Decizie nr. 1.328 din 19 octombrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 din Codul familiei, excepţie ridicată de Florin Oancea în Dosarul nr. 1.822/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.

La apelul nominal se prezintă, personal, partea Elena Mariana Dragnea (fostă Podaru), fiind lipsă celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.822/301/2008, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 din Codul familiei, excepţie ridicată de Florin Oancea într-o cauză civilă având ca obiect divorţ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 55 din Codul familiei sunt neconstituţionale, întrucât, fiind vorba de un drept personal nepatrimonial, acţiunea în tăgada paternităţii trebuie să fie imprescriptibilă pentru toţi titularii dreptului la acţiune, care trebuie să se bucure de acelaşi regim juridic, fiind în situaţii juridice identice. În acest sens, apreciază că nu poate fi considerat util momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie instituit de art. 55 din Codul familiei, respectiv de la naşterea copilului. Dacă soţul mamei nu a promovat acţiunea în tăgada paternităţii în termen de 3 ani de la naşterea copilului nu înseamnă neapărat că a stat în pasivitate, ci poate însemna faptul că nu au existat elemente care să îl conducă la concluzia că nu este copilul lui. Prin urmare, autorul excepţiei apreciază că, instituindu-se regula imprescriptibilităţii dreptului la acţiune în tăgada paternităţii, interesul copilului este ocrotit. Astfel, arată că nu poate avea eficienţă termenul de 3 ani socotit de la naşterea copilului, ci cel socotit de la data la care partea interesată, cu drept de acţiune în tăgada paternităţii, a aflat că este posibil ca soţul mamei să nu fie tatăl copilului.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 55 din Codul familiei, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 5 noiembrie 2007.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

Acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. Pentru soţul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoştinţă de naşterea copilului.

Dacă acţiunea nu a fost introdusă în timpul minorităţii copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului său.

Reclamantul poate fi repus în termen, în condiţiile legii.

Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 55 din Codul familiei au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi având o motivare similară.

În acest sens, este Decizia nr. 582 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 8 iunie 2010, Decizia nr. 1.060 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 7 august 2009, sau Decizia nr. 776 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, prin care Curtea a statuat că reglementarea criticată nu contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, consacrat prin art. 16 din Legea fundamentală.

Astfel, prin aceste decizii, Curtea a reţinut că, drept urmare a modificării art. 55 din Codul familiei prin Legea nr. 288/2007, dreptul la acţiune în tăgăduirea paternităţii pentru mamă şi pentru copil se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului, iar pentru soţul mamei termenul curge de la data când acesta a luat însă cunoştinţă de naşterea copilului. Aşadar, legiuitorul a înlăturat o situaţie de inegalitate între titularii dreptului la acţiune în tăgăduirea paternităţii, şi anume soţul mamei, pe de o parte, şi mamă şi copil, pe de altă parte, prin stabilirea aceluiaşi termen de prescripţie, chiar dacă acest termen curge de la date diferite.

De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorul, prin reglementarea adoptată, a avut în vedere interesul exclusiv al copilului. În acest sens, este şi art. 3 alin. 1 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, care prevede că "în toate acţiunile care privesc copiii, întreprinse de instituţiile de asistenţă socială publice sau private, de instanţele judecătoreşti, autorităţile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala".

În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, are legitimarea constituţională de a stabili procedura de judecată. Aceasta implică şi reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă.

De altfel, acest termen a fost, în reglementarea iniţială, de 6 luni, iar prin modificarea legii, termenul special de prescripţie a fost stabilit la 3 ani, având tocmai în vedere posibilitatea ca soţul mamei copilului să ia cunoştinţă de naşterea acestuia într-un termen relativ acceptabil.

Aşa fiind, întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 din Codul familiei, excepţie ridicată de Florin Oancea în Dosarul nr. 1.822/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora