privind procedura de întocmire şi depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe
Notă *) Republicată în temeiul art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 78 din 25 august 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august 1998, dându-se textelor o noua numerotare.
Ordonanţa Guvernului nr. 68 din 28 august 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 73 din 7 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 8 aprilie 1998, şi a mai fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 78 din 25 august 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august 1998 (aprobată prin Legea nr. 29 din 26 ianuarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 28 ianuarie 1999).
(1)Toţi plătitorii, persoane juridice sau fizice, române şi străine, cărora le revin, potrivit legii, obligaţii fiscale către bugetul de stat şi bugetele locale, trebuie să întocmească şi să depună declaraţii sau deconturi de impunere, denumite în continuare declaraţii de impozite şi taxe.
(2)Declaraţiile de impozite şi taxe sunt documente prin care se declara:
a)impozitele şi taxele datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligaţia calculării impozitelor şi taxelor revine plătitorului;
b)bunurile şi veniturile impozabile, în cazul în care, potrivit legii, stabilirea impozitului şi a taxei se face de organul fiscal;
c)impozitele colectate prin stopaj la sursa, în cazul în care plătitorul are obligaţia de a calcula, retine şi vărsa impozite şi taxe.
(3)Declaraţia de impozite şi taxe se întocmeşte prin completarea unui formular pus la dispoziţie plătitorilor, în mod gratuit, de către Ministerul Finanţelor.
(4)Declaraţiile de impozite şi taxe se întocmesc şi se depun, potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum şi prezentei ordonanţe, la unitatea subordonata Ministerului Finanţelor, în a carei raza teritorială plătitorul îşi are sediul sau domiciliul, după caz, sau unde este luat în evidenta fiscală, denumita în continuare organ fiscal competent.
(1)Declaraţia de impozite şi taxe trebuie să conţină:
a)datele necesare pentru stabilirea identităţii plătitorului:
–numele şi prenumele sau denumirea plătitorului;
–domiciliul sau sediul;
–codul numeric personal sau codul fiscal, după caz;
b)baza de impunere;
c)cuantumul impozitelor sau al taxelor, după caz, dacă obligaţia calculării impozitului sau a taxei revine, potrivit legii, plătitorului;
d)semnăturile autorizate şi ştampila, dacă este cazul.
(2)Conţinutul şi modelul formularelor necesare privind declaraţiile de impozite şi taxe se stabilesc de către Ministerul Finanţelor, prin ordin al ministrului finanţelor, care pot fi modificate şi actualizate pe măsura modificării reglementărilor legale în materie de impozite şi taxe, precum şi ori de câte ori este necesar.
(3)În cazul în care legea specială care reglementează impozitul sau taxa respectiva nu prevede întocmirea şi depunerea declaraţiei de impozite şi taxe, Ministerul Finanţelor este abilitat sa stabilească modelul şi conţinutul formularului, precum şi termenul de depunere a acestuia.
(4)Plata impozitului sau a taxei nu suspenda obligaţia plătitorului de a depune declaraţia de impozite şi taxe.
Plătitorul este obligat să depună declaraţia de impozite şi taxe, în condiţiile prezentei ordonanţe, chiar dacă este scutit de plată impozitului conform reglementărilor legale, precum şi în alte cazuri stabilite de către Ministerul Finanţelor, prin ordin al ministrului finanţelor.
(5)În cazuri deosebite, Ministerul Finanţelor poate stabili alte termene pentru depunerea declaraţiilor de impozite şi taxe.
Declaraţia de impozite şi taxe întocmită pentru fiecare fel de impozit sau taxa se depune de plătitor la termenul stabilit prin legea specială care reglementează impozitul sau taxa respectiva. În cazul în care ultima zi de depunere este zi nelucrătoare, declaraţia de impozite şi taxe se considera a fi depusa în termen, dacă se face în ziua lucrătoare imediat următoare termenului de depunere.
(1)Declaraţia de impozite şi taxe se depune de către plătitor la organul fiscal competent, direct la registratura acestuia, sau la oficiul poştal, prin scrisoare cu valoare declarata.
(2)Data de depunere a declaraţiei de impozite şi taxe este considerată data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data de expediţie a poştei, după caz.
(1)Plătitorul este obligat să depună o declaraţie de impozite şi taxe şi dacă în cursul anului fiscal se afla în una dintre următoarele situaţii:
a)dizolvare, lichidare sau transformare, conform prevederilor legale;
b)reorganizare prin divizare, fuziune prin absorbţie sau fuziune prin contopire, conform legii;
c)încetarea activităţii, precum şi terminarea activităţii supuse impozitării sau taxarii;
d)încetarea obligaţiei de a calcula, retine şi vira impozite şi taxe;
e)modificări intervenite în baza de impozitare, în cazul reprezentanţilor firmelor străine cu activitate pe teritoriul României, sau pentru impozitele şi taxele datorate pentru clădiri, terenuri şi mijloace de transport de către persoanele juridice.
(2)Declaraţia de impozite şi taxe se depune în termen de 15 zile de la data apariţiei uneia dintre situaţiile prevăzute la lit. a) şi b) ale alin. (1).
(3)Declaraţia de impozite şi taxe se depune până la data de 25 a lunii următoare celei în care plătitorul s-a aflat în una dintre situaţiile prevăzute la lit. c), d) şi e) ale alin. (1).
Plătitorii au obligaţia de a întocmi corect declaraţiile de impozite şi taxe, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, inscriind clar, lizibil şi complet informaţiile prevăzute de formulare.
