Decizie nr. 332 din 3 aprilie 2007

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 4 și art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de E. E. în Dosarul nr. 372/2005 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate sunt o concretizare la nivelul legii a art. 24 din Constituție. În acest mod, inculpatul beneficiază de serviciile unui avocat și, totodată, este sancționat comportamentul abuziv al avocatului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 372/2005, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 4 și art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de E. E. într-o cauză penală în care acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

În motivarea excepției autorul acesteia apreciază, în esență, că textele criticate încalcă dreptul fundamental al unei persoane supuse rigorilor procesului penal de a-și alege singură avocatul și de a nu fi de acord cu substituirea acestuia de către un alt avocat desemnat de avocatul ales, fără consimțământul său, sau de către unul desemnat din oficiu. Se mai arată că, în acest mod, se ajunge la încălcarea caracterului intuitu personae al contractului de asistență judiciară.

Judecătoria Sfântu Gheorghe apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În susținerea acestei opinii se arată că avocatul numit din oficiu sau cel ales au aceleași drepturi și obligații în cadrul procesului, iar faptul că avocatul ales este înlocuit din dispoziția instanței de judecată nu este o sancțiune, ci o măsură de a continua judecarea cauzei. Se mai arată că textul constituțional al art. 24 asigură părții posibilitatea de a avea un avocat pe tot parcursul procesului.

Totodată, se consideră că art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală asigură sancționarea avocatului care nu se prezintă într-o cauză în care asistența juridică este obligatorie, în condițiile în care nu a asigurat substituirea, ceea ce este o măsură de natură a preîntâmpina tergiversarea soluționării cauzei.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se susține că, în realitate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 171 alin. 4^1 și art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală. Se arată că dispozițiile art. 171 alin. 4^1 din Codul de procedură penală nu dau dreptul instanței de a înlocui în mod arbitrar avocatul ales, asigură posibilitatea exercitării dreptului la apărare prin numirea unui apărător din oficiu și constituie o garanție a exercitării efective a acestui drept. Aceste dispoziții legale au un rol de protecție pentru învinuit sau inculpat și nu există niciun impediment legal ca acesta să fie în continuare asistat de către avocatul ales sau să își aleagă un alt avocat, delegația apărătorului numit producându-și efectele doar atâta vreme cât cel numit nu se prezintă. Se mai apreciază că art. 171 alin. 4^1 din Codul de procedură penală face aplicarea principiului celerității în desfășurarea procesului penal.

În ceea ce privește dispozițiile art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, Guvernul apreciază că acestea sunt constituționale, neexistând nicio dispoziție constituțională care să interzică sancționarea apărătorului numit sau ales din oficiu, în cazul în care acesta nu își îndeplinește obligațiile legale.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că dispozițiile legale criticate constituie veritabile garanții ale dreptului la apărare, ceea ce antrenează obligația organelor judiciare de a respecta și de a asigura exercitarea acestui drept în mod efectiv.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 171 alin. 4 și art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală. Curtea reține că, în realitate, astfel cum rezultă din actele dosarului, autorul excepției critică dispozițiile art. 171 alin. 4^1 teza a doua și art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

–Art. 171 alin. 4^1 teza a doua: "În cursul judecății, după începerea dezbaterilor, când asistența juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales lipsește, nejustificat, la termenul de judecată și nu asigură substituirea, instanța ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării.";

–Art. 198 alin. 3: "Lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu fără a asigura substituirea, în condițiile legii, ori înlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apărarea se sancționează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei."

Textul constituțional invocat în susținerea excepției este cel al art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Dispozițiile art. 171 alin. 4^1 teza a doua din Codul de procedură penală prevăd dreptul instanței de judecată, în cazul în care asistența juridică este obligatorie, de a lua măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să înlocuiască apărătorul ales, atunci când acesta lipsește nejustificat la termenul de judecată și nu asigură substituirea. Curtea constată că textul legal criticat nu prevede dreptul arbitrar al instanței de judecată de a proceda la înlocuirea apărătorului ales, ci, din contră, protejează inculpatul de lipsa de diligență a apărătorului său ales. Curtea observă că delegația apărătorului desemnat din oficiu încetează în momentul în care apărătorul ales se prezintă la termenul de judecată sau asigură substituirea sa cu un alt apărător.

Curtea reține că înlocuirea avocatului ales prin dispoziția instanței, în ipoteza prevăzută de textul de lege criticat, este o măsură de natură a asigura continuarea judecării cauzei, cu respectarea art. 171 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală. Totodată, această măsură procesuală asigură desfășurarea cu celeritate a procesului penal. Curtea reține că, în cazurile în care asistența juridică este obligatorie, dacă avocatul ales nu se prezintă în mod nejustificat la judecarea litigiului, s-ar putea ajunge la situația ca printr-un comportament abuziv să se tergiverseze soluționarea cauzei. În consecință, nu se poate reține că textul criticat încalcă dreptul fundamental al unei persoane supuse rigorilor procesului penal de a-și alege singură apărătorul, acest drept al său subzistând pe tot parcursul procesului.

Dispoziția legală criticată este în concordanță cu textul constituțional al art. 24 alin. (2), potrivit căruia, "în tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Este evident că textul constituțional prevede atât dreptul părții de a-și alege avocatul, cât și posibilitatea numirii unui avocat din oficiu în cazurile prevăzute de lege. În consecință, Curtea reține că dreptul instanței de judecată de a numi un apărător din oficiu în condițiile art. 171 alin. 4^1 din Codul de procedură penală reprezintă o aplicare la nivelul legii a dispozițiilor art. 24 din Constituție.

În ceea ce privește dispozițiile art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că și acestea sunt constituționale, neîngrădind cu nimic dreptul constituțional la apărare. Textul în cauză sancționează comportamentul abuziv al apărătorului ales și nu vatămă în niciun mod persoana care beneficiază de asistența sa judiciară.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 4^1 și art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de E. E. în Dosarul nr. 372/2005 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2007.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly