Decizie nr. 384 din 1 octombrie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Laurenţiu Vasile în Dosarul nr. 4.849/233/2011 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 41D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi menţinere a jurisprudenţei în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.849/233/2011, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Laurenţiu Vasile într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulate împotriva executării silite iniţiate în baza unui titlu executoriu reprezentat de o sentinţă civilă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că actul normativ criticat încalcă art. 1 alin. (3) din Constituţie pentru că drepturile salariale ale cetăţenilor şi materializarea acestora obţinută printr-o hotărâre judecătorească nu sunt garantate. Mai mult, ordonanţa de urgenţă le aduce prejudicii pentru că sumele nu sunt purtătoare de dobânzi, ci vor fi actualizate cu rata inflaţiei.

S-a mai arătat că ordonanţa de urgenţă criticată mai încalcă şi principul egalităţii consacrat de Constituţie, prin aceea că statul este scutit de a plăti creanţele datorate cetăţenilor săi timp de 3 ani, fără a fi penalizat, în schimb aceştia vor fi penalizaţi cu dobânzi fiscale la eventuale restanţe la impozite sau alte asemenea dări către statul român. Se face şi o discriminare între personalul bugetar care lucrează în aparatul juridic şi ceilalţi bugetari, deoarece primii pot continua executările începute pe drepturile salariale, pe când bugetarilor din alte sectoare de activitate li se suspendă de drept orice executare silită.

Prin ordonanţa de urgenţă criticată, autorul mai susţine că se încalcă, de asemenea, şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, deoarece statutul funcţionarilor publici se hotărăşte prin lege organică şi se modifică tot prin lege organică. Drepturile salariale ale acestora au fost stabilite tot prin lege organică. Prin ordonanţa de urgenţă se împiedică ducerea la îndeplinire, se împiedică producerea efectelor unei legi organice. Această lege organică nu se mai poate aplica deoarece hotărârile judecătoreşti obţinute ca urmare a prevederilor acestei legi sunt suspendate de drept de o ordonanţă de urgenţă.

Autorul a mai susţinut că sunt încălcate şi dispoziţiile constituţionale referitoare la crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, prin faptul că cetăţenii sunt lipsiţi pe o perioadă îndelungată de timp de remuneraţia cuvenită şi fără dobânzi.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 se încalcă şi art. 53 din Constituţie. Restrângerea exerciţiului unor drepturi poate fi făcută numai printr-o lege şi numai dacă se impune apărarea securităţii naţionale, a ordinii, sănătăţii ori a moralei publice, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru sau ale unui sinistru deosebit de grav, iar această măsură trebuie să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere dreptului sau libertăţii omului, aşa cum prevede art. 18 privind limitarea aplicării restrângerilor drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Or, prin această ordonanţă de urgenţă se încalcă aceste drepturi fără a se justifica în textul de lege această măsură, ea creând o discriminare între bugetarii din justiţie şi cei din afara acestui sector de activitate.

Judecătoria Galaţi - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este admisibilă şi parţial întemeiată prin raportare la art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie. Instanţa are în vedere că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate intervin în efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive, prin suspendarea procedurilor de executare silită, ceea ce aduce atingere statului de drept în sensul art. 1 alin. (3) din Constituţie, atât timp cât aceasta trebuie să fie strict o prerogativă a puterii judecătoreşti, iar nu a legislativului şi/sau executivului. De altfel, aceste dispoziţii aduc atingere art. 1 alin. (3) din Constituţie şi prin prisma împrejurării că statul este acela care trebuie să garanteze executarea hotărârilor judecătoreşti.

Totodată, dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate sunt discriminatorii prin faptul că vizează numai creditorii unor drepturi de natură salarială din sistemul bugetar, toţi ceilalţi creditori, inclusiv statul, fiind excluşi de la aplicarea acestui act normativ. Mai mult, statul îşi stabileşte o situaţie mai favorabilă, întrucât se creează o inegalitate între stat, prin instituţiile sale, şi particularii din sistemul bugetar în ceea ce priveşte modul de executare silită a creanţelor, în condiţiile în care niciun alt debitor nu are posibilitatea de a suspenda din proprie iniţiativă executarea creanţelor împotriva sa.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la crearea unei situaţii de inegalitate între bugetarii care activează în sistemul juridic şi ceilalţi bugetari cărora le-a fost suspendată de drept orice măsură de executare silită, în condiţiile în care dispoziţiile ordonanţei de urgenţă precizează în mod expres că, şi pentru aceşti creditori, executarea silită se va face cu respectarea art. 1 şi 2 din ordonanţa de urgenţă (eşalonarea plăţilor şi suspendarea de drept a executării silite), instanţa consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 53 din Constituţie deoarece executivul nu a putut justifica niciuna din situaţiile limitativ prevăzute de această dispoziţie constituţională care să permită restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi.

Instanţa mai apreciază că ordonanţa de urgenţă criticată este neconstituţională întrucât stabileşte un alt mod de executare decât cel prevăzut în dreptul comun doar pentru o categorie de creditori, şi anume titularii unor drepturi de natură salarială din sistemul bugetar.

Pe de altă parte, instanţa apreciază că ordonanţa de urgenţă criticată nu încalcă prevederile art. 35 şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, deoarece dreptul la un mediu sănătos nu a fost afectat nici direct, nici indirect, iar împrejurarea că statutul funcţionarilor publici este reglementat prin lege organică este lipsită de relevanţă din perspectiva emiterii ordonanţei de urgenţă în materia eşalonării executării drepturilor salariale.

Instanţa arată că dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie prevăd că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică. Câtă vreme legile organice privind statutul funcţionarilor publici nu se încadrează în categoria domeniilor asupra cărora nu pot fi emise ordonanţe de urgenţă, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 nu încalcă art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, chiar dacă afectează recuperarea drepturilor salariale recunoscute prin hotărâre judecătorească.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 416 din 18 iunie 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile ordonanţei de urgenţă criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici, art. 135 alin. (2) lit. f) privind crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, precum şi dispoziţiilor art. 18 privind limitarea aplicării restrângerilor drepturilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională reţine următoarele:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 a mai fost supusă controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare, Curtea constatând constituţionalitatea acesteia. În acest sens sunt Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 19 februarie 2012, Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, deciziile nr. 1.534 şi 1.535 din 28 noiembrie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2012.

Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 reglementează eşalonarea plăţii unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanţa de urgenţă prevede că acestea se actualizează cu indicele preţurilor de consum. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume.

Aşa fiind, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 are în vedere rezolvarea unei situaţii extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar şi derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătoreşti. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză.

Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata eşalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică naţională şi internaţională.

În acelaşi timp, Curtea a constatat că nu se poate reţine existenţa niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor şi-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere (a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, 1979, paragraful 33, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, paragraful 38, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, paragraful 72, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, paragraful 42, Larkos împotriva Ciprului, 1999, paragraful 29, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004, paragraful 24).

Totodată, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004).

În aceste condiţii, Curtea a constatat că situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic.

Pe de altă parte, Curtea a reţinut că măsura suspendării de drept a procedurilor de executare este una necesară pentru a se putea realiza finalitatea avută în vedere, respectiv eşalonarea sumelor rezultate din hotărâri judecătoreşti, fiind aplicată în mod egal tuturor persoanelor ce intră sub incidenţa acesteia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011).

Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu sunt incidente în cauză.

De asemenea, Curtea a observat că măsurile legale criticate nu pun în discuţie caracterul de stat de drept al României şi că art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie nu este incident în cauză, întrucât conţinutul normativ al ordonanţei de urgenţă nu vizează domeniul de aplicare al textului constituţional invocat.

În fine, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia actul normativ criticat împiedică producerea efectelor unei legi organice, Curtea constată că acesta nu se constituie într-o reglementare a statutului funcţionarilor publici, astfel că nu poate fi primită nici critica privind înfrângerea art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Laurenţiu Vasile în Dosarul nr. 4.849/233/2011 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar sunt constituţionale în raport de criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 1 octombrie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin