Hotărâre nr. 1.016 din 6 octombrie 2010 (actualizată)

Având în vedere prevederile art. 2 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005, precum şi prevederile art. 19 alin. (1) lit. g) şi alin. (2) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 10 alin. (3) din Planul naţional de pregătire, răspuns şi cooperare în caz de poluare marină cu hidrocarburi şi alte substanţe dăunătoare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.593/2002, cu modificările ulterioare, ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Capitolul IDispoziţii generale

Articolul 1Scop

(1)Scopul prezentei hotărâri este de a institui un sistem de informare şi monitorizare a traficului navelor maritime care intră/ies în/din apele naţionale navigabile ale României, pentru a întări siguranţa şi eficienţa traficului maritim, a îmbunătăţi modalităţile de intervenţie a autorităţilor în caz de incidente, accidente sau situaţii potenţial periculoase pe mare, inclusiv operaţiunile de căutare şi salvare, şi pentru a contribui la o mai bună prevenire şi detectare a poluării cauzate de nave.

(2)Sistemul de informare şi monitorizare din România se va constitui ca parte integrantă a sistemului de informare şi monitorizare din Uniunea Europeană.

(3)Autorităţile competente din România, aşa cum sunt definite la art. 3 lit. e), trebuie să monitorizeze şi să ia toate măsurile necesare şi corespunzătoare pentru a asigura respectarea cerinţelor din prezenta hotărâre atât de către comandanţi, operatorii sau agenţii navelor, cât şi de încărcătorii sau proprietarii mărfurilor periculoase sau poluante transportate la bordul acestor nave.

Articolul 2Domeniul de aplicare

(1)Prevederile prezentei hotărâri se aplică navelor cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 300, dacă nu s-a prevăzut altfel.

(2)Navele cu un tonaj brut mai mic de 1.000 nu au obligativitatea de raportare pentru combustibilul de consum.

(3)Navele nu sunt supuse obligativităţii raportării proviziilor şi echipamentelor destinate utilizării la bord.

(4)Cu excepţia cazului în care există dispoziţii contrare, prezenta hotărâre nu se aplică:

a)navelor militare, navelor auxiliare şi altor nave în proprietatea sau operate de către statul român ori de un stat membru al Uniunii Europene pentru un serviciu public necomercial;

b)navelor de pescuit, navelor tradiţionale şi ambarcaţiunilor de agrement cu o lungime mai mică de 45 m.

Articolul 3Definiţii

În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a)accident maritim - un accident astfel cum este definit în Codul Organizaţiei Maritime Internaţionale (IMO) pentru investigarea accidentelor şi incidentelor maritime;

b)adresă - numele şi legăturile de comunicaţie prin care se poate lua contact, când este necesar, cu operatorul, agentul, autoritatea portuară, autoritatea competentă sau cu orice altă persoană ori organism autorizat, care se află în posesia unor informaţii detaliate privind încărcătura navei;

c)agent - orice persoană împuternicită sau autorizată să furnizeze informaţii în numele operatorului navei;

d)AIS - sistem de identificare automată a navei;

e)autorităţi competente - autorităţile desemnate să îndeplinească funcţii în temeiul prezentei hotărâri:

(i)Autoritatea Navală Română, autoritate centrală de specialitate din subordinea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, în domeniul siguranţei navigaţiei şi al securităţii navelor, denumită în continuare ANR;

(ii)administraţie portuară - instituţie desemnată de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii (MTI), care îndeplineşte funcţia de autoritate portuară şi are ca principal obiect de activitate aplicarea politicii portuare elaborate de minister, coordonarea activităţilor care se desfăşoară în porturi şi implementarea programelor de dezvoltare a infrastructurilor portuare;

(iii)prefectul - reprezintă Guvernul României pe plan local - conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale;

(iv)Ministerul Mediului şi Pădurilor - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu atribuţii în protecţia mediului şi gospodărirea apelor la nivel naţional;

f)companie - o companie astfel definită în regula 1(2) a cap. IX din Convenţia SOLAS;

g)expeditor - orice persoană prin intermediul căreia şi/sau în numele şi/sau în folosul căreia a fost încheiat un contract de transport de mărfuri cu un cărăuş;

h)instrumente internaţionale relevante - următoarele instrumente, în versiunea lor actualizată:

(i)MARPOL 73/78 - Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, modificată prin Protocolul încheiat la Londra la data de 17 februarie 1978, la care România a aderat prin Legea nr. 6/1993, cu modificările ulterioare;

(ii)Convenţia SOLAS - Convenţia internaţională din 1974 pentru ocrotirea vieţii omeneşti pe mare, încheiată la Londra la 1 noiembrie 1974, la care România a aderat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 80/1979, împreună cu protocoalele şi amendamentele la aceasta;

(iii)Convenţia TONNAGE - Convenţia internaţională asupra măsurării tonajului navelor, încheiată la Londra la 23 iunie 1969, la care România a aderat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 23/1976;

(iv)Convenţia internaţională privitoare la intervenţia în marea liberă în cazuri de accidente de poluare cu produse petroliere, încheiată la Bruxelles la 22 noiembrie 1969, şi Protocolul la aceasta din 1973 cu privire la intervenţia în marea liberă în cazuri de poluare cu substanţe, altele decât cele petroliere;

(v)Convenţia S.A.R. - Convenţia internaţională din 1979 privind căutarea şi salvarea pe mare, adoptată de Conferinţa internaţională din 1979 privind căutarea şi salvarea pe mare, organizată de Organizaţia Maritimă Internaţională la Hamburg în perioada 9-27 aprilie 1979, la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr. 115/1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 31/1999, cu modificările ulterioare;

(vi)Codul I.S.M. - Codul internaţional de management pentru exploatarea în siguranţă a navelor şi pentru prevenirea poluării (Codul internaţional de management al siguranţei - Codul I.S.M.), adoptat de către Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia A741(18) din 4 noiembrie 1993, pe care România l-a acceptat prin Legea nr. 85/1997, cu modificările ulterioare;

(vii)Codul IMDG - Codul maritim internaţional de mărfuri periculoase;

(viii)Codul IBC - Codul internaţional pentru construcţia şi echipamentul navelor pentru transportul în vrac al produselor chimice periculoase (Codul IBC), adoptat de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC. 4(48) a Comitetului Securităţii Maritime la Londra la 17 iunie 1983 şi, respectiv, prin Rezoluţia MEPC. 19(22) a Comitetului pentru Protecţia Mediului Marin la Londra la 5 decembrie 1985, astfel cum a fost modificat prin amendamentele ulterioare, pe care România l-a acceptat prin Legea nr. 72/2003, cu modificările ulterioare;

(ix)Codul IGC - Codul internaţional pentru construcţia şi echipamentul navelor pentru transportul în vrac al gazelor lichefiate (Codul IGC), adoptat de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC. 5(48) a Comitetului Securităţii Maritime la Londra la 17 iunie 1983, astfel cum a fost modificat prin amendamentele din 1992, pe care România l-a acceptat prin Legea nr. 71/2003, cu modificările ulterioare;

(x)Codul BC - Codul IMO pentru operarea în siguranţă a mărfurilor solide în vrac;

(xi)Codul INF - Codul internaţional pentru transportul în siguranţă al combustibilului nuclear iradiat, plutoniului şi deşeurilor cu nivel ridicat de radioactivitate, în formă ambalată, la bordul navelor (Codul INF), adoptat de Organizaţia Maritimă Internaţională prin Rezoluţia MSC. 88(71) a Comitetului Securităţi Maritime din 27 mai 1999, pe care România l-a acceptat prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 235/2008, cu modificările ulterioare;

(xii)Rezoluţia IMO A.851(20) - Rezoluţia Organizaţiei Maritime Internaţionale privind principiile generale aplicabile sistemelor de raportare a navelor şi cerinţelor în materie de notificare, inclusiv linii directoare pentru raportarea incidentelor care implică mărfuri periculoase, substanţe dăunătoare şi/sau poluanţi marini;

(xiii)Rezoluţia IMO A.917(22) - Rezoluţia Organizaţiei Maritime Internaţionale - "Linii directoare privind utilizarea AIS la bordul navelor", astfel cum a fost modificată prin Rezoluţia A.956(23) a IMO;

(xiv)Rezoluţia IMO A.949(23) - Rezoluţia Organizaţiei Maritime Internaţionale 949(23) - "Linii directoare privind locurile de refugiu pentru navele care au nevoie de asistenţă";

(xv)Rezoluţia IMO A.950(23) - Rezoluţia Organizaţiei Maritime Internaţionale 950(23) - "Servicii de asistenţă maritimă (MAS)";

(xvi)Linii directoare IMO privind tratamentul echitabil al navigatorilor în caz de accident maritim - Linii directoare anexate Rezoluţiei LEG. 3(91) a Comitetului juridic al IMO din 27 aprilie 2006, astfel cum sunt aprobate de Consiliul de administraţie al Organizaţiei Internaţionale a Muncii în cea de-a 296-a sesiune a sa din 12-16 iunie 2006;

i)loc de refugiu - un port, o zonă a unui port sau o dană protejată ori un loc de ancoraj protejat, sau orice altă zonă adecvată pentru adăpostirea navelor în pericol, identificată ca atare în apele naţionale;

j)LRIT - un sistem de identificare şi urmărire a navelor la mare distanţă, în conformitate cu regula V/19-1 din Convenţia SOLAS;

k)mărfuri periculoase:

(i)mărfuri clasificate în Codul IMDG;

(ii)substanţe lichide periculoase, enumerate în cap. 17 din Codul IBC;

(iii)gaze lichefiate enumerate în cap. 19 din Codul IGC;

(iv)mărfuri solide la care se face referire în apendicele B la Codul BC;

(v)mărfurile pentru transportul cărora s-au stabilit condiţii iniţiale corespunzătoare, în conformitate cu alin. 1.1.3 din Codul IBC sau cu alin. 1.1.6 din Codul IGC;

l)mărfuri poluante:

(i)produse petroliere astfel cum sunt definite în anexa nr. I la MARPOL 73/78;

(ii)substanţe lichide nocive astfel cum sunt definite în anexa nr. II la MARPOL 73/78;

(iii)substanţe dăunătoare astfel cum sunt definite în anexa nr. III la MARPOL 73/78;

m)navă - orice navă sau ambarcaţiune maritimă;

n)navă care are nevoie de asistenţă - o navă aflată într-o situaţie care ar putea duce la pierderea sa sau la apariţia unui pericol pentru mediu ori navigaţie, fără a aduce atingere dispoziţiilor Convenţiei S.A.R. cu privire la salvarea persoanelor;

o)navă de pescuit - orice navă echipată pentru exploatarea comercială a resurselor acvatice vii;

p)nave tradiţionale - toate tipurile de nave istorice şi replici ale acestora, incluzându-le pe cele destinate să încurajeze şi să promoveze deprinderile tradiţionale şi arta marinăriei, care împreună constituie valori culturale perene, operate în conformitate cu principiile tradiţionale ale tehnicii şi artei marinăreşti;

q)operator - proprietarul sau managerul navei;

r)SafeSeaNet - sistemul comunitar de schimb de informaţii maritime creat de Comisia Europeană în cooperare cu statele membre ale Uniunii Europene pentru a asigura punerea în aplicare a legislaţiei comunitare;

s)serviciul de management al traficului - serviciul desemnat să asigure una sau mai multe din următoarele atribuţii: managementul traficului navelor, operarea unei instalaţii cu baza la ţărm, răspunzătoare pentru un sistem de raportare obligatoriu aprobat de IMO, coordonarea operaţiunilor de căutare şi salvare, a activităţilor întreprinse în caz de poluare; ş) serviciu regulat - o serie de curse ale navelor organizate astfel încât să deservească traficul între aceleaşi două sau mai multe porturi, fie după un orar publicat, fie prin efectuarea unor curse cu o astfel de regularitate ori frecvenţă încât să constituie o serie sistematică ce poate fi recunoscută ca atare;

t)serviciu de trafic maritim (VTS) - serviciul desemnat să îmbunătăţească siguranţa şi eficienţa traficului de nave, protecţia mediului, să menţină în permanenţă legătura cu navele aflate în trafic şi să gestioneze situaţiile de trafic care se desfăşoară în zona de acoperire VTS; ţ) sistem de rute pentru nave - sistemul care cuprinde una sau mai multe rute ori măsuri de dirijare a traficului în scopul de a reduce riscul accidentelor maritime; acesta include scheme de separare a traficului, rute în ambele sensuri, rute recomandate, zone de evitat, zone de trafic costier, ocoliri, zone de precauţie şi rute în marea liberă;

u)VDR/S-VDR - înregistrator al parametrilor de navigaţie;

v)unitate de transport marfă - un vehicul rutier de marfă, un vagon de cale ferată pentru transport marfă, un container de marfă sau orice cisternă rutieră, vagon de cale ferată ori cisternă portabilă.

Capitolul IIRaportări obligatorii şi monitorizare nave

Articolul 4Notificări ale navelor înainte de a intra în porturile româneşti

(1)Operatorul, agentul sau comandantul unei nave care se îndreaptă spre un port românesc trebuie să notifice ANR informaţiile prevăzute la pct. 1 din anexa nr. 1 astfel:

a)cu cel puţin 24 de ore înainte de intrarea în zona de control al traficului; sau b) cel mai târziu la momentul când nava părăseşte portul anterior, dacă durata voiajului este mai mică de 24 de ore; sau c) dacă portul de escală nu este cunoscut ori este schimbat pe timpul voiajului, imediat ce acesta este cunoscut.

(2)Navele care au ca destinaţie un port al României, care transportă mărfuri periculoase sau poluante şi care vin dintr-un port aflat în afara Comunităţii Europene, trebuie să se conformeze obligaţiilor de notificare prevăzute la art. 15.

Articolul 5Monitorizarea navelor care intră în zona sistemelor de raportare obligatorie a navelor

(1)ANR trebuie să se asigure şi să ia toate măsurile necesare şi corespunzătoare pentru ca toate navele care intră în zona unui sistem de raportare obligatorie a navelor, adoptat de IMO în conformitate cu regula 11, cap. V din Convenţia SOLAS şi operat de ANR în conformitate cu liniile directoare şi criteriile relevante elaborate de IMO, să se conformeze acestui sistem şi să transmită informaţiile cerute în conformitate cu Rezoluţia IMO A.851(20), inclusiv informaţiile suplimentare cerute de ANR.

(2)Atunci când se supune aprobării IMO un sistem nou de raportare obligatoriu sau o propunere care să amendeze un sistem de raportare existent, ANR trebuie să includă în cererile sale cel puţin informaţiile prevăzute la pct. 4 din anexa nr. 1.

Articolul 6Folosirea AIS

(1)Orice navă care face escală într-un port al unui stat membru al Uniunii Europene trebuie, în conformitate cu prevederile cap. I din anexa nr. 2, să fie dotată cu AIS care să îndeplinească standardele de performanţă stabilite de IMO.

(2)Navele dotate cu AIS sunt obligate să îl menţină permanent în funcţiune, cu excepţia cazurilor în care, pentru protecţia informaţiilor de navigaţie, prin acorduri, reguli sau standarde internaţionale, se prevede altfel.

Articolul 7Utilizarea sistemelor de identificare automată (AIS) de către navele de pescuit

(1)Orice navă de pescuit cu o lungime totală mai mare de 15 metri care arborează pavilionul român şi este înmatriculată în România sau orice navă, indiferent de pavilion, care operează în apele interioare ori în marea teritorială ale României sau îşi descarcă propria captură în porturile din România trebuie să fie dotată, conform calendarului prezentat în cap. I pct. 2 din anexa nr. 2, cu un AIS (clasa A) care să corespundă standardelor de performanţă elaborate de IMO.

(2)Navele de pescuit echipate cu AIS sunt obligate să îl menţină permanent în funcţiune. În circumstanţe excepţionale, AIS poate fi oprit din funcţiune în cazul în care comandantul consideră acest lucru necesar pentru siguranţa sau securitatea navei sale.

Articolul 8Utilizarea LRIT

(1)Navele cărora li se aplică Regula V/19-1 din Convenţia SOLAS şi standardele de performanţă şi cerinţele funcţionale adoptate de IMO, când ating un port românesc, trebuie să fie dotate cu echipament LRIT care respectă regula respectivă.

(2)ANR va coopera cu Comisia Europeană şi autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene pentru a stabili cerinţele privind dotarea cu echipament de transmitere de informaţii LRIT pentru navele care navighează în zonele aflate sub acoperirea staţiilor fixe AIS ale statelor membre ale Uniunii Europene şi pentru a înainta IMO orice măsuri adecvate decise.

Articolul 9Folosirea sistemelor de rute pentru nave

(1)Toate navele care navighează în apele naţionale navigabile, atunci când intră în zona unui sistem de rute obligatorii, adoptat de către IMO în conformitate cu regula 10 a cap. V din Convenţia SOLAS, trebuie să folosească sistemul în conformitate cu liniile directoare şi criteriile relevante ale IMO. ANR trebuie să monitorizeze şi să ia toate măsurile corespunzătoare şi necesare pentru ca navele să se supună acestor prevederi.

(2)La punerea în aplicare a unui sistem de rute pentru nave care nu a fost adoptat de IMO, ANR trebuie să ia în considerare liniile directoare şi criteriile IMO şi să facă publice toate informaţiile necesare pentru folosirea efectivă şi în siguranţă a sistemului de rute pentru nave.

Articolul 10Monitorizarea conformării navelor cu regulile VTS

ANR trebuie să monitorizeze şi să ia toate măsurile necesare şi corespunzătoare pentru a se asigura că:

a)navele care intră într-o zonă de acoperire a unui VTS operat de ANR în marea teritorială a României, care funcţionează în baza liniilor directoare ale IMO, participă şi se conformează regulilor acelui VTS;

b)navele care se îndreaptă către un port românesc şi care intră în zona de acoperire a unui VTS operat de ANR, care funcţionează în baza liniilor directoare ale IMO, aflat în afara mării teritoriale a României, se conformează regulilor acelui VTS;

c)navele care arborează pavilionul român, care se îndreaptă către un port al unui stat membru al Uniunii Europene şi care intră în zona de acoperire a unui VTS operat de acel stat membru al Uniunii Europene, care funcţionează în baza liniilor directoare ale IMO, aflat în afara mării teritoriale a statului membru, se conformează regulilor acelui VTS;

d)ori de câte ori este posibil, navele care arborează pavilionul unui stat terţ şi neavând ca destinaţie un port din România, intrând într-o zonă de acoperire a unui VTS operat de ANR, aflat în afara apelor teritoriale ale României, respectă normele acestui VTS. ANR trebuie să informeze administraţia statului de pavilion despre orice încălcare a acestor reguli.

Articolul 11

Infrastructura pentru sisteme de raportare a navelor, sisteme de rute recomandate navelor şi servicii de trafic al navelor

(1)ANR trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a menţine operaţionale echipamentele corespunzătoare şi instalaţiile la ţărm, destinate a primi şi a utiliza informaţii AIS, conform prevederilor cap. I din anexa nr. 2, luând în considerare zona de acoperire necesară pentru transmiterea rapoartelor.

(2)ANR trebuie să ia măsurile necesare pentru a menţine operaţionale echipamentele corespunzătoare pentru retransmiterea şi schimbul de informaţii între sistemul naţional şi cele ale altor state.

(3)Pentru funcţionarea serviciului de management al traficului responsabil cu monitorizarea conformării navelor cu regulile VTS şi sistemelor de rute pentru nave, ANR trebuie să menţină în permanenţă personal suficient şi calificat corespunzător, precum şi mijloacele adecvate de comunicaţii şi supraveghere a navelor, mijloace care să opereze în conformitate cu liniile directoare ale IMO.

Articolul 12Sisteme de înregistrare a datelor privind voiajul

(1)ANR trebuie să supravegheze şi să ia toate măsurile necesare şi corespunzătoare pentru a se asigura că navele care fac escală într-un port românesc sunt dotate cu un VDR sau SVDR, în conformitate cu regulile prevăzute în cap. II din anexa nr. 2. (2) În eventualitatea unei anchete efectuate în urma unui accident produs în apele aflate sub jurisdicţia României, datele care au fost colectate dintr-un sistem VDR sau S-VDR se pun la dispoziţia MTI şi ANR. Aceştia se vor asigura că datele respective sunt folosite în cadrul anchetei şi sunt analizate în mod corespunzător. MTI va publica concluziile anchetei în cel mai scurt timp de la încheierea acesteia.

Articolul 13

Abrogat.

Art. 13 a fost abrogat de litera a) a art. 21 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 87 din 12 octombrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 735 din 19 octombrie 2011.

Capitolul IIINotificarea mărfurilor periculoase sau poluante la bordul navelor (HAZMAT)

Articolul 14Cerinţe de informare privind transportul mărfurilor periculoase

(1)Nicio marfă periculoasă sau poluantă nu poate fi oferită pentru transport sau încărcare la bordul unei nave, indiferent de dimensiunea sa, într-un port românesc, dacă nu s-a înaintat comandantului sau operatorului, înainte de încărcarea mărfii la bord, o declaraţie cuprinzând următoarele informaţii:

a)informaţiile prevăzute la pct. 2 din anexa nr. 1;

b)pentru substanţele prevăzute în anexa I la MARPOL 73/78, fişa datelor de siguranţă în care sunt prezentate caracteristicile fizico-chimice ale produselor, inclusiv viscozitatea acestora exprimată în cSt la 50°C, unde este cazul, şi densitatea acestora la 15°C, precum şi alte date incluse în fişa cu date de siguranţă, în conformitate cu Rezoluţia MSC.286(86) a IMO, adoptată la 5 iunie 2009 - Recomandarea pentru formularele de date privind siguranţa materialului (MSDS) pentru încărcăturile de hidrocarburi şi de combustibili lichizi prevăzute în anexa I la MARPOL 73/78;

Lit. b) a alin. (1) al art. 14 a fost modificată de pct. 1 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 750 din 25 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 20 august 2012.

c)numerele de urgenţă ale încărcătorului ori ale oricărei alte persoane sau organism care deţine informaţii privind caracteristicile fizico-chimice ale produselor, precum şi măsurile care trebuie luate în caz de urgenţă.

(2)Navele care vin dintr-un port din afara Uniunii Europene şi care ating un port al unui stat membru al Uniunii Europene, care au la bord mărfuri periculoase sau poluante, trebuie să fie în posesia unei declaraţii din partea încărcătorului care să conţină informaţiile cerute în conformitate cu alin. (1) lit. a)-c).

(3)Este de datoria şi responsabilitatea încărcătorului să înainteze această declaraţie comandantului sau operatorului şi să se asigure că încărcătura prezentată pentru transport este într-adevăr cea declarată în conformitate cu alin. (1).

Articolul 15Notificarea mărfurilor periculoase sau poluante transportate la bord

(1)Operatorul, comandantul sau agentul unei nave, indiferent de mărimea acesteia, care transportă mărfuri periculoase sau poluante şi care pleacă dintr-un port românesc trebuie să comunice în scris ANR, înaintea plecării navei, toate informaţiile prevăzute la pct. 3 din anexa nr. 1. (2) Operatorul, comandantul sau agentul unei nave care arborează pavilion român, indiferent de mărimea acesteia, care transportă mărfuri periculoase sau poluante şi care pleacă dintr-un port aflat într-un stat membru al Uniunii Europene, trebuie să comunice în scris autorităţii competente desemnate de acel stat membru, înaintea plecării navei, toate informaţiile prevăzute la pct. 3 din anexa nr. 1. (3) Operatorul, comandantul sau agentul unei nave, indiferent de mărimea acesteia, care transportă mărfuri periculoase ori poluante, venind dintr-un port situat în afara Uniunii Europene şi care are ca destinaţie un port sau o zonă de ancoraj aflată în apele naţionale ale României, trebuie să notifice ANR, ca o condiţie pentru intrarea în port ori pentru ancorare, informaţiile indicate la pct. 3 din anexa nr. 1 cel mai târziu la plecarea din portul de încărcare ori imediat ce portul de destinaţie sau locul de ancorare este cunoscut, dacă această informaţie nu este disponibilă la momentul plecării.

(4)Operatorul, comandantul sau agentul unei nave aflate sub pavilion român, indiferent de mărimea acesteia, care transportă mărfuri periculoase ori poluante, venind dintr-un port situat în afara Uniunii Europene şi care are ca destinaţie un port sau o zonă de ancoraj aflată în apele naţionale ale unui stat membru al Uniunii Europene, trebuie să notifice autorităţii competente a statului membru în care se află primul port de destinaţie sau loc de ancoraj, ca o condiţie pentru intrarea în port ori pentru ancorare, informaţiile indicate la pct. 3 din anexa nr. 1 cel mai târziu la plecarea din portul de încărcare ori imediat ce portul de destinaţie sau locul de ancorare este cunoscut, dacă această informaţie nu este disponibilă la momentul plecării.

(5)ANR va aplica o procedură prin care să permită operatorului, comandantului sau agentului unei nave la care fac referire prevederile alin. (1)-(4) să îi notifice informaţiile prevăzute la pct. 3 din anexa nr. 1. ANR trebuie să păstreze aceste informaţii o perioadă suficientă pentru ca, în cazul unui incident sau accident pe mare, acestea să poată fi utilizate.

(6)Operatorul, comandantul sau agentul unei nave trebuie să comunice ANR informaţiile referitoare la marfă, astfel cum sunt prevăzute la pct. 3 din anexa nr. 1. Ori de câte ori este posibil, informaţiile trebuie să fie transferate în format electronic. Schimbul electronic de mesaje trebuie să folosească sintaxa şi procedurile prevăzute în anexa nr. 3.

Articolul 16Schimbul computerizat de date cu statele membre ale Uniunii Europene

(1)ANR trebuie să coopereze cu statele membre ale Uniunii Europene interesate pentru a asigura interconectarea şi interoperabilitatea sistemelor naţionale folosite pentru a gestiona informaţiile prevăzute în anexa nr. 1. (2) Sistemele de comunicaţie stabilite la alin. (1) trebuie să aibă următoarele caracteristici:

a)schimbul de date să fie electronic şi să permită ca mesajele notificate în conformitate cu art. 15 să fie primite şi procesate;

b)sistemul să permită ca informaţiile să fie transmise 24 de ore din 24;

c)la cerere, prin utilizarea SafeSeaNet şi, dacă este necesar, în scopul siguranţei sau securităţii maritime ori protejării mediului maritim, ANR trebuie să poată transmite informaţii privind nava şi mărfurile periculoase sau poluante aflate la bord autorităţilor naţionale ori locale competente ale unui alt stat membru al Uniunii Europene, fără întârziere;

d)în scopul siguranţei sau securităţii maritime ori protejării mediului maritim, ANR poate solicita prin SafeSeaNet informaţii privind o navă sub pavilion român şi mărfurile periculoase sau poluante aflate la bordul acesteia de la un alt stat membru al Uniunii Europene.

Articolul 17Exceptări

(1)ANR poate excepta serviciile regulate de transport maritim efectuate între porturi situate pe teritoriul României de la obligativitatea îndeplinirii cerinţelor prevăzute la art. 4 şi 15, dacă au fost îndeplinite următoarele condiţii:

a)compania care exploatează respectivele servicii regulate ţine şi actualizează o listă cu navele respective, pe care o va transmite ANR;

b)pentru fiecare călătorie efectuată se pun la dispoziţia ANR, la cerere, informaţiile prevăzute la pct. 1 sau 3 din anexa nr. 1, după caz. Compania stabileşte un sistem intern care să garanteze 24 de ore din 24 transmiterea, la cerere, imediat ce a fost primită solicitarea, a acestor informaţii către ANR, în format electronic, în conformitate cu art. 4 alin. (1) sau art. 15 alin. (4), după caz;

c)orice deviere de la ora estimată de sosire în portul de destinaţie sau la staţia-pilot, egală sau mai mare de 3 ore, se notifică ANR, în conformitate cu art. 4 sau 15, după caz;

d)se acordă exceptări numai navelor aflate într-un serviciu specific.

Serviciul se consideră regulat numai dacă este prevăzută funcţionarea acestuia timp de minimum o lună.

Exceptările de la cerinţele stabilite la art. 4 şi 15 se limitează la călătorii cu o durată planificată de cel mult 12 ore.

(2)Dacă un serviciu regulat internaţional este exploatat între România şi unul sau mai multe state, dintre care cel puţin unul este stat membru al Uniunii Europene, ANR poate cere acelui stat membru acordarea unei exceptări pentru acest serviciu. ANR trebuie să colaboreze cu toate statele membre ale Uniunii Europene implicate, inclusiv statele de coastă implicate, în vederea acordării unei exceptări serviciului respectiv, în condiţiile prevăzute la alin. (1).

(3)ANR trebuie să verifice periodic îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2). Atunci când cel puţin una dintre aceste condiţii nu mai este îndeplinită, ANR va retrage imediat exceptarea acordată.

(4)ANR va comunica Comisiei Europene o listă cuprinzând companiile şi navele cărora li s-a acordat o exceptare în temeiul prezentului articol. Comunicarea se va face ori de câte ori această listă este modificată.

Capitolul IVMonitorizarea navelor cu risc potenţial pentru siguranţa navigaţiei şi intervenţia în cazul incidentelor şi accidentelor pe mare

Articolul 18Transmiterea informaţiilor privind anumite nave

(1)Navele care se încadrează în una dintre categoriile de mai jos vor fi considerate nave cu un risc potenţial pentru siguranţa navigaţiei, a persoanelor sau a mediului:

a)nave care, în cursul voiajelor lor:

(i)au fost implicate în incidente sau accidente pe mare, după cum se menţionează în art. 19; sau

(ii)nu au respectat cerinţele de notificare şi raportare impuse de Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime şi de abrogare a Directivei 93/75/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 208 din 5 august 2002; sau

(iii)nu au respectat regulile aplicabile în sistemele de rute pentru nave sau VTS aflate sub jurisdicţia României ori a statelor membre ale Uniunii Europene;

b)nave în privinţa cărora există dovada sau prezumţia descărcării deliberate de produse petroliere ori a altor încălcări ale prevederilor MARPOL 73/78 în apele naţionale ale României sau ale statelor membre ale Uniunii Europene;

c)nave cărora li s-a refuzat accesul în porturile româneşti ori ale statelor membre ale Uniunii Europene, care au făcut obiectul unui raport sau al unei notificări întocmite de ANR ori de autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene, în conformitate cu dispoziţiile Directivei 95/21/CE a Consiliului din 19 iunie 1995 privind punerea în aplicare, în ceea ce priveşte navele care fac escală în porturile comunitare sau în apele care intră sub jurisdicţia statelor membre, a standardelor internaţionale privind siguranţa maritimă, prevenirea poluării şi condiţiile de viaţă şi de muncă de la bordul navelor (controlul statului de port), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 157 din 7 iulie 1995;

d)nave care nu au comunicat sau care nu deţin certificate de asigurare ori garanţii financiare în conformitate cu oricare dintre dispoziţiile legislaţiei comunitare şi normelor internaţionale;

e)nave care au fost raportate de către piloţi sau de autorităţi portuare din România ca prezentând deficienţe aparente care pot compromite navigarea lor în siguranţă sau care ar putea crea un risc pentru mediu.

(2)Atunci când serviciile de management al traficului de pe teritoriul României deţin informaţii relevante privind navele la care se face referire la alin. (1), vor comunica aceste informaţii serviciilor interesate ale altor state membre ale Uniunii Europene aflate pe ruta planificată a navei.

(3)În limita personalului disponibil, ANR, la primirea informaţiilor prevăzute la alin. (2), va efectua inspecţii sau verificări corespunzătoare în porturile româneşti, fie din proprie iniţiativă, fie la cererea unui stat membru al Uniunii Europene interesat, fără a aduce atingere obligaţiilor ce decurg din activitatea de control al statului portului. ANR trebuie să informeze autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene interesate despre rezultatele acţiunilor întreprinse.

Articolul 19Raportarea incidentelor şi accidentelor pe mare

(1)Fără a aduce atingere prevederilor reglementărilor internaţionale şi în vederea prevenirii sau micşorării oricărei ameninţări semnificative a siguranţei navigaţiei, a persoanelor sau a mediului, ANR trebuie să supravegheze şi să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că un comandant al unei nave care navighează în interiorul zonei de căutare şi salvare/zonei economice exclusive a României sau o zonă echivalentă raportează imediat la ANR următoarele:

a)orice incident sau accident afectând siguranţa navei, precum coliziunea, eşuarea, avaria, defecţiunile majore ori avarierea, inundarea sau deplasarea mărfii, precum şi orice defecte la corpul sau la structura navei;

b)orice incident sau accident care pune în pericol siguranţa navigaţiei, precum şi orice defecţiuni care pot să afecteze manevrabilitatea navei ori buna stare de navigabilitate, sistemul de propulsie sau instalaţia de guvernare, generatoarele electrice, echipamentul de navigaţie ori de comunicaţii;

c)orice situaţie susceptibilă să conducă la poluarea apelor sau ţărmului României, precum descărcarea ori intenţia descărcării de produse poluante în mare;

d)orice pată de materiale poluante, colete, pachete ori alte bunuri care se observă plutind în derivă pe mare.

(2)Raportul transmis conform alin. (1) trebuie să includă cel puţin identitatea navei, poziţia sa, portul de plecare, portul de destinaţie, adresa de la care se pot obţine informaţii despre mărfurile periculoase şi poluante transportate la bord, numărul persoanelor de la bord, detalii ale incidentului şi orice informaţie relevantă la care se face referire în Rezoluţia IMO A.851(20).

Articolul 20Măsuri în cazul unor condiţii hidrometeorologice nefavorabile

(1)În situaţia în care ANR consideră, în caz de condiţii hidrometeorologice extrem de nefavorabile, că există o ameninţare serioasă de poluare a apelor naţionale navigabile ale României sau ale statelor riverane ori atunci când siguranţa vieţii umane este în pericol:

a)trebuie să informeze corespunzător comandanţii navelor aflate în porturile/zonele afectate şi care intenţionează să intre în sau să părăsească acel port/acea zonă despre starea mării şi despre condiţiile meteo şi, atunci când este relevant şi posibil, despre pericolul pe care acestea îl pot prezenta pentru navă, marfă, echipajul şi pasagerii acesteia;

b)fără a încălca obligaţia de asistenţă şi salvare a navelor în pericol şi în conformitate cu art. 23, poate lua orice alte măsuri necesare, care pot include o recomandare sau o interdicţie, fie numai pentru o anumită navă sau pentru nave în general, de a intra sau de a părăsi portul românesc ori zonele afectate, până când s-a stabilit că nu mai există riscuri pentru viaţa umană şi/sau pentru mediu;

c)trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a limita cât se poate de mult sau, dacă este necesar, pentru a interzice aprovizionarea cu combustibili în apele naţionale navigabile.

(2)Comandantul trebuie să informeze compania despre măsurile sau recomandările prevăzute la alin. (1). Aceste măsuri sau recomandări nu trebuie să îl împiedice pe comandant să ia alte decizii pe baza judecăţii sale profesionale şi în conformitate cu Convenţia SOLAS. Atunci când decizia luată de comandantul navei nu este în conformitate cu măsurile la care se face referire la alin. (1), acesta trebuie să informeze ANR asupra motivelor deciziei sale.

(3)Măsurile corespunzătoare sau recomandările prevăzute la alin. (1) se bazează pe starea mării şi pe prognoza meteo furnizate de serviciul de informaţii hidrometeorologice desemnat de statul român.

Articolul 21Măsuri în caz de riscuri cauzate de prezenţa gheţii

(1)Dacă ANR consideră, având în vedere situaţia gheţii, că există o ameninţare gravă la adresa siguranţei vieţii omeneşti pe mare ori a protecţiei zonelor maritime naţionale navigabile sau costiere ori a zonelor maritime navigabile sau costiere ale altor state, atunci va lua următoarele măsuri:

a)va transmite comandanţilor navelor aflate în zona sa de competenţă sau care intenţionează să intre sau să iasă într-un/dintr-un port românesc informaţii adecvate privind starea gheţii, rutele recomandate şi serviciile de spargere a gheţii din aceste zone;

b)poate solicita, fără a aduce atingere obligaţiei de a acorda asistenţă navelor care au nevoie de asistenţă, precum şi altor obligaţii care decurg din normele internaţionale relevante, unei nave aflate în zona respectivă şi care intenţionează să intre sau să iasă într-un/dintr-un port sau terminal ori să părăsească o zonă de ancoraj să dovedească faptul că îndeplineşte cerinţele de rezistenţă structurală şi de putere a motorului adecvate stării gheţii din zona respectivă.

(2)Măsurile luate în temeiul alin. (1) trebuie să se bazeze, în ceea ce priveşte datele referitoare la starea gheţii, pe prognozele privind starea gheţii şi condiţiile meteorologice, furnizate de serviciul de informaţii hidrometeorologice desemnat de statul român.

Articolul 22Măsuri privitoare la incidente sau accidente pe mare

(1)În caz de incidente sau accidente pe mare, la care face referire art. 19, ANR trebuie să ia toate măsurile corespunzătoare, cu respectarea reglementărilor internaţionale, ori de câte ori este necesar, pentru a asigura siguranţa navigaţiei, a persoanelor şi protecţia mediului marin şi costier. O listă neexhaustivă de măsuri la dispoziţia ANR în conformitate cu prevederile acestui articol este prevăzută în anexa nr. 4. (2) Operatorul, comandantul navei şi proprietarul mărfurilor periculoase sau poluante transportate la bord sunt obligaţi, în condiţiile şi sub sancţiunile prevăzute de lege, ca la solicitarea autorităţilor competente, să coopereze pe deplin cu acestea, în vederea evitării şi/sau limitării consecinţelor unui incident sau accident. În acest scop, aceştia trebuie să comunice ANR, la cerere, informaţiile prevăzute la art. 14. (3) Comandantul oricărei nave căreia îi sunt aplicabile prevederile Codului I.S.M., în conformitate cu acesta, trebuie să informeze compania despre orice incident sau accident intervenit, aşa cum este prevăzut la art. 19 alin. (1). Imediat ce a fost informată despre o astfel de situaţie, compania trebuie să contacteze ANR şi să se pună la dispoziţia acesteia, după caz.

(4)În conformitate cu legislaţia naţională, ANR ia în considerare prevederile relevante ale Liniilor directoare IMO privind tratamentul echitabil al navigatorilor în caz de accident maritim în apele aflate sub jurisdicţia sa.

Articolul 23Autorităţile competente pentru primirea navelor care au nevoie de asistenţă

(1)În România, autoritatea competentă desemnată să ia decizia de primire a navelor care au nevoie de asistenţă într-un loc de refugiu, conform competenţelor generale stabilite prin Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este prefectul. În luarea deciziei, prefectul se consultă cu ANR, unităţile în subordonarea sau în coordonarea Ministerului Mediului şi Pădurilor cu atribuţii specifice în domeniu şi administraţia portuară în zona căreia se află locul de refugiu.

(2)ANR, unităţile în subordonarea sau în coordonarea Ministerului Mediului şi Pădurilor cu atribuţii specifice în domeniu şi administraţia portuară în zona căreia se află locul de refugiu evaluează situaţia şi înaintează această evaluare prefectului pentru luarea deciziei.

(3)În funcţie de situaţie şi de informaţiile/analizele care sunt necesare în luarea deciziei, prefectul poate consulta şi alte instituţii.

(4)ANR poate, după caz şi în special în caz de ameninţare la adresa siguranţei maritime şi protecţiei mediului, lua oricare dintre măsurile incluse în lista din anexa nr. 4 care este nelimitativă.

(5)Sub coordonarea prefectului, ANR, unităţile în subordonarea sau în coordonarea Ministerului Mediului şi Pădurilor cu atribuţii specifice în domeniu şi administraţiile portuare trebuie să aibă întâlniri trimestriale, sub formă de şedinţe de lucru, pentru a face schimb de experienţă şi a îmbunătăţi măsurile luate în temeiul prezentului articol. Aceste autorităţi se pot reuni ori de câte ori este necesar, în cazul unor circumstanţe specifice.

Articolul 24Planuri pentru adăpostirea navelor care au nevoie de asistenţă

(1)ANR, unităţile în subordonarea sau în coordonarea Ministerului Mediului şi Pădurilor cu atribuţii specifice în domeniu şi administraţiile portuare vor elabora planuri pentru adăpostirea navelor care au nevoie de asistenţă aflate în apele naţionale, pe care le vor supune spre aprobare prefectului. Aceste planuri trebuie să stabilească modalitatea de reacţie a autorităţilor faţă de riscurile create de navele care au nevoie de asistenţă, incluzând, unde este cazul, riscurile pentru viaţa umană şi mediu. Aceleaşi autorităţi, sub coordonarea prefectului, vor duce la îndeplinire prevederile acestor planuri.

(2)Planurile prevăzute la alin. (1) trebuie să fie elaborate după consultarea părţilor implicate, aplicând prevederile rezoluţiilor A.949(23) şi A.950(23) ale IMO, şi conţin cel puţin următoarele elemente:

a)identitatea autorităţilor responsabile cu primirea şi gestionarea semnalelor de alertă;

b)identitatea autorităţii competente pentru evaluarea situaţiei şi pentru luarea unei decizii cu privire la acordul sau refuzul de adăpostire a unei nave care are nevoie de asistenţă în locul de refugiu ales;

c)informaţii privind zona de coastă a României şi toate elementele care favorizează o evaluare prealabilă şi luarea rapidă a unei decizii privind alegerea locului de refugiu pentru o navă care are nevoie de asistenţă, inclusiv descrierea factorilor de mediu, economici, sociali şi a condiţiilor naturale;

d)procedurile de evaluare în vederea acordului sau refuzului de a adăposti o navă care are nevoie de asistenţă într-un loc de refugiu;

e)resursele şi echipamentele corespunzătoare pentru asistenţă, salvare şi combatere a poluării;

f)procedurile de coordonare şi de luare a deciziilor la nivel internaţional;

g)procedurile existente privind garanţiile financiare şi răspunderea aplicabile navelor adăpostite într-un loc de refugiu.

(3)ANR va publica denumirea şi adresele de contact ale autorităţilor menţionate la art. 23 alin. (1), precum şi ale autorităţilor desemnate pentru primirea şi gestionarea semnalelor de alertă.

(4)La cerere, prefectul va comunica statelor membre ale Uniunii Europene vecine informaţiile relevante privind planurile prevăzute la alin. (1), în condiţiile legii. Dacă se impune, prefectul poate solicita statelor membre ale Uniunii Europene vecine informaţii relevante privind planurile elaborate de acestea.

(5)Atunci când sunt puse în aplicare procedurile prevăzute în planurile pentru adăpostirea navelor care au nevoie de asistenţă, ANR va pune la dispoziţia părţilor implicate în operaţiuni informaţiile relevante.

(6)Dacă li se solicită acest lucru, cei care au primit informaţii relevante conform alin. (4) şi (5), se vor supune obligaţiei de confidenţialitate.

(7)Până la 30 noiembrie 2010, prefectul va informa Comisia Europeană în legătură cu măsurile luate în vederea punerii în aplicare a prezentului articol.

Articolul 25Decizii privind adăpostirea navelor

(1)Prefectul hotărăşte asupra acceptării unei nave într-un loc de refugiu în urma unei evaluări prealabile a situaţiei realizate pe baza planurilor menţionate la art. 24 şi a informaţiilor primite de la nava care are nevoie de asistenţă.

(2)Prefectul trebuie să se asigure că navele sunt adăpostite într-un loc de refugiu, în cazul în care consideră că aceasta este acţiunea cea mai adecvată pentru protejarea vieţii omeneşti şi a mediului.

Articolul 26Garanţie financiară şi despăgubire

(1)Absenţa unui certificat de asigurare în sensul art. 6 din Directiva 2009/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind asigurarea proprietarilor navelor în ceea ce priveşte creanţele maritime, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 131 din 28 mai 2009, în ceea ce priveşte creanţele maritime nu exonerează autorităţile competente de realizare a evaluării prealabile menţionate la art. 25 şi nu se consideră a fi, pentru prefect, un motiv suficient de a refuza să adăpostească o navă într-un loc de refugiu.

(2)Fără a aduce atingere alin. (1), la primirea unei nave într-un loc de refugiu, prefectul, prin ANR, poate solicita operatorului, agentului sau comandantului navei să prezinte un certificat de asigurare în sensul art. 6 din Directiva 2009/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului. Solicitarea acestui certificat nu trebuie să ducă la întârzierea primirii navei.

Articolul 27Informarea părţilor interesate

(1)Atunci când este cazul, ANR trebuie să transmită în radiofonie, în zonele de acoperire radio, informaţii despre orice incident sau accident notificat conform art. 19 alin. (1) şi informaţii cu privire la orice navă care pune în pericol siguranţa navigaţiei, a persoanelor sau a mediului.

(2)Din motive de siguranţă, atunci când deţine informaţii care i-au fost notificate în conformitate cu art. 15 şi 19, ANR trebuie să ia măsurile necesare pentru a le aduce la cunoştinţă imediat autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene, la cererea acestora.

(3)În cazul în care ANR a fost informată în conformitate cu prevederile Directivei 2002/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului sau în alt mod despre un pericol care ameninţă anumite zone de navigaţie şi zone de coastă ale unui stat membru al Uniunii Europene, trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a informa orice stat membru interesat despre aceasta în cel mai scurt timp şi să se consulte cu privire la acţiunile intenţionate. Atunci când este necesar, ANR trebuie să coopereze cu autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene în vederea stabilirii de planuri comune de acţiune.

(4)ANR trebuie să folosească toate informaţiile pe care navele sunt obligate să le transmită în conformitate cu art. 19, pentru organizarea unei intervenţii eficiente în rezolvarea situaţiilor apărute.

Capitolul VMăsuri complementare

Articolul 28Desemnarea şi publicarea listei autorităţilor competente

(1)ANR va primi notificările şi informaţiile în conformitate cu prezenta hotărâre.

(2)ANR trebuie să îi informeze în mod corespunzător pe toţi cei implicaţi în activitatea de transport maritim atât despre serviciile de management al traficului şi zonele de jurisdicţie ale acestora, cât şi despre procedura stabilită pentru notificarea informaţiilor cerute de prezenta hotărâre.

(3)ANR trebuie să transmită Comisiei Europene o listă cu autorităţile şi staţiile abilitate să îndeplinească atribuţiile unui serviciu de management al traficului, precum şi orice actualizare a acesteia.

Articolul 29SafeSeaNet

(1)ANR trebuie să creeze, la nivel naţional sau local, sisteme de management al informaţiilor maritime pentru prelucrarea informaţiilor prevăzute în prezenta hotărâre.

(2)Sistemele prevăzute la alin. (1) trebuie să permită utilizarea operaţională a informaţiilor culese şi trebuie să îndeplinească, în special, cerinţele stabilite la art. 16. (3) Pentru a garanta un schimb eficient al informaţiilor prevăzute în prezenta hotărâre, sistemele naţionale sau locale înfiinţate pentru culegerea, prelucrarea şi păstrarea acestor informaţii trebuie să poată fi interconectate cu SafeSeaNet.

(4)SafeSeaNet trebuie să funcţioneze continuu, 24 de ore din 24. (5) Descrierea şi principiile de bază ale SafeSeaNet sunt stabilite în anexa nr. 3. (6) Sistemele sau reţelele de informaţii naţionale create în cadrul acordurilor intracomunitare ori al proiectelor transfrontaliere interregionale ori transnaţionale la care România este parte trebuie să fie compatibile cu SafeSeaNet şi conectate la acesta.

Articolul 30Cooperarea dintre ANR şi alte autorităţi cu competenţe similare

ANR va coopera cu celelalte autorităţi competente ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cu Comisia Europeană în atingerea următoarelor obiective:

1.folosirea optimă a informaţiilor notificate ca urmare a prevederilor Directivei 2002/59/CEa Parlamentului European şi a Consiliului, amendată, în special prin dezvoltarea de legături informaţionale corespunzătoare între serviciile de management al traficului şi celelalte autorităţi interesate, în vederea schimbului de date cu privire la mişcările navelor, orele estimate de sosire în porturi şi mărfurile acestora;

2.dezvoltarea şi întărirea eficacităţii legăturilor informaţionale dintre serviciile de management al traficului din România şi cele ale statelor membre ale Uniunii Europene, în vederea obţinerii unei imagini cât mai clare a traficului, îmbunătăţirii monitorizării navelor în tranzit, armonizării şi simplificării, pe cât de mult posibil, a rapoartelor cerute de la navele aflate în marş;

3.extinderea acoperirii şi/sau actualizarea sistemului comunitar de informare şi de monitorizare a traficului navelor în vederea îmbunătăţirii identificării şi supravegherii navelor, ţinându-se cont de progresele înregistrate în domeniul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor. În acest scop, ANR va coopera cu Comisia Europeană şi cu celelalte state membre ale Uniunii Europene pentru a pune în practică, după caz, sisteme de raportare obligatorii, servicii obligatorii de trafic maritim şi sisteme corespunzătoare de rute pentru nave, în vederea înaintării acestora la IMO spre aprobare. De asemenea, ANR va coopera, în cadrul organismelor regionale sau internaţionale interesate, în vederea dezvoltării sistemelor de identificare şi urmărire la mare distanţă;

4.întocmirea, după caz, de planuri comune pentru adăpostirea navelor aflate în pericol;

5.asigurarea interconectării şi interoperabilităţii sistemelor naţionale folosite pentru managementul informaţiilor prevăzute în anexa nr. 1, precum şi dezvoltarea şi actualizarea SafeSeaNet.

Articolul 31Confidenţialitatea informaţiilor

În conformitate cu legislaţia comunitară sau naţională, ANR trebuie să asigure confidenţialitatea informaţiilor care îi sunt trimise în temeiul prezentei hotărâri şi trebuie să folosească aceste informaţii numai cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri.

Articolul 32Controlul aplicării

(1)ANR trebuie să efectueze inspecţii regulate şi orice alte acţiuni necesare pentru a verifica funcţionarea sistemelor radio instalate pe ţărm, dacă acestea corespund cerinţelor prezentei hotărâri şi în special capacitatea lor de a răspunde cerinţelor de a primi sau transmite fără întârziere, 24 de ore din 24, informaţii notificate în conformitate cu prevederile art. 15 şi 17. (2) Atunci când ANR constată, cu ocazia unui incident sau accident la care se face referire în art. 22, că o companie nu a putut să stabilească şi să menţină o legătură cu nava sau cu serviciul de management al traficului implicat, trebuie să informeze în mod corespunzător statul care a emis sau în numele căruia au fost emise documentele de conformitate (DOC) şi certificatul de management al siguranţei (SMC) asociat.

(3)În cazul unei informaţii primite de la autoritatea competentă a unui stat membru al Uniunii Europene sau în cazul unui incident ori accident a cărui gravitate indică existenţa unei neconformităţi majore în funcţionarea sistemului de management al siguranţei al unei companii din România, ANR trebuie să ia imediat măsurile necesare în vederea retragerii documentului de conformitate (DOC) şi a certificatului de management al siguranţei (SMC) asociat acestuia.

Articolul 33Sancţiuni

(1)Următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni, constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

a)netransmiterea, nerespectarea termenelor de notificare stabilite pentru sosirea în porturile româneşti ori transmiterea incompletă a informaţiilor prevăzute în prezenta hotărâre de către comandant, proprietar, operator sau agent, înainte de sosirea navei în port, cu amendă de la 2.000 lei la 3.000 lei;

b)nerespectarea de către comandantul sau de către conducătorul navei a sistemelor de raportare obligatorie, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei;

c)scoaterea din funcţiune la bordul navei a sistemului automat de identificare al navei (AIS), acolo unde acesta este obligatoriu, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;

d)nerespectarea de către comandantul sau de către conducătorul navei a regulilor aplicabile într-un sistem obligatoriu de rute pentru nave, inclusiv când se primesc sesizări scrise de la alte autorităţi, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;

e)nerespectarea de către comandantul sau de către conducătorul navei a dispoziţiilor VTS privind traficul navei în zona VTS ori neconformarea cu regulile VTS, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei;

f)scoaterea din funcţiune la bordul navei a sistemului de înregistrare a datelor privind voiajul navei (VDR), la navele la care utilizarea este obligatorie, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;

g)nedeclararea de către comandant sau de către conducător a mărfurilor periculoase ori toxice de la bordul navei, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;

h)neanunţarea de către comandantul sau de către conducătorul unei nave cu privire la evenimentele de navigaţie ale propriei nave ori ale altor nave, cum ar fi: abordaje, coliziuni, incendii, avarii, defecţiuni majore, poluare, scufundare, eşuare, pierderi de vieţi omeneşti şi altele asemenea, cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei;

i)transmiterea de către nave sau operatori economici care desfăşoară activităţi în domeniul naval de informaţii şi date eronate către ANR, prin modalităţile legal stabilite, cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei;

j)nerespectarea dispoziţiilor serviciului de management al traficului privind intrarea, navigaţia, staţionarea, operarea şi plecarea în şi din apele naţionale navigabile, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.

(2)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul împuternicit în acest sens de către ANR.

(3)Sancţiunea se aplică contravenienţilor, persoane fizice sau juridice.

(4)În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), f), i), şi j), sancţiunea contravenţională se aplică comandantului navei, care este reprezentantul legal al proprietarului ori operatorului navei.

(5)ANR trebuie să informeze în cel mai scurt timp posibil autorităţile competente ale statului pavilionului şi orice alt stat interesat despre măsurile luate asupra navelor, în conformitate cu prevederile art. 18 şi 22, precum şi cu cele ale alin. (1).

(6)Contravenţiilor le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Articolul 34Punere în aplicare şi notificare

(1)Prefectul, ANR, administraţiile portuare şi unităţile în subordonarea sau în coordonarea Ministerului Mediului şi Pădurilor, cu atribuţii specifice în domeniu, vor duce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri, în conformitate cu competenţele stabilite prin aceasta.

(2)MTI va comunica Comisiei Europene textul prezentei hotărâri, după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, inclusiv orice alte dispoziţii de drept intern adoptate în domeniul reglementat de Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, amendată de Directiva 2009/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.

Articolul 35Anexe

Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Articolul 36Abrogare

(1)La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 323/2006 pentru aprobarea Sistemului de informare şi monitorizare a traficului navelor care intră/ies în/din apele naţionale navigabile ale României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, se abrogă.

(2)Trimiterile din legislaţia naţională la ordinul abrogat potrivit alin. (1) se interpretează ca trimiteri la prezenta hotărâre.

(3)La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, art. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 876/2007 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la regimul transporturilor navale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 15 august 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

*

Prezenta hotărâre transpune:

a)Directiva 2002/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 iunie 2002 de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime şi de abrogare a Directivei 93/75/CEE a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 208 din 5 august 2002;

b)Directiva 2009/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2002/59/CE de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 131 din 28 mai 2009.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

────────────────

Ministrul transporturilor

şi infrastructurii,

Anca Daniela Boagiu

Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene,

Bogdan Mănoiu

Ministrul mediului şi pădurilor,

Laszlo Borbely

Ministrul administraţiei şi internelor,

Constantin-Traian Igaş

Bucureşti, 6 octombrie 2010.

Nr. 1.016.

Anexa 1

LISTA

informaţiilor ce trebuie notificate

1.Informaţii notificate în conformitate cu art. 4 din hotărâre Informaţii generale:

a)identificarea navei (numele, indicativul de apel al navei, numărul de identificare IMO sau numărul MMSI);

b)portul de destinaţie;

c)ora estimată de sosire la portul de destinaţie sau la locul de îmbarcare pilot, care este cerută de ANR, şi ora estimată de plecare din acel port;

d)numărul total de persoane la bord.

2.Informaţii notificate în conformitate cu art. 14 din hotărâre Informaţii despre marfă:

a)denumirile tehnice corecte ale mărfurilor periculoase sau poluante, numerele Naţiunilor Unite (UN), când există, clasele IMO de mărfuri periculoase în conformitate cu codurile IMDG, IBC şi IGC şi, după caz, clasa navei cerută pentru mărfurile INF, astfel cum a fost definită în Regula VII/14.2, cantităţile unor astfel de mărfuri şi, dacă sunt transportate în unităţi de transport de marfă altele decât tancuri, numărul de identificare a acestora;

b)adresa de unde se pot obţine informaţii detaliate despre marfă.

3.Informaţii notificate în conformitate cu art. 15 din hotărâre

3.1.Informaţii generale:

a)identificarea navei (numele, indicativul de apel al navei, numărul de identificare IMO sau numărul MMSI);

b)portul de destinaţie;

c)pentru o navă părăsind un port românesc: ora estimată de plecare de la portul de plecare sau staţia-pilot, astfel cum este cerut de Autoritatea Navală Română (ANR), şi ora estimată de sosire în portul de destinaţie;

d)pentru o navă venind dintr-un port străin şi îndreptându-se către un port românesc: ora estimată de sosire în portul de destinaţie sau staţia-pilot, aşa cum este cerut de ANR;

e)numărul total de persoane la bord.

3.2.Informaţii despre marfă:

a)denumirile tehnice corecte ale mărfurilor periculoase sau poluante, numerele Naţiunilor Unite (UN), când există, clasele IMO de mărfuri periculoase în conformitate cu codurile IMDG, IBC şi IGC şi, după caz, clasa navei cerută pentru mărfurile INF, astfel cum a fost definită în Regula VII/14.2, cantităţile de marfă şi localizarea lor la bord şi, dacă sunt transportate în unităţi de transport de marfă altele decât tancuri, numărul de identificare a acestora;

b)confirmarea că la bordul navei există o listă sau un manifest ori un plan de încărcare corespunzător conţinând detalii despre mărfurile periculoase sau poluante transportate şi locaţia lor pe navă;

c)adresa de la care se pot obţine informaţii detaliate despre marfă.

4.Informaţii la care se face referire la art. 5 din hotărâre:

a)identificarea navei (numele, indicativul de apel al navei, numărul de identificare IMO sau numărul MMSI);

b)data şi ora;

c)poziţia în latitudine şi longitudine; sau d) relevmentul adevărat şi distanţa în mile marine de la un reper costier identificat în mod clar;

e)direcţia;

f)viteza;

g)portul de destinaţie şi ora estimată de sosire;

h)marfa şi, dacă sunt mărfuri periculoase la bord, cantitatea şi clasa IMO;

i)adresa pentru comunicarea informaţiilor despre marfă;

j)numărul total de persoane la bord;

k)informaţii diverse;

(i)caracteristicile şi cantitatea estimată de combustibil de consum, pentru nave cu tonaj brut mai mare de 1.000 tone;

(ii)starea de navigaţie.

5.Comandantul navei trebuie să informeze imediat ANR despre orice schimbare în informaţiile notificate ca urmare a prezentei anexe.

Anexa 2

PRESCRIPŢII

aplicabile echipamentului de la bord

I. Sistem de identificare automată (AIS)

1.Navele de pasageri, indiferent de mărime, şi toate navele cu un tonaj brut de 300 sau mai mare care efectuează voiajuri internaţionale şi care fac escală într-un port românesc, altele decât navele de pasageri, trebuie să fie echipate cu un sistem de identificare automată (AIS), în conformitate cu standardele tehnice şi de performanţă prevăzute la cap. V din Convenţia SOLAS.

Poziţia 1 a pct. I din anexa 2 a fost modificată de pct. 2 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 750 din 25 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 20 august 2012.

1^1.Navele de pasageri, indiferent de mărime, şi toate navele cu un tonaj brut de 300 sau mai mare care nu efectuează voiajuri internaţionale, altele decât navele de pasageri, trebuie să fie echipate cu AIS conform cu standardele tehnice şi de performanţă prevăzute la cap. V din Convenţia SOLAS.

Poziţia 1^1 a pct. I din anexa 2 a fost introdusă de pct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 750 din 25 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 20 august 2012.

2.Nave de pescuit

Navele de pescuit cu o lungime totală mai mare de 15 metri sunt supuse cerinţei de dotare cu echipament prevăzută la art. 7 din hotărâre, în conformitate cu următorul calendar:

–navele de pescuit cu o lungime totală de 24 metri sau mai mare, dar mai mică de 45 metri: până la 31 mai 2012;

–navele de pescuit cu o lungime totală de 18 metri sau mai mare, dar mai mică de 24 metri: până la 31 mai 2013;

–navele de pescuit cu o lungime totală mai mare de 15 metri, dar mai mică de 18 metri: până la 31 mai 2014.

Navele de pescuit noi cu o lungime totală mai mare de 15 metri sunt supuse cerinţei de dotare cu echipament prevăzută la art. 7 din hotărâre, până la 30 noiembrie 2010.

II. Înregistrator al parametrilor de navigaţie (VDR/S-VDR)

1.a) Navele de pasageri, indiferent de mărime, şi toate navele cu un tonaj brut de 3.000 sau mai mare care efectuează voiajuri internaţionale şi care fac escală într-un port românesc, altele decât navele de pasageri, trebuie să fie echipate cu un înregistrator al parametrilor de navigaţie (VDR), în conformitate cu standardele tehnice şi de performanţă prevăzute la cap. V din Convenţia SOLAS.

b)În cazul navelor pentru transport de marfă construite înainte de 1 iulie 2002, sistemul VDR poate fi unul de tip simplificat (S-VDR) care să respecte standardele tehnice şi de performanţă elaborate în conformitate cu cap. V din Convenţia SOLAS.

2.Navele de pasageri, indiferent de mărime, şi toate navele cu un tonaj brut de 3.000 sau mai mare, construite la 1 iulie 2002 sau după această dată şi care nu efectuează voiajuri internaţionale, altele decât navele de pasageri, trebuie să fie echipate cu VDR conform cu standardele tehnice şi de performanţă prevăzute la cap. V din Convenţia SOLAS.

3.Navele pentru transport de marfă cu un tonaj brut de 3.000 sau mai mare, construite înainte de 1 iulie 2002, care nu efectuează voiajuri internaţionale, trebuie să fie echipate cu VDR sau un înregistrator de tip S-VDR conform cu standardele tehnice şi de performanţă elaborate în conformitate cu cap. V din Convenţia SOLAS.

Pct. II din anexa 2 a fost modificat de pct. 4 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 750 din 25 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 20 august 2012.

III. Exceptări

1.Exceptări de la cerinţa de dotare cu echipamente AIS

a)Autoritatea Navală Română (ANR) poate excepta navele de pasageri cu lungimea mai mică de 15 metri sau cu un tonaj brut mai mic de 300, care nu efectuează voiajuri internaţionale, de la aplicarea cerinţelor privind AIS stabilite în prezenta anexă.

b)ANR poate excepta navele, altele decât navele de pasageri, cu un tonaj brut de 300 sau mai mare, dar mai mic de 500, care navighează exclusiv în apele interne ale României şi în afara rutelor utilizate de obicei de alte nave dotate cu echipamente AIS, de la aplicarea cerinţelor de echipare cu AIS stabilite în prezenta anexă.

2.Exceptări de la cerinţa de dotare cu echipamente VDR sau S-VDR

ANR poate excepta de la cerinţele de echipare cu VDR sau S-VDR în următoarele condiţii:

a)Navele de pasageri pot fi exceptate de la cerinţele de echipare cu VDR numai pentru voiajurile în zonele maritime neincluse la categoria A, după cum se menţionează la art. 4 din Directiva 2009/45/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 mai 2009 privind normele şi standardele de siguranţă pentru navele de pasageri, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 163 din 25 iunie 2009. b) Navele, altele decât navele de pasageri tip Ro-Ro, construite înainte de 1 iulie 2002, pot fi exceptate de la cerinţele privind echiparea cu VDR în cazul în care se poate demonstra că realizarea unei interfeţe între un sistem cu VDR şi echipamentul existent pe navă este nerezonabilă şi impracticabilă.

c)Navele pentru transport de marfă, construite înainte de 1 iulie 2002, indiferent dacă efectuează sau nu voiajuri internaţionale, pot fi exceptate de la cerinţele de echipare cu VDR dacă aceste nave urmează să fie scoase definitiv din uz în termen de 2 ani de la data implementării menţionată la cap. V din Convenţia SOLAS.

Pct. III din anexa 2 a fost introdus de pct. 5 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 750 din 25 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 20 august 2012.

Anexa 3

Mesajele electronice şi sistemul de schimb

de informaţii maritime al Uniunii (SafeSeaNet)

1.Conceptul general şi structura

Sistemul de schimb de informaţii maritime al Uniunii, SafeSeaNet, permite recepţionarea, stocarea, extragerea şi schimbul de informaţii în scopul siguranţei maritime, al securităţii maritime şi portuare, al protejării mediului marin şi al eficientizării traficului şi transportului maritim.

SafeSeaNet este un sistem specializat, creat pentru a facilita schimbul de informaţii în format electronic dintre statele membre ale Uniunii Europene şi pentru a furniza Comisiei Europene şi statelor membre informaţiile relevante în conformitate cu legislaţia Uniunii. Acesta se compune dintr-o reţea de sisteme naţionale SafeSeaNet din fiecare stat membru al Uniunii Europene şi un sistem central SafeSeaNet care acţionează ca punct nodal.

Reţeaua SafeSeaNet conectează între ele sistemul românesc cu toate celelalte sisteme naţionale SafeSeaNet din Uniunea Europeană şi include sistemul central SafeSeaNet.

2.Managementul, funcţionarea, dezvoltarea şi întreţinerea SafeSeaNet

2.1.Responsabilităţi

2.1.1.Sistemul naţional SafeSeaNet

România trebuie să menţină un sistem SafeSeaNet naţional care să permită schimbul de informaţii maritime dintre utilizatorii autorizaţi care se află sub responsabilitatea Autorităţii Navale Române (ANR), ca autoritate competentă naţională.

ANR este autoritatea responsabilă de managementul sistemului naţional, care include coordonarea la nivel naţional a utilizatorilor şi a furnizorilor de date, precum şi asigurarea că numerele Naţiunilor Unite (UN) sunt alocate şi că infrastructura naţională de tehnologie a informaţiilor şi procedurile, astfel cum sunt descrise în Documentul privind controlul interfeţei şi al funcţionalităţilor (DCIF) menţionat la pct. 2.3, sunt create şi întreţinute.

Sistemul naţional SafeSeaNet trebuie să permită interconectarea utilizatorilor autorizaţi sub responsabilitatea ANR şi poate fi făcut accesibil actorilor identificaţi din sectorul naval (armatori, agenţi, comandanţi, încărcători şi alţii) atunci când aceştia sunt autorizaţi în acest sens de ANR, în special pentru a facilita trimiterea şi primirea electronică a rapoartelor în conformitate cu legislaţia Uniunii.

2.1.2.Sistemul central SafeSeaNet

Sistemul central SafeSeaNet se află sub managementul Comisiei Europene.

ANR, ca autoritate competentă naţională, va coopera cu Comisia Europeană în activitatea de management şi supraveghere a sistemului central.

ANR, ca autoritate competentă naţională, va coopera cu Agenţia Europeană pentru Siguranţa Maritimă (EMSA) în activitatea de punere în aplicare la nivel tehnic a sistemului central.

Sistemul central SafeSeaNet, care acţionează ca un punct nodal, interconectează toate sistemele naţionale SafeSeaNet şi stabileşte infrastructura de tehnologie a informaţiilor şi procedurile, astfel cum sunt descrise în DCIF menţionat la pct. 2.3.

2.2.Principii de management

În cadrul Uniunii Europene este înfiinţat de către Comisia Europeană un grup de coordonare la nivel înalt, compus din reprezentanţi ai statelor membre ale Uniunii Europene şi ai Comisiei Europene, pentru:

–formularea de recomandări în vederea îmbunătăţirii eficacităţii şi securităţii sistemului SafeSeaNet;

–formularea unor îndrumări corespunzătoare pentru dezvoltarea SafeSeaNet;

–asistarea Comisiei Europene în examinarea performanţei SafeSeaNet;

–furnizarea de îndrumări corespunzătoare pentru dezvoltarea platformei interoperabile pentru schimbul de date prin combinarea informaţiilor de la SafeSeaNet cu informaţii de la alte sisteme de informaţii, menţionate la pct. 3;

–aprobarea DCIF menţionat la pct. 2.3 şi modificările ulterioare ale acestuia;

–adoptarea de linii directoare pentru colectarea şi distribuirea prin SafeSeaNet a informaţiilor referitoare la autorităţile competente desemnate de statele membre ale Uniunii Europene să îndeplinească funcţii relevante în temeiul Directivei 2014/100/UE a Comisiei din 28 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2002/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui sistem comunitar de monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime;

–menţinerea contactului cu alte foruri de lucru relevante, în special cu Grupul pentru simplificare administrativă şi servicii electronice de informaţii în domeniul maritim al Comisiei Europene.

2.3.DCIF şi documentaţia tehnică a SafeSeaNet

DCIF este un document aprobat de grupul de coordonare la nivel înalt înfiinţat de Comisia Europeană, din a cărui componenţă fac parte şi reprezentanţi ai statelor membre ale Uniunii Europene.

DCIF descrie în detaliu cerinţele privind performanţele sistemului şi procedurile aplicabile elementelor naţionale şi centrale ale sistemului SafeSeaNet concepute pentru a asigura conformitatea cu legislaţia relevantă a Uniunii.

DCIF include norme privind:

–îndrumările privind drepturile de acces pentru managementul calităţii datelor;

–integrarea datelor menţionate la pct. 3 şi distribuirea acestora prin intermediul sistemului SafeSeaNet;

–procedurile operaţionale pentru EMSA şi pentru statele membre, care definesc mecanismele de control al calităţii datelor SafeSeaNet;

–specificaţiile de securitate pentru transmisia şi schimbul de date; şi

–arhivarea informaţiilor la nivel naţional şi central.

DCIF indică modalităţile de stocare şi disponibilitatea informaţiilor privind mărfurile periculoase sau poluante în legătură cu serviciile regulate pentru care s-a acordat o exceptare în conformitate cu art. 17 din hotărâre.

Documentaţia tehnică referitoare la SafeSeaNet, cum ar fi standardele pentru formatul în care se realizează schimbul de date, interoperabilitatea cu alte sisteme şi aplicaţii, manualele de utilizare, specificaţiile privind securitatea reţelei şi bazele de date de referinţă utilizate în sprijinul obligaţiilor de raportare, este elaborată şi menţinută de EMSA, în cooperare cu statele membre ale Uniunii Europene.

3.Schimbul şi partajarea datelor

Sistemul utilizează standardele sectorului maritim şi trebuie să poată interacţiona cu sistemele publice şi private utilizate pentru crearea, furnizarea sau primirea informaţiilor în cadrul SafeSeaNet.

ANR se va asigura că informaţiile de la furnizorii de date, inclusiv comandanţi, armatori, agenţi, operatori, expeditori şi autorităţi relevante, este suficient să fie trimise numai o singură dată şi sunt disponibile pentru utilizare în toate sistemele de raportări şi notificări, precum şi în Sistemul de informare şi monitorizare a traficului navelor, ţinând seama în mod corespunzător de obligaţiile prevăzute în Legea nr. 162/2013 privind formalităţile de raportare aplicabile navelor la sosirea în şi/sau la plecarea din porturile româneşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 17 mai 2013, care transpune Directiva 2010/65/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind formalităţile de raportare aplicabile navelor la sosirea în şi/sau la plecarea din porturile statelor membre şi de abrogare a Directivei 2002/6/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 283 din 29 octombrie 2010, şi în alte acte legislative relevante ale Uniunii.

În acest scop, ANR creează şi întreţine interfeţele necesare pentru transmiterea automată a datelor prin mijloace electronice către SafeSeaNet.

Sistemul SafeSeaNet central este utilizat pentru distribuirea de date şi de mesaje electronice schimbate sau partajate în conformitate cu Directiva 2014/100/UE şi cu legislaţia relevantă a Uniunii, inter alia:

–Directiva 2000/59/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind instalaţiile portuare de preluare a deşeurilor provenite din exploatarea navelor şi a reziduurilor de încărcătură, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 332 din 28 decembrie 2000, în ceea ce priveşte art. 12 alin. (3);

–Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată de nave şi introducerea unor sancţiuni, inclusiv sancţiuni penale, pentru infracţiunile de poluare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 255 din 30 septembrie 2005, în ceea ce priveşte art. 10;

–Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 131 din 28 mai 2009, în ceea ce priveşte art. 24;

–Directiva 2010/65/UE, în măsura în care se aplică art. 6.

Funcţionarea sistemului SafeSeaNet trebuie să sprijine facilitarea şi crearea spaţiului european de transport maritim fără bariere.

În cazul în care norme adoptate la nivel internaţional permit direcţionarea informaţiilor LRIT privind nave care arborează pavilionul unor state terţe, reţelele SafeSeaNet se vor utiliza pentru a distribui în statele membre ale Uniunii Europene, la un nivel de securitate adecvat, informaţiile LRIT primite în conformitate cu art. 8 din hotărâre.

4.Securitate şi drepturi de acces

Sistemul naţional SafeSeaNet se va conforma cerinţelor din prezenta hotărâre în ceea ce priveşte confidenţialitatea informaţiilor, precum şi principiilor şi specificaţiilor de securitate descrise în DCIF, în special în privinţa drepturilor de acces.

ANR va identifica toţi utilizatorii pentru care se atribuie un rol şi un set de drepturi de acces în conformitate cu DCIF.

Anexa 3 a fost înlocuită cu anexa din HOTĂRÂREA nr. 943 din 11 noiembrie 2015 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 870 din 20 noiembrie 2015, conform modificării aduse de art. I din acelaşi act normativ.

Anexa 4

MĂSURI

luate de Autoritatea Navală Română în cazul unei

ameninţări pentru siguranţa navigaţiei şi protecţia mediului

în conformitate cu art. 22 alin. (1) din hotărâre

Atunci când, ca urmare a unui incident ori accident care afectează o navă, de natura celui descris la art. 19 alin. (1) din hotărâre, Autoritatea Navală Română (ANR) consideră, în conformitate cu dreptul internaţional, că este necesar să prevină, să limiteze sau să îndepărteze o ameninţare gravă şi iminentă pentru litoralul românesc ori interesele conexe, pentru siguranţa altor nave, a echipajelor şi pasagerilor acestora, pentru persoanele de pe ţărm ori pentru protecţia mediului marin, ANR poate, printre altele:

a)să restricţioneze mişcarea navei sau să o direcţioneze să urmeze o anumită rută. Această măsură nu limitează răspunderea comandantului pentru manevrarea în siguranţă a navei sale;

b)să notifice în mod oficial comandantul navei pentru ca acesta să ia măsurile imediate şi necesare de îndepărtare a pericolelor sau de încetare a activităţilor care pun în pericol mediul ori siguranţa navigaţiei;

c)să trimită o echipă de evaluare la bordul navei care să aprecieze gradul de risc şi să îl sprijine pe comandant pentru remedierea situaţiei şi pentru a transmite informaţii despre situaţia respectivă staţiei de coastă competente;

d)să dea comandantului instrucţiuni pentru a intra într-un loc de refugiu în cazul unui pericol iminent sau să impună pilotajul ori remorcarea navei.

În cazul unei nave care este remorcată în baza unui acord de remorcare sau de salvare, măsurile luate de ANR în temeiul prevederilor lit. a) şi d) pot să fie adresate, de asemenea, societăţilor de asistenţă, salvare şi remorcare implicate.

Anexa 4 a fost înlocuită cu anexa din HOTĂRÂREA nr. 750 din 25 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 20 august 2012, conform pct. 6 al art. I din acelaşi act normativ.