Decizie nr. 412 din 26 martie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 şi 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florin Măriuţă, prin mandatar Tudor Leonte, în Dosarul nr. 4.676/291/2007 al Judecătoriei Roman.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 29 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.676/291/2007, Judecătoria Roman a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 şi 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florin Măriuţă, prin mandatar Tudor Leonte.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece interzic mandatarului care nu are calitatea de avocat să pună concluzii în faţa instanţei. Se arată că textul de lege nu distinge, după cum este vorba de concluzii orale sau scrise, aşa încât rezultă în mod indubitabil că sunt interzise ambele categorii de concluzii. Pe de altă parte, chiar dacă dreptul mandatarului ar fi limitat doar la a pune concluzii scrise, o asemenea dispoziţie încalcă principiul publicităţii dezbaterilor. De asemenea, se încalcă şi dreptul la apărare, care nu poate fi condiţionat, iar celeritatea procesului are de suferit prin obligarea părţii reprezentate de un mandatar de a apela la serviciile unui avocat pentru a pune concluzii. În sfârşit, se susţine că prin dispoziţiile criticate se stabileşte o discriminare între avocaţi, pe de o parte, şi mandatarii care au studii juridice, pe de altă parte, în condiţiile în care între ei nu există diferenţe de calificare, precum şi între mandatarii doctori şi licenţiaţi în drept, pe criteriul gradului de rudenie cu părţile. Se conchide în sensul că raţiunea interdicţiei mandatarului de a pune concluzii este aceea de a favoriza avocaţii, asigurându-le astfel un portofoliu de cauze în care să nu fie concuraţi de mandatarii doctori sau licenţiaţi în drept.

Judecătoria Roman apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cauză este neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 68 alin. 4 şi 5 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: "[...] Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.

Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licenţiaţilor în drept când ei sunt mandatari în pricinile soţului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv."

Se susţine că aceste dispoziţii legale încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare şi art. 127 - Caracterul public al dezbaterilor, cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 68 alin. 4 şi 5 din Codul de procedură civilă, cu raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din acte internaţionale ca şi cele invocate în cauza de faţă, şi în raport de critici similare. În acest sens sunt Decizia nr. 181 din 26 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 1 aprilie 2008, Decizia nr. 505 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, şi Decizia nr. 726 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţată anterior de Curte, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. 4 şi 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florin Măriuţă, prin mandatar Tudor Leonte, în Dosarul nr. 4.676/291/2007 al Judecătoriei Roman.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta