Decizie nr. 243 din 29 aprilie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. c) şi d), art. 95 coroborat cu art. 3 alin. (1) lit. n) şi v) şi art. 52-54 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale anexelor nr. 5 şi 6 la aceasta, excepţie ridicată de Augustin Chirilă în Dosarul nr. 6.863/102/2012 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 851D/2013.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 919/2012 şi nr. 111/2013. Apreciază că Legea nr. 263/2010 corespunde criteriilor de previzibilitate şi claritate a legii, iar Decizia nr. 4/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se referă la o situaţie anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 13 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.863/102/2012, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. c) şi d), art. 95 coroborat cu art. 3 lit. n) şi v), art. 52-54 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale anexelor nr. 5 şi 6 la aceasta. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Augustin Chirilă în cadrul unui litigiu având ca obiect recalcularea pensiei.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate, în special cele ale coloanei I cu titlul "luna şi anul naşterii" din anexele nr. 5 şi 6 la Legea nr. 263/2010, contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 47 din Constituţie.

6.În acest sens, arată că pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre interpretările pe care textele de lege criticate le-au primit în practică. Astfel, autorităţile au interpretat textele de lege criticate în sensul că vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare sunt stabilite în funcţie de data naşterii, pentru fiecare persoană în parte, chiar dacă persoanele asigurate aflate în aceeaşi situaţie juridică se pensionează la aceeaşi dată, aspect ce creează o discriminare nejustificată pe criteriu de vârstă, încălcând astfel art. 16 alin. (1) din Constituţie.

7.Autorul excepţiei invocă în acest sens considerentele Deciziei nr. 4/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 107/2011 pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 680/2012, nr. 223/2012, nr. 224/2012 şi nr. 1.612/2010.

8.Mai arată că niciun articol din Legea nr. 263/2010 nu prevede că vârstele standard de pensionare, stagiile complete şi stagiile minime de cotizare sau în specialitate sunt stabilite în funcţie de data naşterii pentru fiecare persoană în parte, aspect care ar produce o discriminare. Din conţinutul art. 53 şi art. 54 din Legea nr. 263/2010 rezultă cu claritate intenţia legiuitorului de a stabili anumite tranşe de creştere treptată a vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare, fără a se face menţiune despre fiecare persoană în parte. Vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare sunt elemente obiective care se aplică în mod egal tuturor persoanelor care solicită înscrierea la pensie la un moment dat. O astfel de discriminare evidentă poate fi cenzurată pe calea controlului de constituţionalitate, dat fiind faptul că unele dintre autorităţi aplică în mod discriminatoriu aceste prevederi.

9.De asemenea, autorul excepţiei precizează că nu este constituţional ca vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare să fie, la un moment dat, aceleaşi pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică, iar în perioada 1 ianuarie 2012-31 decembrie 2030 acestea să fie diferite (fiecărei persoane să i se stabilească şi să se folosească pentru determinarea punctajului mediu anual propria vârstă standard de pensionare şi propriul stagiu complet de cotizare), după care, începând cu 1 ianuarie 2031, acestea să revină la acelaşi nivel pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică.

10.În final, solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe dacă este constituţional ca legea să prevadă sau ca autorităţile să interpreteze legea în aşa fel încât, la un moment dat, să existe pentru fiecare persoană propria vârstă standard de pensionare şi propriul stagiu complet de cotizare, având în vedere considerentele pe care se sprijină Decizia nr. 4/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, considerente ce ar trebui să fie obligatorii pentru instanţe, însă acestea nu le respectă, motivând că de această dată eşalonarea este prevăzută de lege.

11.Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă consideră că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Astfel, anexa nr. 6 la Legea nr. 263/2010 se referă la vârste standard de pensionare, stagii complete şi stagii minime de cotizare în specialitate, pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale. Potrivit art. 52 din Legea nr. 263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege. Conform art. 53 alin. (2) din aceeaşi lege, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi de 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5 la lege. Prin reglementarea criticată nu se creează o discriminare pe criteriul de vârstă, întrucât nu se stabilesc vârste standard de pensionare diferite şi stagii complete de cotizare diferite, pentru persoane născute la date diferite, dar care solicită înscrierea la pensie în acelaşi interval. Principiul egalităţii nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situaţii diferite. Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, ci presupune instituirea unui tratament egal în situaţii care nu sunt diferite. Instituirea unor reglementări juridice diferenţiate în privinţa drepturilor şi obligaţiilor unor categorii de cetăţeni, care se află în situaţii diferite, nu este contrară principiului egalităţii.

12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată, în esenţă, că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare, această prerogativă a legiuitorului neputând fi considerată o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi. Drept urmare, situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. De asemenea, precizează că asiguraţii în sistemul public de pensii, care îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute de textele criticate, beneficiază de tratament juridic egal în ceea ce priveşte dreptul la pensie pentru limită de vârstă. Asiguraţii care au realizat stagii de cotizare, respectiv vechime în serviciu, în alte sisteme de pensii şi asigurări sociale, cum este sistemul pensiilor militare de stat, sunt într-o situaţie diferită şi, în consecinţă, tratamentul juridic este diferit, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare, întrucât, aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională, principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (Decizia nr. 48/2000). Având în vedere aceste considerente, dispoziţiile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile art. 47 din Constituţie.

14.În plus, apreciază că, în fapt, autorul excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate şi doreşte modificarea acestora. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea interpreta, modifica sau completa prevederile supuse controlului.

15.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 lit. c) şi d), art. 95 coroborat cu art. 3 alin. (1) lit. n) şi v), art. 52-54 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale anexelor nr. 5 şi 6 la aceasta. Dispoziţiile criticate din Legea nr. 263/2010 au următorul conţinut:

–Art. 2 lit. c) şi d): "Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează având ca principii de bază:

[...]

c)principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public de pensii, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite;

d)principiul egalităţii, prin care se asigură tuturor participanţilor la sistemul public de pensii, contribuabili şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu, între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;";

–Art. 3 alin. (1) lit. n) şi v): "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

[...]

n)punctaj mediu anual - numărul de puncte realizat de asigurat, calculat prin raportarea punctajului total realizat de acesta în întreaga perioadă de activitate la numărul anilor corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut de lege la data pensionării;

[...]

v)vârstă standard de pensionare - vârsta stabilită de prezenta lege, pentru bărbaţi şi femei, la care aceştia pot obţine pensie pentru limită de vârstă, în condiţiile legii, precum şi vârsta din care se operează reducerile prevăzute de lege.";

–Art. 52: "Pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.";

–Art. 53: "(1) Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.

(2)Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului minim de cotizare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5. (3) Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului complet de cotizare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 5.";

–Art. 54: "(1) În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), vârsta standard de pensionare este de 60 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestei vârste se realizează prin creşterea vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 6.

(2)În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), stagiul minim de cotizare în specialitate este de 20 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului minim de cotizare în specialitate, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 6. (3) În cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), stagiul complet de cotizare este de 30 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creşterea stagiului complet de cotizare, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 6.";

–Art. 95: "(1) Punctajul mediu anual realizat de asigurat se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale asiguratului la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6.

(2)În situaţia persoanelor prevăzute la art. 56-59, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare complete prevăzute la aceste articole.

(3)În cazul persoanelor care realizează stagii de cotizare în mai multe situaţii, pentru care legea prevede stagii complete de cotizare diferite, punctajul mediu anual se determină prin însumarea punctajelor medii anuale calculate corespunzător stagiilor complete de cotizare prevăzute de prezenta lege, pentru fiecare dintre situaţiile respective.

(4)La calcularea punctajului mediu anual, a punctajului anual şi a punctajului lunar se utilizează 5 zecimale."

Dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), la care fac referire dispoziţiile art. 54, au următorul cuprins: "(1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

I. [...] c) cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale."

Anexa nr. 5 este intitulată "Vârste standard de pensionare, stagii complete şi stagii minime de cotizare", iar anexa nr. 6 este intitulată "Vârste standard de pensionare, stagii complete şi stagii minime de cotizare în specialitate, pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale".

18.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi ale art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai şi alin. (2) potrivit căruia "Cetăţenii au dreptul la pensie [...]".

19.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale anexei nr. 5 la această lege, s-a pronunţat prin Decizia nr. 111 din 5 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 30 aprilie 2013, dispoziţiile de lege fiind criticate din perspectiva existenţei unei discriminări între cei pensionaţi pentru limită de vârstă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, adică în baza Legii nr. 19/2000, şi cei care s-au pensionat ulterior.

20.Referitor la existenţa unei discriminări cauzate de modificarea în timp a legilor, Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări.

21.Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurări sociale şi măsuri de protecţie socială, în condiţiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare.

22.Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor coloanei I cu titlul "luna şi anul naşterii" din anexa nr. 6 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 919 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2013, analizând aceleaşi critici precum cele invocate în cauza de faţă. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că principiul contributivităţii stă la baza întregului sistem public de pensii, dreptul la pensie, precum şi cuantumul pensiei fiind acordat, respectiv determinat ca urmare a contribuţiilor realizate la bugetul asigurărilor sociale de stat. Contribuţiile astfel realizate nu se circumscriu numai pensiilor pentru limită de vârstă, ci şi tuturor celorlalte pensii. Aşadar, cuantumul pensiei va reflecta atât stagiul de cotizare, cât şi veniturile realizate în cursul acestuia, însă deschiderea drepturilor de pensie este condiţionată şi de vârsta asiguratului determinată în funcţie de data naşterii sale.

23.În consecinţă, legiuitorul din 2010 a prevăzut expressis verbis o soluţie legislativă de natură să stopeze valurile de pensionări ce ar fi grevat asupra bugetului asigurărilor sociale de stat, buget care prezintă un deficit semnificativ şi care continuă să crească. De altfel, soluţia exista anterior Legii nr. 263/2010, în privinţa pensiei anticipate şi a celei anticipate parţial, fiind introdusă prin art. I pct. 70 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001.

24.Curtea a mai observat că legea instituie un dublu criteriu pentru ieşirea la pensie pentru limită de vârstă: vârsta şi stagiul complet de cotizare. Având în vedere deficitul bugetului de asigurări sociale menţionat, legiuitorul a instituit o grilă de creştere progresivă a vârstei de pensionare, iar data naşterii este un criteriu obiectiv pentru determinarea acesteia, întrucât raportat la ea se stabileşte vârsta de pensionare. Acest tip de reglementare există în majoritatea sistemelor naţionale, ea fiind justificată de asigurarea resurselor necesare finanţării sistemului public de pensii, în condiţiile în care, pe de o parte, se înregistrează o scădere a numărului populaţiei active şi, pe de altă parte, o creştere a speranţei de viaţă a persoanelor aflate la pensie.

25.În ceea ce priveşte invocarea Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 19 mai 2011, Curtea a reţinut că ea a vizat o situaţie existentă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Prin această decizie a fost analizată neconcordanţa dintre două categorii de dispoziţii normative pretins contradictorii: unele prevăzute de anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, şi altele prevăzute de anexa nr. 9 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale nr. 340/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 10 mai 2001, care îşi propuneau să le detalieze pe primele. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a vizat rezolvarea acestei contradicţii care ţinea, în opinia acesteia, de ierarhia normelor juridice. Pentru a tranşa definitiv problemele legate de luarea în calcul a datei naşterii pentru stabilirea vârstei de pensionare, legiuitorul a stabilit expressis verbis că prima o determină pe cea de-a doua, ambele fiind indisolubil legate între ele. În aceste condiţii, aspectele rezultate din Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4 din 4 aprilie 2011 nu mai subzistă sub actuala reglementare; de data aceasta, pentru a nu da naştere la interpretări divergente, legiuitorul a stabilit că ceea ce primează la stabilirea dreptului de pensie este situaţia personală a asiguratului, şi nu a altor asiguraţi (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.238 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 16 noiembrie 2011).

26.De asemenea, Curtea a reţinut că legiuitorul nu este obligat la adoptarea unei soluţii legislative care să preia cele stabilite în decizia pronunţată în urma soluţionării unui recurs în interesul legii, ci poate adopta o reglementare nouă şi neechivocă. Decizia pronunţată în urma promovării unui recurs în interesul legii reprezintă rezultatul unei activităţi de interpretare a legii, iar nu de legiferare, şi îşi găseşte aplicabilitatea atât timp cât temeiul de drept, mai precis norma interpretată, este în vigoare.

27.În concluzie, Curtea a constatat că soluţia din 2010 a legiuitorului vizează, pe de o parte, asigurarea unui echilibru între resursele financiare existente şi cheltuielile ocazionate de plata pensiilor, în condiţiile unui deficit al bugetului asigurărilor sociale în creştere, iar, pe de altă parte, tranşarea definitivă a unei probleme care a dat naştere unei interpretări cel puţin discutabile. Astfel, dublul criteriu folosit este de natură să satisfacă exigenţele art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, dispoziţiile legale respective aplicându-se persoanelor care se află în aceeaşi situaţie juridică.

28.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Augustin Chirilă în Dosarul nr. 6.863/102/2012 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 2 lit. c) şi d), art. 95 coroborat cu art. 3 alin. (1) lit. n) şi v) şi art. 52-54 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi ale anexelor nr. 5 şi 6 la aceasta sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 aprilie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean