referitoarea la încadrarea în noțiunea de membru de familie, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 177 din Codul penal
Dosar nr. 151/1/2026
| Eleni Cristina Marcu | - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Ilie Iulian Dragomir | - judecător la Secția penală |
| Lucia Tatiana Rog | - judecător la Secția penală |
| Alin Sorin Nicolescu | - judecător la Secția penală |
| Luminița Criștiu-Ninu | - judecător la Secția penală |
| Adrian Glugă | - judecător la Secția penală |
| Andreea-Mona Cazacu | - judecător la Secția penală |
| Paul Mihai Frățilescu | - judecător la Secția penală |
| Titiana Ilieș | - judecător la Secția penală |
S-a luat în examinare sesizarea formulată de către Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
Dacă nepotul de unchi, în calitate de inculpat, se încadrează în noțiunea de membru de familie, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 177 din Codul penal
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) raportat la art. 473 alin. (8) din Codul de procedură penală și art. 34 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, doamna judecător Eleni Cristina Marcu.
La ședința de judecată participă Florin Nicușor Mihalache, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna Ecaterina Nicoleta Eucarie, procuror în cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând că, drept urmare a solicitărilor formulate, în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, au fost transmise puncte de vedere de către curțile de apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Facultatea de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași și Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara.
Totodată, a arătat că raportul întocmit de către judecătorul-raportor a fost depus la dosar, acesta fiind comunicat părților, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.
Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Eleni Cristina Marcu, constatând că nu sunt chestiuni prealabile, a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, doamna procuror Ecaterina Nicoleta Eucarie, având cuvântul referitor la chestiunea de drept supusă dezlegării, a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală.
Astfel, a învederat că din analiza încheierii prin care s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală rezultă că instanța care a formulat sesizarea este dintre cele prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, cauza se află în ultimul grad de jurisdicție, problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație Justiție are legătură cu cauza și nu a făcut obiectul unei hotărâri prealabile sau al unui recurs în interesul legii și nici nu formează obiectul unui asemenea recurs.
De altfel, a precizat că din relațiile solicitate de la curțile de apel rezultă că, în jurisprudența recentă, este o practică neunitară, fiind conturate două orientări, respectiv o primă orientare, majoritară, potrivit căreia nepotul de frate, în calitate de inculpat, se încadrează în noțiunea de „membru de familie“, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 177 din Codul penal, și o a doua orientare, minoritară, potrivit căreia nepotul de frate, în calitate de inculpat, nu se încadrează în noțiunea de „membru de familie“.
Cu privire la fondul chestiunii de drept supuse analizei, reprezentantul Ministerului Public a arătat că din simpla interpretare gramaticală a dispozițiilor legale supuse analizei se poate stabili cu certitudine că nepotul de frate, în calitate de inculpat, se încadrează în noțiunea de membru de familie, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 177 din Codul penal.
Totodată, a precizat că familia are o componentă preexistentă raporturilor juridice de drept penal care intervin între persoanele care o alcătuiesc, iar relațiile dintre acestea nu se stabilesc unilateral, numai dinspre subiectul activ ori pasiv spre subiectul pasiv ori activ al infracțiunii, ci se stabilesc în mod reciproc.
Constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, iar completul a reținut dosarul în pronunțare asupra problemei de drept supuse dezlegării.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -
COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI
DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ,
deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2026, pronunțată în Dosarul nr. 2.888/40/2023, având ca obiect apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și de inculpatul A împotriva Sentinței penale nr. 101 din data de 12.06.2025, pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 2.888/40/2023, Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
Dacă nepotul de unchi, în calitate de inculpat, se încadrează în noțiunea de membru de familie, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 177 din Codul penal
Articolul 177Membru de familie
(1)Prin membru de familie se înțelege:
a)ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;
b)soțul;
c)persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc.
(2)Dispozițiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute în alin. (1) lit. a), se aplică, în caz de adopție, și persoanei adoptate ori descendenților acesteia în raport cu rudele firești.
III. Expunerea succintă a cauzei
Prin Sentința penală nr. 101 din data de 12.06.2025, pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 2.888/40/2023, inculpatul A a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor - violență în familie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) și (2) din Codul penal raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 375, art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, art. 75 alin. (2) lit. a), art. 76 alin. (1) și art. 79 alin. (1) din Codul penal, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 67 alin. (1) din Codul penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme pe o durată de 2 ani.
Pe timpul și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (1) și (3) din Codul penal i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din Codul penal.
În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 din Codul penal.
În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Botoșani la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) din Codul penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În temeiul art. 93 alin. (3) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatului i s-a impus să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Știubieni sau în cadrul Primăriei Săveni (constând în activități edilitar-gospodărești), pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.
În temeiul art. 94 alin. (1) din Codul penal s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din Codul penal să se comunice Serviciului de Probațiune Botoșani.
În temeiul art. 91 alin. (4) din Codul penal i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din Codul penal care reglementează revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere în cazul nerespectării, cu reacredință, a măsurilor de supraveghere, în cazul neexecutării, cu rea-credință, a obligațiilor impuse, în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare și în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere, consecința fiind executarea pedepsei în regim de detenție.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, cu modificările și completările ulterioare, sa dispus ca, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să se procedeze la prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
S-a constatat reparat prejudiciul cauzat persoanei vătămate, iar inculpatul A a fost obligat să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. N. Oblu“ Iași suma de 638,10 lei, reprezentând daune materiale, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, calculată de la data de 21.12.2019 și până la data plății efective, părții civile Spitalul Județean de Urgență „Mavromati“ Botoșani suma de 436,36 lei, reprezentând daune materiale, precum și dobânda legală penalizatoare aferentă acestei sume, calculată de la data de 19.12.2019 și până la data plății efective, iar părții civile Serviciul Județean de Ambulanță Botoșani suma de 803,75 lei, reprezentând daune materiale.
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care suma de 200 lei pentru faza de judecată, iar suma de 600 lei pentru faza de urmărire penală).
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul nr. 147/P/2020 din data de 28 noiembrie 2023, înregistrat pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 28 noiembrie 2023, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor - violență în familie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) și (2) din Codul penal, raportat la art. 199 alin. (1) din Codul penal.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că, la data de 19 decembrie 2019, în jurul orei 18:30, pe fondul consumului de alcool, în cadrul unui conflict spontan intrafamilial mai amplu, inculpatul A a lovit de mai multe ori cu un obiect contondent din lemn la nivelul capului persoana vătămată B, unchiul său, cauzându-i leziuni traumatice cranio-cerebrale care au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Împotriva Sentinței penale nr. 101 din data de 12.06.2025, pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 2.888/40/2023, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și inculpatul.
La termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2026, Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori a pus în discuție, din oficiu, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se statueze, de principiu, asupra chestiunii de drept expuse la paragraful 1.
Prin încheierea de la aceeași dată, instanța de trimitere a constatat îndeplinite toate cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală și, ca urmare, a dispus sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept invocate.
Completul de judecată de la Curtea de Apel Suceava învestit cu soluționarea Cauzei penale nr. 2.888/40/2023 a considerat necesară dezlegarea chestiunii de drept, întrucât de aceasta depinde soluția pe fondul cauzei.
Instanța de sesizare nu a emis un punct de vedere, însă a precizat că, în practică, există două orientări, respectiv o orientare potrivit căreia nepotul de frate, în calitate de inculpat, se încadrează în noțiunea de „membru de familie“, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 177 din Codul penal, și o orientare potrivit căreia nepotul de frate, în calitate de inculpat, nu se încadrează în noțiunea de „membru de familie“.V. Punctele de vedere ale părților și reprezentantului Ministerului Public
Reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a apreciat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, în sensul că dispozițiile sunt clare și nu necesită o interpretare din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Apelantul-intimat inculpatul A, prin apărător, a apreciat că se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea statuării asupra chestiunii de drept, iar intimata persoana vătămată B, prin apărătorul desemnat din oficiu, a considerat că nu se impune sesizarea, întrucât dispozițiile art. 177 din Codul penal sunt clare, fiind precizate expres persoanele care au calitatea de membru de familie.
În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.
Opinia majoritară exprimată de către curțile de apel și instanțele arondate acestora este în sensul că, în interpretarea și aplicarea art. 177 din Codul penal, relația dintre unchi de frate și nepot se circumscrie noțiunii de „membru de familie“, întrucât legiuitorul a avut în vedere gradul de rudenie, iar nu sensul direcției acesteia. Astfel, rudenia în linie colaterală de gradul al treilea subzistă în mod identic, indiferent dacă este analizată ca relație unchi-nepot sau nepot-unchi, gradul de rudenie fiind același din punct de vedere juridic.
Includerea acestei relații în sfera art. 177 din Codul penal reprezintă o interpretare conformă cu litera și spiritul legii, fiind firesc și logic ca aceeași relație de rudenie să producă aceleași efecte juridice, independent de perspectiva din care este analizată. Orice interpretare contrară ar conduce la o diferențiere artificială și nejustificată.
În cea de-a doua orientare, minoritară, se consideră că nepotul de frate, în calitate de inculpat, nu se încadrează în noțiunea de „membru de familie“, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 177 din Codul penal, întrucât determinarea calității de membru de familie trebuie să fie realizată prin raportare la persoana acuzată, analizându-se dacă persoana vătămată se regăsește printre categoriile expres și limitativ prevăzute de legiuitor, respectiv ascendenți și descendenți în linie directă (părinți, bunici, străbunici, respectiv copii, nepoți, strănepoți), frați și surori ori copiii acestora.
Atât din perspectiva hotărârilor obligatorii, menite să asigure dezlegarea unor chestiuni de drept, cât și din perspectiva deciziilor de speță, în urma examenului de jurisprudență efectuat la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție de către Direcția legislație, jurisprudență și contencios, Serviciul pentru studiul și unificarea jurisprudenței, nu au fost identificate hotărâri care să prezinte semnificație sub aspectul chestiunii ce formează obiectul întrebării prealabile.
În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții Constituționale a României a fost identificată o decizie care poate prezenta relevanță cu privire la problema de drept supusă dezlegării, respectiv Decizia nr. 215 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 6 iulie 2020, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 117 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală și ale art. 177 alin. (1) din Codul penal.
În considerentele acestei decizii, Curtea Constituțională a reținut:
Potrivit expunerii de motive la Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, «noțiunea de membru de familie a fost vizată de o modificare, în condițiile renunțării la paralelismul de reglementare din codul în vigoare, care opera atât cu noțiunea de rude apropiate, cât și cu cea de membri de familie. Sensul dat de proiect noțiunii de membru de familie vine să absoarbă integral în conținutul său noțiunea de rude apropiate, dar cuprinde, în egală măsură, și persoanele care au stabilit legături asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, cu condiția conviețuirii. [...]» Curtea observă că art. 177 alin. (1) din Codul penal indică două categorii de persoane care compun conceptul de «membru de familie», respectiv membrii propriu-ziși (formali) ai unei familii [art. 177 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal] și persoanele asimilate acestora [art. 177 alin. (1) c) din Codul penal]. (...)
Cu referire la dispozițiile din legea procesual penală care permit refuzul membrilor familiei celui acuzat de a depune mărturie (...), Curtea constată că legiuitorul a reglementat în art. 117 din Codul de procedură penală un drept de refuz al audierii prin enumerarea, în mod limitativ, a anumitor categorii de persoane care pot refuza să declare în calitate de martor, printre care soțul, ascendenții și descendenții în linie directă, precum și frații și surorile suspectului sau inculpatului, respectiv persoanele care au avut calitatea de soț al suspectului sau al inculpatului. La acestea, ca urmare a publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 562 din 19 septembrie 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 23 octombrie 2017, se adaugă și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți. Asemenea martori sunt eliberați de dilema morală de a alege între o mărturie adevărată, care ar putea periclita relația lor cu suspectul/inculpatul, și o mărturie falsă, care ar proteja această relație, cu riscul condamnării pentru mărturie mincinoasă. Însă Curtea reamintește că dreptul de a nu depune mărturie constituie o excepție de la o îndatorire civică, de interes public, și de aceea un asemenea drept, când este recunoscut, poate fi supus unor limitări/condiționări în ceea ce privește categoria de beneficiari.
În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării.
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, Facultatea de Drept - Departamentul de drept public a apreciat că sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, considerând că dispozițiile art. 177 din Codul penal sunt clare și nu necesită o interpretare din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Asupra fondului sesizării s-a opinat în sensul că dispozițiile art. 177 din Codul penal nu pot fi interpretate strict și exclusiv univoc din perspectiva subiectului activ al infracțiunii, dar nu și în sens invers, către acesta, din perspectiva victimei.
Astfel, dacă se stabilește calitatea de membru de familie a nepotului față de unchi (nepot de frate), se desprinde concluzia că între aceștia există o relație de familie, ambii fiind membri de familie, unul față de celălalt, în înțelesul dispozițiilor art. 177 alin. (1) lit. a) din Codul penal.
Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Drept - Departamentul de drept public a apreciat că sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, considerând că interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 177 din Codul penal nu reprezintă o veritabilă problemă de drept.
Asupra fondului chestiunii de drept supuse dezlegării a opinat în sensul că nepotul de frate, în calitate de inculpat, nu se încadrează în noțiunea de „membru de familie“, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 177 din Codul penal, întrucât determinarea calității de membru de familie trebuie să fie realizată prin raportare la persoana acuzată, analizându-se dacă persoana vătămată se regăsește printre categoriile expres și limitativ prevăzute de legiuitor, respectiv ascendenți și descendenți în linie directă, frați și surori ori copiii acestora.X. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că sesizarea formulată îndeplinește condițiile de admisibilitate, iar cu privire la fondul sesizării a apreciat că dispozițiile art. 177 din Codul penal instituie un mecanism prin care se stabilește, în materie penală, întinderea noțiunii de familie prin raportare la cele două caracteristici ale rudeniei (linia și gradul), astfel cum sunt reglementate de dispozițiile Codului civil.
Astfel, prin menționarea noțiunilor „ascendenții și descendenții“ legiuitorul penal a inclus în familie rudele în linie dreaptă, iar noțiunile „frații și surorile“ au rolul de a include rudele în linie colaterală.
În ceea ce privește gradul de rudenie, în cazul rudeniei în linie dreaptă singura limitare este cea impusă de rațiuni biologice (durata de viață a ascendenților), însă în cazul rudeniei colaterale, prin menționarea sintagmei „copiii acestora“, legiuitorul a limitat sfera persoanelor între care se stabilesc raporturi cu relevanță în materie penală la rudele de gradul 4 - verii primari.
Prin urmare, sfera persoanelor care alcătuiesc o familie, noțiune de care legea penală leagă multiple efecte juridice, este alcătuită din rudele în linie directă indiferent de gradul de rudenie dintre acestea - ascendenții și descendenții - și din rudele în linie colaterală până la gradul 4 inclusiv - frații și surorile, unchii și mătușile și verii primari, iar relațiile dintre acestea nu se stabilesc unilateral, numai dinspre subiectul activ ori pasiv spre subiectul pasiv ori activ al infracțiunii, ci se stabilesc în mod reciproc.
Judecătorul-raportor consideră că sesizarea este inadmisibilă, apreciind că textele legale la care face referire instanța de trimitere sunt formulate într-o manieră clară, lipsită de echivoc, context în care condițiile prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală nu sunt îndeplinite cumulativ.
În urma examinării sesizării formulate de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, a raportului întocmit de judecătorul-raportor și a chestiunii ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“
Din examinarea textului legal mai sus enunțat se constată că admisibilitatea unei sesizări formulate în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată de îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor trei condiții:
–să existe o cauză în curs de judecată, iar instanța care a formulat întrebarea să fie învestită cu soluționarea ei în ultimă instanță;
–soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării;
–chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluționare.
Raportând aceste condiții de admisibilitate la sesizarea ce face obiectul prezentei cauze, se consideră că nu sunt îndeplinite cumulativ toate aceste condiții.
Astfel, cu privire la prima condiție se constată că este îndeplinită în cauză, solicitarea de lămurire a problemei de drept invocate aparținând unei instanțe învestite cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, respectiv Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze penale cu minori, pe rolul căreia se află înregistrat Dosarul nr. 2.888/40/2023 ce are ca obiect apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și inculpatul A împotriva Sentinței penale nr. 101 din data de 12.06.2025, pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 2.888/40/2023.
În ceea ce privește condiția ce vizează caracterul de noutate și de actualitate al problemei de drept invocate în cauză, din verificările efectuate la nivelul instanței supreme nu au fost identificate decizii prin care să se fi statuat asupra acestei chestiuni de drept, astfel că se poate aprecia că problema de drept supusă dezlegării este încă de actualitate, în condițiile în care pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este înregistrat un recurs în interesul legii privind problema de drept supusă dezlegării.
În schimb, în ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, se consideră că aceasta nu este îndeplinită în cauză din perspectiva inexistenței unei veritabile chestiuni de drept care să necesite o dezlegare din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, deși în cuprinsul dispozițiilor art. 475 din Codul de procedură penală nu se menționează expres, cu ocazia verificării admisibilității sesizării trebuie analizată și existența unei veritabile chestiuni de drept care să facă necesară o rezolvare de principiu prin pronunțarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.
În jurisprudența sa, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că scopul acestei proceduri este de a da dezlegări asupra unor probleme veritabile și dificile de drept. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 475 din Codul de procedură penală, trebuie efectuată doar în situația în care, în cursul soluționării unei cauze penale, se pune problema interpretării și aplicării unor dispoziții legale neclare, echivoce, care ar putea da naștere mai multor soluții^1. Interpretarea urmărește cunoașterea înțelesului exact al normei, clarificarea sensului și scopului acesteia, așa încât procedura prealabilă nu poate fi folosită în cazul în care aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate. În plus, în situația în care o simplă lectură a textelor legale a căror interpretare se solicită este suficientă pentru a înțelege voința legiuitorului, o intervenție din partea instanței supreme nu este necesară^2.
^1 Decizia nr. 16 din 22 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015.
Decizia nr. 5 din 10 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 11 martie 2016.
Decizia nr. 6 din 2 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 15 aprilie 2016.
^2 Decizia nr. 19 din 27 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 1 noiembrie 2016.
În același sens s-a statuat și prin Decizia nr. 22 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1057 din 28 decembrie 2016, în considerentele căreia s-a reținut:
numai o problemă de drept de o dificultate rezonabilă și de natură a da naștere, în mod previzibil, unor interpretări judiciare diferite legitimează concursul dat tribunalelor și curților de apel de către instanța supremă într-o cauză pendinte. În cazul considerării ca admisibile a unor sesizări prin care se tinde, dimpotrivă, la dezlegarea unor probleme pur teoretice ori la soluționarea propriu-zisă a unor chestiuni ce țin de fondul cauzei, există riscul transformării mecanismului hotărârii prealabile fie «într-o procedură dilatorie pentru litigii caracterizate, prin natura lor ca fiind urgente, fie într-o procedură care va substitui mecanismul recursului în interesul legii
În contextul în care textele legale la care face referire instanța de trimitere sunt formulate într-o manieră clară, lipsită de echivoc, se apreciază că problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție nu reprezintă o veritabilă chestiune de drept, deoarece nu există o reală neclaritate, lecturarea normelor juridice incidente fiind suficientă pentru a înțelege voința legiuitorului, astfel încât nu este necesară intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție prin intermediul mecanismului de unificare a practicii judiciare.
Astfel, analiza gramaticală a art. 177 alin. (1) lit. a) din Codul penal relevă că sintagma „copiii acestora“ nu poate fi restrânsă la copiii fraților și surorilor, ci are în vedere, din modalitatea de redactare a textului, toate categoriile enumerate în acesta. Pe de altă parte, opinia contrară are în vedere un criteriu străin textului legal, respectiv raportarea la persoana acuzatului, în condițiile în care dispozițiile art. 177 alin. (1) lit. a) din Codul penal conferă o definiție autonomă bazată pe relațiile de rudenie, fără a avea în vedere poziția procesuală a acestora.
În consecință, în raport cu aspectele expuse se reține că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării, întrucât problema semnalată de instanța de trimitere nu constituie o chestiune de drept în sensul art. 475 din Codul de procedură penală, care să determine activarea mecanismului de unificare a practicii judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 2.888/40/2023, prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
Dacă nepotul de unchi, în calitate de inculpat, se încadrează în noțiunea de membru de familie, astfel cum aceasta este definită de dispozițiile art. 177 din Codul penal
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 aprilie 2026.
PREȘEDINTELE SECȚIEI PENALE A ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
ELENI CRISTINA MARCU
Magistrat-asistent,
Florin Nicușor Mihalache
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
