Decizie nr. 599 din 14 aprilie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 129 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa" Iaşi în Dosarul nr. 8.788/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă.

La apelul nominal răspund, pentru autorul excepţiei, avocaţii V.V. Secrieriu şi Roxana Ruja, cu delegaţie la dosar. Totodată, răspunde, personal, partea Carol Stanciu.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorii autorului excepţiei, V.V. Secrieriu şi Roxana Ruja, solicită admiterea acesteia, reiterând motivele cuprinse în notele scrise pe care le-au depus la dosar şi pe care Curtea le-a avut în vedere la soluţionarea cauzei.

Partea Carol Stanciu solicită respingerea excepţiei pentru motivele cuprinse în concluziile scrise aflate la dosarul cauzei. De asemenea, face referire la Decizia nr. 654/2007, prin care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Medicale, reţinând că textul criticat nu instituie privilegii sau discriminări.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că personalul didactic universitar, a cărui activitate profesională se desfăşoară pe baza unui contract individual de muncă, se află într-o situaţie diferită de cea a altor categorii socioprofesionale, de exemplu cele care exercită anumite atribuţii legate de o funcţie publică sau titlu ştiinţific, cum este cazul parlamentarilor, respectiv academicienilor, astfel încât sub acest aspect nu poate fi reţinută încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.788/99/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 129 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Excepţia a fost ridicată de Universitatea de Medicină şi Farmacie Gr. T. Popa" Iaşi într-un litigiu de muncă având ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei de pensionare a părţii Carol Stanciu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat reglementează, în mod obligatoriu, o primă prelungire în activitate până la vârsta de 70 de ani a profesorilor universitari academicieni, spre deosebire de profesorii universitari care nu sunt academicieni şi care trebuie să solicite senatului universitar menţinerea în activitate, începând cu vârsta de 65 de ani. Prin urmare, consideră că statutul de academician conferă un avantaj, sub acest aspect, membrilor academiilor ştiinţifice. Totodată, susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, în sensul că restrânge exerciţiul unor drepturi şi libertăţi ale angajatorului, care, fără a mai putea analiza "prestigiul profesional" al persoanei pensionate, fără a mai putea cuantifica "competenţa deosebită" şi devotamentul salariatului faţă de instituţia în care îşi desfăşoară activitatea, are impus un criteriu de prelungire care nu satisface criteriile legale de menţinere în activitate. De asemenea, invocă şi încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (2) privind caracterul unitar, imparţial şi egal al justiţiei.

Tribunalul Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă consideră că prevederile de lege nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi ale art. 124 alin. (2), deoarece acestea reglementează unele drepturi ale membrilor Academiei Române sau ai academiilor de ştiinţe organizate pe domenii ştiinţifice, avându-se în vedere calitatea pe care aceştia au dobândit-o.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 129 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 sunt constituţionale. În acest sens, arată că principiul egalităţii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât situaţia juridică a anumitor categorii de persoane justifică aplicarea unui regim juridic diferit. Arată că limitarea exercitării profesiei de cadru didactic universitar până la împlinirea unei anumite vârste şi menţinerea în activitate peste această vârstă, cu acordul instituţiei, este justificată prin natura specifică a domeniului de activitate, respectiv învăţământul.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 129 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.158 din 16 iulie 1997. Alin. (3) al art. 129 a fost introdus prin articolul unic din Legea nr. 481/2006 pentru completarea art. 129 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 22 decembrie 2006.

Textul de lege criticat are următorul conţinut: "(3) Profesorii universitari, membri ai Academiei Române sau ai academiilor de ştiinţe organizate pe domenii ştiinţifice, înfiinţate prin lege, pot rămâne în activitate ca titulari, ceea ce înseamnă cu normă întreagă în învăţământ, până la vârsta de 70 de ani. Peste această vârstă pot fi menţinuţi în activitate numai cu acordul instituţiei în care lucrează, prin prelungiri anuale."

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei. Totodată, consideră că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării.

Examinând excepţia, Curtea reţine că textul de lege criticat reglementează o prelungire ope legis a raporturilor de muncă cu angajatorul, pentru profesorii universitari membri ai Academiei Române sau ai academiilor de ştiinţe organizate pe domenii ştiinţifice, înfiinţate prin lege, până la vârsta de 70 de ani. Peste această vârstă urmează a fi menţinuţi în activitate, la cerere, numai cu acordul instituţiei de învăţământ superior în care lucrează, prin prelungiri anuale.

Curtea constată că prin Decizia nr. 444 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005, a analizat constituţionalitatea prevederilor art. 129 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 128/1997 raportate la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, în ceea ce priveşte criteriul vârstei pentru menţinerea în activitate a profesorilor universitari şi a conferenţiarilor universitari cu titlu ştiinţific de doctor. Astfel, Curtea a reţinut că vârsta nu se regăseşte printre criteriile discriminatorii, prin care se încalcă egalitatea între cetăţeni, enumerate în dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Constituţie, aceasta având în speţă doar natura unei condiţii legale pentru exercitarea unei profesii, aplicabilă, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, respectiv acelora care se încadrează în ipoteza prevăzută de norma juridică.

Analizând motivele de neconstituţionalitate invocate în prezenta cauză, Curtea constată însă că normele legale criticate operează o distincţie între profesorii universitari şi conferenţiarii universitari cu titlu ştiinţific de doctor, pe de o parte, şi profesorii universitari, membri ai Academiei Române sau ai academiilor de ştiinţe organizate pe domenii ştiinţifice, înfiinţate prin lege, pe de altă parte, în ceea ce priveşte menţinerea în funcţia didactică drept titulari. Astfel, aceştia din urmă beneficiază de o prelungire de drept a raporturilor de muncă cu angajatorul până la vârsta de 70 de ani, în vreme ce profesorii universitari şi conferenţiarii universitari cu titlu ştiinţific de doctor pot fi menţinuţi ca titulari în funcţia didactică, pentru aceeaşi limită de vârstă, numai la cerere şi cu acordul consiliului facultăţii şi aprobarea anuală a senatului universitar.

În aceste condiţii, Curtea constată că textul de lege criticat aduce atingere prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.

În acest sens, Curtea reţine ceea ce a stabilit în mod constant în jurisprudenţa sa, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Marckx împotriva Belgiei, 1979), respectiv faptul că "violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite". În cauză, instituirea unui tratament juridic distinct între profesorii universitari, indiferent de titlul unora dintre ei, nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă. Atât membrii Academiei Române sau ai academiilor de ştiinţe organizate pe domenii ştiinţifice înfiinţate prin lege, cât şi profesorii universitari şi conferenţiarii universitari cu titlu ştiinţific de doctor se află în aceeaşi situaţie juridică în privinţa activităţii lor didactice.

Chiar şi sub aspectul menţinerii în activitate a profesorilor universitari peste vârsta de 65 de ani, potrivit art. 129 alin. (2) din lege, statutul lor juridic trebuie să fie acelaşi, în caz contrar fiind încălcate dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ambele categorii având statutul juridic de cadre didactice universitare.

Curtea constată că, deşi instituirea unor condiţii pentru menţinerea în activitate reprezintă opţiunea legiuitorului, astfel de condiţii nu pot fi impuse cu scopul de a discrimina persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, fără a exista vreo justificare raţională şi obiectivă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 129 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Universitatea de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa" Iaşi în Dosarul nr. 8.788/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă, litigii de muncă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu

OPINIE SEPARATĂ

În dezacord cu soluţia adoptată cu votul majorităţii membrilor Curţii, opinăm că dispoziţiile art. 129 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic sunt constituţionale şi, pe cale de consecinţă, excepţia trebuia respinsă pentru considerentele pe care le vom expune în continuare.

În art. 129 din Legea nr. 128/1997, legiuitorul a limitat exercitarea profesiei de cadru didactic universitar până la împlinirea unei anumite vârste. Astfel, în alin. (1) se arată că profesorii universitari şi conferenţiarii universitari cu titlul ştiinţific de doctor pot rămâne în activitate până la vârsta de 65 de ani. În alin. (3) al aceluiaşi articol, care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, se precizează că profesorii universitari, membri ai Academiei Române sau ai academiilor de ştiinţe organizate pe domenii ştiinţifice, înfiinţate prin lege, pot rămâne în activitate ca titulari până la vârsta de 70 de ani.

În cuprinsul expunerii de motive la acest din urmă text se arată că "profesorii universitari, membri ai Academiei Române ori ai academiilor de ramură (Academia de Ştiinţe Medicale, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice), organizate conform legii, sunt, de regulă, organizatori de şcoli de învăţământ şi ştiinţă, conducători de programe de cercetare ştiinţifică şi de doctorat, ceea ce face necesară prezenţa activă în universitate şi după vârsta de 65 de ani".

Considerăm că deosebirea de tratament între cele două alineate ale art. 129 este justificată prin statutul ştiinţific deosebit al titularilor în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv între profesorii universitari şi conferenţiarii universitari cu titlu ştiinţific de doctor, pe de o parte, şi profesorii universitari, membri ai Academiei Române sau ai academiilor de ştiinţe organizate pe domenii ştiinţifice, înfiinţate prin lege - Academia de Ştiinţe Medicale, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice -, pe de altă parte.

Textul de lege criticat nu aduce atingere dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. În jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a statuat constant că principiul egalităţii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât la situaţii juridice diferite se justifică aplicarea unui regim juridic diferit. Aşa cum se reţine şi în decizia de faţă, Curtea, prin Decizia nr. 444 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005, examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 128/1997, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, a statuat că, în ce priveşte criteriul vârstei, acesta nu se regăseşte printre criteriile discriminatorii, prin care se încalcă egalitatea între cetăţeni, enumerate în dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Constituţie, acesta având în speţă doar natura unei condiţii legale pentru exercitarea unei profesii, aplicabilă în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice, respectiv acelora care se încadrează în ipoteza prevăzută de norma juridică.

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 654 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 24 august 2007, Curtea a constatat că este neîntemeiată susţinerea referitoare la neconstituţionalitatea art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Medicale. Textul prevede menţinerea în activitate sau în funcţii de conducere a membrilor titulari şi corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe Medicale până la vârsta de 70 de ani, fără ca prin aceasta să se instituie privilegii sau discriminări.

În sensul celor arătate în opinie au fost şi concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale de către Avocatul Poporului cu Adresa nr. 1.967 din 5 martie 2009.

Judecător,

Acsinte Gaspar

Judecător,

Nicolae Cochinescu