Decizie nr. 668 din 18 mai 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la această ordonanţă de urgenţă, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, în ansamblul său, excepţie ridicată de Marius Gabriel Păcuraru în Dosarul nr. 8.921/95/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 12 mai 2011, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 18 mai 2011.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.921/95/2009, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la această ordonanţă de urgenţă, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, în ansamblul său, excepţie ridicată de Marius Gabriel Păcuraru într-o cauză având ca obiect refuzul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor al Judeţului Gorj de a înmatricula autoturismul achiziţionat de autorul excepţiei, fără plata taxei pe poluare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că textele criticate prevăd un mod de calcul ce duce la o taxă pe poluare care excedează în cuantum valoarea reziduală a autovehiculelor, pe care sunt obligate să o plătească doar persoanele care cumpără autovehicule din spaţiul comunitar şi doresc să le înmatriculeze în România. Autorul arată, de asemenea, că, în acest fel, taxa pe poluare nu respectă principiul "poluatorul plăteşte", deoarece în România existau milioane de autovehicule foarte poluante la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, şi generează un regim discriminatoriu ce contravine atât prevederilor art. 16 din Constituţie, cât şi dispoziţiilor art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.

Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale atacate sunt în concordanţă cu legislaţia europeană şi cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi, în mod special, prevederile art. 4 lit. a) şi ale anexelor nr. 1-4 din acest act normativ.

Textul art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 are următorul cuprins:

–Art. 4. lit. a): "Obligaţia de plată a taxei intervine:

a)cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;".

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele criticate încalcă prevederile art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 56 alin. (2) din Constituţie cu privire la sarcinile fiscale, ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie conform cărora "statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie", precum şi dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie privind integrarea în Uniunea Europeană, coroborate cu art. 25, art. 28 şi art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene [devenite art. 30, art. 34 şi art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene].

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

1.Referitor la încălcarea prin prevederile art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 586 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, în care a statuat că "intrarea în vigoare a unei legi, ordonanţe simple sau de urgenţă prin care se instituie pentru viitor o taxă pe poluare constituie un motiv suficient pentru a justifica, în mod obiectiv şi raţional, un tratament juridic diferit cu privire la situaţia juridică a persoanelor ce au plătit taxa anterior sau ulterior instituirii taxei. De altfel, atât instituirea taxei pe poluare, cât şi stabilirea momentului la care intervine obligaţia de plată a taxei constituie opţiuni obiective ale legiuitorului, motivate în expunerea de motive a ordonanţei de urgenţă. Pe cale de consecinţă, rezultă că persoanele în cauză nu se află în situaţii juridice identice. Or, art. 16 alin. (1) din Constituţie impune ca doar persoanele aflate în aceeaşi situaţie să beneficieze de un tratament juridic egal, exigenţă respectată de legiuitorul delegat prin instituirea acestei taxe". De asemenea, prin Decizia nr. 1.178 din 17 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, Decizia nr. 1.598 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, şi Decizia nr. 408 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 9 iunie 2010, Curtea a constatat că "textul de lege criticat în mod punctual, precum şi ordonanţa de urgenţă în ansamblul său, nu prevăd obligaţia plăţii taxei pe poluare decât la prima înmatriculare a autovehiculului. Or, în mod firesc, pentru autovehiculele înmatriculate înainte de intrarea în vigoare a taxei speciale şi, ulterior, a taxei pe poluare, nu se plăteşte taxa în cauză. O asemenea chestiune ţine de opţiunea legiuitorului, care, în considerarea anumitor factori, în viitor va putea adopta o soluţie legislativă diferită în sensul sugerat prin motivarea excepţiei de neconstituţionalitate."

2.Cu privire la încălcarea prin dispoziţiile art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 802 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 23 iunie 2009, în care a arătat că "este competentă să se pronunţe asupra proporţionalităţii şi echităţii impozitelor, taxelor sau oricăror altor contribuţii fiscale" şi că, "deşi principiul enunţat de autorul excepţiei - poluatorul plăteşte - nu este de rang constituţional, din punct de vedere al echităţii, o atare taxă trebuie plătită de către poluator, situaţie care se regăseşte în ipoteza normelor legale criticate. De asemenea, se constată că, prin taxa pe poluare, legiuitorul nu a anticipat cantitativ poluarea pe care o realizează autovehiculul respectiv pentru ca în funcţie de aceasta să regularizeze sau nu taxa, ci a stabilit o taxă calculată în funcţie de gradul prestabilit de poluare al vehiculului. În cauza de faţă, nu suntem în faţa unei taxe plătite anticipat, ci a uneia care este exigibilă la prima înmatriculare a autovehiculului. Astfel, nu se poate reţine nicio încălcare a principiului constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie."

3.Referitor la încălcarea prevederilor art. 30, art. 34 şi art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi, implicit, a dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, Curtea a stabilit, în Decizia nr. 1.249 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, şi Decizia nr. 1.596 din 26 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2010, că nu este de competenţa sa "să analizeze conformitatea unei dispoziţii de drept naţional cu textul Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene prin prisma art. 148 din Constituţie. O atare competenţă, şi anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea naţională şi Tratat, aparţine instanţei de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă şi legală, din oficiu sau la cererea părţii, poate formula o întrebare preliminară în sensul art. 267 din Tratat la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. În situaţia în care Curtea Constituţională s-ar considera competentă să se pronunţe asupra conformităţii legislaţiei naţionale cu cea europeană, s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicţii între cele două instanţe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil."

Ulterior pronunţării acestor decizii, Curtea observă că, la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a pronunţat o hotărâre preliminară în Cauza C-402/09 Ioan Tatu împotriva României, ca urmare a cererii de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009, întrebarea trimisă fiind următoarea: "Contravin dispoziţiile O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiilor articolului 90 CE; se instituie într-adevăr o măsură discriminatorie?".

Ca răspuns la această întrebare, instanţa europeană a arătat că "prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor astfel de vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură ca şi cele de pe piaţa naţională".

Este de observat că, răspunzând întrebării preliminare, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a interpretat prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi nu a verificat compatibilitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 cu prevederile art. 110 anterior referit. (A se vedea în acest sens şi paragrafele 29 şi 30 din aceeaşi hotărâre, conform cărora "pentru a oferi un răspuns util instanţei de trimitere, întrebarea adresată trebuie înţeleasă în sensul că aceasta urmăreşte să se stabilească dacă art. 90 CE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, în versiunea sa iniţială", iar, având în vedere obiectul taxei pe poluare, "este necesar să se considere că instanţa de trimitere solicită, în esenţă, să se stabilească dacă art. 110 TFUE, al cărui text este identic cu cel al art. 90 CE, trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare care se aplică unor autovehicule cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru.")

De altfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu are competenţa să pronunţe o hotărâre care să vizeze constatarea validităţii sau nevalidităţii legii naţionale. Consecinţa unei anumite interpretări date Tratatului poate fi aceea ca o dispoziţie a unei legi naţionale să fie incompatibilă cu dreptul european.

Efectele acestei hotărâri preliminare sunt cele arătate în jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, şi anume că "interpretarea pe care, în exercitarea competenţei care îi este conferită de art. 177 (devenit art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene), Curtea de Justiţie o dă unei reguli de drept comunitar, clarifică şi defineşte, atunci când este necesar, sensul şi sfera acestei reguli, astfel cum aceasta trebuie sau ar trebui să fie înţeleasă şi aplicată din momentul intrării sale în vigoare" (Hotărârea din 27 martie 1980, pronunţată în Cauza 61/79, Denkavit italiana contra Amministrazione delle finanze dello Stato, paragraful 16; Hotărârea din 2 februarie 1988, pronunţată în Cauza 24/86, Blaizot contra Universităţii din Li'd6ge şi alţii, paragraful 27, Hotărârea din 15 decembrie 1995, pronunţată în Cauza C-415/93, Bosman şi alţii contra Union royale belge des sociιtιs de football association şi alţii, paragraful 141).

Întrucât Curtea Constituţională nu este nici legiuitor pozitiv şi nicio instanţă judecătorească cu competenţă de a interpreta şi aplica dreptul european în litigiile ce antamează drepturile subiective ale cetăţenilor şi fără a-şi reconsidera jurisprudenţa menţionată anterior, Curtea observă că folosirea unei norme de drept european în cadrul controlului de constituţionalitate ca normă interpusă celei de referinţă implică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, o condiţionalitate cumulativă: pe de o parte, această normă să fie suficient de clară, precisă şi neechivocă prin ea însăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit în mod clar, precis şi neechivoc de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte, norma trebuie să se circumscrie unui anumit nivel de relevanţă constituţională, astfel încât conţinutul său normativ să susţină posibila încălcare de către legea naţională a Constituţiei - unica normă directă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate. Într-o atare ipoteză demersul Curţii Constituţionale este distinct de simpla aplicare şi interpretare a legii, competenţă ce aparţine instanţelor judecătoreşti şi autorităţilor administrative, sau de eventualele chestiuni ce ţin de politica legislativă promovată de Parlament sau Guvern, după caz.

Prin prisma condiţionalităţii cumulative enunţate, rămâne la aprecierea Curţii Constituţionale aplicarea în cadrul controlului de constituţionalitate a hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau formularea de către ea însăşi de întrebări preliminare în vederea stabilirii conţinutului normei europene. O atare atitudine ţine de cooperarea dintre instanţa constituţională naţională şi cea europeană, precum şi de dialogul judiciar dintre acestea, fără a se aduce în discuţie aspecte ce ţin de stabilirea unor ierarhii între aceste instanţe. În cauză, deşi înţelesul normei europene a fost desluşit de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, cerinţele rezultate din această hotărâre nu au relevanţă constituţională, ele ţinând mai degrabă de obligaţia legislativului de a edicta norme în sensul hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în caz contrar găsindu-şi eventual aplicarea art. 148 alin. (2) din Constituţia României.

4.În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a), Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, întrucât ipoteza normativă a textului criticat nu pune în discuţie şi nu vizează crearea unui impediment de natură fiscală în calea liberei circulaţii a mărfurilor, ci plata unei taxe pe poluare necesare pentru protecţia mediului, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la această ordonanţă de urgenţă, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, în ansamblul său, excepţie ridicată de Marius Gabriel Păcuraru în Dosarul nr. 8.921/95/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 mai 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop

*

OPINIE SEPARATĂ

1.În dezacord cu soluţia pronunţată de către Curtea Constituţională prin decizia de mai sus, apreciem că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la această ordonanţă de urgenţă, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, în ansamblul său, ar fi trebuit admisă prin raportare la prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cărora "statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie".

Considerăm că interpretarea şi aplicarea art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie nu pot fi făcute independent de modul în care este reglementată libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, capitalului şi serviciilor în interiorul Uniunii Europene. În acest sens, prin Actul unic european, Comunitatea Europeană (în prezent, denumită Uniunea) s-a angajat, în conformitate cu "Cartea albă" a Comisiei din 1985, să adopte măsuri în scopul stabilirii progresive, într-o perioadă expirând la 31 decembrie 1992, a pieţei interne, semnificând o zonă fără frontiere interne în care libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, capitalurilor şi serviciilor să fie asigurată potrivit prevederilor Tratatului CEE.

Piaţa internă a fost astfel definită ca un spaţiu fără frontiere care să funcţioneze similar unei pieţe naţionale, respectiv mărfurile, persoanele, capitalurile şi serviciile să poată circula fără niciun control la frontiera dintre statele membre.

Uniunea vamală a implicat (fostul art. 12 TCEE, devenit art. 25 TCE şi actualmente art. 30 TFUE) interzicerea în comerţul dintre statele membre de la o anumită dată a taxelor vamale şi a altor taxe cu efect echivalent. În prezent, interdicţia se aplică şi taxelor vamale de natură fiscală (art. 25 TCE şi actualmente art. 30 TFUE). În acelaşi sens a fost interpretat şi art. 110 TFUE (fostul art. 90 TCE). Hotărârile din 1 iulie 1969 şi 11 iulie 1974 pronunţate în cauzele Comisia contra Italiei şi Procureur du Roi contra Benoit şi Gustave Dassonville au fost considerate având un rol structural pentru întregul drept material comunitar (J.H.H. Weiler, Constituţia Europei, Polirom, 2009, p. 179).

Constatăm că în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 230 din 14 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, Curtea Constituţională a reţinut că "în scopul creării cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, statul trebuie să susţină o politică concurenţială corectă, aceasta jucând un rol esenţial în facilitarea liberei circulaţii a mărfurilor, în stimularea iniţiativei participanţilor la activitatea de comerţ, realizând şi funcţia de garanţie a unei economii de piaţă".

În Hotărârea preliminară pronunţată în Cauza Ioan Tatu împotriva României din 7 aprilie 2011 se circumstanţiază considerentele exprimate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 230 din 14 martie 2007, anterior menţionată, cu referire la obligaţia statului de a susţine o politică concurenţială corectă în ceea ce priveşte facilitarea liberei circulaţii a mărfurilor. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 ar fi trebuit admisă prin raportare la art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, interpretat în sensul în care este reglementată libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, capitalului şi serviciilor în interiorul Uniunii Europene.

În acest sens observăm că materia taxelor aplicate autovehiculelor nu este unitar reglementată la nivelul Uniunii Europene, aşa încât statele membre au libertatea de a reglementa regimul acestora potrivit propriilor realităţi. Această libertate este însă limitată, aşa cum reiese din prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, de regula potrivit căreia nu este permisă stabilirea unor taxe care să descurajeze vânzarea produselor importate în favoarea vânzării produselor similare de pe piaţa naţională (a se vedea Hotărârea din 3 martie 1988, pronunţată în Cazul Bergandi, C-252/86, şi Hotărârea din 7 decembrie 1995, pronunţată în Cazul Ayuntamiento de Ceuta, C-45/94).

De altfel, o situaţie contrară ar lipsi de conţinut prevederile art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi ar conduce la încălcarea de către statele membre a prevederilor art. 28, 30 şi 34 din acelaşi tratat, ce reglementează libera circulaţie a mărfurilor şi uniunea vamală.

Toate autovehiculele comercializate pe piaţa unui stat membru sunt "produse naţionale" în sensul prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, iar cele similare acestora cumpărate de pe pieţele altor state spre a fi importate în acel stat membru devin "produse concurente" ale celor dintâi, în măsura în care sunt similare din punctul de vedere al tipului de produs, al caracteristicilor şi al uzurii. Or, în contextul asigurării liberei circulaţii a mărfurilor şi a unui regim vamal nediscriminatoriu, instituirea la nivelul statului membru a unor măsuri fiscale de natură să favorizeze produsele naţionale în raport cu cele concurente reprezintă o evidentă încălcare a acestor principii. Prin urmare, statele membre sunt obligate să se abţină de la instituirea oricăror măsuri de natură să favorizeze produsele naţionale în defavoarea produselor concurente provenite din statele membre (a se vedea Hotărârea din 21 martie 2002, pronunţată în Cauza Cura Anlage, C-451/99, şi Hotărârea din 15 septembrie 2005, pronunţată în Cauza Comisia/Danemarca, C-464/02, Hotărârea din 28 aprilie 1988, pronunţată în cauzele reunite 76, 86-89 şi 149/87 Seguela şi alţii).

Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 ar fi trebuit admisă prin raportare la art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, interpretat în sensul în care este reglementată libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, capitalului şi serviciilor în interiorul Uniunii Europene.

2.Apreciem că recunoaşterea în Decizia nr. 668 din 18 mai 2011, pentru prima oară în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a posibilităţii "aplicării în cadrul controlului de constituţionalitate a hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene", precum şi formularea de către această instanţă de întrebări preliminare în vederea stabilirii conţinutului normei europene, ceea ce ţine de cooperarea dintre instanţa constituţională naţională şi cea europeană, precum şi de dialogul judiciar dintre acestea, reprezintă un progres jurisprudenţial evident prin comparaţie cu deciziile nr. 392 din 25 martie 2008 şi nr. 394 din 25 martie 2008 în care cererile autorilor excepţiilor prin care se solicita sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o cerere de hotărâre preliminară au fost respinse, fără a se arăta temeiul de drept.

În concluzie, apreciem că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, ale anexelor nr. 1-4 la această ordonanţă de urgenţă, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, în ansamblul său, ar fi trebuit admisă de către Curtea Constituţională.

Judecător,

prof. univ. dr. Iulia Antoanella Motoc