Decizie nr. 327 din 30 aprilie 2015

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Daniel Pintilie şi Gabriela Elena Vlad în Dosarul nr. 39.885/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.291D/2014.

2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepţiei, domnul avocat Mugur Jak Caracaş din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţilor prezente, care susţine că dispoziţiile legale criticate instituie un tratament discriminatoriu prin punerea pe poziţie de egalitate a persoanei fizice cu persoana juridică. Având în vedere regimul fiscal diferit aplicabil celor două categorii de persoane şi, implicit, cheltuielile efectuate cu obţinerea sumelor de bani utilizate pentru plata unui imobil care nu a fost predat niciodată din cauza intrării în faliment a dezvoltatorului imobiliar, introducerea în aceeaşi categorie a creditorilor chirografari, fără a se face o diferenţiere care ţine de circumstanţe reale şi obiective date tocmai de regimul fiscal amintit, este discriminatorie. În concluzie, se solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

4.În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că criteriul invocat de autorii excepţiei nu poate fi luat în considerare, având în vedere că atât persoanele fizice, cât şi cele juridice au calitatea de creditori, fără a avea relevanţă modul de constituire a sumelor de bani care au ajuns la debitor în cadrul unor raporturi contractuale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 24 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 39.885/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost invocată de Daniel Pintilie şi Gabriela Elena Vlad într-un dosar având ca obiect procedura insolvenţei.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că problema de neconstituţionalitate se naşte tocmai prin punerea pe poziţie de egalitate de tratament de către legea insolvenţei a creditorilor chirografari persoane fizice cu creditorii chirografari persoane juridice, în condiţiile în care tratamentul fiscal, dar şi contabil al veniturilor acestor entităţi este profund diferit.

7.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa a apreciat că "aceste dispoziţii nu contravin prevederilor constituţionale, având în vedere caracterul special al procedurii, precum şi faptul că creditorii (persoane fizice şi persoane juridice) nu se găsesc pe poziţii de egalitate sau în condiţii identice, astfel că şi regimul juridic aplicat trebuie să fie diferenţiat, fără ca aceasta să constituie un tratament discriminatoriu". Astfel, în faza procedurală a lichidării averii debitoarei, se urmăreşte, în principal, protejarea intereselor creditorilor prin acoperirea unei cât mai însemnate părţi din creanţe; iar preferinţa reglementată de lege în art. 123 este destinată să ocrotească drepturile titularilor de creanţe în funcţie de natura juridică a acestora, ordonarea categoriilor de creanţe realizându-se în considerarea unor criterii obiective şi rezonabile, întemeiate pe argumente de protecţie socială sau raţiuni social-economice, ce nu constituie o încălcare a principiului nediscriminării reglementat prin art. 16 alin. (1) din Constituţia României.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 123 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii care au următorul cuprins: "Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: [...] 8. alte creanţe chirografare;".

12.Curtea observă că Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei a fost abrogată prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Având în vedere, însă, considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi dispoziţiile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora "Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date", Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate din Legea nr. 85/2006, având în vedere că ele continuă să îşi producă efectele în cauza de faţă.

13.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul egalităţii în faţa legii, fără a menţiona expres art. 16 din Constituţie. Cu toate acestea, având în vedere că autorii excepţiei de neconstituţionalitate au menţionat principiul constituţional pretins încălcat, textul de referinţă invocat fiind suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei critici de neconstituţionalitate, Curtea va analiza excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

14.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate pornesc de la o premisă eronată, şi anume împrejurarea că creditorii chirografari persoane fizice se află într-o situaţie juridică diferită faţă de creditorii chirografari persoane juridice. Criteriile folosite în argumentarea diferenţei de situaţii juridice constau în fiscalizarea diferită a sumelor de bani care au fost transferate debitoarei, în urma relaţiilor contractuale, în favoarea persoanei juridice (de exemplu, prin posibilitatea deducerii T.V.A.), precum şi în costurile diferite pentru obţinerea acestor sume, care sunt mai mari pentru persoana fizică. Având în vedere aceste argumente, se ajunge la concluzia că persoana fizică trebuie să fie tratată diferit, mai favorabil, ţinând cont de costurile sale mai mari.

15.Curtea reţine, însă, că art. 123 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei se referă la creditorii chirografari, fără a face distincţie între persoanele fizice şi juridice, iar soluţia legislativă apare ca fiind justificată, în mod obiectiv şi rezonabil, calitatea lor fiind de creditori, cu acest rang specific al creanţei, cu alte cuvinte, de persoane care au de încasat o sumă de bani de la debitor, datoria nefiind asigurată prin garanţii reale sau personale, ci numai prin dreptul de gaj general asupra patrimoniului debitorului.

16.Argumentele invocate de autorii excepţiei nu sunt întemeiate, ei subliniind diferenţe de regim fiscal care nu interesează situaţia specifică prevăzută de prevederile legale privind materia insolvenţei. Curtea constată că criteriile folosite de legiuitor în edictarea dispoziţiilor legale criticate sunt obiective şi rezonabile fiind destinate să ocrotească drepturile titularilor de creanţe în funcţie de natura juridică a acestora, şi nu în funcţie de modul de constituire a sumelor de bani datorate, numai natura juridică a creanţelor având relevanţă în cadrul acestei proceduri speciale.

17.În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie privind principiul egalităţii în drepturi, având în vedere că atât persoanele fizice, cât şi persoanele juridice vizate de ipoteza textului de lege criticat se află în aceeaşi situaţie juridică, astfel că tratamentul juridic nu poate fi decât identic. În acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, este incontestabil că acest principiu presupune eo ipso că la aceleaşi situaţii juridice tratamentul aplicat nu poate fi decât identic (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, şi Decizia nr. 89 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003).

18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniel Pintilie şi Gabriela Elena Vlad în Dosarul nr. 39.885/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 123 pct. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 30 aprilie 2015.

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Fabian Niculae