Decizie nr. 472 din 9 decembrie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Colegiul Medicilor din România în Dosarul nr. 610/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde consilier juridic Elena Daniela Dicianu pentru autorul excepţiei şi consilier juridic Oana Mocanu pentru Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, constatându-se lipsa Confederaţiei Naţionale "Cartel Alfa", a Guvernului României, a Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi a Camerei Federative a Medicilor din România, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, sens în care arată că la data adoptării ordonanţei criticate nu exista o situaţie excepţională pentru adoptarea unui act normativ general privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Depune note scrise.

Reprezentantul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât consideră că aceasta este neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei. Apreciază că motivele de neconstituţionalitate invocate sunt nefondate, având în vedere şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la adoptarea ordonanţelor de urgenţă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 28 mai 2003, pronunţată în Dosarul nr. 610/2003, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Excepţia a fost ridicată de Colegiul Medicilor din România într-o cauză civilă privind anularea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.509/2002 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condiţiile acordării medicamentelor cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu şi a dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau fiziologice, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

În motivarea excepţiei, în esenţă, se susţine că actul normativ criticat este neconstituţional deoarece, pe de o parte, a fost emis prin exercitarea abuzivă a prerogativelor constituţionale de către Guvern, eludându-se competenţa legislativă a Parlamentului, iar pe de altă parte, nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de Constituţie pentru adoptarea ordonanţelor.

Prima critică de neconstituţionalitate se întemeiază, în esenţă, pe situaţia de fapt conform căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 a fost adoptată la data de 31 octombrie 2002, dar a fost publicată la data de 20 noiembrie 2002 în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pornind de la această situaţie de fapt, se apreciază că în cauză sunt incidente dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (1), art. 51, art. 58 alin. (1), art. 107 alin. (3) şi art. 114 alin. (4), din analiza cărora rezultă că legitimitatea ordonanţei de urgenţă se justifică prin necesitatea şi urgenţa reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea unei soluţii imediate. Or, la data adoptării ordonanţei de urgenţă criticate era în vigoare Legea nr. 145/1997 privind sistemul de asigurări sociale de sănătate şi singura situaţie ce ar fi avut caracter excepţional era cea referitoare la obligativitatea organizării de alegeri cu caracter naţional pentru organele de conducere ale sistemului de asigurări sociale de sănătate până la sfârşitul anului 2002. În opinia autorului excepţiei, numai acest aspect, al situaţiei alegerilor, iar nu întregul sistem de asigurări sociale de sănătate, reprezenta o situaţie excepţională.

Cea de-a doua critică de neconstituţionalitate priveşte nerespectarea condiţiilor de formă impuse de Constituţie, cu prilejul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, în legătură cu care se invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 101 alin. (3), art. 103 alin. (2), art. 105, art. 106 alin. (2) şi (3) şi art. 107 alin. (4). În acest sens, în esenţă, se susţine că "o ordonanţă nesemnată de către persoana care are calitatea de prim-ministru ori de ministru nu întruneşte condiţiile de formă impuse de Constituţie şi, pe cale de consecinţă, este neconstituţională". În cauză, în locul miniştrilor care aveau, potrivit Constituţiei, obligaţia de a semna ordonanţa criticată au semnat patru persoane care nu aveau această calitate, astfel că se impune exercitarea controlului de constituţionalitate.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 a fost adoptată cu respectarea competenţei, condiţiilor şi principiilor constituţionale, respectând atât dispoziţiile art. 114 alin. (4), ale art. 101 şi ale art. 107 alin. (1) şi (4) din Constituţie, cât şi prevederile art. 47 şi 48 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece ordonanţa de urgenţă supusă controlului de constituţionalitate a fost impusă de o situaţie care întrunea trăsăturile cazului excepţional, în sensul art. 114 alin. (4) din Constituţie. Astfel, în nota de fundamentare a ordonanţei criticate se arată că "era absolut necesară" reglementarea tuturor aspectelor care privesc sistemul asigurărilor sociale de sănătate, "pe fondul manifestării unor grave disfuncţionalităţi în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu consecinţe nefaste asupra stării de sănătate a unui segment larg de populaţie".

Cu privire la cel de-al doilea motiv de neconstituţionalitate, Guvernul apreciază că atribuţiile miniştrilor, indiferent că sunt de natură constituţională sau legală, pot fi delegate în cazul în care aceştia se află în împrejurări obiective, care generează o imposibilitate temporară de exercitare a atribuţiilor. Aşa fiind, concluzia autorului excepţiei privind aplicarea regulii delegata potestas non delegatur în cazul exercitării funcţiei de ministru ca autoritate publică, şi nu în calitate de conducător al unei instituţii, rezultă dintr-o "interpretare rigidă a principiilor şi dispoziţiilor constituţionale".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002.

În opinia autorului excepţiei, ordonanţa criticată contravine următoarelor texte din Constituţie, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003: art. 1 alin. (3) privind statul de drept ca principiu de guvernare, art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei şi a legilor, art. 2 alin. (1) privind suveranitatea, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 102 alin. (3) privind alcătuirea Guvernului, art. 104 alin. (2) privind data începerii mandatului Guvernului şi a membrilor săi, art. 106 privind încetarea funcţiei de membru al Guvernului, art. 107 alin. (3) şi (4) privind asigurarea interimatului funcţiei de prim-ministru şi a celei de ministru, art. 108 alin. (3) şi (4) privind ordonanţele emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, semnarea şi contrasemnarea actelor Guvernului şi art. 115 alin. (4) privind condiţiile în care se emit ordonanţele de urgenţă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă. Ordonanţa criticată a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate într-o cauză în care acelaşi autor, Colegiul Medicilor din România, a invocat aceleaşi motive de neconstituţionalitate prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie. Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 425 din 13 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003, în sensul respingerii excepţiei, pentru considerentele acolo reţinute. De altfel, în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 27 din 25 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993, Curtea Constituţională a statuat că: "Partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucât, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibilă. Dacă excepţia respinsă este din nou invocată, dar de către altă parte, nu există putere de lucru judecat. Decizia anterioară de respingere este, însă, obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, astfel că atât timp cât motivele care au justificat-o subzistă în continuare, fiind aceleaşi, rezolvarea excepţiilor ulterioare de aceeaşi natură nu poate fi alta."

Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea soluţiei pronunţate, cele statuate prin Decizia nr. 425 din 13 noiembrie 2003 îşi menţin valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Colegiul Medicilor din România în Dosarul nr. 610/2003 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent şef,

Gabriela Dragomirescu