Decizie nr. 38 din 3 februarie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agrofarm DK" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 43/210/2014 al Judecătoriei Chişineu-Criş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 868D/2014.

2.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 878-880D/2014 şi nr. 1.141D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor dispoziţiilor art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agrofarm DK" - S.R.L. din Cluj-Napoca şi de Emilia Varga în dosarele nr. 56/210/2014, nr. 65/210/2014, nr. 285/210/2014 şi nr. 68/210/2014* ale Judecătoriei Chişineu-Criş.

3.La apelul nominal se prezintă avocat Nadia Vocoiev, pentru autoarele excepţiei de neconstituţionalitate, şi se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

4.Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.

5.Reprezentantul Ministerului Public şi avocatul prezent arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.

6.Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 878D - nr. 880D/2014 şi nr. 1.141D/2014 la Dosarul nr. 868D/2014, care este primul înregistrat.

7.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales al autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât prevederile criticate, prin modul de redactare, determină o aplicare retroactivă a acestora asupra antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, ceea ce este contrar art. 15 alin. (2) din Constituţie. Potrivit prevederilor criticate, există obligaţia parcurgerii procedurii prevăzute de Legea nr. 17/2014, or, contractele de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi nu pot fi supuse decât legislaţiei în vigoare la data încheierii. Astfel, aplicarea retroactivă a prevederilor Legii nr. 17/2014 are impact asupra securităţii circuitului civil, raportat la o serie de criterii, spre exemplu, evoluţia preţurilor pe piaţa imobiliară, s-ar putea ca titularii acestor antecontracte de vânzare-cumpărare să ajungă în imposibilitatea valorificării dreptului de proprietate, în cadrul procedurii de preempţiune.

8.Preşedintele Curţii solicită precizări în legătură cu impedimentele ce ar putea fi create de lege autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Apărătorul ales arată că o mare parte din procedurile prevăzute de Legea nr. 17/2014 trebuie îndeplinite de către promitentul vânzător, însă, odată ce a încasat preţul şi a predat folosinţa, acesta nu mai manifestă nicio "intenţie şi niciun concurs" de a pune în aplicare prevederile acestei legi, având în vedere preţul de la momentul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare.

10.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât prin încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare nu se naşte un drept de proprietate, ci un drept de creanţă condiţională a cărei realizare depinde de rezultatul procedurii judiciare în acţiunea iniţială.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

11.Prin încheierile din 17 şi 11 septembrie 2014, pronunţate în dosarele nr. 43/210/2014, nr. 56/210/2014, nr. 65/210/2014, nr. 285/210/2014 nr. 68/210/2014*, Judecătoria Chişineu-Criş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agrofarm DK" - S.R.L. din Cluj şi de Emilia Varga în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri prin care se solicită pronunţarea unor hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

12.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, că prevederile criticate sunt în vădită contradicţie cu art. 15 alin. (2) din Constituţie, având în vedere că la data încheierii promisiunilor de vânzare-cumpărare nu era necesară parcurgerea niciunei etape din cele prevăzute expres în art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014, fiind inadmisibil ca, pentru valorificarea acestor promisiuni de vânzare-cumpărare să se impună parcurgerea procedurii prevăzută de legea menţionată. Învederează că subiectele raportului juridic civil la data încheierii promisiunilor de vânzare-cumpărare şi-au exprimat un acord valabil în concordanţă cu o anumită legislaţie în vigoare, astfel, este firesc ca promisiunea să fie guvernată de aceeaşi legislaţie până la executarea ei integrală, care poate însemna inclusiv obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de validare atunci când, independent de motive, executarea voluntară nu este posibilă. Or, modificarea cadrului legislativ, cu efecte retroactive, determină practic anularea efectelor şi rămânerea fără obiect a tuturor acestor promisiuni care au fost perfect valabile, raportat la cadrul legislativ în vigoare la data încheierii.

13.Totodată, arată că, pe de o parte, potrivit dispoziţiilor exprese ale legii, procedura poate fi demarată doar de către promitentul-vânzător, or, în condiţiile în care se ajunge la acţionarea acestuia în instanţă, este evident că între părţi există neînţelegeri, iar vânzătorul nu îşi dă concursul la efectuarea formalităţilor şi valorificarea dreptului transmis prin promisiune către cumpărător. Pe de altă parte, există riscul ca statul sau altă persoană, în afara promitentului-cumpărător, să aibă prioritate şi să îşi manifeste intenţia de a cumpăra terenul.

14.Judecătoria Chişineu-Criş opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, în speţă, nu se pune problema retroactivităţii legii pentru că Legea nr. 17/2014 acceptă ca valabile antecontractele sub semnătură privată încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dar validitatea acestora, respectiv transmiterea dreptului de proprietate pe baza antecontractelor în cauză, care are loc prin hotărâre judecătorească ce se pronunţă după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, trebuie să respecte prevederile acestei legi; altfel spus, doar regimul juridic al validării antecontractului prin hotărârea judecătorească intră sub incidenţa Legii nr. 17/2014.

15.Antecontractul încheiat cu respectarea normelor legale, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, rămâne valabil, dar pentru transferul dreptului de proprietate care este operaţiune juridică distinctă şi subsecventă, trebuie să se respecte normele juridice în materie de la data validării antecontractului, respectiv trebuie să respecte normele legii noi. Transferul dreptului de proprietate se realizează în baza hotărârii judecătoreşti definitive care are un efect constitutiv, nu în baza antecontractului, în temeiul căruia s-a născut doar o obligaţie de a face, antecontractul dând naştere unui drept de creanţă, nu unui drept real. Hotărârea judecătorească de validare a antecontractului nu recunoaşte un drept de proprietate preexistent al reclamantului, ci transferă un drept de proprietate din patrimoniul pârâtului în patrimoniul reclamantului, ca urmare a admiterii acţiunii în realizare exercitate de către reclamant. Numai în limita în care antecontractul încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014 era lipsit sau limitat în efectele sale juridice de noua lege, recunoscute sub legea veche, se putea vorbi de neconstituţionalitatea textelor legale criticate, or, atât timp cât legea noua nu afectează în niciun mod efectele antecontractului încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, antecontractul în cauză creând în continuare obligaţia de a transmite dreptul de proprietate în sarcina promitentului vânzător, textele legale criticate sunt în acord cu art. 15 alin. (2) din Constituţie. Totodată, referitor la neretroactivitate, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

16.Referitor la afirmaţia că Legea nr. 17/2014 oferă calitate activă în îndeplinirea sarcinilor din această lege numai vânzătorului, nu şi cumpărătorului, care nu poate face nimic pentru a se conforma acestei legi, şi astfel antecontractul în baza căruia promitentul-cumpărător deţine o promisiune de a-i fi vândut un teren agricol extravilan este lipsit de efecte juridice, nu este întemeiată, deoarece nimic nu îl împiedică pe promitentul-cumpărător să exercite măsuri de conservare a drepturilor sale în condiţiile art. 1.558 şi următoarele din Codul civil nou, respectiv să solicite instanţei competente dreptul ca, în numele debitorului său, să îndeplinească toate formalităţile prevăzute de Legea nr. 17/2014 stabilite în sarcina vânzătorului. Însă, această critica poate fi privită prin prisma încălcării art. 21 din Constituţie şi nu prin prisma încălcării art. 15 alin. (2) din Constituţie.

17.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

18.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

19.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

20.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează următoarele:

–Art. 3 - Vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole situate în extravilan;

–Art. 4 şi art. 5 - cu referire la exercitarea dreptului de preempţiune;

–Art. 9 - referitor la avizul final necesar încheierii contractului de vânzare în formă autentică de către notarul public sau pronunţării de către instanţă.

21.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) - "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".

22.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că din motivarea autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate reiese că acestea sunt nemulţumite de faptul că pentru înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan şi în toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare este necesară parcurgerea unor etape, respectiv procedura prevăzută expres în art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014 şi care nu era obligatorie la data încheierii promisiunilor de vânzare-cumpărare. Or, în opinia acestora, prevederile criticate sunt în contradicţie cu art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât subiectele raportului juridic civil la data încheierii promisiunilor de vânzare-cumpărare şi-au exprimat un acord valabil în concordanţă cu o anumită legislaţie în vigoare, astfel, este firesc ca promisiunea să fie guvernată de aceeaşi legislaţie până la executarea ei integrală, care poate însemna inclusiv obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de validare atunci când, independent de motive, executarea voluntară nu este posibilă.

23.Potrivit art. 1 din Legea nr. 17/2014, scopurile acestei legi sunt: asigurarea securităţii alimentare, protejarea intereselor naţionale şi exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional; stabilirea unor măsuri privind reglementarea vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan; comasarea terenurilor agricole în vederea creşterii dimensiunii fermelor agricole şi constituirea exploataţiilor viabile economic. Legea nr. 17/2014 statuează că înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi a dreptului de preempţiune al coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini, precum şi al statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului, în această ordine, la preţ şi în condiţii egale [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 17/2014]. Ca atare, se observă că prin normele instituite de Legea nr. 17/2014 se creează în sarcina vânzătorilor şi a cumpărătorilor obligaţia de a respecta cadrul legal în vigoare la data transferului dreptului de proprietate, prin vânzare, asupra terenurilor agricole situate în extravilan.

24.De asemenea, se reţine că, potrivit acestei legi, în toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei în materie, precum şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară [art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014]. În aceste condiţii, în ceea ce priveşte transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole extravilane, se creează în sarcina vânzătorilor şi a cumpărătorilor obligaţia de a respecta cadrul legal în vigoare la data transferului dreptului de proprietate.

25.Prin urmare, aplicarea prevederilor legale criticate, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, respectiv la data pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare, nu echivalează cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, ci este în concordanţă cu principiul activităţii legii civile. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004).

26.Întrucât promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, având în vedere că legea nu retroactivează, ci vizează doar condiţiile privind transferul dreptului de proprietate a terenurilor agricole situate în extravilan după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014. De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002).

27.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Agrofarm DK" - S.R.L. din Cluj şi de Emilia Varga în dosarele nr. 43/210/2014, nr. 56/210/2014, nr. 65/210/2014, nr. 285/210/2014 şi nr. 68/210/2014* ale Judecătoriei Chişineu-Criş şi constată că dispoziţiile art. 3, 4, 5 şi 9 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Chişineu-Criş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 3 februarie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu