta altor categorii de cauze, cum sunt cele privind combaterea criminalitatii organizate şi a terorismului, precum şi tuturor judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorilor de la parchetul de pe lângă această instanţă.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 124 alin. (3) din Constituţie, autorii excepţiei susţin ca acordarea sporului de 40% numai anumitor judecători aduce atingere independentei judecătorului, întrucât repartizarea judecătorilor pe secţii şi desemnarea judecătorilor specializaţi în cauze de corupţie se fac de preşedintele instanţei respective, iar "a lasă la indemana conducerii instanţei acordarea sau neacordarea unor drepturi salariale atentează la independenta judecătorului, care are o componenta importanţa în independenta materială".

Tribunalul Cluj şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, arătând ca dispoziţiile art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, devenit art. 28 alin. (5) prin Legea nr. 601/2004, încalcă prevederile constituţionale privind egalitatea în drepturi, deoarece soluţionarea cauzelor de corupţie nu presupune o specializare anume, aceste cauze nu au un grad sporit de dificultate faţă de alte cauze soluţionate de diferitele secţii ale instanţelor, nu supun judecătorul cauzei unor pericole mai mari decât cele la care este expus procurorul care instrumenteaza cauza şi nu presupun o responsabilitate sporită faţă de alte categorii de cauze. Astfel, nu se poate susţine ca simplul fapt ca aceste complete judeca o anumită categorie de cauze justifica acordarea unui spor la indemnizaţia de încadrare. Altfel, s-ar putea susţine ca judecătorii nu sunt niciodată în situaţii egale care să justifice salarizare egala, întrucât unii judeca litigii de muncă, alţii de familie, alţii cauze civile etc. De altfel, arata instanţa de judecată, "chiar legiuitorul a recunoscut ca diferenţa de tratament nu se justifica, atunci când a acordat acest spor tuturor judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi procurorilor din cadrul parchetului de pe lângă această instanţă".

Totodată, instanţa considera ca dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor art. 124 alin. (3) din Constituţie, deoarece "independenta materială este o latura fundamentală a independentei judecătorului", astfel cum rezultă din Principiul 3 din Recomandarea R(94) privind independenta, eficacitatea şi rolul judecătorului (adoptată de Consiliul de Miniştri al Consiliului Europei la 13 octombrie 1994), în care la pct. 1 lit. b) se arata ca pentru a crea condiţii de muncă adecvate, care să permită judecătorilor sa munceasca eficient, se impune ca remuneraţia să fie pe măsura demnităţii profesiei şi a responsabilităţilor. De asemenea, art. 13 din Carta Universala a Judecătorului prevede că "judecătorul trebuie să primească o remunerare suficienta pentru a-i asigura o adevarata independenta economică. Remunerarea nu trebuie să depindă de rezultatul activităţii judecătorului şi nu va fi diminuată pe durata deţinerii funcţiei de judecător". Conform art. 2 din Statutul Universal al Judecătorului, "judecătorul, în calitate de deţinător al autorităţii judecătoreşti, trebuie să-şi poată exercita funcţia sa în deplina independenta în raport cu toate constrangerile/forţele de natura socială, economică şi politica, în raport cu alţi judecători şi în raport cu administraţia judecătorească". Art. 13 din acelaşi document prevede că "judecătorul va primi o remuneraţie suficienta pentru a-i asigura o reală independenta economică".

Mai arata ca independenta materială este o latura a independentei câtă vreme salarizarea judecătorului depinde de preşedintele instanţei, ceea ce presupune un posibil control asupra activităţii şi deciziilor acestuia din partea administraţiei instanţei.

În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 515/2004, invocată de părţile adverse în argumentarea constituţionalităţii textului criticat, instanţa apreciază ca aceasta decizie a făcut referire numai la posibila încălcare a art. 111 alin. (1) şi art. 138 alin. (5) din Constituţie.

Tribunalul Salaj şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, arătând ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale privind egalitatea în drepturi şi independenta magistraţilor. Astfel, sub aspectul complexităţii şi pericolului la care sunt supuşi, nu exista deosebiri între magistraţii care desfăşoară activitatea specializată de combatere a infracţiunilor de corupţie şi ceilalţi magistraţi şi nu se poate susţine ca valorile ce constituie obiectul juridic al infracţiunilor de corupţie sunt diferite de celelalte valori ocrotite de lege.

De asemenea, apreciază ca independenta magistraţilor are o componenta materială, "în condiţiile în care salariile nu sunt pe măsura importantei sociale, complexităţii şi solicitării impuse de această profesie şi nu oferă nici o comparatie pentru privatiunile la care sunt supuşi magistraţii".

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind ca dispoziţia legală criticata nu contravine independentei judecătorilor şi nici principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

Astfel, sporul prevăzut de textul legal criticat este acordat judecătorilor care intră în cauze de corupţie, celor care intră în cauze de criminalitate organizată, precum şi celorlalţi judecători enumerati expres în textul de lege. Diferentierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situaţia obiectivă diferita în care se afla cele două categorii de salariaţi, împrejurare ce justifica şi instituirea tratamentului juridic diferit.

Nu constituie o discriminare nici desemnarea de către preşedinţii instanţelor a judecătorilor specializaţi pe cauze de corupţie, fapt care, de altfel, reprezintă una dintre atribuţiile conducătorilor de instanţa, în baza căreia se pune în aplicare o dispoziţie a legii. Desemnarea judecătorilor specializaţi pe cauze de corupţie sau de criminalitate organizată nu ridica problema neconstitutionalitatii dispoziţiilor legale respective. Faptul ca legiuitorul a acordat acest spor şi judecătorilor de la Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi procurorilor de la parchetul de pe lângă această instanţă nu echivaleaza cu o recunoaştere implicita a discriminarii faţă de restul judecătorilor, sporul fiind o consecinţa a soluţionării unor astfel de cauze.

Împrejurarea ca exista cauze de complexitate diferita sau cauze care expun judecătorul la pericole mai mari, ca şi cele privind criminalitatea organizată, nu înseamnă implicit ca textul legal criticat este neconstitutional întrucât creează discriminări în ce priveşte salarizarea judecătorilor.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 124 alin. (3) din Constituţie, arata ca independenta judecătorilor, potrivit practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu înseamnă independenta materială, ci doar independenta faţă de executiv şi legislativ.

În final, precizează ca prin Decizia nr. 515/2004, Curtea Constituţională a constatat ca dispoziţiile art. 28 alin. (5) sunt constituţionale în sensul că nu încalcă prevederile art. 111 şi ale art. 138 alin. (5) din Constituţie.

Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile legale criticate, prin care se instituie un spor la indemnizaţia de încadrare bruta lunară pentru personalul prevăzut de ipoteza normei legale, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât principiul egalităţii în drepturi nu presupune uniformitate, astfel încât, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Stabilirea unui tratament juridic diferenţiat în cazul categoriilor de personal reprezintă o opţiune a legiuitorului, justificată, în cazul dispoziţiilor legale criticate, de complexitatea activităţii desfăşurate, "precum şi de necesitatea instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacităţii Parchetului Naţional Anticoruptie ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie".

În ceea ce priveşte invocarea art. 124 alin. (3) din Constituţie, apreciază ca aceste dispoziţii din Legea fundamentală nu au incidenţa în cauza de faţa.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare ale Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticoruptie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, modificate prin art. IV pct. 15 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 24/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, devenite dispoziţiile art. 28 alin. (5) prin art. I pct. 8 din Legea nr. 601/2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 24/2004 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004).

Astfel, dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: "Personalul prevăzut la alin. (1), judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracţiunile de corupţie - potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare -, procurorii care participa la judecarea acestor cauze, preşedintele, vicepreşedintele, preşedinţii de secţii şi judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie, adjunctii săi şi procurorii din Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie beneficiază de un spor de 40% la indemnizaţia de încadrare bruta lunară. Personalul din Parchetul Naţional Anticoruptie prevăzut la alin. (2) şi (3) beneficiază de un spor de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracţiunilor de corupţie pe care o desfăşoară."

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin ca prevederile legale criticate contravin următoarelor dispoziţii constituţionale:

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 124 alin. (3): "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii."

Analizând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale care instituie un spor de 40% din indemnizaţia de încadrare bruta lunară pentru anumiti magistraţi, Curtea constata ca autorii excepţiei critica enumerarea limitativa a acestor categorii de magistraţi, fiind nemultumiti de faptul ca dispoziţia legală în discuţie nu prevede acordarea acestui spor tuturor magistraţilor.

Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea se pronunţa numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, "fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Ca atare, Curtea constata că nu are competenţa de a completa prevederea legală potrivit căreia sporul de 40% se aplică numai anumitor magistraţi, ci intră în competenţa exclusiva a legiuitorului adoptarea unor prevederi legale care să instituie anumite discriminări pozitive. Justificarea instituirii acestui spor, în condiţiile în care nu exista specializări pentru anumite categorii de magistraţi, cum sunt judecătorii care compun completele de judecată specializate în infracţiunile de corupţie sau procurorii care participa la judecarea acestor cauze, reprezintă o problemă de legiferare, iar nu una de constituţionalitate. În aceeaşi ordine de idei, acordarea acestui spor şi judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie se înscrie în aceeaşi competenţa de legiferare, Curtea Constituţională neputându-se erija într-un "legislator pozitiv".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstitutionala a dispoziţiilor art. 28 alin. (5) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticoruptie, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Tulus Andreea Annamaria, Baldean Denisa Livia, Nicorici Silvia, Mora Ioan, Vitos Marta, Repede Adrian, Puscasiu Eugenia, Rodina Alina, Darjan Traian, Crisan Viorica, Niculescu Monica, Saracut Mihaela, Idriceanu Claudia, Ungur Liviu, Ilut Adriana, Cont Carmen Maria, Ionescu Ana, Cotutiu Gheorghe, Puscasu Danusia, Bozesan Ioana, Belean Emil, Lupea Adina, Trofin Monica, Tatu Claudia Oana, Rus Sergiu Leon, Moldovan Emil, Galis Georgeta, Litus Emese, Slesiu Sorina, Barbu Campean, Chis Ioan Daniel, Brehar Paulina Lucia, Ianculescu Janina (Goia), Couti Antoaneta Tania, Pop Anca Adriana, Balint Camelia, Dinca Ioana, Pacurar Iulian, Budisan Anca, Tasca Dan, Fagea Maria, Campean Anamaria, Neamt Alina, Bendea Elena, Bulieris Nicoleta, Ivanescu Simona, Dusa Radu, Iliescu Marin, Lazar Monica, Bujor (Stremtan) Francesca, Kosa Nicoleta, Ceteras Alexandrina, Cimbrudean Corina, Chirila Octavian, Topan Alina, Aldea Ana, Corovei Corina, Tatu Dorin, Alb Angela, Tuka Iustina, Chichisan Augusta, Budiu Mirela Agota, Szabo Simona, Cengher Camelia, Tatar Calin şi Alicu Sever în Dosarul nr. 10.678/2004 al Tribunalului Cluj, precum şi de Marincas Mircea, Papita Chivu, Stana Pompilia Dana, Pop Elena, Budusan Dan, Bologa Crin Nicu, Olar Adrian Claudiu, Balas Angela, Pece Vaida Rodica, Frasineanu Vasile, Bogdan Rodica, Taran Daria Braduta, Matyus Gabriela Elvira, Chis Marta Daniela, Ghiran Alina Andreea, Ciumarnean Isaia Daniel, Rădulescu Teodor şi Miclea Iuliu în Dosarul nr. 87/2005 al Tribunalului Salaj - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 iunie 2005.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean