Decizie nr. 23 din 29 iunie 2015

Dosar nr. 1.367/1/2015

Iulia Cristina Tarcea - vicepreşedintele Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie - preşedintele

completului

Lavinia Curelea - preşedintele Secţiei I civile

Roxana Popa - preşedintele delegat al Secţiei

a II-a civile

Ionel Barbă - preşedintele Secţiei de contencios

administrativ şi fiscal

Creţu Dragu - judecător la Secţia I civilă

Florentin Sorin Drăguţ - judecător la Secţia I civilă

Laura-Mihaela Ivanovici - judecător la Secţia I civilă

Sorinela Alina Macavei - judecător la Secţia I civilă -

judecător-raportor

Simona-Gina Pietreanu - judecător la Secţia I civilă

Adriana Chioseaua - judecător la Secţia a II-a civilă

Nela Petrişor - judecător la Secţia a II-a civilă -

judecător- raportor

Cosmin Horia Mihăianu - judecător la Secţia a II-a civilă

Tatiana Gabriela Năstase - judecător la Secţia a II-a civilă

Rodica Dorin - judecător la Secţia a II-a civilă

Cezar Hîncu - judecător la Secţia de contencios

administrativ şi fiscal

Niculae Măniguţiu - judecător la Secţia de contencios

administrativ şi fiscal

Veronica Năstasie - judecător la Secţia de contencios

administrativ şi fiscal

Viorica Trestianu - judecător la Secţia de contencios

administrativ şi fiscal

Magdalena Carmen Frumuşelu - judecător la Secţia de contencios

administrativ şi fiscal

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 1.367/1/2015 a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27^5 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 7.340/97/2013, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, în sensul de a stabili dacă drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizaţie avută" şi trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că: doamna judecător-raportor Iuliana Rîciu, aflată în imposibilitate obiectivă de participare, a fost înlocuită de doamna judecător Veronica Năstasie; la dosar a fost depusă practică judiciară şi două rapoarte întocmite de judecătorii-raportori; rapoartele au fost comunicate părţilor în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; la data de 24 iunie 2015 apelanţii-pârâţi au depus un punct de vedere comun, în termenul prevăzut de lege.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I. Titularul şi obiectul sesizării

1.Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 12 martie 2015 în Dosarul nr. 7.340/97/2013, aflat pe rolul acestei instanţe, în apel, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: "dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, în sensul de a stabili dacă drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de «indemnizaţie avută» şi trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor".

II. Expunerea succintă a procesului

2.Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost învestită în Dosarul nr. 7.340/97/2013 cu soluţionarea apelului declarat de pârâţii T.A.L., G.C.M., C.A.M., B.T. împotriva Sentinţei civile nr. 1.523/LM/2014, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, prin care s-a admis acţiunea introdusă de reclamantul Tribunalul Gorj şi s-a dispus anularea adeverinţelor nr. 23.894/15.10.2010, nr. 23.899/15.10.2010, nr. 23.781/15.10.2010, nr. 24.574/22.10.2010 şi nr. 23.905/15.10.2010 eliberate de reclamant, reţinându-se, în esenţă, că atâta vreme cât magistraţii în activitate nu au beneficiat şi nici nu beneficiază de majorarea de 18% prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, aceste sume nu pot constitui temei în vederea stabilirii pensiilor de serviciu.

3.Pârâţii-apelanţi au calitatea de magistraţi/foşti magistraţi la Tribunalul Gorj.

4.Prin Sentinţa civilă nr. 1.109 din 29 ianuarie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7.461/95/2007, irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 4.053 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, au fost obligaţi pârâţii statul român, Ministerul Justiţiei, Tribunalul Gorj şi Curtea de Apel Craiova, în solidar, la plata către reclamanţi (pârâţi-apelanţi în prezentul dosar) a drepturilor salariale reprezentând creşteri salariale prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, respectiv 5% începând cu 1 ianuarie 2007, 2% începând cu 1 aprilie 2007 şi 11% începând cu 1 octombrie 2007, în raport cu luna septembrie 2007, indexate cu indicele de inflaţie la data plăţii. Au fost obligaţi pârâţii să efectueze cuvenitele menţiuni în carnetele de muncă ale reclamanţilor.

5.Ulterior, în cursul anului 2010, pârâţii au solicitat angajatorului - Tribunalul Gorj - emiterea adeverinţelor-tip prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005, în vederea pensionării. Adeverinţele emise de Tribunalul Gorj cuprindeau indexările prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, însă Tribunalul Gorj a promovat acţiunea ce constituie obiectul prezentului dosar, considerând că în mod greşit venitul menţionat în adeverinţe cuprindea indexările prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare.

6.Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Tribunalul Gorj i-a chemat în judecată pe pârâţii C.M.A., T.A.L., P.T., B.T. - judecători la Tribunalul Gorj şi G.C.M. - magistrat pensionar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea adeverinţelor nr. 23.894/15.10.2010, 23.899/15.10.2010, 23.781/15.10.2010, 24.574/22.10.2010 şi 23.905/15.10.2010 emise de Tribunalul Gorj şi menţinerea adeverinţelor nr. 17.941/02.08.2010, 19.476/02.09.2010, 19.474/02.09.2010 şi 19.475/2010, eliberate iniţial pentru calcularea pensiei de serviciu.

7.În fapt, reclamantul a arătat că la cererea pârâţilor au fost eliberate în lunile august şi, respectiv, septembrie 2010 adeverinţele necesare stabilirii pensiei de serviciu, cu veniturile aferente ultimei luni de activitate. Ulterior, pârâţii au formulat cereri pentru emiterea unor adeverinţe pentru recalcularea pensiei de serviciu în baza hotărârilor judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, fiind eliberate astfel în luna octombrie 2010 adeverinţele menţionate în petitul acţiunii.

8.Reclamantul a precizat că, pornind de la premisa că indexările prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, au fost acordate fie cu titlu de drepturi salariale, fie cu titlu de despăgubiri materiale, ordonatorii secundari şi terţiari de credite au avut practici diferite, cronologic, în ceea ce priveşte includerea în adeverinţele pentru stabilirea pensiei de serviciu şi a majorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. De asemenea, Ministerul Justiţiei, prin Adresa nr. 124.785 din 22 noiembrie 2008, a transmis că "ar trebui incluse, la cerere, în baza de calcul pentru stabilirea, recalcularea sau actualizarea pensiei de serviciu, drepturile salariale stabilite de instanţă, chiar dacă plata acestor drepturi se va face ulterior".

9.A mai arătat reclamantul că în această materie nici practica instanţelor nu a fost unitară, unele instanţe apreciind că aceste majorări trebuie incluse în adeverinţele-tip pentru calcularea pensiilor de serviciu, în timp ce alte instanţe au pronunţat soluţia contrară.

10.În fine, reclamantul a învederat că în raport cu data formulării cererilor pentru emiterea adeverinţelor, pârâţilor le sunt aplicabile dispoziţiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "Judecătorii... pot beneficia de pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării". Pe de altă parte, începând cu luna noiembrie 2009, indemnizaţia de încadrare brută lunară sau salariul de bază brut lunar şi sporurile sunt prevăzute de Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare (abrogată la 1 ianuarie 2011 prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice), care presupune o nouă încadrare a personalului plătit din fonduri publice, iar, conform prevederilor art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din fonduri publice sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute de acest act normativ.

11.Prin întâmpinare, pârâţii au solicitat în principal admiterea excepţiilor: necompetenţei funcţionale a secţiei de litigii de muncă şi asigurări sociale, competentă fiind secţia de contencios administrativ; inadmisibilităţii acţiunii; lipsei de interes; prescripţiei dreptului material la acţiune; puterii de lucru judecat.

12.În ceea ce priveşte fondul cauzei, pârâţii au menţionat că solicitarea reclamantului de a se anula adeverinţele emise este în mod vădit neîntemeiată, deoarece aceste adeverinţe sunt întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, cu evitarea confuziilor care reglementează salarizarea şi actele normative care reglementează stabilirea dreptului la pensie.

13.Prin Sentinţa civilă nr. 1.523/LM/2014, Tribunalul Hunedoara a admis acţiunea, pentru considerentele expuse anterior.

14.Împotriva acestei sentinţe au formulat apel în termen legal pârâţii, solicitând în baza art. 480 alin. (2) din Codul de procedură civilă anularea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

15.Criticile formulate au vizat modul în care instanţa de fond a soluţionat excepţiile procesuale invocate, precum şi fondul cauzei, reiterându-se şi dezvoltându-se, în esenţă, argumentele din întâmpinările depuse în primă instanţă.

16.În cursul judecării apelului s-a formulat cerere de intervenţie în interesul apelanţilor de către Asociaţia Magistraţilor din România; la termenul de judecată din data de 12 martie 2015 instanţa de apel a constatat că această cerere este admisibilă în principiu.

17.Apelanţii şi intervenienta Asociaţia Magistraţilor din România au formulat cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea unei probleme de drept, respectiv interpretarea dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.275/2005, în sensul de a stabili dacă drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizaţie avută" şi trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor.

18.La 12 martie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul judecăţii.

III. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

19.Prin Încheierea pronunţată în data de 12 martie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele considerente:

a)de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât:

–din aceste texte legale nu reiese cu claritate dacă drepturile acordate magistraţilor prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizaţie avută" şi trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor;

–obiectul cauzei îl constituie solicitarea angajatorului Tribunalul Gorj de anulare a adeverinţelor-tip emise apelanţilor-pârâţi cu includerea drepturilor acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare;

b)problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre, astfel cum rezultă din extras de pe portalul instanţei supreme;

c)problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie consultate la data de 12 martie 2015.

IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

20.La data de 24 iunie 2015 apelanţii-pârâţi au depus un punct de vedere, prin care au apreciat că este admisibilă sesizarea, iar pe fond au susţinut că drepturile consfinţite prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% se încadrează în sintagma "indemnizaţie avută" şi trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor.

21.În motivarea acestui punct de vedere, apelanţii-pârâţi au arătat că la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru fiecare în parte, respectiv august-octombrie 2010, dobândiseră prin hotărâre judecătorească irevocabilă dreptul la creşterile salariale prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, dreptul fiind în curs de realizare, eşalonat la plată până în anul 2016; pe măsura încasării acestor drepturi li s-au reţinut şi li se reţin în continuare contribuţiile de asigurări sociale, ceea ce justifică, o dată în plus, includerea acestui drept la calcularea pensiei de serviciu; cum condiţiile de pensionare au fost îndeplinite la data menţionată, Decizia nr. 25 din 14 noiembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 22 decembrie 2011, nu le este aplicabilă, deoarece nu poate produce efecte decât pentru viitor şi nu poate aduce atingere unor drepturi definitiv câştigate. În acest sens au invocat deciziile Curţii Constituţionale nr. 57 din 26 ianuarie 2006 şi nr. 120 din 15 februarie 2007, prin care s-a reţinut că, în cazurile când din recalcularea pensiei rezultă un cuantum mai mic, se va acorda în continuare pensia aflată în plată, fără a se aduce atingere drepturilor legal câştigate anterior.

V. Punctul de vedere al completului de judecată cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

22.Punctul de vedere al completului de judecată învestit cu soluţionarea apelului în Dosarul nr. 7.340/97/2013 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale asupra chestiunii de drept pendinte, exprimat prin încheierea de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, este în sensul că soluţiile diferite pronunţate de instanţe au ca justificare modul de calificare a sumelor recunoscute magistraţilor în baza Ordonanţei Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare. O parte din instanţe au considerat că aceste sume au caracterul unor drepturi salariale, în consecinţă se includ în veniturile ce constituie baza de calcul al pensiei de serviciu. Alte instanţe, dimpotrivă, plecând de la cauza juridică a acordării drepturilor ce reiese din hotărârile judecătoreşti, care este Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, raportat la Decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 a Curţii Constituţionale, precum şi la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 25 din 14 noiembrie 2011, au considerat că majorările salariale acordate conform Ordonanţei Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, nu reprezintă creşteri salariale, ci sume acordate cu titlu de despăgubiri pentru înlăturarea unei discriminări, în consecinţă nu fac parte din baza de calcul al pensiei.

23.Or, deşi practica Curţii de Apel Alba Iulia se referă doar la drepturile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, republicată, şi acordate ca urmare a discriminării faţă de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, salarizaţi la nivelul procurorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se impune a se constata că această instanţă a statuat că sumele acordate magistraţilor în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, republicată, nu reprezintă drepturi salariale, ci sunt acordate cu caracter de despăgubire, aşadar nu se impune includerea lor în baza de calcul al pensiei.

VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

24.Jurisprudenţa Curţii de Apel Alba Iulia: prezentându-şi jurisprudenţa proprie, instanţa de sesizare a indicat considerentele Deciziei nr. 238/2010, irevocabilă, prin care s-a reţinut că aceste drepturi băneşti, acordate cu titlu de despăgubiri prin hotărâri judecătoreşti, nu fac parte din baza de calcul al pensiei.

25.Jurisprudenţa altor instanţe din ţară: cele mai multe curţi de apel au comunicat că nu au jurisprudenţă în materia ce face obiectul sesizării. S-au depus decizii prin care s-a reţinut că aceste creşteri salariale nu fac parte din baza de calcul al pensiei de serviciu în sensul art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Pe de altă parte, alte instanţe au considerat că aceste sume au caracterul unor drepturi salariale şi se includ în veniturile ce constituie baza de calcul al pensiei de serviciu.

VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

26.În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că asupra textelor de lege în discuţie Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizii ce vizau alte aspecte decât cele deduse judecăţii în prezenta cauză.

27.De asemenea, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

28.Judecătorii-raportori au depus două rapoarte, prin care, constatând întrunirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, au exprimat următoarele opinii asupra fondului sesizării:

a)Subliniind că obiectul dosarului nu este o acţiune în recalcularea pensiei magistraţilor formulată de casa de pensii, ci o acţiune în anularea unor adeverinţe emise de reclamant, ce atestă creşteri salariale în temeiul unor hotărâri judecătoreşti, prin care s-a statuat inclusiv asupra înscrierii majorărilor salariale în carnetele de muncă ale pârâţilor, o parte a judecătorilor-raportori a concluzionat că drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizaţie avută" şi trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor, având în vedere că magistraţii din prezenta cauză dobândiseră pe cale judecătorească dreptul la creşterile salariale în momentul îndeplinirii condiţiilor de pensionare, drept în curs de realizare, ce se află şi în acest moment în plată; emiterea adeverinţelor în litigiu reprezintă o facta praeterita, ce rămâne reglementată de legea veche în privinţa efectelor juridice viitoare, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (2) şi (6) din Codul civil, precum şi faţă de prevederea de principiu a art. 102 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare.

b)Într-o a doua opinie s-a apreciat că dispoziţiile legale vizate de instanţa de sesizare trebuie interpretate în sensul că drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizaţie avută" şi vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu numai pentru magistraţii care îndeplineau condiţiile de pensionare anterior datei de 22 decembrie 2011, dată la care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia nr. 25/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

29.Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

30.Prealabil analizei în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reţine îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, faţă de prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă.

31.Potrivit dispoziţiilor amintite, "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

32.Prin această reglementare, legiuitorul a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, după cum urmează:

–existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;

–instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă;

–cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

–soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;

–chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă;

–chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

33.Luând în considerare obiectul cauzei şi faptul că dreptul ce se contestă a fost recunoscut magistraţilor pârâţi în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 4.053 din 18 iunie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, litigiul este configurat ca un litigiu privind conflictele de muncă şi asigurările sociale. Cauza este judecată de către o curte de apel, ca ultimă instanţă, hotărârea nefiind supusă căii de atac a recursului, în condiţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă.

34.În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate referitoare la ivirea unei chestiuni de drept cu caracter de noutate, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi care să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, se constată că şi acestea sunt îndeplinite.

35.Astfel, de lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât adeverinţele a căror anulare se solicită în cauza pendinte includ indexările prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, şi au fost emise pentru a fi avute în vedere la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor care au calitatea de apelanţi-pârâţi.

36.Solicitarea angajatorului Tribunalul Gorj de anulare a acestor adeverinţe-tip, emise la cererea apelanţilor-pârâţi, poate fi soluţionată numai după interpretarea dispoziţiilor legale care fac obiectul prezentei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, astfel încât este îndeplinită condiţia ca de lămurirea chestiunii de drept aduse în dezbatere să depindă soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată.

37.Problema de drept enunţată este nouă, de vreme ce nu a primit o dezlegare, prin hotărâri judecătoreşti, care să reflecte o jurisprudenţă unitară şi constantă în timp, la nivel naţional, care să lipsească de interes formularea unei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile.

38.Din verificările realizate la momentul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată că au fost pronunţate alte patru hotărâri irevocabile (în condiţiile art. 377 alin. 2 din Codul de procedură civilă de la 1865) cu acelaşi obiect şi întemeiate pe acelaşi temei juridic, în trei dintre acestea dispunându-se includerea în adeverinţa nominală-tip a majorărilor salariale (Decizia nr. 245/2011 a Curţii de Apel Suceava, Decizia nr. 1.175/2013 a Curţii de Apel Bacău, Decizia nr. 113/CM/2012 a Curţii de Apel Constanţa), pe când în cea de-a patra soluţia a fost contrară (Decizia civilă nr. 238/2010 a Curţii de Apel Alba Iulia).

39.Inexistenţa unei practici cristalizate în timp a instanţelor şi lipsa unei orientări majoritare a jurisprudenţei spre o anumită interpretare a normelor analizate fac ca această chestiune de drept să îşi reliefeze caracterul de noutate, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă.

40.După consultarea jurisprudenţei şi a portalului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se observă că asupra acestei probleme de drept instanţa supremă nu a statuat printr-o altă hotărâre şi nu există un recurs în interesul legii având acelaşi obiect, care să se afle în curs de soluţionare.

41.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunţat Decizia nr. 25 din 14 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 22 decembrie 2011, prin care a stabilit că dispoziţiile unui întreg act normativ, respectiv ale Ordonanţei Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, trebuie interpretate în sensul că nu se aplică şi magistraţilor, astfel încât aceştia nu pot beneficia de sporurile salariale reglementate, ca urmare a inexistenţei discriminării.

42.Cu toate acestea, nu ne aflăm în prezenţa unei chestiuni de drept asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să fi statuat, de vreme ce această decizie nu dezleagă în mod direct chestiunea de drept în discuţie, întrucât nu tranşează asupra modului de interpretare a art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005, în sensul includerii sau neincluderii în baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor a creşterilor salariale acordate prin Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, şi recunoscute pârâţilor-apelanţi prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

43.În acelaşi sens trebuie menţionată o altă decizie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, respectiv Decizia nr. 9 din 10 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 26 iulie 2013, prin care s-a statuat că: "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, stabileşte că sunt supuse revizuirii şi pensiile prevăzute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiaşi legi, atunci când deciziile de recalculare emise în temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificările ulterioare, şi al Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, fiind menţinut cuantumul pensiei anterioare, fără a se putea reţine puterea de lucru judecat a acestor din urmă hotărâri". Această decizie statuează posibilitatea revizuirii pensiei chiar şi atunci când aceasta a fost stabilită pe cale judecătorească de către casele teritoriale de pensii şi este obligatorie pentru instanţe, atunci când soluţionează un litigiu ce are ca obiect această problemă de drept. Or, obiectul prezentului dosar nu este o acţiune în recalcularea pensiei magistraţilor formulată de către casa de pensii, ci o acţiune în anularea unor adeverinţe emise de Tribunalul Gorj, anterior celor două decizii în interesul legii, şi care atestă creşteri salariale în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, anterioară celor două decizii pronunţate în recurs în interesul legii.

44.Aşadar, constatând îndeplinirea cumulativă a cerinţelor de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă asupra fondului sesizării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reţine următoarele:

45.Chestiunea de drept care face obiectul sesizării presupune clarificarea a două aspecte:

a)dacă drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se includ sau nu în sintagma de "indemnizaţie avută", prevăzută de art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi de art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005; şi b) dacă aceste drepturi trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor.

46.În dezlegarea primului aspect, urmează a se avea în vedere împrejurarea că adeverinţele care fac obiectul cauzei au fost emise în baza unui titlu executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1.109 din 29 ianuarie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 7.461/95/2007, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4.053 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care apelanţilor-pârâţi din prezenta cauză le-au fost acordate drepturi reprezentând creşteri salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, indexate în raport cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi prin care s-a dispus efectuarea menţiunilor corespunzătoare privind majorările salariale în carnetele de muncă ale petenţilor.

47.Ulterior pronunţării acestei hotărâri judecătoreşti, apelanţii-pârâţi au îndeplinit condiţiile de pensionare în august şi, respectiv, septembrie 2010, fiindu-le aplicabile prevederile Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

48.Iniţial, magistraţilor li s-au eliberat adeverinţe ce atestau baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu în conformitate cu dispoziţiile din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 şi din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la datele de 2 august 2010 şi, respectiv, 2 septembrie 2010, fără includerea creşterilor salariale de 2%, 5% şi 11% stabilite prin Sentinţa nr. 1.109 din 29 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj.

49.Faţă de această împrejurare, toţi judecătorii de la Tribunalul Gorj care îndeplineau condiţiile de pensionare în anii 2009 şi 2010, printre care şi apelanţii-pârâţi, au chemat în judecată tribunalul, în Dosarul nr. 9.810/95/2010, printr-o acţiune având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea unor adeverinţe care să includă creşterile salariale dobândite în temeiul hotărârii judecătoreşti amintite.

50.Acest dosar s-a soluţionat prin renunţarea la judecată întrucât, în cursul judecăţii, Tribunalul Gorj a revocat adeverinţele atacate şi a eliberat benevol noile adeverinţe cu conţinutul solicitat.

51.Anularea acestor din urmă adeverinţe se solicită de către Tribunalul Gorj în cauza în care s-a formulat sesizarea, cu singura motivare că la nivelul instanţelor există o practică neunitară. Tribunalul Gorj nu a pretins că s-a aflat în eroare la eliberarea adeverinţelor, dimpotrivă, a avut în vedere prevederile Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Circulara Ministerului Justiţiei nr. 124.785 din 22 noiembrie 2008, care a dispus ca pentru o practică unitară la nivelul curţilor de apel, la stabilirea, recalcularea sau actualizarea pensiilor de serviciu ale magistraţilor să fie incluse în baza de calcul hotărârile judecătoreşti definitive şi executorii de drept privind creşterile salariale, chiar dacă plata acestor drepturi se va face ulterior.

52.Trebuie subliniat că adeverinţele din speţă au intrat în circuitul civil, în baza acestora s-au emis deciziile de pensionare, care nu au fost contestate şi pentru care casa de pensii nu a cerut recalcularea, iar doi dintre judecătorii-pârâţi s-au şi pensionat efectiv, încasând pensia.

53.Prin emiterea acestor adeverinţe se confirmă faptul ca efectele Deciziei civile nr. 4.053 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, prin care pârâţilor le-au fost recunoscute creşteri ale drepturilor salariale, continuă să se producă ulterior datei la care hotărârea a rămas irevocabilă.

54.La data pronunţării hotărârii care a statuat asupra majorărilor salariale (29 ianuarie 2008), dar şi la data emiterii adeverinţelor (15 octombrie 2010 şi 22 octombrie 2010), era în vigoare Legea nr. 17/1976 pentru aprobarea Decretului Consiliului de Stat nr. 92/1976 privind carnetul de muncă [abrogată la 1 ianuarie 2011 prin art. 298 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii].

55.Potrivit dispozitivului hotărârii judecătoreşti şi conform art. 6 alin. (1) şi (3), art. 22 şi art. 23 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 17/1976, în vigoare la data pronunţării hotărârii constitutive de drepturi salariale, angajatorul trebuia să înscrie în carnetul de muncă şi să emită adeverinţe care să ateste efectuarea respectivelor menţiuni, orice încălcare a dispoziţiilor privitoare la înregistrările în carnetele de muncă fiind sancţionată de lege. Aşadar, înscrisul care atesta majorarea drepturilor salariale era hotărârea judecătorească şi tot ea dispunea şi obligarea angajatorului la efectuarea menţiunilor corespunzătoare majorărilor salariale.

56.Adeverinţele au fost folosite ca instrument probator pentru întocmirea dosarelor de pensionare, dar ele nu sunt singurul instrument probator. Ele reprezintă doar un mijloc subsecvent, căci proba dreptului salarial sub forma creşterii salariale o face, în primul rând, hotărârea judecătorească constitutivă de drepturi.

57.Sentinţa civilă nr. 1.109 din 29 ianuarie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj, nu a fost anulată printr-o altă hotărâre judecătorească ori prin vreun act normativ ulterior, căci atunci când s-a dorit suprimarea unui drept, chiar dobândit printr-o hotărâre judecătorească, legiuitorul a făcut-o prin legiferarea expresă. Pierderea unui drept nu se poate deduce pe cale de interpretare, ci se impune prin legiferare.

58.În consecinţă, această hotărâre irevocabilă trebuie să se bucure în continuare de atributele conferite de lege unui titlu executoriu, acest drept existând efectiv şi permanent, lună de lună.

59.Ulterior datei de 22 decembrie 2011 (data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 25 din 14 noiembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii), instanţele de judecată erau obligate să nu mai pronunţe hotărâri prin care să acorde judecătorilor creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare. Dar acest lucru nu înseamnă că instanţele judecătoreşti ca instituţii, în calitatea lor de angajatori, sunt îndrituite să nu execute hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior acestei date.

60.Tot astfel, ulterior datei de 26 iulie 2013 (data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 9 din 10 iunie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii), instanţele de judecată erau obligate să pronunţe hotărâri prin care să recunoască, în litigiile deduse judecăţii, dreptul caselor de pensii de a revizui şi pensii stabilite prin hotărâri judecătoreşti pronunţate anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, aprobată prin Legea nr. 109/2012.

61.Decizia pronunţată în recurs în interesul legii nu are însă ca efect anularea hotărârilor judecătoreşti din materia pensiilor pronunţate anterior, cu motivarea că nu mai subzistă temeiul juridic în baza căruia ele au fost pronunţate, din moment ce art. 517 alin. (2) din Codul de procedură civilă dispune că decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate, iar alin. (4) al aceluiaşi text stabileşte că dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanţe numai de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

62.Obiectul dosarului în care s-a formulat sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile nu este o acţiune în recalcularea pensiei magistraţilor promovată de către casa de pensii, ci o acţiune în anularea unor adeverinţe - acte juridice unilaterale - facta praeterita, emise de Tribunalul Gorj anterior celor două decizii pronunţate în recurs în interesul legii. Aceste adeverinţe nu fac decât să ateste creşterile salariale în temeiul unei hotărâri judecătoreşti constitutive de drepturi, pronunţată şi ea la o dată mult anterioară celor două decizii amintite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Nu în temeiul adeverinţelor s-a născut dreptul la pensie şi nu în temeiul adeverinţelor se efectuează plata pensiei.

63.Astfel fiind, răspunsul la prima chestiune de drept pusă în discuţie este acela că drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se includ în sintagma de "indemnizaţie avută" la care se referă art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005.

64.Cât priveşte cel de-al doilea aspect de clarificat, Înalta Curte - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept stabileşte că aceste drepturi trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor.

65.Art. 82 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se referă la indemnizaţia avută de magistrat în ultima lună de activitate, or din interpretarea gramaticală a acestui text de lege, general acceptată şi confirmată de practica judecătorească, rezultă că legiuitorul a avut în vedere indemnizaţia avută în drept, iar nu veniturile efectiv încasate. De altfel, în activitatea de legiferare, este vizată întotdeauna o stare de drept, iar nu una de fapt.

66.Aşa cum s-a arătat anterior, în momentul îndeplinirii condiţiilor de pensionare, magistraţii din prezenta cauză aveau în patrimoniu dreptul la creşterile salariale prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, dobândit pe cale judecătorească. Acest drept era în curs de realizare, fiind şi în prezent în plată, eşalonat, ca şi pentru alte categorii de personal salarizat de la bugetul de stat, până în anul 2016.

67.Această interpretare corespunde întru totul noţiunii de "bun" în accepţiunea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

68.În raport cu obiectul litigiului şi cu principiul tempus regit actum, principiu fundamental de drept, conform căruia un act juridic se încheie în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data întocmirii lui şi este supus acestora, în mod evident, pentru analizarea nulităţii adeverinţelor trebuie avută în vedere legea de la momentul emiterii lor.

69.Neretroactivitatea legii civile este prevăzută ca principiu de art. 6 alin. (1) din Codul civil, potrivit căruia: "Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă." Aşadar, noua lege nu poate afecta situaţiile juridice definitiv formate (constituite, modificate sau stinse) şi nici efectele produse de acestea înainte de intrarea sa în vigoare. În acest sens dispune şi art. 15 alin. (2) din Constituţie: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."

70.După ce statuează principiul, art. 6 din Codul civil continuă în alin. (2) (reluat aproape textual de art. 3 din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare) cu precizarea: "Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor", aceasta însemnând că legea nouă nu poate atribui efectele sale proprii situaţiilor juridice trecute şi nici actelor sau faptelor juridice din care ele provin, adică nu le poate atribui efecte pe care acestea nu le puteau produce sub imperiul legii sub care s-au format, fie că este vorba de efecte produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi, fie că este vorba de efectele produse după intrarea în vigoare a legii noi.

71.Ultraactivitatea legii civile vechi este o excepţie de la principiul aplicării imediate a legii civile noi, care presupune aplicarea legii civile vechi la unele situaţii determinate apărute sub imperiul legii civile noi, ca urmare a unei prevederi legale exprese.

72.În raport cu prevederile Codului civil invocate, faţă de momentul intrării în vigoare a legii noi, se disting trei categorii de situaţii juridice:

–facta praeterita, adică faptele constitutive, modificatoare sau extinctive de situaţii juridice realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, precum şi efectele trecute sau viitoare produse de acea situaţie juridică;

–facta pendentia, adică situaţiile juridice în curs de constituire, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii noi;

–facta futura, adică situaţiile juridice care se vor naşte, modifica sau stinge după intrarea în vigoare a legii noi.

73.Conform celor prezentate mai sus, având în vedere interpretarea coroborată a art. 6 alin. (2) şi (6) din Codul civil, precum şi prevederea de principiu a art. 102 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, conflictele de aplicare a legii în timp vor fi soluţionate în felul următor:

–facta praeterita (faptele constitutive, modificatoare sau extinctive de situaţii juridice realizate în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, precum şi efectele produse de acea situaţie juridică) vor fi reglementate de legea veche, dacă nu se prevede altfel în privinţa efectelor viitoare ale situaţiilor juridice trecute;

–facta pendentia (situaţiile juridice în curs de constituire, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii noi) şi facta futura (situaţiile juridice care se vor naşte, modifica sau stinge după intrarea în vigoare a legii noi) vor fi reglementate de legea nouă.

74.Majorările salariale, sub forma indexărilor prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, sunt considerate facta praeterita, ca urmare a recunoaşterii şi acordării lor printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, adică drepturi definitiv câştigate, care sunt protejate de principiul neretroactivităţii efectelor deciziilor pronunţate în interesul legii.

75.Deciziile pronunţate în interesul legii produc efecte numai pentru viitor, ca şi deciziile Curţii Constituţionale, care sunt, la rândul lor, obligatorii pentru instanţe, pentru a da eficienţă principiului constituţional al neretroactivităţii, ceea ce înseamnă că efectele lor nu pot aduce atingere unor drepturi definitiv câştigate sau situaţiilor juridice deja constituite, cum sunt în cauză drepturile acordate magistraţilor prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare.

76.Pentru toate aceste argumente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că dispoziţiile art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prevederile art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 trebuie interpretate în sensul că drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor, aceste drepturi existând definitiv şi permanent, lună de lună, astfel cum s-a reţinut şi anterior.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

DECIDE:

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 7.340/97/2013 şi, în consecinţă, stabileşte că:

În interpretarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizaţie avută" şi vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 iunie 2015.

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI

DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Iulia Cristina Tarcea

Magistrat-asistent,

Adriana Stamatescu