Decizie nr. 640 din 1 noiembrie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Costel Brateş, în Dosarul nr. 8.290/2/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.538D/2015 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, răspunde consilier juridic Cătălin Ionuţ Puşcalău, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind autorul excepţiei. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens susţine că dispoziţiile legale criticate nu contravin dreptului de proprietate privată şi reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice, activitatea primarilor trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal pentru funcţionarea acestora.

4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, având în vedere modul în care este motivată, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, norma criticată fiind în acord cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

5.Prin Încheierea din 28 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 8.290/2/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Excepţia a fost ridicată de Costel Brateş în calea de atac a recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 738 din 12 februarie 2013, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare privind existenţa stării de incompatibilitate, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei arată, în esenţă, că "folosinţa unor bunuri deţinute în baza unui titlu de către o persoană fizică devine o activitate comercială, care nu se poate realiza decât în baza art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008" privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008. Astfel, persoana fizică ajunge comerciant, caz în care intervine incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003. Prin urmare, apreciază că persoana fizică poate ocupa o funcţie publică numai dacă nu îşi mai foloseşte bunurile deţinute, iar o astfel de situaţie arată faptul că incompatibilitatea prevăzută de dispoziţia legală criticată încalcă prevederile constituţionale ale art. 44.

7.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013 şi Decizia nr. 93 din 3 martie 2015.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens arată că, deşi este adevărat că atributul folosinţei, ca prerogativă a dreptului de proprietate, poate fi exercitat în cadrul unei activităţi economice, instituirea unei incompatibilităţi între o funcţie publică şi calitatea de comerciant nu este de natură să aducă atingere acestui drept constituţional, întrucât exercitarea dreptului de proprietate asupra unui bun se poate realiza şi altfel decât prin derularea unei activităţi economice. Pe de altă parte, consideră că incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 limitează indirect conţinutul dreptului de proprietate, ingerinţă conformă art. 53 din Constituţie.

10.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

11.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

12.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, având următorul cuprins:

(1)Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: [...]

g)calitatea de comerciant persoană fizică;.

13.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată.

14.Curtea reţine că problema incompatibilităţilor privind aleşii locali a mai format obiect al controlului de constituţionalitate şi în jurisprudenţa sa a statuat, cu valoare de principiu, că incompatibilităţile reprezintă măsuri necesare pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. Curtea a constatat că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică de autoritate a atribuţiilor ce le revin potrivit Constituţiei, în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public. De asemenea, instanţa de contencios constituţional a reţinut că încetarea mandatului intervine în temeiul legii, în situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, Decizia nr. 1.484 din 10 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, şi Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013.

15.Totodată, prin Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, Curtea a reţinut că incompatibilitatea funcţiei de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean cu anumite funcţii private nu este o condiţie de eligibilitate, iar înlăturarea ei depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcţie publică care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă în acelaşi timp o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcţii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept.

16.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc dreptul alesului local - în cauza de faţă, primarul - de a dispune de bunurile sale, ci doar stabilesc cadrul legal pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. Ca atare, activitatea desfăşurată de aleşii locali trebuie să se circumscrie cadrului legal edictat de legiuitor pentru funcţionarea acestora, aşa încât nu se poate susţine că, prin stabilirea stării de incompatibilitate între funcţia de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului judeţean şi calitatea de comerciant persoană fizică, se încalcă dreptul de proprietate privată.

17.În motivarea excepţiei, autorul acesteia apreciază că "folosinţa unor bunuri deţinute în baza unui titlu de către o persoană fizică devine o activitate comercială, care nu se poate realiza decât în baza art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008" şi astfel, persoana fizică ajunge comerciant, caz în care intervine incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003. Sub acest aspect, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 reglementează accesul la activitatea economică, procedura de înregistrare în registrul comerţului şi de autorizare a funcţionării şi regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, precum şi al întreprinderilor individuale şi familiale.

18.Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, coroborate cu cele ale art. 4 din acelaşi act normativ, în temeiul dreptului la liberă iniţiativă, al dreptului la liberă asociere şi al dreptului de stabilire, orice persoană fizică, cetăţean român sau cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European, poate desfăşura activităţi economice pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de lege, individual şi independent, ca: persoane fizice autorizate; întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale; şi membri ai unei întreprinderi familiale.

19.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, prin art. 2 lit. a) şi i), defineşte activitatea economică ca fiind activitatea agricolă, industrială, comercială, desfăşurată pentru obţinerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani şi care sunt destinate vânzării ori schimbului pe pieţele organizate sau unor beneficiari determinaţi ori determinabili, în scopul obţinerii unui profit, iar persoană fizică autorizată este persoana fizică autorizată să desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa sa de muncă. De asemenea, art. 23 din ordonanţa de urgenţă menţionată prevede că întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale este comerciant persoană fizică de la data înregistrării sale în registrul comerţului.

20.Or, din coroborarea dispoziţiilor legale menţionate, Curtea constată că nu se poate afirma că prin simpla folosinţă a unor bunuri pe care le deţine persoana fizică devine comerciant, ci, aşa cum s-a arătat mai sus, dobândirea acestei calităţi este subsecventă îndeplinirii anumitor condiţii prevăzute de lege.

21.Aşadar, Curtea reţine că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a primarului, viceprimarului, primarului general, viceprimarului municipiului Bucureşti, preşedintelui şi vicepreşedintelui consiliului judeţean şi calitatea de comerciant persoană fizică revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale cu incidenţă în materie, astfel încât soluţia dispusă să corespundă scopului legii, de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese. În acest sens sunt Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, şi Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016.

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Costel Brateş, în Dosarul nr. 8.290/2/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 1 noiembrie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici