Decizie nr. 454 din 28 octombrie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Ioan Călugăr în Dosarul nr. 2.219/2002 al Judecătoriei Târgu Mureş.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, doamna avocat, Lacrima Rodica Boilă, şi, pentru partea statul român prin Ministerul Finanţelor Publice, doamna consilier juridic Oana Scrobota. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul autorului excepţiei pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.

Reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens arată că prin dispoziţiile legale criticate legiuitorul a dorit să instituie unele limite în exercitarea activităţilor comerciale tocmai în scopul protecţiei economiei de piaţă şi creării unui echilibru între interesele individuale şi interesul general al societăţii, fără ca libertatea contractuală, dreptul de proprietate, liberul acces la exercitarea unei activităţi economice sau principiul egalităţii în drepturi să fie afectat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece textul legal criticat nu conţine nici un element de discriminare. De asemenea, nu se poate susţine că se aduce atingere libertăţii de exprimare, dat fiind că prevederile art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 au fost reglementate tocmai în spiritul textului constituţional invocat. Celelalte dispoziţii din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.219/2002, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Excepţia a fost ridicată de Ioan Călugăr, cercetat în dosarul cu numărul de mai sus pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi de art. 276 lit. a) din Legea nr. 31/1990.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege atacate contravin principiilor specifice economiei de piaţă şi libertăţii contractuale, statuate prin normele constituţionale invocate în motivarea sa, şi consideră necesară modificarea sau eliminarea acestora, întrucât dispoziţiile criticate conţin formulări ambigue, neclare, existând astfel riscul unor "interpretări eronate şi al unor erori judiciare", cu importante consecinţe în materia răspunderii juridice penale. Mai consideră autorul excepţiei că art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 nu face nici un fel de distincţie privitoare la clasificarea informaţiei (confidenţială, strict secretă, publică, de notorietate etc.), lăsându-se numai la aprecierea instanţei de judecată definirea acesteia.

Judecătoria Târgu Mureş opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, întrucât dispoziţiile criticate, prin conţinutul lor, nu aduc atingere normelor constituţionale invocate.

În ceea ce priveşte pretinsa formulare ambiguă a textului de lege atacat, instanţa apreciază că aceasta este clară, fără a da posibilitatea unor interpretări eronate, iar pe de altă parte, această critică nu poate fi primită, întrucât interpretarea prevederilor legale nu poate constitui obiectul controlului de constituţionalitate.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece instituirea prin lege a unor limite în desfăşurarea unor operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, în paralel cu exercitarea unor funcţii sau atribuţii, se justifică prin necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale şi interesul general al societăţii, fără ca libertatea contractuală, dreptul de proprietate, liberul acces la o activitate economică sau principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor să fie încălcat.

Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin textul de lege criticat, care incriminează săvârşirea faptelor ce privesc efectuarea de operaţiuni financiare ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţii obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării unei persoane, nu se încalcă dreptul de proprietate ori accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă, libertatea conştiinţei, dreptul la informare ori principiul egalităţii în drepturi, invocat de autorul excepţiei în motivarea sa. Astfel, art. 45 din Constituţie garantează libertatea activităţilor economice şi libera iniţiativă, cu condiţia exercitării acestor drepturi în limitele legii. De asemenea, textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţii juridice identice şi nu creează nici un fel de privilegii sau discriminări.

În ceea ce priveşte critica referitoare la ambiguitatea şi neclaritatea textului atacat, se precizează că modul de interpretare a legii nu intră în atribuţiile specifice competenţei Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate se aplică tuturor celor care se află în ipoteza normei supuse controlului de constituţionalitate, fără a fi, astfel, în vreun fel afectat principiul egalităţii în drepturi. Cât priveşte critica art. 44 din Legea fundamentală, Avocatul Poporului apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât dreptul de proprietate al persoanelor care au săvârşit infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie este garantat de Constituţie, în limitele stabilite de lege, în cazul de faţă, art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Prevederile art. 45 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au următorul conţinut: "Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:

a)efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale;"

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii ori discriminări, ale art. 29 referitoare la "Libertatea conştiinţei", ale art. 31 alin. (1) referitoare la "Dreptul la informaţie", ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la "Libertatea economică" şi ale art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietăţii private.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că susţinerile acestuia privind ambiguitatea textului de lege atacat şi posibilitatea aplicării lui greşite nu pot fi examinate în cadrul controlului de constituţionalitate, deoarece Curtea Constituţională, în calitate de garant al supremaţiei Constituţiei, are rolul de a asigura conformitatea legilor cu Constituţia, iar nu şi competenţa de a asigura aplicarea corectă şi unitară a legilor în activitatea judiciară, această competenţă revenind exclusiv instanţelor judecătoreşti.

Curtea reţine că nu poate fi primită critica privind încălcarea principiului libertăţii economice consacrate de art. 45 din Constituţie, deoarece dispoziţiile legale atacate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate au ca finalitate, între altele, tocmai asigurarea respectării principiilor economiei de piaţă şi a libertăţii economice, prin prohibirea efectuării de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, de către persoane care, în virtutea funcţiilor pe care le deţin, au acces la pârghii economice şi la informaţii de natură să le confere avantaje faţă de ceilalţi participanţi la circuitul economic.

Este nefondată şi susţinerea în sensul că prin dispoziţiile legale atacate se încalcă principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituţie, dat fiind că persoanele care se pot încadra în categoria subiectului activ al infracţiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 sunt circumstanţiate, prin textul legii, de condiţii diferite de cele în care se află ceilalţi comercianţi, şi anume îndeplinesc funcţii incompatibile, prin natura lor, cu actele de comerţ.

În legătură cu susţinerile autorului excepţiei referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind libertatea conştiinţei, accesul la informaţii şi garantarea proprietăţii private, Curtea constată că nici unul dintre textele invocate nu este incident în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Ioan Călugăr în Dosarul nr. 2.219/2002 al Judecătoriei Târgu Mureş.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru