Decizie nr. 1.550 din 17 noiembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului şi ale art. 322 pct. 2 şi 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Navigator" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 7.043/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.043/30/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului şi ale art. 322 pct. 2 şi 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Navigator" - S.R.L. din Timişoara într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de revizuire a unei decizii civile.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 deschide calea unor abuzuri din partea autorităţii competente pentru protecţia mediului, în condiţiile în care o persoană este sancţionată pentru nedepunerea documentelor necesare eliberării avizului de mediu, fără să se prevadă un termen în care autoritatea menţionată are obligaţia să elibereze aceste documente. Referitor la dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 5 din Codul de procedură civilă, susţine că acestea sunt neconstituţionale, întrucât limitează motivele de revizuire şi nu prevăd posibilitatea atacării tuturor hotărârilor judecătoreşti pe calea revizuirii.

Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 30 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 256/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 iulie 2006, şi ale art. 322 pct. 2 şi 5 din Codul de procedură civilă.

Dispoziţiile art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, modificate prin art. I pct. 46 din Legea nr. 265/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, au următorul conţinut: "(2) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON), pentru persoane fizice, şi de la 30.000 lei (RON) la 60.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:

1.obligaţia persoanelor fizice şi juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare conform prevederilor legale, precum şi a acordului de import/export şi a autorizaţiilor privind organismele modificate genetic, conform prevederilor legale, în termenele stabilite de autoritate; [...]".

Dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 5 din Codul de procedură civilă au următorul cuprins: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]

2.dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; [...]

5.dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Cu privire la dispoziţiile art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 784 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iulie 2008, statuând că acestea instituie contravenţii şi sancţiuni contravenţionale corespunzătoare pentru nerespectarea unor prevederi legale referitoare la solicitarea şi obţinerea avizului de mediu, ceea ce nu este de natură a înfrânge accesul liber la justiţie al persoanei interesate şi nici dreptul la un proces echitabil, cu toate garanţiile sale. În cadrul soluţionării plângerii contravenţionale împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa de judecată va verifica legalitatea şi temeinicia actului administrativ şi va administra probe pentru a stabili adevărul, fără ca una dintre părţi - în speţă, autoritatea competentă pentru protecţia mediului - să fie privilegiată, astfel cum pretinde autorul excepţiei.

Referitor la dispoziţiile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 207 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 2 mai 2008, statuând că acestea sunt norme de procedură, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, procedura de judecată şi exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt stabilite numai prin lege. Din aceste prevederi constituţionale reiese că legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.

Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate nu încalcă dreptul de acces liber la justiţie, ci, dimpotrivă, constituie o garanţie a respectării art. 21 din Legea fundamentală, asigurând totodată soluţionarea litigiului cu respectarea garanţiei privind aflarea adevărului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate, cât şi considerentele acestora, sunt valabile şi în prezenta cauză.

Pentru aceleaşi argumente, Curtea constată că nici dispoziţiile art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (2) pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului şi ale art. 322 pct. 2 şi 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Navigator" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 7.043/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean