Decizie nr. 585 din 13 septembrie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Şofronea.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Crîşmaru în Dosarul nr. 3.932/101/2015 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.228D/2015 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curţii că autoarea excepţiei a transmis la dosarul cauzei decizia de concediere emisă de Societatea P.E.E.H. Hidroelectrica - S.A. Bucureşti.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii, iar pentru situaţii juridice diferite legiuitorul poate stabili reguli procedurale diferite.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Sentinţa nr. 5 din 26 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.932/101/2015, Tribunalul Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Crîşmaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire a unei sentinţe civile.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006 invocată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind din Bucureşti în numele unor membri de sindicat, sindicat din care a făcut parte şi autoarea excepţiei. Aceasta susţine că, după constatarea neconstituţionalităţii articolului care a stat la baza concedierii sale, îi este îngrădit dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, întrucât nu poate exercita calea revizuirii dacă nu a invocat excepţia în dosarul fondului. Arată că, de vreme ce dispoziţiile Constituţiei se răsfrâng în mod egal asupra tuturor cetăţenilor, şi dispoziţiile declarate neconstituţionale trebuie să se răsfrângă în aceeaşi măsură asupra tuturor cetăţenilor şi trebuie aplicate în mod unitar, fără a fi impuse condiţii cu privire la exercitarea unei anumite apărări prin formularea excepţiei de neconstituţionalitate. Mai arată că fundamentul pentru care o dispoziţie este declarată neconstituţională este tocmai acela că încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, iar efectele acesteia nu trebuie să se adreseze doar unei anumite categorii de persoane, în speţă doar celor care au invocat anterior excepţia, în exercitarea unor căi de atac extraordinare, aşa cum este cazul de faţă.

6.Tribunalul Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că textul de lege criticat este constituţional, asigurând securitatea raporturilor juridice.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în esenţă, că nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea accesului liber la justiţie, întrucât acesta nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, şi nici cea privind nesocotirea principiului egalităţii în drepturi, de vreme ce părţile se află în situaţii juridice diferite determinate de modul în care a fost soluţionat recursul.

9.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate nu aduc atingere principiului egalităţii în drepturi, fiind aplicabile tuturor celor aflaţi în ipoteza normei. Arată, totodată, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii diferite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii".

13.În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.

14.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată într-o cauză al cărei obiect îl constituie cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă a unei sentinţe civile prin care a fost respinsă contestaţia autoarei excepţiei împotriva deciziei de concediere emise de Societatea P.E.E.H. Hidroelectrica - S.A. Bucureşti - S.H. "Porţile de Fier". Motivarea cererii de revizuire s-a fundamentat pe faptul că, prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor de lege care au stat la baza deciziei de concediere a autoarei excepţiei, respectiv art. 86 alin. (6) teza întâi din Legea nr. 85/2006. Excepţia de neconstituţionalitate soluţionată prin acea decizie a fost ridicată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind din Bucureşti în numele unor membri de sindicat, sindicat din care a făcut parte şi revizuienta - autoare a excepţiei, potrivit susţinerilor sale. Intimata Societatea Hidroelectrica din Bucureşti s-a apărat arătând că revizuienta nu a ridicat în propria cauză excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor a căror neconstituţionalitate a fost constatată de Curtea Constituţională prin decizia menţionată.

15.Prin Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul" din cuprinsul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituţională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul acestora. Prin decizia menţionată, Curtea a reţinut (paragraful 33), în esenţă, că impunerea evocării fondului ca o condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire a respectivei hotărâri judecătoreşti încalcă art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi accesul liber la justiţie al cetăţenilor, garantat de art. 21 din Legea fundamentală. Prin respingerea ca inadmisibilă a unei cereri de revizuire întemeiate pe prevederile pct. 11 al alin. (1) al art. 509 din Codul de procedură civilă, pe motiv că hotărârea a cărei revizuire se cere nu antamează fondul, este lipsit de eficienţă însuşi controlul de constituţionalitate, întrucât părţile se află în imposibilitatea de a beneficia de efectele deciziei Curţii - deci ale controlului de constituţionalitate pe care ele l-au declanşat -, ceea ce reprezintă o veritabilă sancţiune aplicabilă acestora. În plus, aceasta echivalează cu o limitare nepermisă a exercitării unei căi de atac.

16.În cauza de faţă, criticile vizează o problematică diferită faţă de cea cu privire la care s-a pronunţat Curtea Constituţională prin decizia de admitere mai sus menţionată. Astfel, dacă prin Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, Curtea a admis excepţia în măsura în care erau excluse de la calea de atac a revizuirii acele hotărâri care nu antamau fondul pricinii, vizând, aşadar, doar aspecte de procedură, în cauza de faţă, autoarea excepţiei critică faptul că prevederile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă permit doar persoanelor care au invocat o excepţie de neconstituţionalitate care a fost admisă de Curtea Constituţională să solicite revizuirea, după rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în cauza în care a fost ridicată acea excepţie.

17.Prin urmare, întrucât critica are în vedere un alt aspect decât cel asupra căruia Curtea deja s-a pronunţat, textul nefiind constatat ca neconstituţional în integralitatea sa, ci doar în ce priveşte condiţia de admisibilitate a cererii de revizuire a hotărârii judecătoreşti după cum în aceasta a fost sau nu evocat fondul pricinii, rezultă că nu este aplicabil cazul de inadmisibilitate prevăzut de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. În consecinţă, Curtea va examina conformitatea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă cu Legea fundamentală din perspectiva învederată de autoarea excepţiei, referitoare la excluderea implicită de la posibilitatea de a promova calea de atac a revizuirii a persoanelor care au fost părţi în procese în care nu a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a unui text a cărui contrarietate cu prevederi ale Constituţiei a fost constatată după rămânerea definitivă a hotărârii a cărei revizuire se doreşte.

18.Faţă de critica formulată, Curtea reţine că acest motiv de revizuire a fost introdus prin Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. Întrucât prin acest act normativ a fost abrogat art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 care prevedea obligativitatea suspendării judecării cauzei în situaţia invocării excepţiei de neconstituţionalitate, pentru a contracara posibilele consecinţe injuste ale soluţionării cauzei aflate pe rolul instanţelor ordinare mai înainte ca instanţa de contencios constituţional să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată, a fost introdus, prin art. II pct. 1 şi art. III pct. 2 din legea menţionată, un nou motiv de revizuire, atât în materie civilă - art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865, cât şi în materie penală - art. 408^2 din Codul de procedură penală din 1968. Aşadar, revizuirea întemeiată pe acest motiv a fost reglementată ca un remediu procesual pentru nesuspendarea soluţionării cauzei, rezultată din abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, remediu aplicabil doar în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate şi în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

19.Cu privire la aceste prevederi care au instituit noul motiv de revizuire, Curtea Constituţională a apreciat, prin Decizia nr. 636 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 august 2012, că nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, pentru că persoanele care au invocat excepţia de neconstituţionalitate şi cele care nu au întreprins acest demers procesual se află în situaţii juridice diferite, Curtea remarcând diferenţa obiectivă dintre părţile dintr-un proces care înţeleg să îşi valorifice dreptul constituţional şi legal de a contesta constituţionalitatea prevederilor legale care le sunt aplicabile şi cele care nu manifestă o astfel de diligenţă.

20.Tot astfel, şi prin Decizia nr. 48 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014, Curtea a constatat conformitatea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă analizat prin prisma unor critici similare celor formulate şi în cauza de faţă, în sensul că liberul acces la justiţie ar fi încălcat prin recunoaşterea dreptului de a se adresa instanţei de judecată cu o cerere de revizuire doar persoanelor în a căror cauză s-a invocat şi s-a admis excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât doar aceste persoane îşi pot apăra drepturile şi interesele legitime deduse judecăţii, deşi decizia de admitere a unei astfel de excepţii pronunţată de Curtea Constituţională produce efecte erga omnes.

21.Constituţionalitatea textului de lege criticat din perspectiva vizată de autoarea prezentei excepţii este susţinută şi de raţionamentul pe care Curtea l-a dezvoltat în Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, prin care a constatat că este neconstituţională soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Prin decizia menţionată, Curtea s-a pronunţat cu privire la dispoziţiile din Codul de procedură penală potrivit cărora revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

22.Aşadar, Curtea a constatat, în materie procedural penală, că este neconstituţională soluţia legislativă cuprinsă în textul analizat, care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Această concluzie a Curţii Constituţionale, formulată prin intermediul unei decizii de admitere care este definitivă şi general obligatorie, având efecte erga omnes, îşi găseşte pe deplin aplicabilitatea şi în situaţia revizuirii introduse în conformitate cu normele procedurale civile.

23.Raţionamentul Curţii care a condus la pronunţarea deciziei menţionate susţine constituţionalitatea soluţiei legislative cuprinse în Codul de procedură civilă, diferită de cea a cărei neconstituţionalitate a fost sancţionată prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016. Deosebirea esenţială constă chiar în faptul că, în materie civilă, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea ca revizuirea să fie introdusă în cazul oricărei hotărâri definitive, indiferent de data la care aceasta a devenit definitivă şi indiferent dacă în cursul soluţionării litigiului a fost sau nu ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, aşa cum se întâmpla în materie penală anterior pronunţării deciziei de constatare a neconstituţionalităţii unei asemenea soluţii legislative.

24.Cu alte cuvinte, nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate formulată de autoarea prezentei excepţii, argumentele în sprijinul conformităţii prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă cu dispoziţiile art. 16 şi art. 21 din Legea fundamentală înscriindu-se chiar în logica subliniată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016. Astfel, prin decizia de admitere citată, Curtea a observat că art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală se îndepărta de soluţia legislativă cuprinsă în Codul de procedură penală din 1968, modificat prin Legea nr. 177/2010, care viza doar procesele în care fusese invocată excepţia de neconstituţionalitate admisă după rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate. Curtea a constatat că, în noua redactare, legiuitorul a făcut aplicabilă procedura revizuirii în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate tuturor cauzelor definitiv judecate, asimilând efectul deciziei de admitere a Curţii Constituţionale din materie penală cu cele ale unei legi penale mai favorabile. Or, Curtea a reţinut (Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, paragraful 33) că o decizie de constatare a neconstituţionalităţii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justiţiabili care a invocat excepţia de neconstituţionalitate în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

25.În plus, astfel cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătoreşti definitive care au fost pronunţate în cauze în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curţii de admitere şi a fost, în consecinţă, respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). În schimb, cauzele soluţionate definitiv şi în care nu a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate nu pot face obiectul revizuirii, operând principiul autorităţii lucrului judecat.

26.Aşadar, instanţa de contencios constituţional a statuat în sensul că o decizie prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate profită, în exercitarea căii de atac a revizuirii, persoanelor care au invocat excepţia de neconstituţionalitate în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv (Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, paragraful 22). În acest fel, Curtea a dat eficacitate prevederilor constituţionale care garantează dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

27.Persoanele care au fost părţi în procese soluţionate prin hotărâri definitive pronunţate în temeiul unor texte de lege care au fost constatate ca neconstituţionale printr-o decizie ulterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, dar care nu au ridicat o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la acele texte, nu se pot prevala de calea de atac a revizuirii întemeiată pe un asemenea motiv. Raţiunea pentru care legiuitorul a optat pentru această soluţie este justificată de necesitatea respectării autorităţii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în procese desfăşurate în conformitate cu regulile de procedură specifice, în cursul judecării cărora părţile au avut posibilitatea legală de a beneficia de toate mijloacele de apărare pe care legea le pune la dispoziţie. Depinde de conduita procesuală a fiecărei părţi să invoce sau nu unele sau altele dintre mijloacele procesuale pe care legea le reglementează şi care sunt apte şi adecvate spre a fi utilizate în funcţie de situaţia procesuală şi de parcursul procesual al cauzei. Aşadar, neinvocarea excepţiei de neconstituţionalitate, deşi era susceptibilă de a fi ridicată, conduce la imposibilitatea de a solicita revizuirea ca urmare a admiterii acesteia într-o altă cauză, fără ca astfel să se aducă atingere dreptului la un proces echitabil, aşa cum pretinde autoarea excepţiei.

28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Crîşmaru în Dosarul nr. 3.932/101/2015 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 13 septembrie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu