Decizie nr. 1.129 din 27 noiembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Balkanic Intertrade" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.536/3/2007(CA) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 11.536/3/2007(CA), Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Balkanic Intertrade" - S.R.L. din Bucureşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21, ale art. 41 alin. (1), ale art. 45, ale art. 52, ale art. 53 alin. (2), întrucât, "prin recunoaşterea posibilităţii reclamantului de a obţine suspendarea actului administrativ atacat fără a fi detaliate circumstanţele sau tipul actelor administrative susceptibile de suspendare, se lasă deschisă calea unor abuzuri de drept ce încalcă dispoziţiile constituţionale precizate mai sus, generând într-un final pagube materiale însemnate beneficiarului actului administrativ (emis de autorităţile statului), deci prezumat a fi legal".

Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că "textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate instituie o garanţie pentru persoana vătămată în ceea ce priveşte evitarea eventualelor pagube suferite ca urmare a executării actului administrativ pretins a fi nelegal, iar pe de altă parte, prin stabilirea condiţiilor de admisibilitate, previne şi limitează eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către persoanele vătămate".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.

(2)Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.

(3)Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.

(4)În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 41 alin. (1) - Munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 45 - Libertatea economică, ale art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 53 alin. (2) - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, după parcurgerea procedurii prealabile şi fiind sesizată potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanţa de judecată va putea menţine măsura suspendării executării actului până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei sau, dacă o asemenea măsură nu a fost solicitată anterior în temeiul art. 14, reclamantul o poate cere fie odată cu acţiunea principală, fie prin acţiune separată, dar până la momentul soluţionării acţiunii în fond.

Posibilitatea reclamantului de a solicita suspendarea executării actului administrativ unilateral prin cererea adresată instanţei pentru anularea actului nu creează prin ea însăşi nicio discriminare. Instanţa va putea dispune suspendarea, fără ca una dintre părţi să fie privilegiată, iar cealaltă dezavantajată, ţinând seama de toate garanţiile procedurale de care se bucură părţile. Procedura de suspendare a executării actului administrativ unilateral prevăzută la art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu contravine drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Cererea de suspendare a actului administrativ poate fi introdusă "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente", iar instanţa are obligaţia de a soluţiona de urgenţă cererea, cu citarea părţilor. Suspendarea actelor administrative reprezintă, aşadar, o situaţie de excepţie, întrucât acestea se bucură de prezumţia de legalitate.

Aşa fiind, Curtea nu poate reţine critica privind încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, deoarece părţile beneficiază de toate garanţiile unui proces echitabil.

Mai mult, dispoziţiile de lege criticate nu împiedică, sub nicio formă, soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece suspendarea actului administrativ atacat poate fi dispusă de instanţa de judecată numai până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.

Nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza descrisă de norma legală criticată.

Pentru motivele menţionate anterior nu poate fi reţinută nici contrarietatea dispoziţiilor de lege criticate cu prevederile constituţionale ale art. 53.

În sensul constituţionalităţii dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 53 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 673 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 20 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 939 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Autorul excepţiei a indicat ca temei constituţional al sesizării şi dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, ale art. 45 referitoare la libertatea economică şi ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Examinând aceste susţineri, Curtea constată că, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând nicio concludenţă pentru soluţionarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Balkanic Intertrade" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.536/3/2007(CA) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman