Decizie nr. 395 din 24 aprilie 2007

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil, excepţie invocată de Genică Bătrâneanu în Dosarul nr. 22.953/2/2004, număr vechi 3.672/2004, al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat reprezintă o justă soluţionare legală a conflictului juridic dintre constructorul pe terenul aparţinând altei persoane şi proprietar, şi nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 22.953/2/2004, număr vechi 3.672/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 494 din Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Genică Bătrâneanu într-o cauză având ca obiect judecarea unei acţiuni în revendicare, aflată în faza procesuală a recursului.

În motivarea excepţiei se susţine că prevederile legale criticate contravin protecţiei constituţionale a dreptului de proprietate privată, deoarece proprietarul construcţiilor edificate pe terenul altuia nu beneficiază de o egală protecţie a dreptului de proprietate faţă de proprietarul terenului.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.

Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 494 din Codul civil, potrivit cărora: "Dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.

Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.

Dacă proprietarul voieşte a păstra pentru dânsul acele plantaţii şi clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor şi preţul muncii, fără ca să se ia în consideraţie sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantaţii şi construcţii. Cu toate acestea, dacă plantaţiile, clădirile şi operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credinţă, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantaţii, clădiri, şi lucrări, dar va avea dreptul său de a înapoia valoarea materialelor şi preţul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creşterii valorii fondului."

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prin raportare şi la dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală şi cu o motivare similară.

Astfel, prin Decizia nr. 152 din 22 februarie 2007, Curtea a reţinut că prevederile art. 494 din Codul civil reglementează accesiunea imobiliară artificială, ca mod de dobândire a proprietăţii în favoarea proprietarului bunului principal, atunci când o plantaţie, construcţie sau orice lucrare este edificată de un terţ, cu materiale proprii, pe terenul altei persoane.

Prin urmare, proprietarul terenului beneficiază de o prezumţie legală relativă de a fi şi proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor, în temeiul dispoziţiilor art. 492 din Codul civil, potrivit căruia accesiunea imobiliară artificială se realizează întotdeauna în folosul proprietarului terenului, ca bun principal (superficies solo cedit), oricare ar fi valoarea construcţiilor sau plantaţiilor edificate.

Prin decizia menţionată, Curtea a respins excepţia şi a constatat că autoarea excepţiei porneşte de la o premisă greşită atunci când susţine că, în calitate de proprietar al construcţiei edificate cu rea-credinţă pe terenul altuia, nu beneficiază de despăgubiri pentru valoarea acesteia, ceea ce, în opinia sa, contravine protecţiei constituţionale şi internaţionale a dreptului de proprietate privată.

Dimpotrivă, în ipoteza reglementată de textul de lege criticat, o terţă persoană care a construit cu rea-credinţă pe terenul proprietatea altei persoane nu are decât un drept de creanţă asupra materialelor şi lucrărilor edificate, iar nu un drept real, în speţă un drept de proprietate, astfel încât invocarea încălcării dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată nu poate fi reţinută.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 494 din Codul civil, excepţie invocată de Genică Bătrâneanu în Dosarul nr. 22.953/2/2004, număr vechi 3.672/2004, al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 aprilie 2007.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie