Decizie nr. 571 din 29 mai 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 şi 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Silea în Dosarul nr. 20.339/301/2011 (număr în format vechi 3.078/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.294D/2011.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.445D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Dumitrică în Dosarul nr. 770/46/2011 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La apelul nominal se prezintă personal partea Carmen Zegrea, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.519D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Ilie şi Ilie Vlad în Dosarul nr. 10.576/280/2011 al Judecătoriei Piteşti - Secţia penală.

La apelul nominal se prezintă personal partea Nicolae Crăciun, asistat de apărătorul ales Stan Ilie, lipsind autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorii excepţiei au depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.610D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Creangă în Dosarul nr. 5.314/866/2011 al Judecătoriei Paşcani.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.638D/2011, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cezar Bujorel Vîrlan în Dosarul nr. 36.517/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.294D/2011, nr. 1.445D/2011, nr. 1.519D/2011, nr. 1.610D/2011 şi nr. 1.638D/2011 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Părţile Carmen Zegrea şi Nicolae Crăciun arată că nu se opun conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.445D/2011, nr. 1.519D/2011, nr. 1.610D/2011 şi nr. 1.638D/2011 la Dosarul nr. 1.294D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul părţilor prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1.858/R din 3 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 20.339/301/2011 (număr în format vechi 3.078/2011), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 şi 10 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Ioana Silea cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 770/46/2011, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Mihai Dumitrică cu ocazia soluţionării unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 23 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 10.576/280/2011, Judecătoria Piteşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Ilie şi Ilie Vlad cu ocazia soluţionării unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 12 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 5.314/866/2011, Judecătoria Paşcani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Maria Creangă cu ocazia soluţionării unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 31 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 36.517/299/2011, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Cezar Bujorel Vîrlan cu ocazia soluţionării unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la apărare, dreptul la informaţie, dreptul de petiţionare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, obligaţia de a respecta drepturile omului, dreptul la libertatea persoanei şi prezumţia de nevinovăţie, deoarece, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu soluţionează plângerea în termen de 20 de zile, persoana vătămată este ţinută, sub sancţiunea decăderii, să se adreseze instanţei în termen de 20 de zile de la expirarea termenului iniţial de soluţionare a plângerii de către procurorul ierarhic superior. Astfel, persoana vătămată este sancţionată pentru culpa procurorului ierarhic superior, în condiţiile în care textul de lege criticat nu prevede nicio sancţiune pentru acesta din urmă. Totodată, autorul excepţiei Cezar Bujorel Vîrlan consideră că dispoziţiile de lege criticate creează parchetului o situaţie mai favorabilă, întrucât procurorul ierarhic superior poate depăşi termenul legal de 20 de zile prevăzut pentru soluţionarea plângerii formulate împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată, deşi termenul respectiv este de decădere, aşa cum a stabilit, de altfel, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. XV/2009, pronunţată în recurs în interesul legii, interpretând dispoziţiile art. 278 alin. 3 şi art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală sub aspectul naturii juridice a termenelor. Prin urmare, parchetul beneficiază de termene mai favorabile, extinse faţă de dispoziţiile exprese ale art. 277 din Codul de procedură penală, procurorul ierarhic superior putând să soluţioneze chiar şi tardiv plângerea şi să infirme un act de netrimitere în judecată dat de procuror.

De asemenea, autorul excepţiei Ioana Silea consideră că dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală aduc atingere accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la două grade de jurisdicţie în materie penală, deoarece soluţia pronunţată de judecător în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, nu este supusă niciunei căi de atac.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 825/2008, nr. 497/2009 şi nr. 242/2011.

Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Arată că, tocmai pentru a nu transforma într-o sancţiune pentru justiţiabil această posibilă nerespectare de către procurorul ierarhic superior a obligaţiei de a soluţiona plângerea împotriva soluţiei procurorului în cel mult 20 de zile de la primire, a fost instituit textul de lege criticat, potrivit căruia petiţionarul are la dispoziţie alte 20 de zile de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile, în care procurorul ierarhic superior era obligat să rezolve plângerea, mai exact 40 de zile de la momentul primirii plângerii de către procurorul ierarhic superior, pentru a se adresa instanţei în condiţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală. Legiuitorul a urmărit, prin reglementarea criticată, să nu se ajungă la tergiversarea în mod nejustificat a soluţionării cauzei, în măsura în care procurorul ierarhic superior nu a putut da o rezolvare în cele 20 de zile de la primire, astfel încât persoana vătămată să nu aştepte "sine die" comunicarea soluţiei la plângerea sa.

Judecătoria Piteşti - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate de autorii excepţiei, ci reprezintă o concretizare a normelor constituţionale care consacră dreptul la un proces echitabil, fiind instituite în vederea respectării exigenţei termenului rezonabil.

Judecătoria Paşcani consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din actele normative internaţionale invocate de autorul excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 598/2005.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Constituţie raportate la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi anume dreptul la un proces echitabil sub aspectul egalităţii armelor, care semnifică tratarea egală a părţilor pe toată durata desfăşurării procesului. Astfel, prin nerespectarea termenului prevăzut la art. 277 din Codul de procedură penală de către parchet doar în anumite cazuri, se impune doar anumitor părţi să efectueze calculele necesare stabilirii datei de expirare a termenului prevăzut de art. 278^1 alin. 2 din acelaşi Cod. Mai mult, comunicarea soluţiei se face de către parchet prin poştă, prin scrisoare fără confirmare de primire, această metodă nefăcând dovada datei la care partea a primit soluţia. Prin urmare, reprezentanţii Ministerului Public deţin o poziţie privilegiată, pe care instanţa nu o poate cenzura, fiind afectat dreptul părţilor la un proces echitabil.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 825/2008, nr. 901/2008, nr. 1.042/2008, nr. 53/2009, nr. 497/2009, nr. 734/2009, nr. 735/2009, nr. 906/2009, nr. 1.138/2009, nr. 1.155/2009, nr. 1.205/2009, nr. 1.212/2009, nr. 1.226/2009, nr. 1.430/2009, nr. 125/2011, nr. 242/2011, nr. 1.131/2011, nr. 1.456/2011 şi nr. 181/2012, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 şi 10 din Codul de procedură penală. Alin. 2 al art. 278^1 a fost modificat prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, iar alineatul 10 al aceluiaşi art. 278^1 din Codul de procedură penală a primit un nou conţinut prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Textele de lege criticate au următorul cuprins: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.

[...] Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 31 referitoare la dreptul la informaţie, ale art. 51 privind dreptul de petiţionare, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi ale art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 1 referitoare la obligaţia de a respecta drepturile omului, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 privind interzicerea discriminării şi ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie, respectiv raportate la dispoziţiile art. 1 privind egalitatea în drepturi, ale art. 2 referitoare la interzicerea discriminării, ale art. 6 privind dreptul oricărei persoane de a-i fi recunoscută calitatea de subiect de drept, ale art. 7 referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 8 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 9 privind dreptul la libertatea persoanei, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 11 referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 30 privind interzicerea abuzului de drept din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 599 din 5 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 18 iulie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că dispoziţiile de lege criticate conţin norme de procedură judiciară, pe care legiuitorul este liber să le adopte potrivit competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. Dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată împotriva actelor de netrimitere în judecată date de procuror, asigură exercitarea dreptului de acces la justiţie în concordanţă cu prevederile art. 21 din Legea fundamentală, respectiv cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Totodată, Curtea a statuat că nu poate fi primită nici susţinerea că prin stabilirea termenelor în care se soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor de netrimitere în judecată se încalcă dreptul la un proces echitabil, dat fiind că autorităţile judiciare la care se referă textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, să respecte toate normele şi principiile procesuale care asigură dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea a reţinut, pe de o parte, că dispoziţiile de lege criticate reprezintă o concretizare a normelor constituţionale care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenţei termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar, pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 16.

De asemenea, Curtea a reţinut că eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluţionarea plângerilor adresate acestora, la care fac referire autorii excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acestora, nu pot reprezenta motive de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.

În ceea ce priveşte dispoziţiile alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea pronunţată de judecător în temeiul alin. 8 al aceluiaşi articol este definitivă, Curtea constată că între dispoziţiile de lege criticate şi prevederile art. 21 din Constituţie şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei Ioana Silea, nu poate fi reţinută nicio contradicţie. Stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac ("Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."), ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea "sunt prevăzute numai de lege" [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004].

Dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile.

În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, şi Decizia nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, prin care Curtea a statuat că reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, iar eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 şi 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioana Silea în Dosarul nr. 20.339/301/2011 (număr în format vechi 3.078/2011) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, de Mihai Dumitrică în Dosarul nr. 770/46/2011 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Gheorghe Ilie şi Ilie Vlad în Dosarul nr. 10.576/280/2011 al Judecătoriei Piteşti - Secţia penală, de Maria Creangă în Dosarul nr. 5.314/866/2011 al Judecătoriei Paşcani şi de Cezar Bujorel Vîrlan în Dosarul nr. 36.517/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică