Decizie nr. 78 din 2 februarie 2006

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Antonia Constantin - procuror

Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Edmund Michael Dumitrovici în Dosarul nr. 1.070/R/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă.

La apelul nominal răspunde partea Societatea Comercială "Rial" - S.R.L. din Braşov, prin consilier juridic, precum şi părţile Aurel Dima, personal şi asistat de avocat, Ion Mucică, personal şi asistat de avocat, şi Avram Gheorghe, Ilka Barabas, Paraschiva Dumitru şi Virgil Munţiu, reprezentaţi prin avocat. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 912D/2005. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Emil Ioanovici, Tiberiu Miloş Ioanovici şi Eugen Titian Ioanovici în Dosarul nr. 4.889/R/2005 al Tribunalului Arad - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ce fac obiectul dosarelor nr. 875D/2005 şi nr. 912D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 912D/2005 la Dosarul nr. 875D/2005, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentanţii părţilor prezente solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând practica în materie a Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere vasta jurisprudenţă a instanţei de contencios constituţional în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 16 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 1.070/R/2005 şi nr. 4.889/R/2005, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi Tribunalul Arad - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Excepţia a fost ridicată de Edmund Michael Dumitrovici în Dosarul nr. 1.070/R/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi de Emil Ioanovici, Tiberiu Miloş Ioanovici şi Eugen Titian Ioanovici în Dosarul nr. 4.889/R/2005 al Tribunalului Arad - Secţia civilă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dreptul de proprietate este un drept fundamental, garantat prin Constituţie, şi nu poate fi încălcat prin norme procedurale, aşa cum este instituirea, prin textul de lege criticat, a unui termen de prescripţie derogatoriu de la dreptul comun.

Se mai arată că textul de lege criticat creează o inegalitate între persoanele care revendică imobile ce cad sub incidenţa acestui act normativ special şi persoanele care revendică alte categorii de imobile, şi contravine astfel art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie.

Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Arad - Secţia civilă consideră că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit încheierilor de sesizare a Curţii Constituţionale din 16 noiembrie 2005, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.

Legea nr. 10/2001, modificată şi completată prin titlul I cuprins în Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, astfel încât, în prezent, în urma renumerotării textelor, art. 46 alin. (5) a devenit art. 45 alin. (5), cu acelaşi cuprins, şi anume: "(5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2), care instituie principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi alin. (3) referitoare la garantarea dreptului de proprietate, a creanţelor asupra statului şi a proprietăţii private, precum şi la expropriere, art. 51 - Dreptul de petiţionare şi art. 136 alin. (1) şi (5) privind felurile proprietăţii şi caracterul inviolabil al proprietăţii private.

În opinia autorului excepţiei, sunt încălcate şi dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii, şi art. 6 paragraful 1 din aceeaşi convenţie, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta cauză, şi cu o motivare asemănătoare, Curtea respingând în mod constant excepţiile de neconstituţionalitate invocate.

Astfel, prin Decizia nr. 272 din 24 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 11 august 2004, Curtea a constatat că nu există nici o contradicţie între textul de lege criticat şi dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 21 alin. (1), (2), art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi din Constituţie, pentru considerentele acolo reţinute.

De asemenea, analizând compatibilitatea art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 45 alin. (5), cu dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii, şi art. 6 paragraful 1 din aceeaşi convenţie, privind dreptul la un proces echitabil, raportate la art. 20 din Constituţie, Curtea a reţinut, în esenţă, că prevederile legale criticate se armonizează cu aceste prevederi, având ca scop asigurarea stabilităţii şi securităţii raporturilor civile, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate. În acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 564 din 16 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 27 ianuarie 2005, şi Decizia nr. 91 din 4 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 20 aprilie 2004.

Pentru aceleaşi considerente, în prezenta cauză nu poate fi reţinută nici o contradicţie între prevederea legală criticată şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie referitoare la dreptul la un proces echitabil.

În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 51 din Legea fundamentală, referitoare la dreptul de petiţionare, prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, Curtea a statuat că sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat sau pentru realizarea unui interes nu este un aspect al dreptului de petiţionare, ci se circumscrie unor reguli specifice, proprii activităţii de judecată.

Soluţiile pronunţate în deciziile anterior menţionate, precum şi considerentele ce au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

În prezenta cauză, autorul excepţiei mai susţine că prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 creează o inegalitate între persoanele care revendică imobile ce cad sub incidenţa acestui act normativ special şi persoanele care revendică alte categorii de imobile, ceea ce contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, reglementat de art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală.

Analizând aceste susţineri, Curtea constată că textul de lege criticat se aplică în mod egal tuturor persoanelor ce se încadrează în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât nu este îndreptăţită calificarea normei legale de referinţă ca fiind neconstituţională.

De altfel, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că înţelesul art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, iar nu şi identitatea de tratament juridic în aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor. Ca atare, este justificată admisibilitatea unui statut juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, cum este situaţia persoanelor îndreptăţite la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv, ce cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001, situaţie distinctă de cea a altor proprietari neposesori ce revendică categorii de imobile diferite.

Referitor la invocarea încălcării art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală, Curtea reţine că aceste dispoziţii constituţionale, potrivit cărora: "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice", nu exclud posibilitatea ca, în condiţiile legii, proprietatea privată să constituie obiect al unor măsuri restrictive, cum sunt cele privind instituirea unui termen de prescripţie derogatoriu de la dreptul comun în materia revendicării imobiliare.

Mai mult, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa anterior menţionată, imprescriptibilitatea, consfinţită cu titlu de principiu în legislaţia civilă, nu este consacrată ca atare de Constituţie, astfel încât legiuitorul poate să deroge de la acest principiu, în considerarea unor raţiuni majore, fără a îndreptăţi calificarea reglementării respective ca fiind neconstituţională.

Curtea constată că invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 44 alin. (3) privind exproprierea şi art. 136 alin. (1) referitoare la clasificarea proprietăţii în publică şi privată nu este relevantă în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Edmund Michael Dumitrovici în Dosarul nr. 1.070/R/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi de Emil Ioanovici, Tiberiu Miloş Ioanovici şi Eugen Titian Ioanovici în Dosarul nr. 4.889/R/2005 al Tribunalului Arad - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 februarie 2006.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Lăpădat