Decizie nr. 263 din 21 mai 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 3 şi 3^1 [cu excepţia sintagmei finale a art. 3^1 alin. (5) "care include şi taxa pe valoarea adăugată"] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Labormed Pharma" - S.A., cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 9.219/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 239D/2013.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocaţii Valeriu Stoica şi Bogdan Dragoş, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi, pentru partea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, consilierii juridici Anca Raiciu şi Niculae Constantin Robert, cu delegaţie depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentanţilor părţilor. Reprezentantul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Valeriu Stoica, arată că, având în vedere faptul că excepţia de neconstituţionalitate a fost formulată după pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 39 din 5 februarie 2013 prin care s-a constatat că sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3^1 alin. (5) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011, este neconstituţională, nu se mai referă la neconstituţionalitatea acesteia.

Totodată, susţine că determinarea sferei subiecţilor obligaţi la plata taxei clawback prin art. 1 din ordonanţa de urgenţă criticată introduce o discriminare între deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă şi ceilalţi "agenţi economici" care contribuie şi ei la producerea deficitului la bugetul de compensare a medicamentelor, dar care, spre deosebire de deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă, nu sunt obligaţi să plătească taxa de clawback pentru a-l acoperi, ceea ce este contrar art. 16 din Constituţie.

De asemenea, arată că discriminarea nu vizează includerea taxei pe valoarea adăugată în formula de calcul, aspect asupra căruia Curtea Constituţională s-a pronunţat deja, ci elementul de noutate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie "discriminarea pe verticală", realizată între deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă, care sunt singurii obligaţi să acopere deficitul fondului de compensare a medicamentelor prin taxa clawback, şi "restul agenţilor economici" implicaţi în comercializarea medicamentelor, cum ar fi distribuitorii, farmaciile, spitalele private, aspecte ce nu au mai fost analizate de instanţa de contencios constituţional.

În final, menţionează că aspectele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost motivată în faţa instanţei de judecată, rămân valabile, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi depune concluzii scrise.

Reprezentantul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate arată că modalitatea de stabilire a contribuţiei clawback a mai făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

De asemenea, arată că, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 34, dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea sănătăţii publice. Or, prin introducerea acestei noi surse de contribuţii, care se constituie venit la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, s-a urmărit tocmai asigurarea unui acces neîntrerupt al populaţiei la medicamente.

În continuare arată că dispoziţiile criticate impun în mod nediferenţiat tuturor contribuabililor vizaţi de acestea obligaţia de a plăti această taxă. Totodată, explică modul de calcul al acestei contribuţii potrivit normelor legale în vigoare, arătând că preţul de distribuţie al medicamentelor este însă limitat. În final, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, întrucât nu sunt încălcate prevederile constituţionale invocate în susţinerea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că dispoziţiile criticate ridică o problemă de constituţionalitate din perspectiva art. 16 din Constituţie, prin omisiunea de a trata în mod egal situaţii juridice care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. În ceea ce priveşte celelalte critici, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care apreciază că sunt valabile considerentele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 9.219/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 3 şi 3^1 [cu excepţia sintagmei finale a art. 3^1 alin. (5) "care include şi taxa pe valoarea adăugată"] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Labormed Pharma" - S.A., cu sediul în Bucureşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unei notificări comunicate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, următoarele:

1.În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) se arată că adoptarea şi aplicarea unui act normativ care instituie un tratament identic pentru toţi destinatarii săi, în pofida faptului că aceştia se află în situaţii sensibil diferite reprezintă o formă de discriminare, contrară textului constituţional menţionat.

Mecanismul de calcul al contribuţiei prevăzut la art. 3^1 din ordonanţa de urgenţă criticată face ca plătitorii taxei care sunt deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor să fie discriminaţi în raport cu ceilalţi actori din lanţul de distribuţie (distribuitorii şi farmaciile), care obţin, la rândul lor, profit din vânzarea medicamentelor respective. Se realizează, astfel, o diferenţă nejustificată de tratament între "agenţii economici" implicaţi în comercializarea medicamentelor.

Se susţine că există discriminare şi în raport cu ponderile în care producătorii de medicamente determină depăşirea bugetului alocat.

De asemenea, o altă formă de discriminare rezultă ca urmare a tipurilor de medicamente care intră în baza de calcul, art. 1 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 impunând, în mod nediferenţiat, tuturor contribuabililor vizaţi de acest act normativ obligaţia de a plăti o taxă calculată asupra unei valori (consumul total de medicamente) care include, între altele, şi consumul de medicamente din cadrul unor programe naţionale în care respectivii contribuabili nu participă în nicio modalitate. Or, obligarea unui anumit contribuabil la plata unei taxe calculate asupra unei baze de calcul care include şi valori care nu pot fi ataşate în niciun fel activităţii debitorului taxei este în mod evident contrară art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale.

2.Referitor la încălcarea prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie se arată că din cuprinsul art. 3^1 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 rezultă că baza de calcul a contribuţiei cuprinde şi valoarea consumului de medicamente comercializate de un anumit contribuabil şi suportată din Fondul de asigurări de sănătate. În consecinţă, contribuabilii taxei clawback suportă o sarcină fiscală care nu reprezintă doar o consecinţa a beneficiilor pe care ei înşişi le obţin din comercializarea medicamentelor compensate, ci şi o consecinţă a beneficiilor obţinute de distribuitorii şi de farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, ceea ce contravine principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale.

3.În ceea ce priveşte critica raportată la prevederile constituţionale referitoare la delegarea legislativă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 nu conţine nicio detaliere a urgenţei care să fi justificat adoptarea acestui act normativ, iar prin obiectul său de reglementare afectează regimul juridic al îndatoririlor constituţionale, respectiv justa aşezare a sarcinilor fiscale care revin contribuabililor vizaţi.

4.Raportat la prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se arată că obligaţia de plată a contribuţiei clawback reprezintă o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor, care nu este legală, previzibilă şi nu urmăreşte un scop legitim.

5.Prin reglementarea care impune o sarcină disproporţionată, statul provoacă ori impune retragerea medicamentelor din listele de compensare sau retragerea unor producători de pe piaţă, încălcându-se şi dreptul la ocrotirea sănătăţii.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, arată următoarele:

Prevederile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 criticate în cauză sunt neconstituţionale raportat la dispoziţiile art. 56 alin. (2) coroborat cu art. 16 alin. (1) din Constituţie, în considerarea faptului că plătitorii taxei, prin modalitatea de calcul al acesteia, suportă o sarcina fiscală care nu reprezintă doar o consecinţă a beneficiilor pe care ei înşişi le obţin din comercializarea de medicamente compensate, ci şi o consecinţă a beneficiilor obţinute de distribuitorii şi de farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate. Astfel, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor plătesc taxa în cauză nu numai în considerarea contribuţiei lor la producerea deficitului a cărui compensare se asigură prin impunerea taxei, ci şi în considerarea contribuţiei la producerea aceluiaşi deficit al altor actori de pe lanţul de distribuţie a medicamentelor compensate, încălcându-se, astfel, principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale care trebuie să reflecte principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

De asemenea, în măsura în care susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate "(neverificate de instanţa de judecată)" privitoare la cuantumul taxei trimestriale, care ar reprezenta minimum 37% din cifra de afaceri trimestrială, sunt reale, sarcina fiscală în cauza impusă prin art. 1, 3 şi 3^1 apare ca neproporţională cu scopul legitim urmărit şi nerezonabilă, contravenind, de asemenea, principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale şi aducând atingere şi situaţiei financiare a contribuabilului.

În continuare, se apreciază ca dispoziţiile criticate afectează regimul juridic al unor îndatoriri constituţionale, şi anume a obligaţiei de a plăti taxe şi impozite prevăzute de art. 56 din Constituţie. Prin urmare, adoptarea reglementării pe calea ordonanţei de urgenţă încalcă prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie.

În ceea ce priveşte celelalte aspecte invocate ce ţin de modalitatea de calcul al taxei, acestea rămân la latitudinea legiuitorului şi nu sunt de natură să conducă la constatarea încălcării prevederilor art. 16 alin. (1), respectiv art. 56 alin. (2) din Constituţie.

De asemenea, în ceea ce priveşte susţinerea că necoroborarea unor dispoziţii din acte normative diferite, referitoare la modul de impunere, ar conduce la o a doua impozitare, aceasta nu constituie un aspect care să privească neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate, ci o problemă de coroborare în aplicare a dispoziţiilor legale succesive, în perioada tranzitorie.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 1, 3 şi 3^1 [cu excepţia sintagmei finale a art. 3^1 alin. (5) "care include şi taxa pe valoarea adăugată"] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011.

Curtea constată că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, 3 şi 3^1 alin. (1)-(5) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:

–Art. 1: "Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali ai acestora au obligaţia de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, o contribuţie trimestrială calculată conform prezentei ordonanţe de urgenţă.";

–Art. 3: "(1) Contribuţia trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent «p» asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie.

(2)Procentul «p» se calculează astfel:

(CTt - BAt)

p = ──────────── x 100,

CTt

unde:

CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;

BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, calculat prin împărţirea la 4 a bugetului anual aprobat iniţial prin legea bugetului de stat.

(3)Valoarea procentului «p» se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

(4)Contribuţia trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează şi se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011.";

–Art. 3^1: "(1) Începând cu trimestrul I al anului 2012 contribuţia trimestrială, denumită în continuare Ctd, datorată de fiecare plătitor se calculează astfel:

┌ ┐

│2 Vit 1 (Vit - Vitr)│

Ctd = │─ x ─── - ─ x ────────────│ x (VTt - VTtr),

│3 VTt 3 (VTt - VTtr)│

└ ┘

unde:

Vit = valoarea vânzărilor individuale trimestriale de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuţie, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;

Vitr = valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă ale fiecărui plătitor de contribuţie, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;

VTt = valoarea vânzărilor totale trimestriale de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii;

VTtr = valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referinţă suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.

(2)Valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referinţă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, este de 1.425 milioane lei. Această valoare poate fi majorată prin legile bugetare anuale.

(3)Valoarea vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă ale fiecărui plătitor de contribuţie, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii (Vitr), se stabileşte de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pe fiecare plătitor de contribuţie. Această valoare se calculează prin raportarea vânzărilor de medicamente ale fiecărui plătitor de contribuţie pe anul 2011 la totalul vânzărilor de medicamente, ce se suportă, potrivit legii, din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferente aceluiaşi an, şi înmulţirea rezultatului cu valoarea vânzărilor totale trimestriale de referinţă de 1.425 milioane lei.

(4)Valoarea prevăzută la alin. (3) se comunică de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate fiecărui plătitor de contribuţie până la data de 15 martie 2012. Pentru plătitorii de contribuţie care nu au avut vânzări de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii până la 31 decembrie 2011, valoarea vânzărilor individuale trimestriale de referinţă este egală cu zero.

(5)Prin valoarea vânzărilor, în sensul alin. (1)-(3), se înţelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, [...]."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care dispun că: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate, ale art. 56 alin. (2) potrivit cărora: "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale" şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind regimul ordonanţelor de urgenţă. De asemenea, sunt menţionate dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, precum şi ale art. 1 paragraful 2 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, referitor la protecţia proprietăţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Asupra dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în temeiul cărora au fost emise notificările în prezenta cauză, instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat, raportat la critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care este Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 21 decembrie 2012, prin care Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, considerentele avute în vedere la pronunţarea acestei decizii fiind valabile şi în prezenta cauză.

De asemenea, prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 20 februarie 2013, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3^1 alin. (5) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011, este neconstituţională.

Totodată, Curtea observă că asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în forma sa iniţială, s-a mai pronunţat, respingând, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate, sens în care este Decizia nr. 52 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013.

II. Chiar dacă soluţia pronunţată în Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012 a fost una de respingere ca inadmisibilă, pentru a ajunge la această soluţie, Curtea a întreprins o analiză minuţioasă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 în ansamblul său, precum şi asupra textelor contestate efectiv, respectiv art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 în forma sa nemodificată, reţinând în esenţă următoarele:

1.Subiecţii obligaţi la plata taxei de clawback sunt circumscrişi în sfera deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor, care pot fi atât producătorii de medicamente (români sau străini), cât şi comercianţii de medicamente (români sau străini), dar numai pentru medicamentele comercializate care se plătesc din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, neavând relevanţă dacă medicamentele comercializate sunt incluse în programele naţionale de sănătate ori folosite în tratamentul ambulatoriu prin farmaciile cu circuit deschis, potrivit art. 1 din ordonanţa de urgenţă.

2.În ce priveşte individualizarea concretă a medicamentelor comercializate pentru care se datorează taxa, Curtea a reţinut, potrivit art. 4 alin. (1) şi (2) din ordonanţa de urgenţă, că acestea figurează în lista pe care deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă sunt obligaţi să o depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prevederilor ordonanţei de urgenţă.

3.În ce priveşte întinderea şi modul de calcul al taxei, Curtea a reţinut că aceasta este datorată trimestrial şi se raportează la consumul de medicamente comercializate aferent vânzărilor fiecărui plătitor prin aplicarea unui procent "p" asupra acestora, potrivit art. 3 din ordonanţa de urgenţă.

4.Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 şi, în mod special, ale art. 1 şi 3 criticate în speţa respectivă vizau probleme ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii la cauzele deduse judecăţii, aspect ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, iar excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă ca inadmisibilă.

5.Dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, în forma sa iniţială, aplicabile în anul 2011, nu prevedeau expressis verbis că în baza de calcul asupra căreia se aplică procentul "p" se include şi taxa pe valoarea adăugată, însă, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 ce completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, respectiv prin introducerea art. 3^1, s-a prevăzut în mod expres că formula de calcul include şi taxa pe valoarea adăugată.

Prin urmare, în cazul notificărilor transmise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate întemeiate pe dispoziţiile art. 3, şi nu pe art. 3^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, numai instanţele de judecată aveau competenţa legală să facă interpretarea şi aplicarea legii şi să stabilească în ce măsură, potrivit dispoziţiilor art. 3 din ordonanţa de urgenţă, procentul "p" urmează a fi aplicat şi asupra taxei pe valoarea adăugată.

III. Ulterior, prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 20 februarie 2013, Curtea, fiind sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3^1, a declarat neconstituţională sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată", chiar dacă prin art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, anterioară pronunţării acestei decizii, s-a prevăzut cu claritate că procentul "p" nu se mai aplică şi asupra taxei pe valoarea adăugată.

Analizând evoluţia prevederilor legale ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, Curtea constată că iniţial nu era prevăzut că procentul "p" se aplică şi asupra taxei pe valoarea adăugată; ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 s-a prevăzut că "începând cu trimestrul I al anului 2012 contribuţia trimestrială, [...] se calculează astfel: [...], iar "prin valoarea vânzărilor [...] se înţelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, care include şi taxa pe valoarea adăugată", pentru ca apoi, potrivit ultimei completări apărute prin Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012, să fie clarificată această problemă, în sensul că în valoarea vânzărilor asupra căreia se aplică procentul "p" nu se include şi taxa pe valoarea adăugată, respectiv că "începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuţiei trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 [...], unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată (...)".

În tot acest interval, instanţele de judecată erau chemate să facă aplicarea prevederilor legale potrivit principiului tempus regit actum.

Cum, potrivit jurisprudenţei sale constante, forţa obligatorie ce însoţeşte dispozitivul se aplică şi considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale, instanţele judecătoreşti urmează să aplice prevederile legale potrivit deciziilor Curţii Constituţionale, în sensul că baza de calcul a taxei clawback nu conţine şi taxa pe valoarea adăugată.

IV. Distinct de cele constatate în jurisprudenţa anterioară a instanţei de contencios constituţional, în ceea ce priveşte critica autoarei prezentei excepţii de neconstituţionalitate în sensul că s-ar crea o "discriminare pe verticală", dat fiind că la această taxă nu sunt ţinuţi şi agenţii economici care intervin în lanţul de distribuţie a medicamentelor, această critică nu poate fi reţinută, întrucât, pe de o parte, distribuitorii şi farmaciile nu sunt beneficiari ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, ci simpli prestatori de servicii pentru care sunt îndreptăţiţi la încasarea unui tarif, iar, pe de altă parte, aceştia sunt supuşi sistemului fiscal general, respectiv plata taxei pe valoarea adăugată sau impozitul pe profit.

Totodată, în ceea ce priveşte pretinsa discriminare între agenţii economici implicaţi în comercializarea medicamentelor, respectiv deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă şi ceilalţi agenţi economici din lanţul de distribuţie, cum ar fi distribuitorii, farmaciile sau spitalele private, Curtea observă că această critică tinde spre modificarea şi completarea prevederilor legale existente, în sensul că plata contribuţiei clawback să cadă şi în sarcina altor agenţi economici din lanţul de distribuţie a medicamentelor.

Or, pe de o parte, taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituţie, în virtutea cărora "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Aşadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituţiilor şi/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare.

Ca atare, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească plătitorii taxelor parafiscale, în speţă ai taxei de clawback, respectiv "agenţii economici" care sunt vizaţi în mod expres de reglementările Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011.

Pe de altă parte, Curtea observă că prevederile criticate au fost edictate în virtutea prevederilor art. 61 din Constituţie, potrivit cărora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării", coroborate cu cele ale art. 115 referitoare la delegarea legislativă, astfel încât modificarea, completarea ori abrogarea normelor juridice constituie atribuţii exclusive ale acestuia. Ca atare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", critica de neconstituţionalitate din această perspectivă urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

V. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate vizează, pe de o parte, probleme ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii la cauza dedusă judecăţii, iar, pe de altă parte, completarea prevederilor legale, aspecte ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.

Având în vedere cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 şi art. 3^1 alin. (1)-(5) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 şi art. 3^1 alin. (1)-(5) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Labormed Pharma" - S.A. cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 9.219/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu