Decizia nr. 353 din 22 mai 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (1) și art. 360 din Codul penal, excepție ridicată de Deftu Elena Daniela în Dosarul nr. 4.630/120/2016 al Tribunalului Dâmbovița și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 217D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Cu privire la susținerea autorului excepției potrivit căreia prevederile art. 250 din Codul penal privind efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și art. 360 din Codul penal privind accesul ilegal la un sistem informatic ar fi neconstituționale în măsura în care s-ar aplica și cu privire la bunurile comune ale soților, precizează că, în cazul ambelor texte contestate, relațiile sociale protejate de lege nu sunt numai cele patrimoniale. Astfel, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 360 din Codul penal, arată că aceasta vizează și altă valoare socială decât patrimoniul, respectiv protecția ce trebuie acordată instrumentelor informatice, reglementarea fiind o copie fidelă a art. 2 din Convenția privind criminalitatea informatică, ratificată de România prin Legea nr. 64/2004, care impune statelor semnatare să incrimineze fapta de acces ilegal la un sistem informatic. De asemenea, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 250 din Codul penal, arată că această incriminare protejează și relațiile sociale de care depinde utilizarea instrumentelor de plată electronice. Prin urmare, în cazul ambelor infracțiuni sunt protejate și alte relații sociale decât patrimoniul și, totodată, este prevăzută condiția ca fapta să fie săvârșită fără consimțământul titularului sau fără drept. Pentru a stabili dacă fapta a fost comisă fără consimțământul titularului sau fără drept pot fi folosite și prezumțiile reglementate în Codul civil, însă aceasta nu este o problemă de constituționalitate, ci una de fapt.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 9 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.630/120/2016, Tribunalul Dâmbovița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (1) și art. 360 din Codul penal, excepție ridicată de Deftu Elena Daniela în dosarul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei cauze penale aflate în procedura de cameră preliminară și în care se fac cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 250 alin. (1) și art. 360 din Codul penal.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale în măsura în care se referă la bunuri comune ale soților, întrucât relațiile de familie între soți reglementate de Codul civil dau dreptul fiecărui soț de a folosi bunurile comune, fără consimțământul expres al celuilalt soț, după cum, fiecare soț poate încheia acte de conservare, administrare sau dobândire a bunurilor comune.

6.Tribunalul Dâmbovița opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, se apreciază că textele de lege pretins neconstituționale nu încalcă accesul liber la justiție, dreptul la viață familială sau dreptul la un proces echitabil.

7.Pe de altă parte, instanța a mai arătat că principiul egalității în fața legii prevăzut de art. 16 din Constituție nu este încălcat prin dispozițiile art. 360 din Codul penal, respectiv art. 250 din Codul penal care incriminează (cu incidență în cauză) accesul neautorizat la un sistem informatic de tip digipass - un dispozitiv electronic ce permite accesul la un cont bancar prin intermediul unui nume de utilizator, respectiv parolă -, precum și transferul de fonduri din contul respectiv fără acordul titularului. Împrejurarea că banii respectivi ar putea fi calificați drept bun comun al soților nu reprezintă o diferență specifică care să necesite un tratament diferit în sensul inexistenței răspunderii penale a soțului care ar accesa contul celuilalt soț fără acordul acestuia.

8.Infracțiunea reglementată de art. 360 din Codul penal vizează în special altă valoare socială decât patrimoniul - respectiv protecția încrederii ce trebuie acordată de societate instrumentelor informatice, precum cele care dau acces la un cont bancar.

9.Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 250 din Codul penal, care este o infracțiune contra patrimoniului, relevant pentru analiză este faptul că legea penală incriminează transferul fondurilor, fără acordul titularului.

10.Ca atare, diferența specifică dintre tipul bunului nu mai are relevanță din perspectiva art. 16 din Constituție, pentru că legea civilă prezumă acordul celuilalt soț la folosirea bunurilor comune, pe când legea penală incriminează situația (ce trebuie dovedită de acuzare) că transferul fondurilor s-a realizat fără acordul titularului - în speță fără acordul soțului.

11.În acest context, premisa de fapt fiind diferită de legea civilă, legiuitorul are, în materie penală, libertate de acțiune. De altfel, circumstanța că o infracțiune este săvârșită de un membru de familie poate avea diferite conotații în legea penală (agravare a răspunderii la infracțiunile de violență; îmblânzirea condițiilor în care ar putea interveni răspunderea penală - de exemplu, art. 231 din Codul penal când furtul se pedepsește doar la plângere prealabilă, premisă unei reglementări distincte -, art. 379 din Codul penal referitor la nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorilor; nicio consecință - la anumite infracțiuni la care persoana vătămată ar putea fi soțul - de exemplu, distrugerea, înșelăciunea, abuzul de încredere etc.). Chiar dacă situația din cauză ar avea asemănări mai mari cu infracțiunea de furt între soți, legiuitorul își păstrează libertatea de a nu edicta, precum la art. 231 din Codul penal, vreo cauză procedurală de pedepsibilitate - pedepsirea doar la plângere prealabilă sau vreo cauză de nepedepsire sau micșorare a pedepsei, fiind vorba nu de neconstituționalitate, ci de optică a politicii penale.

12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

13.Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, art. 250 alin. (1) din Codul penal sancționează efectuarea de operațiuni financiare „fără acordul titularului“, în vreme ce textul art. 360 din același cod pedepsește accesul „fără drept“ la un sistem informatic, astfel încât, odată ce operațiunea financiară, respectiv accesul la sistemul informatic a avut loc fără acordul titularului, în mod fraudulos, nu are relevanță din punctul de vedere al dreptului penal dacă el a fost efectuat de către soț sau de către o altă persoană.

14.Având în vedere cele de mai sus, nu poate fi identificat niciun motiv pentru care textele de lege analizate contravin vreunuia dintre principiile constituționale invocate.

15.Art. 21 alin. (3) din Constituție garantează dreptul persoanei la un proces echitabil și la judecarea cauzei într-un termen rezonabil. Dreptul la un proces echitabil presupune, ca garanții generale, dreptul la o instanță constituită prin lege, independentă și imparțială, publicitatea procesului, dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil, respectarea principiului egalității armelor și al contradictorialității, dreptul acuzatului de a păstra tăcerea și de a nu se autoincrimina.

16.Dispozițiile legale criticate cuprind dispoziții de incriminare și au fost instituite de legiuitor în vederea ocrotirii relațiilor sociale referitoare la siguranța publică, precum și la ocrotirea patrimoniului. Aceasta reprezintă o opțiune de politică legislativă și nu aduce în niciun fel atingere dispozițiilor constituționale privind dreptul la un proces echitabil, acest principiu constituțional beneficiind de o reglementare detaliată în cadrul prevederilor Codului penal și Codului de procedură penală, norme a căror aplicare nu este afectată de către dispozițiile analizate în prezenta excepție de neconstituționalitate.

17.În ceea ce privește compatibilitatea cu principiul egalității în drepturi, Guvernul consideră că textele de lege sunt, de asemenea, constituționale. După cum s-a pronunțat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, egalitatea în fața legii înseamnă aplicarea aceluiași regim juridic pentru persoanele aflate în situații similare, și nu un regim juridic uniform pentru persoane aflate în situații diferite. Art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor trebuie interpretat în corelare cu art. 4 din Constituție, care stabilește criteriile generale de discriminare, și anume: rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială. Or, textele de lege criticate nu instituie tratamente discriminatorii pentru anumite categorii de persoane, aplicându-se în mod nediferențiat tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică.

18.Cu privire la art. 20 din Constituție, care statuează supremația tratatelor și convențiilor la care România este parte asupra dreptului intern, Guvernul consideră că textele de lege criticate nu sunt de natură a contraveni dispozițiilor constituționale invocate, întrucât acestea nu sunt contrare niciunei convenții sau tratat privind drepturile omului la care România este parte.

19.De asemenea, Guvernul observă că textele de lege criticate nu conțin dispoziții de natură a îngrădi exercitarea dreptului constituțional consacrat de art. 26 din Constituție, referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, respectiv dreptul la viață intimă, familială și privată.

20.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 360 alin. (1)-(3) și ale art. 250 alin. (1) din Codul penal, față de art. 16 alin. (1) din Constituție, se arată că normele criticate nu aduc atingere principiului constituțional care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor. În context, normele supuse controlului de constituționalitate se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.

21.În acord cu jurisprudența Curții Constituționale în ceea ce privește principiul egalității, consacrat prin art. 16 din Constituție, Avocatul Poporului apreciază că legiuitorul este în drept să stabilească un tratament juridic diferit pentru situații de fapt diferite (mandatul tacit al soților pentru administrarea bunurilor comune, în dreptul civil, pe de o parte, și răspunderea penală pentru utilizarea unui instrument de plată electronică, fără consimțământul titularului, pe de altă parte), principiul egalității neînsemnând uniformitate de regim juridic. Ca atare, fiind în prezența unor instituții juridice diferite, și regimul juridic diferit reglementat de către legiuitor este justificat.

22.În privința dispozițiilor art. 20 și art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se arată că nu au incidență în cauză, prevederile legale criticate fiind de drept material, iar nu de drept procedural.

23.Referitor la pretinsa nesocotire a prevederilor art. 26 din Constituție, argumentată din perspectiva unei comparații dintre prevederi din Codul civil care reglementează comunitatea de bunuri între soți și incriminarea unor fapte penale, trebuie precizat că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat în repetate rânduri că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, iar nu analogia mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

24.Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011 sau Decizia nr. 897 din 17 decembrie 2015).

25.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

26.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

27.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 250 alin. (1) cu denumirea marginală Efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și art. 360 cu denumirea marginală Accesul ilegal la un sistem informatic, ambele din Codul penal, care au următorul conținut:

–Art. 250 alin. (1) din Codul penal: „(1) Efectuarea unei operațiuni de retragere de numerar, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori de transfer de fonduri, prin utilizarea, fără consimțământul titularului, a unui instrument de plată electronică sau a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.“– Art. 360 din Codul penal:

(1)Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2)Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită în scopul obținerii de date informatice, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(3)Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârșită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricționat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

28.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la Accesul liber la justiție și art. 26 referitor la Viața intimă, familială și privată, precum și dispozițiile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 8 paragraful 2 referitor la limitele dreptului la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

29.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, dispozițiile legale criticate reglementează cu privire la infracțiunile de efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și de acces ilegal la un sistem informatic, ambele din Codul penal.

30.Astfel, incriminarea reglementată de art. 250 alin. (1) din Codul penal protejează relațiile sociale patrimoniale a căror bună desfășurare depinde de utilizarea legitimă a instrumentelor de plată electronice, definite în art. 180 din Codul penal ca fiind acele instrumente care permit titularului să efectueze retrageri de numerar, încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică, precum și transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate și executate de către instituții financiare. Subiectul activ poate fi orice persoană fizică sau juridică. Obiectul material al acestei infracțiuni îl constituie numerarul ori datele informatice referitoare la fondurile bănești stocate pe instrumentul de monedă electronică, iar subiect pasiv poate fi orice persoană fizică sau juridică. Practic, în acest caz, elementul material al infracțiunii în varianta-tip constă în efectuarea de operațiuni de retragere, încărcare sau descărcare a unui instrument de monedă electronică ori transfer de fonduri, fără consimțământul titularului. Raportat la valoarea socială protejată, infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (1) din Codul penal, făcând parte din categoria infracțiunilor contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii (cap. III al titlului II al Părții speciale a Codului penal) este una de pericol, fiind irelevant, pentru consumarea ei, dacă s-a produs vreo pagubă patrimonială.

31.Cât privește incriminarea reglementată de art. 360 din Codul penal, Curtea reține faptul că, aceasta protejează relațiile sociale a căror bună desfășurare depinde de respectarea securității și integrității sistemelor informatice, precum și a securității, integrității și confidențialității datelor informatice, definite în art. 181 din Codul penal ca fiind „orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relație funcțională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic“, precum și „orice reprezentare a unor fapte, informații sau concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic“. Poate avea calitatea de subiect activ și pasiv orice persoană fizică sau juridică. Elementul material al acestei infracțiuni îl constituie, în principiu, acea operațiune de acces, fără drept, prin care se realizează o interacțiune funcțională cu sistemul informatic. Formele agravate ale infracțiunii au în vedere, pe de o parte, scopul accesului ilegal la sistemul informatic, respectiv obținerea de date informatice [art. 360 alin. (2) din Codul penal], precum și încălcarea măsurilor de securitate [art. 360 alin. (3) din Codul penal]. Infracțiunea este una de pericol, astfel că nu intră în tipicitatea legală producerea unui rezultat.

32.Autorul excepției a criticat aceste dispoziții legale susținând că, în categoria subiecților activi ai infracțiunilor reglementate de art. 250 alin. (1) și art. 360 din Codul penal nu ar trebui să intre soțul subiectului pasiv, deoarece potrivit normelor civile, regimul bunurilor din timpul căsătoriei este unul comun, fiind guvernat de regimul comunității legale.

33.O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“. Așa fiind, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele - cum ar fi în speță cele din Codul penal cu cele din Codul civil [art. 339 și următoarele din Codul civil referitoare la regimul comunității legale de bunuri] - și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

34.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (1) și art. 360 din Codul penal, excepție ridicată de Deftu Elena Daniela în Dosarul nr. 4.630/120/2016 al Tribunalului Dâmbovița.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Dâmbovița și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 mai 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru