Decizia nr. 652 din 19 octombrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286 alin. (2) lit. d) și ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mircea Ardereanu în Dosarul nr. 1.918/317/2017 al Judecătoriei Târgu Cărbunești și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.097D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 434 din 22 iunie 2017.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.Prin Încheierea din 10 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.918/317/2017, Judecătoria Târgu Cărbunești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286 alin. (2) lit. d) și ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Mircea Ardereanu cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei ordonanțe de clasare.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 286 alin. (2) lit. d) și ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală încalcă principiile fundamentale privind legalitatea, dreptul la un proces echitabil, accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac. Astfel, consideră că dispozițiile art. 286 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale „în situația în care se apreciază că acest text de lege nu impune în mod imperativ ca din motivarea în fapt a ordonanței să rezulte explicit ori determinat motivul de fapt pentru care s-a dispus măsura“. Subliniază că, în cazul său, ordonanța procurorului arată în mod foarte vag motivele de fapt ale clasării. Nu susține că este necesar ca motivarea măsurii dispuse să fie amplă, ci doar că trebuie să arate explicit și determinat/determinabil motivul soluției, astfel încât, pe de o parte, judecătorul să poată verifica legalitatea și temeinicia ordonanței de clasare, iar, pe de altă parte, măsura dispusă să poată fi combătută cu argumente logice și juridice, conform normelor de drept material și procesual aplicabile. Referitor la prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală arată că acestea îngrădesc accesul la justiție și încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât încheierea de respingere de către judecătorul de cameră preliminară este definitivă, „neexistând calea de atac prevăzută de dispozițiile art. 129 din Constituție“. Totodată, susține că „prin textul de lege menționat se încalcă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie penală“. Consideră că plângerea întemeiată pe prevederile art. 340 din Codul de procedură penală nu poate fi considerată o cale de atac, întrucât controlul judiciar trebuie să privească o hotărâre judecătorească, și anume încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară soluționează plângerea formulată potrivit dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală. Prevederile art. 129 din Constituție statuează că împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Or, dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală suprimă această posibilitate în cazul plângerii întemeiate pe dispozițiile art. 340 din același cod. Susține că sintagma „în condițiile legii“ din cuprinsul prevederilor art. 129 din Constituție se referă strict la termene și modalități, întrucât, în caz contrar, dispoziția constituțională ar fi ca părțile interesate și Ministerul Public să poată exercita căile de atac numai dacă legea nu prevede altfel, „ceea ce ar conduce la desuetudinea acestei dispoziții“.

6.Judecătoria Târgu Cărbunești apreciază că dispozițiile de lege criticate respectă exigențele principiilor constituționale invocate de autorul excepției. Astfel, consideră că din modalitatea de redactare a dispozițiilor art. 286 alin. (2) din Codul de procedură penală rezultă caracterul imperativ al elementelor ce intră în cuprinsul ordonanței emise de procuror. De asemenea, arată că, în ceea ce privește caracterul definitiv al încheierii pronunțate în temeiul prevederilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că liberul acces la justiție nu presupune accesul la toate căile de atac și la toate instanțele judecătorești. Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la justiție implică, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări sau condiționări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului (Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36).

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 286 alin. (2) lit. d) și ale art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, acestea din urmă fiind modificate prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 286 alin. (2) lit. d): „(2) Ordonanța trebuie să cuprindă: [...] d) obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluției, precum și motivele de fapt și de drept ale acestora;“– Art. 341 alin. (8): „(8) Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) este definitivă.“11. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală vizează lipsa unei căi ordinare de atac împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară pronunță una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) și alin. (7^1) ale art. 341 din Codul de procedură penală, astfel că prevederile de lege criticate nu au legătură cu rezolvarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, întrucât speța respectivă privește soluționarea pe fond a plângerii împotriva unei ordonanțe de clasare. Or, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [...]“. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 41 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 21 aprilie 2020, și Decizia nr. 196 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 31 iulie 2020.13. Față de cele menționate mai sus și ținând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

14.Referitor la dispozițiile art. 286 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală, Curtea reține că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție invocate și în prezenta cauză și față de critici similare.

15.Astfel, prin Decizia nr. 125 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 21 mai 2021, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286 alin. (2) lit. c), d) și f) din Codul de procedură penală. În acest sens, prin decizia menționată, paragraful 22, Curtea a reținut că dispozițiile art. 286 alin. (2) din Codul de procedură penală stabilesc conținutul ordonanței emise de procuror, care, pentru asigurarea respectării principiului legalității, trebuie să fie întotdeauna motivată, astfel cum prevede norma procesuală criticată, și trebuie să cuprindă: denumirea parchetului și data emiterii, numele, prenumele și calitatea celui care o întocmește, fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia și, după caz, datele privitoare la persoana suspectului sau a inculpatului, obiectul actului sau al măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluției, precum și motivele de fapt și de drept ale acestora, iar atunci când este cazul, mențiunea privind calea de atac disponibilă, cu arătarea termenului în care aceasta poate fi exercitată, date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranță cu caracter medical și măsurile preventive luate în cursul urmăririi, alte mențiuni prevăzute de lege și semnătura celui care a întocmit-o. Așa fiind, Curtea a constatat că, în acord cu prevederile constituționale invocate și contrar susținerilor autorului excepției, norma procesual penală reglementează, în mod imperativ, obligația ca ordonanța să fie întotdeauna motivată în fapt și în drept [lit. d)], nemaiexistând posibilitatea din vechea lege procesual penală de a se emite un act sumar, astfel cum era rezoluția. De altfel, Curtea a observat că aspectele invocate nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, autorul excepției fiind nemulțumit, în realitate, de modul de aplicare de către procurorul de caz a dispozițiilor de lege criticate.

16.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

17.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mircea Ardereanu în Dosarul nr. 1.918/317/2017 al Judecătoriei Târgu Cărbunești.

2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 286 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Cărbunești și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 octombrie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana-Cristina Puică