Organul fiscal competent va verifica modul de completare a declaraţiei de impozite şi taxe, iar în cazul în care constata erori în completarea acesteia va solicita în scris plătitorului să se prezinte la sediul sau, pentru efectuarea corecturilor necesare.
(1)Plătitorul este obligat să se prezinte în termenul stabilit de organul fiscal competent, pentru efectuarea corecturilor.
(2)Dacă plătitorul nu s-a prezentat în 15 zile de la termenul stabilit pentru efectuarea corecturilor, organul fiscal competent va stabili din oficiu obligaţia de plată.
Declaraţiile de impozite şi taxe depuse pot fi corectate de plătitori, din proprie iniţiativă, în cadrul termenelor şi potrivit procedurii stabilite prin normele metodologice prevăzute la art. 19.
(1)În cazul nedepunerii declaraţiei de impozite şi taxe, organul fiscal va transmite plătitorului o înştiinţare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin care îi va notifica depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei.
(2)Dacă, în termen de 15 zile de la data primirii înştiinţării, plătitorul nu depune declaraţia de impozite şi taxe, organul fiscal competent va stabili din oficiu obligaţia de plată.
Impozitele şi taxele stabilite din oficiu de organul fiscal competent se comunică plătitorului printr-o înştiinţare de plată, transmisă potrivit legii.
Impozitele şi taxele stabilite din oficiu de organele fiscale competente se corecteaza la data depunerii efective, de către plătitor, a declaraţiei de impozite şi taxe sau la data efectuării unui control fiscal.
(1)Depunerea cu întârziere a declaraţiei de impozite şi taxe se penalizeaza, după cum urmează:
a)cu 10% din impozitul sau din taxa datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă declaraţia este depusa cu o întârziere de până la 30 de zile inclusiv faţă de termenul legal stabilit;
b)cu 30% din impozitul sau din taxa datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă declaraţia este depusa cu o întârziere de până la 60 de zile faţă de termenul legal stabilit;
c)cu 50% din impozitul sau din taxa datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă declaraţia este depusa cu o întârziere de peste 60 de zile faţă de termenul legal stabilit;
d)cu 500.000 lei, suma ce va putea fi actualizată prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de evoluţia indicelui preţurilor de consum, în cazul nedepunerii declaraţiei de către plătitorii care nu realizează profit impozabil, de cei care având sume de rambursat sau de restituit de la bugetul de stat, reprezentând T.V.A. şi accize, nu mai depun deconturi pentru taxele respective, precum şi de cei prevăzuţi la art. 5 din prezenta ordonanţă.
(2)Penalităţile calculate la suma impozitelor şi taxelor stabilite din oficiu sunt datorate astfel cum au fost stabilite, indiferent de modalitatea de regularizare ulterioară a impozitelor sau taxelor.
(1)Constituie contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, sa constituie infracţiuni, nerespectarea prevederilor art. 6 şi 8 şi se sancţionează cu amendă între 100.000 lei şi 1.000.000 lei.
(2)Amenda va putea fi actualizată prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de evoluţia indicelui preţurilor de consum.
(3)Dacă plătitorul îşi corecteaza din proprie iniţiativă declaraţia, înainte de iniţierea de către organul fiscal competent a procedurii de stabilire din oficiu a obligaţiei de plată, fapta prevăzută la alin. (1) se sancţionează cu avertisment.
(4)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele fiscale competente.
(5)Prevederile prezentului articol se completează cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25 şi 26.
Penalităţile prevăzute la art. 13 se fac venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz.
Dreptul de a constata nerespectarea prevederilor prezentei ordonanţe se prescrie într-un termen de 5 ani.
Constatarea faptelor prevăzute la art. 13 şi aplicarea penalitatilor se efectuează de către organele fiscale competente prin documente de constatare sau de verificare.
Împotriva documentelor de constatare sau de verificare, prevăzute la art. 17, plătitorii pot exercita căile de atac prevăzute de lege.
În aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe, Ministerul Finanţelor va elabora norme metodologice*) de aplicare.
Notă *) A se vedea Ordinul ministrului finanţelor nr. 2.690 din 30 decembrie 1998, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 11 februarie 1999.
Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga: art. 19 alin. (1) lit. a) şi prevederea referitoare la lit. a) din alin. (2) al art. 19 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată, cu modificările ulterioare; prevederile referitoare la nedepunerea lunară a decontului de T.V.A. din art. 36 al Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, cu modificările ulterioare; art. 17 alin. (1) lit. c) şi prevederea referitoare la lit. c) din alin. (2) al art. 17 al Legii nr. 42/1993 privind accizele la produsele din import şi din ţara, precum şi impozitul la ţiţeiul din producţia interna şi gazele naturale, republicată, cu modificările ulterioare; art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi e) din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, cu modificările ulterioare; art. 68 alin. (1) lit. a) şi b) şi prevederea referitoare la lit. a) şi b) din alin. (2) al art. 68 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, cu modificările ulterioare, în ceea ce priveşte contribuabilii, persoane juridice; prevederile referitoare la declaraţia de impunere din art. 6 al Ordonanţei Guvernului nr. 24/1996 privind impozitul pe venitul reprezentantelor din România ale societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice străine, aprobată şi modificată prin Legea nr. 29/1997, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Prezenta ordonanţă intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
Citiți o versiune anterioară, valabilă între 24 mar. 1999 și 2 feb. 2003.
Deschide forma actuală