Lege
Lege nr. 5 din 6 iulie 1978
cu privire la organizarea şi conducerea unităţilor socialiste de stat
- Emitent
- Marea Adunare Națională
- Publicat în
- BULETINUL OFICIAL nr. 56 din 12 iulie 1978
Textul actului · 99 de articole
100%
cu privire la organizarea şi conducerea unităţilor socialiste de stat
În temeiul articolului 57 din Constituţia Republicii Socialiste România semnam şi dispunem să fie publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România Legea nr. 5 din 6 iulie 1978 cu privire la organizarea şi conducerea unităţilor socialiste de stat.
NICOLAE CEAUŞESCU
Preşedintele R.S.R.
Înfăptuirea Programului de faurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi inaintare a României spre comunism impune perfecţionarea continua a formelor şi metodelor de organizare şi conducere a societăţii, de participare a maselor largi de oameni ai muncii la adoptarea deciziilor la toate nivelurile vieţii sociale şi de stat.
Corespunzător dezvoltării multilaterale a economiei naţionale, a întregii vieţi economice şi sociale, Partidul Comunist Roman a acţionat cu consecventa pentruu instituirea unui sistem cuprinzator de organe de conducere colectivă, folosirea unor forme de participare a tuturor oamenilor muncii la conducerea şi gestiunea unităţilor, aplicarea celor mai noi cuceriri ale ştiinţei organizării şi conducerii, ridicarea pe o treapta calitativ superioară a conducerii unităţilor socialiste.
Pe baza amplului program de măsuri stabilit de Partidul Comunist Roman se asigura participarea clasei muncitoare a tuturor categoriilor de oameni ai muncii, fără deosebire de naţionalitate, la activitatea de conducere în domeniul economic, politic şi social, perfecţionarea necontenita a activităţii organelor de conducere colectivă, a tuturor organelor centrale şi locale de stat.
Măsurile adoptate pentruu ridicarea pe un plan superior a autoconducerii muncitoresti şi întărirea autogestiunii economico-financiare asigura creşterea rolului colectivelor de oameni ai muncii în conducerea întregii vieţi economice şi sociale, pun de acord mecanismul economico-financiar cu cadrul organizatoric democratic creat pentruu a asigura unităţilor economice şi organelor de conducere colectivă parghii şi mijloace economico-financiare de exercitare efectivă a drepturilor şi raspunderilor conferite de lege şi pentru gospodărirea cu maximum de eficienta a părţii din avutia naţionala încredinţată de societate spre administrare.
Toate aceste măsuri contribuie la accelerarea dezvoltării producţiei pe baza tehnicii moderne, îmbunătăţirea continua a calităţii produselor, realizarea unei înalte eficiente şi creşterea rentabilitatii, ridicarea calitativă a întregii vieţi economice. Se creează astfel condiţii pentru creşterea rentabilitatii, ridicarea calitativă a întregii vieţi economice. Se creează astfel condiţii pentru creşterea contribuţiei fiecărei întreprinderi la dezvoltarea generală a societăţii noastre socialiste şi, totodată, pentru cointeresarea mai directa a colectivelor de oameni ai muncii în îndeplinirea prevederilor de plan, în dezvoltarea economică a fiecărei întreprinderi, care să se reflecte în sporirea veniturilor celor ce muncesc, potrivit programului de ridicare a nivelului de trai stabilit de partid şi de stat.
În mod deosebit, cresc rolul activităţii de planificare şi a celei financiare în îndeplinirea programelor de dezvoltare în ritmuri înalte a forţelor de producţie, precum şi iniţiativa şi răspunderea întreprinderilor şi centralelor în planificarea şi conducerea propriei activităţi.
Imbinarea armonioasă a autonomiei fiecărei întreprinderi, prin lărgirea competentei şi a atribuţiilor ce îi revin, cu conducerea unitară a întregii vieţi economice şi sociale pe baza centralismului democratic, asigura valorificarea deplina a avantajelor oranduirii socialiste, accelerarea progresului patriei noastre, dezvoltarea democraţiei socialiste.
Perfecţionarea sistemului de organizare şi conducere a economiei se realizează în condiţiile concentrarii producţiei în mari unităţi economice, ale profilarii şi specializării unităţilor de producţie, ale folosirii cat mai depline şi introducerii rapide în producţie a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice.
Întreprinderea, ca unitate de baza a economiei naţionale, îşi desfăşoară activitatea pe bază de plan şi are rolul de a gospodari cu maximum de eficienta mijloacele materiale şi băneşti, asigurând îndeplinirea ritmica şi integrală a sarcinilor stabilite în plan, realizarea unor produse de calitate superioară în condiţii de eficienta economică sporită.
Activitatea de planificare porneşte de la unităţile de baza economice şi teritorial-administrative. Planurile se elaborează avînd la baza contractele economice care să asigure certitudinea aprovizionarii şi desfacerii. Conducerea activităţii financiare se desfăşoară pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli ale întreprinderii. Întărirea autogestiunii economico-financiare impune tuturor întreprinderilor obligaţia de a-şi acoperi cheltuielile de producţie şi circulaţie, de a obţine beneficii din care să-şi asigure propria dezvoltare şi de a contribui la dezvoltarea generală a societăţii, de a crea resursele pentru participarea oamenilor muncii la beneficii şi pentru acoperirea cheltuielilor necesare satisfacerii unor nevoi social-culturale ale acestora în cadrul programului de creştere a nivelului de trai.
Centrala industriala, ca mare unitate economică autonomă, se constituie prin gruparea unor întreprinderi şi a altor unităţi potrivit criteriului omogenitatii produselor sau al tehnologiilor de fabricaţie, al cooperării în producţie, al integrării fabricaţiei unor produse finite sau al amplasarii teritoriale a unităţilor componente. Prin măsurile de perfecţionare a conducerii şi planificarii economico-sociale se asigura centralelor, în calitatea lor de titulare de plan, posibilităţi sporite pentru dezvoltarea relaţiilor de cooperare economică internationala şi comerţ exterior, utilizarea eficienta a fondurilor fixe şi mijloacelor circulante, reducerea cheltuielilor de producţie şi creşterea rentabilitatii producţiei pe ansamblu şi pe fiecare întreprindere subordonata.
În cadrul vastului program de imbunatatire a laturilor calitative ale activităţii economice, întreprinderile, centralele industriale şi celelalte unităţi economice trebuie să-şi concentreze eforturile pentru ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor, dezvoltarea mai rapida a bazei de materii prime interne, gospodărirea raţională a combustibililor şi energiei, creşterea mai accentuata a productivitatii muncii, sporirea rapida a eficientei fondurilor fixe, creşterea gradului de valorificare a materiilor prime şi materialelor şi reducerea mai accentuata a cheltuielilor de producţie.
Pornind de la necesitatea perfecţionării continue a relaţiilor socialiste de producţie, de la calitatea oamenilor muncii de proprietari al mijloacelor de producţie, de producători şi beneficiari al tuturor bunurilor materiale şi spirituale ale societăţii, corespunzător largirii şi ridicării pe o treapta superioară a democraţiei socialiste, oamenii muncii poarta întreaga răspundere pentru conducerea directa şi efectivă a fiecărei unităţi economice, pentru gospodărirea eficienta a bunurilor ce le sînt încredinţate spre administrare avînd îndatorirea de a se preocupa necontenit de bunul mers al unităţii din care fac parte. Prin însuşi conţinutul ei, proprietatea socialistă impune integrarea organică a maselor în activitatea de organizare şi conducere a producţiei, întărirea disciplinei şi responsabilităţii sociale a fiecărui cetăţean pentru îndeplinirea sarcinilor încredinţate, participarea directa a celor ce muncesc la luarea deciziilor, exercitarea unui control exigent de către oamenii muncii asupra modului în care se îndeplinesc hotărîrile adoptate.
Institutionalizarea adunărilor generale ale oamenilor muncii, organizarea de consilii ale oamenilor muncii la toate întreprinderile şi celelalte unităţi socialiste de stat, acordarea de atribuţii sporite tuturor acestor organe de conducere colectivă, lărgirea competentei lor şi cesterea ponderii muncitorilor şi maiştrilor care lucrează nemijlocit în producţie în consiliile oamenilor muncii, au creat cadrul organizatoric de paticipare efectivă a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii, la procesul de elaborare şi adoptare a deciziilor, la conducerea nemijlocită a unităţilor, a întregii societăţi, de manifestare deplina a democraţiei socialiste şi de execitare a autoconducerii muncitoresti.
Desemnarea secretarului organizaţiei de partid în funcţia de preşedinte al consiliului oamenilor muncii, iar a directorului ca preşedinte al biroului executiv, asigura ridicarea rolului consiliilor oamenilor muncii, sporirea răspunderii organizaţiei de partid în buna desfăşurare a activităţii întreprinderii, precum şi precizarea mai clara a atribuţiilor şi sarcinilor biroului executiv şi directorului, în realizarea în viaţa a hotărârilor adunărilor generale şi consiliilor oamenilor muncii.
Prin reglementarea formelor de conducere colectivă, expresie a democratismului consecvent al oranduirii noastre, la toate unităţile socialiste de stat - ministere, alte organe centrale de stat, organe locale ale administraţiei de stat, unităţi economice şi instituţii - conducerea colectivă reprezintă un principiu general al întregului cadru instituţional al statului nostru socialist.
Pentru perfecţionarea în continuare a relaţiilor de producţie, îmbunătăţirea organizării consiliilor oamenilor muncii şi a altor organe de conducere colectivă, lărgirea cadrului de participare a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii, la conducerea unităţilor şi la dezvoltarea autoconducerii muncitoresti,
Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege.
Întreprinderea de stat este unitatea de baza în care se desfăşoară activitatea economico-socială şi în care oamenii muncii îşi exercită direct prerogativele ce decurg din calitatea lor de proprietari ai mijloacelor de producţie - bunuri ale întregului popor -, producători şi beneficiari ai bunurilor materiale. Fiecare om al muncii, incadrandu-se în colectivul unei întreprinderi socialiste de stat, devine participant la conducerea întreprinderii şi la administrarea patrimoniului încredinţat acesteia, dobândeşte drepturile şi îşi asuma obligaţiile prevăzute de lege, se angajează faţă de întreaga societate să depună toate eforturile pentru a asigura utilizarea eficienta şi dezvoltarea continua a avutului obştesc, să-şi pună întreaga capacitate şi putere de creaţie în slujba intereselor generale, sa participe din plin la activitatea economică şi socială din unitate.
Întreprinderea are ca obiect de activitate, în funcţie de specific, producerea de bunuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, aprovizionarea şi desfacerea produselor.
Întreprinderile se organizează şi funcţionează pe baza principiului autoconducerii muncitoresti şi al autogestiunii economico-financiare. Totodată, organizarea activităţii se întemeiază pe principiul centralismului democratic, care imbina în mod organic conducerea unitară a economiei cu autonomia funcţională a fiecărei unităţi. Întreprinderea îşi desfăşoară activitatea potrivit legilor în vigoare, pe bază de plan, care este parte integrantă a planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, avînd totodată largi atribuţii în domeniul planificarii, cercetării ştiinţifice şi ingineriei tehnologice, proiectării, investiţiilor aprovizioarii şi desfacerii produselor, în pregătirea personalului muncitor, în organizarea producţiei şi a muncii, precum şi autonomie în gospodărirea fondurilor. Întreprinderea răspunde faţă de organul căruia îi este subordonata de îndeplinirea planului, a tuturor indicatorilor tehnici, economici şi financiari.
Activitatea financiară a întreprinderii se desfăşoară pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli. Întărirea autogestiunii economico-financiare impune întreprinderilor obligaţia de a-şi acoperi cheltuielile de producţie şi de circulaţie, de a obţine beneficii din care să restituie fondurile primite de la societate, să-şi asigure propria dezvoltare, să contribuie la dezvoltarea generală a societăţii, sa creeze resursele pentru participarea oamenilor muncii la beneficii, precum şi pentru acoperirea cheltuielilor necesare satisfacerii unor nevoi social-culturale în cadrul programului general de creştere a nivelului de trai al oamenilor muncii stabilit de partid şi de stat.
Întreprinderile au personalitate juridică, pe care o dobîndesc la data înregistrării lor la Ministerul Finanţelor ca, în cazul celor de subordonare locală, la organele financiare judeţene sau al municipiului Bucureşti.
Întreprinderile au plan propriu corespunzător activităţii pe care o desfăşoară, parte integrantă a planului naţional unic de dezvoltare economico-socială, încheie bilanţ, au cont la banca, beneficiază de credite bancare, au relaţii economice, financiare şi juridice cu alte unităţi, utilizează formele de cointeresare materială prevăzute de lege, exercita controlul asupra tuturor activităţilor pe care le desfăşoară.
Fabricile, uzinele, exploatările, minele, grupurile de santiere şi alte unităţi similare fără personalitate juridică au autonomie economico-financiară în cadrul întreprinderii din care fac parte în care scop au plan propriu şi buget de venituri şi cheltuieli. Relaţiile cu bugetul de stat se realizează prin întreprinderea de care aparţin.
Întreprinderile de interes republican se înfiinţează prin decret al Consiliului de Stat, iar întreprinderile de interes local, prin hotărîri ale consiliilor populare. Prin actul de înfiinţare se stabilesc denumirea, sediul şi obiectul de activitate.
Întreprinderile sînt subordonate direct centralelor industriale sau unităţilor asimilate acestora, ministerelor, altor organe centrale de stat, consiliilor populare, potrivit actului de înfiinţare.
Desfiinţarea întreprinderilor, reorganizarea lor, modificarea denumirii, sediului sau obiectului de activitate se fac de către organele care au în competenţa înfiinţarea lor.
Organizarea întreprinderilor se face pe baza normelor unitare de structura stabilite prin lege; structura organizatorică a întreprinderii cuprinde compartimente de producţie, de conceptie, precum şi compartimente functionale.
Combinatele şi întreprinderile mari pot avea în structura lor secţii sau centre de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică care executa lucrări de introducere a progresului tehnic pentru combinatul sau întreprinderea respectiva.
Pe lîngă întreprinderi se pot înfiinţa secţii sau ateliere pentru producţia de bunuri de larg consum în scopul valorificării complete a materiilor şi materialelor secundare rezultate din procesul de producţie.
Pe lîngă întreprinderi pot funcţiona, de asemenea, unităţi cu caracter social-cultural.
Întreprinderea se înzestrează la înfiinţare cu fonduri fixe şi se doteaza cu mijloace circulante proprii necesare desfăşurării activităţii acesteia.
Fondurile fixe nu pot fi înstrăinate, ipotecate sau gajate şi nu pot fi urmărite în temeiul nici unui titlu şi nici pe o cale.
Fondurile fixe devenite disponibile, aflate în stare de funcţionare ori uzate, se transfera, se valorifica, sau se scot în funcţiune, după caz, potrivit legii.
Materiile prime, materialele, combustibilii şi alte asemenea bunuri destinate procesului de producţie, în măsura în care depăşesc nevoile unităţilor deţinătoare, pot fi transmise cu plata, în condiţiile legii.
Produsele finite se valorifica pe bază de contracte economice sau în alte condiţii prevăzute de lege.
Pentru realizarea de creanţe, pot fi urmărite numai mijloacele băneşti ale întreprinderilor.
Întreprinderile au relaţii bugetare directe. Ele efectuează vărsăminte reprezentând prelevări pentru societate din valoarea producţiei nete, impozitul pe circulaţia mărfurilor, o parte din beneficii în condiţiile stabilite de lege şi alte venituri cuvenite bugetului de stat.
La întreprinderile în ramura energiei electrice şi termice vărsămintele la bugetul de stat se efectuează prin centralele industriale, iar la unităţile de posta şi telecomunicaţii, prin organul ierarhic superior, potrivit legii.
Întreprinderea constituie la dispoziţia sa şi utilizează, în condiţiile legii, următoarele fonduri:
a)Fondul de dezvoltare economică; b) Fondul mijloacelor circulante; c) Fondul pentru construcţii de locuinţe şi alte investiţii cu caracter social; d) Fondul pentru acţiuni sociale; e) Fondul pentru participarea oamenilor muncii la beneficii; f) Fondul pentru cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi introducerea progresului tehnic; g) Fondul pentru protecţia muncii; h) Alte fonduri prevăzute de dispoziţiile legale.
Beneficiile realizate în cadrul planului se repartizează, în condiţiile stabilite de lege, pentru restituirea fondurilor primite de la societate, pentru constituirea fondurilor proprii şi pentru vărsăminte la bugetul de stat.
Beneficiile realizate peste plan se repartizează, potrivit legii, pentru fondul propriu de dezvoltare economică, fondul pentru construcţii de locuinţe şi alte investiţii cu caracter social, suplimentarea fondului de participare a oamenilor muncii la beneficii, vărsăminte la bugetul de stat.
Întreprinderea beneficiază, în condiţiile prevăzute de lege, şi de fonduri repartizate de către organul căruia îi este subordonata.
În domeniul planificarii, executării şi controlului îndeplinirii sarcinilor de plan, întreprinderea are următoarele atribuţii principale:
A. În elaborarea şi fundamentarea sarcinilor de plan
a)elaborează planurile cincinale şi anuale pentru întreaga activitate, urmărind încadrarea în nivelurile orientative şi în normativele de plan primite de la centrala sau de la organul căruia îi este subordonata. În elaborarea planurilor, întreprinderea asigura:
–studierea şi cunoaşterea temeinica a pieţei interne şi externe, contractarea în timp a întregii producţii, astfel încît activitatea economică sa servească nevoilor concrete ale economiei;
–valorificarea maxima a potenţialului productiv prin utilizarea integrală a capacităţilor de producţie; aplicarea rezultatelor cercetării ştiinţifice în scopul modernizării producţiei şi promovării progresului tehnic; valorificarea superioară a materiilor prime şi materialelor, combustibililor şi energiei; îmbunătăţirea utilizării fondurilor fixe şi a altor fonduri de producţie;
–folosirea raţională a forţei de muncă;
–lărgirea profilului de fabricaţie pentru a se adapta permanent la cerinţele consumului intern şi exportului;
–crearea resurselor financiare necesare;
b)elaborează, direct sau împreună cu institutele de profil, studii şi prognoze privind dezvoltarea în perspectiva a întreprinderii; c) elaborează programe speciale pentru valorificarea superioară a resurselor, utilizarea raţională a capacităţilor de producţie, sporirea productivitatii muncii, reducerea cheltuielilor de producţie şi de circulaţie, creşterea eficientei fondurilor productive; d) conlucreaza cu unităţile furnizoare şi beneficiare, cu organele locale, asigura permanent corelarea prevederilor cu sarcinile ce revin centralei sau organelor în subordinea cărora se afla şi cu cerinţele planului în profil teritorial; e) stabileşte pe subunitati, secţii şi ateliere sarcinile ce le revin acestora şi definitiveaza măsurile necesare pentru realizarea lor.
B. În exerciţiul planului
a)asigura îndeplinirea ritmica şi integrală a indicatorilor de plan şi raportează periodic organului căruia îi este subordonata asupra modului de realizare a acestora; b) organizează evidenta capacităţilor de producţie şi ia măsuri pentru utilizarea optima a acestora; c) urmăreşte realizarea programelor speciale în scopul utilizării eficiente a resurselor de care dispune; d) ia măsuri ca planul să fie depăşit la produsele cu desfacere asigurata pentru export şi intern; e) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii prevăzute de lege, în acest domeniu.
În domeniul cercetării şi dezvoltării, întreprinderea are următoarele atribuţii principale:
A. Cercetarea ştiinţifică, ingineria tehnologică şi introducerea progresului tehnic
a)elaborează, împreună cu institutele de cercetare şi proiectare de profil, planuri proprii cincinale şi anuale de cercetare ştiinţifică, inginerie tehnologică şi introducerea progresului tehnic şi asigura devansul necesar pentru realizarea acestor lucrări; face propuneri de obiective de cercetare ştiinţifică, proiectare şi inginerie tehnologică pentru a fi cuprinse în planul naţional unic de dezvoltare economico-socială; b) elaborează studii, documentaţii şi proiecte şi efectuează cercetări, pentru realizarea de produse noi şi modernizarea celor existente, dezvoltarea şi modernizarea utilajelor şi instalaţiilor, reutilari, extinderi de capacităţi de producţie, perfecţionarea proceselor de producţie, introducerea de metode şi procedee tehnologice noi, creşterea gradului de valorificare a materiilor prime şi materialelor noi şi înlocuirea materialelor deficitare; c) aplica în producţie şi urmăreşte rezultatul valorificării studiilor şi cercetărilor ştiinţifice încheiate, a celor primite de la organul ierarhic superior, precum şi a celor care intră în profilul sau şi au fost realizate în alte unităţi; d) organizează activitatea de cercetare uzinala şi introducerea progresului tehnic şi colaborează cu unităţile de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică, precum şi cu instituţiile de învăţămînt superior, pentru realizarea obiectivelor de cercetare ştiinţifică înscrise în plan; încheie contracte pentru obiectivele de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi de introducere a progresului tehnic pe întreaga perioadă de realizare, de la iniţierea lucrărilor şi pînă la introducerea rezultatelor în producţie; e) elaborează documentaţia de pregătire a fabricaţiei, elaborează norme de consum pentru materii prime, materiale, combustibil, energie, precum şi norme de consum de manopera pe produs; f) organizează şi asigura desfăşurarea activităţii de invenţii şi inovaţii; asigura înregistrarea şi protecţia soluţiilor tehnice brevetabile realizate în cadrul unităţii şi ia măsuri pentru experimentarea şi aplicarea acestora, elaborează proiecte de standarde, norme tehnice, prospecte şi instrucţiuni de folosire pentru produsele care intră în nomenclatura sa; g) asigura informarea, documentarea şi propaganda tehnico-ştiinţifică; h) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite de lege privind cercetarea ştiinţifică şi ingineria tehnologică, proiectarea şi introducerea progresului tehnic.
B. Investiţii şi construcţii
a)elaborează planurile de investiţii, de finanţare şi creditare a acestora; b) asigura din timp, potrivit legii, documentaţiile tehnico-economice necesare planificarii şi realizării investiţiilor; c) aproba, potrivit legii, documentaţiile tehnico-economice pentru investiţii; d) încheie contracte de antrepriza pentru executarea lucrărilor de investiţii, asigura amplasamente, finanţarea lucrărilor şi realizarea acestora conform graficelor; organizează executarea de lucrări în regie proprie; e) încheie contracte şi întocmeşte, în colaborare cu furnizorii, grafice de eşalonare a investiţiilor şi cu termenele de punere în funcţiune a capacităţilor; urmăreşte respectarea termenelor de livrare; f) asigură realizarea resurselor proprii destinate finanţării investiţiilor; g) urmăreşte realizarea obiectivelor de investiţii şi răspunde de punerea în funcţiune la termen a noilor capacităţi de producţie; aproba recepţia ivestitiilor la care documentaţia tehnico-economică intră în competenţa sa de aprobare; h) nominalizeaza utilajele care nu au fost specificate de organul ierarhic superior şi care urmează să se achizitioneze în cadrul fondurilor de investiţii prevăzute în plan; i) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite prin lege în acest domeniu de activitate.
C. Organizarea conducerii, producţiei şi a muncii
a)asigura organizarea pe baze ştiinţifice a activităţii de conducere şi de producţie; efectuează studii privind perfecţionarea structurii organizatorice, rationalizarea sistemului informaţional şi introducerea metodelor moderne de calcul, elaborarea şi perfecţionarea regulamentelor de organizare şi funcţionare, stabilirea de atribuţii şi raspunderi precise pentru toate domeniile de activitate; b) ia măsuri pentru aplicarea celor mai moderne şi eficiente metode de organizare, programare şi urmărire, optimizare a luxurilor de fabricaţie, perfecţionare a proceselor de muncă, întreţinerea, reparaţiile, transportul uzinal şi asigura extinderea şi generalizarea acestora; c) asigura îmbunătăţirea continua a organizării şi normarii muncii şi elaborează normative şi norme de muncă specifice domeniului sau de activitate; elaborează planul de normare a muncii şi ia măsuri pentru îndeplinirea lui; asigura aplicarea normelor de muncă cu fundamentare ştiinţifică la toate categoriile de personal; d) asigura organizarea raţională a tuturor locurilor de muncă, precum şi organizarea judicioasă a muncii în schimburi; e) asigura aplicarea studiilor şi proiectelor de organizare proprii şi a celor transmise de centrala sau minister pentru extindere şi generalizare; f) asigura ca în toate proiectele noilor obiective de investiţii să fie cuprinse şi proiectele de organizare.
În domeniul producţiei, întreprinderea are următoarele atribuţii principale:
a)organizează şi asigura îndeplinirea planului de producţie în condiţii de eficienta ridicată; b) asigura încadrarea în consumurile normate de materii prime materiale, combustibil şi energie; ia măsuri de valorificare superioară a materiilor prime şi materialelor; c) asigură realizarea ritmica a producţiei şi eşalonarea livrării acesteia în corelare cu termenele contractuale; asigura piesele de schimb, în structura şi cantităţile necesare, pentru utilajele executate; d) asigură realizarea sarcinilor de cooperare în producţie cu alte întreprinderi; e) stabileşte măsuri pentru realizarea de produse de calitate superioară, organizează controlul tehnic al calităţii pe fazele procesului de producţie, răspunde de fabricarea şi livrarea produselor la parametrii calitativi prevăzuţi în standarde de stat, norme tehnice sau alte documentaţii tehnice şi în contractele încheiate; f) stabileşte lucrările de mica mecanizare, asigura documentaţiile şi realizarea lor; g) asigura reducerea consumurilor specifice, optimizarea stocurilor de valori materiale, eliminarea cheltuielilor neeconomicoase din activitatea proprie şi creşterea rentabilitatii produselor; h) asigura funcţionarea, folosirea raţională, întreţinerea, repararea şi modernizarea mijloacelor fixe; i) asigura încărcarea optima a capacităţilor de producţie, folosirea intensiva a maşinilor, utilizarea instalaţiilor; asigura atingerea parametrilor proiectati la noile capacităţi de producţie puse în funcţiune; ia măsuri pentru realizarea unei producţii superioare la 1000 lei fonduri fixe; j) asigura alimentarea cu combustibili, energie electrica, energie termica, apa şi alte utilităţi pentru necesităţile întreprinderilor; ia măsuri pentru folosirea raţională a instalaţiilor termoenergetice, modernizarea proceselor tehnologice la instalaţiile mari consumatoare de combustibili şi energie; asigura aplicarea măsurilor pentru reducerea continua a consumurilor energetice şi pentru economisirea combustibililor şi energiei; întocmeşte bilanţuri energetice şi ia măsuri pentru utilizarea raţională a resurselor energetice; k) asigura aplicarea normelor de protecţie şi igiena muncii în vederea prevenirii accidentelor de muncă şi a imbolnavirilor profesionale, aplicarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor, a celor de paza a bunurilor, precum şi a altor măsuri suplimentare necesare în raport cu condiţiile specifice din unitate; întocmeşte programul lucrărilor de protecţia muncii şi asigura îndeplinirea lui; asigura aplicarea măsurilor pentru prevenirea şi combaterea poluarii mediului înconjurător; l) propune norme de tehnica securităţii muncii, normative de echipament pentru protecţie şi uzura specifice activităţii proprii cînd acestea nu sînt prevăzute la normativele republicane şi departamentale; m) îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de lege în acest domeniu.
În domeniul comercial, întreprinderea are următoarele atribuţii principale:
A. Aprovizionarea tehnico-materială
a)elaborează şi fundamentează, corespunzător producţiei contractate şi sarcinilor de plan, programul de aprovizionare tehnico-materială, care cuprinde necesarul din ţara şi din import şi termenele de livrare, cu respectarea normelor şi normativelor de consum şi din stoc probate pentru materii prime şi materiale, combustibili şi energie, precum şi folosirea cu maxima eficienta a tuturor resurselor materiale; b) răspunde de asigurarea bazei materiale necesare realizării în bune condiţii a sarcinilor de plan; încheie contracte economice de lungă durata, anuale sau pentru perioade mai scurte şi răspunde de realizarea integrală a acestora, asigurând aprovizionarea tehnico-materială la termenele necesare realizării ritmice a producţiei;
c)elaborează propuneri de norme de stoc pentru materii prime, materiale, combustibili şi piese de schimb; ia măsuri pentru preîntâmpinarea formării de stocuri supranormative şi de valorificarea operativă a celor disponibile; d) efectuează recepţia materiilor prime, materialelor, pieselor, semifabricatelor şi subansamblelor, asigura depozitarea şi conservarea în condiţii corespunzătoare a acestora.
B. Desfacere
a)încheie contracte economice pe întreaga perioadă de 5 ani, pentru producţia prevăzută în planul cincinal privind consumul intern, în conformitate cu destinatiile din balantele materiale pe produse, astfel ca în momentul aprobării planului sa existe întocmite contracte ferme pentru întreg consumul intern; de asemenea, încheie contracte pe termen lung pentru produsele din profilul sau de fabricaţie, pe durate mai mari de 5 ani, pe baza orientarilor şi prognozelor de dezvoltare în perspectiva, a acordurilor de colaborare cu alte tari, îndeosebi pentru livrările ce se efectuează în cadrul acţiunilor de cooperare internationala pentru maşini, instalaţii şi utilaje cu ciclu lung de fabricaţie; b) adapteaza şi detaliază, dacă este necesar, prin planurile anuale, prevederile din contractele încheiate pe perioade de pînă la 5 ani; răspunde de livrarea produselor la termenele şi în condiţiile prevăzute în contractele economice; c) participa la prospectarea pieţei interne în scopul cunoaşterii necesităţilor de consum; asigura reclama şi prezentarea produselor; participa la expoziţii, demonstratii practice şi târguri în ţara şi străinătate; elaborează şi difuzează cataloage comerciale; d) exercita atribuţiile ce-i revin, potrivit legii, în calitate de coordonator de balante; e) ia măsuri pentru introducerea în fabricaţie numai a produselor care au asigurata desfacerea prin contracte sau comenzi ferme; totodată întreprinderile producătoare sînt obligate sa contracteze, în raport de capacitatea de producţie şi profilul de fabricaţie, toate produsele solicitate de unităţile beneficiare; f) organizează urmărirea în exploatare a instalaţiilor şi a utilajelor livrate, precum şi activitatea de "service" potrivit clauzelor contractuale, în ţara şi străinătate; g) asigura rezolvarea reclamatiilor referitoare la calitatea producţiei, ambalaje, termene de livrare sau alte condiţii prevăzute în contractele economice; h) aproba planurile de transport cu mijloace proprii; urmăreşte şi răspunde de utilizarea corespunzătoare a mijloacelor din dotare şi ia măsuri pentru optimizarea transporturilor.
C. Comerţ exterior şi cooperare economică internationala
a)elaborează planul de comerţ exterior şi cooperare economică internationala; b) ia măsuri ca în momentul aprobării planurilor producţia de export şi importurile necesare să fie fundamentate pe contracte ferme, contracte-cadru, comenzi sau convenţii, care să asigure certitudinea aprovizionarii şi desfacerii; c) acţionează pentru asigurarea necesarului de comenzi şi contracte pe perioade cat mai lungi, intrarea în raporturi de cooperare cu întreprinderi şi firme din alte tari şi asigura adaptarea operativă a producţiei la cererile pieţei externe; d) răspunde de organizarea corespunzătoare a producţiei destinate exportului, în conformitate cu termenele şi clauzele contractuale; ia măsuri pentru introdcerea în fabricaţie pentru export a produselor care asigura o valorificare superioară a materiilor prime, pentru reînnoirea continua a produselor destinate exportului, asigurând, totodată, un nivel tehnic şi calitativ competitiv şi costuri de producţie cat mai reduse; e) participa, împreună cu întreprinderile specializate de comerţ exterior, la prospectarea pieţei externe, la negocierea şi încheierea contractelor ferme, contractelor-cadru, comenzilor sau convenţiilor pentru producţia de export; f) participa la cooperarea în producţie cu firme şi organizaţii în străinătate, direct - dacă sînt autorizate în acest scop -, sau prin întreprinderi specializate de comerţ exterior; poate iniţia, trata şi încheia, în limita competentelor ce-i revin, acţiuni de cooperare, inclusiv participarea la înfiinţarea de societăţi mixte; g) urmăreşte permanent creşterea eficientei financiar-valutare a operaţiunilor de comerţ exterior; h) rezolva reclamaţiile referitoare la calitatea şi cantitatea producţiei, ambalaje, termene de livrare sau alte condiţii prevăzute în contractele economice, activitatea de comerţ exterior, de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică şi alte reglementări legate de acest domeniu.
În domeniul financiar-contabil, întreprinderea îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
A. Întocmirea şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli
a)elaborează bugetul de venituri şi cheltuieli, instrument de baza al conducerii şi planificarii financiare şi al asigurării echilibrului financiar. În elaborarea şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli, întreprinderile sînt obligate să-şi acopere cheltuielile de producţie şi de circulaţie, să obţină beneficii din care să restituie fondurile primite de la societate, să-şi asigure dezvoltarea generală a societăţii, sa creeze resursele pentru participarea oamenilor muncii la beneficii şi pentru acoperirea cheltuielilor necesare satisfacerii unor nevoi social-culturale; b) cuprinde în bugetul de venituri şi cheltuieli, în funcţie de specificul activităţii:
–veniturile, cheltuielile, rezultatele financiare privind producţia, prestările de servicii, circulaţia mărfurilor şi alte activităţi de baza sau auxiliare; încasările din activitatea de comerţ exterior;
–fondurile proprii ale întreprinderii prevăzute la art. 6;
–creditele bancare;
–vărsămintele la bugetul de stat;
–alte venituri, resurse şi cheltuieli;
c)elaborează propuneri pentru planul de credite şi de casa; d) efectuează studii şi analize în vederea creşterii eficientei fondurilor fixe, sporirii acumularilor băneşti şi accelerarii vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante; e) stabileşte nivelul maxim al stocurilor de materii prime, materiale, produse, mărfuri şi alte elemente ale mijloacelor circulante, cu respectarea nivelurilor orientative aprobate de centrala sau de ministere şi alte organe centrale sau locale de stat; f) ia măsuri pentru executarea întocmai a bugetului de venituri şi cheltuieli, precum şi pentru efectuarea la termen şi în cuantumul stabilit a vărsămintelor cuvenite bugetului de stat sau organului ierarhic superior, după caz; g) asigura crearea resurselor financiare pentru acoperirea costurilor de producţie şi de circulaţie, desfăşurarea normală a activităţii economice, constituirea fondurilor proprii, rambursarea creditelor bancare, precum şi menţinerea echilibrului între venituri şi cheltuieli.
B. Alte atribuţii
a)organizează şi exercită controlul financiar-preventiv şi controlul gestionar de fond asupra gospodăririi mijloacelor materiale şi băneşti; b) organizează şi conduce contabilitatea, întocmeşte bilanţul contabil şi situaţia principalilor indicatori economico-financiari; c) stabileşte, cu acordul beneficiarului, preţuri şi tarife la produsele şi serviciile pentru care are această competenţă, precum şi adaosuri şi bonificatii, în condiţiile legii; d) urmăreşte situaţia stocurilor de valori materiale şi ia măsuri pentru încadrarea în nivelul maxim stabilit; e) face inventarierea bunurilor aflate în patrimoniul unităţii şi ia măsuri corespunzătoare, potrivit legii; f) stabileşte sau propune, după caz, trecerea pe seama cheltuielilor de producţie sau de circulaţie a lipsurilor de valori materiale constatate la inventarierea peste normele legale, în cazurile în care lipsurile nu se datoresc culpei unor persoane fizice, precum şi scăderea din gestiune a altor pagube, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale; g) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite prin lege în domeniul finanţelor, al preţurilor şi tarifelor, al controlului financiar şi evidentei contabile.
În domeniul activităţii de personal, întreprinderea are următoarele atribuţii principale:
a)organizează orientarea profesională, selecţionarea, încadrarea în munca şi promovarea personalului, potrivit cerinţelor stabilite pentru fiecare loc de muncă; asigura evidenta cadrelor; ia măsuri pentru aplicarea unor criterii obiective de apreciere anuală a personalului muncitor şi de repartizare şi utilizare judicioasă a acestuia; b) stabileşte necesarul de cadre în perspectiva, pe meserii şi specialităţi; c) întocmeşte planul propriu de asigurare, pregătire şi perfecţionare a forţei de muncă pe meserii şi specialităţi şi ia măsuri de realizare a acestuia; organizează pregătirea personalului prin cursuri de calificare, şcoli profesionale, practica la locul de muncă, şcoli de maiştri şi altele, pe baza planului de şcolarizare şi în limita fondurilor alocate prin plan; în colaborare cu instituţiile de învăţămînt organizează şi urmăreşte practica în producţie a elevilor şi studenţilor şi stagiul de practicant al absolvenţilor de liceu; asigura pregătirea din timp a cadrelor necesare la noile obiective de investiţii; d) organizează perfecţionarea pregătirii personalului muncitor prin instruire la locul de muncă, cursuri organizate în unitate, studiu individual, stagii de practica sau prin alte forme ce se desfăşoară în cadrul sau în afară unităţii; e) asigura baza materială a unităţilor şcolare, dotarea laboratoarelor, atelierelor şi locurilor de muncă pentru practica elevilor, precum şi cadrele de specialitate necesare; f) asigura aplicarea prevederilor legale privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii şi aplica formele de stimulare materială a personalului muncitor, stabilite de lege, care să asigure o corelare cat mai strânsă a retributiei cu rezultatele obţinute; g) ia măsuri pentru organizarea activităţii de apărare a secretului de stat; h) ia măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, prevenirea accidentelor de muncă şi a imbolnavirilor profesionale, precum şi pentru folosirea raţională a forţei de muncă; asigura respectarea disciplinei muncii şi folosirea integrală a timpului de lucru; i) asigura înfăptuirea sarcinilor ce îi revin, potrivit legii, pentru înfiinţarea de cantine, crese, grădiniţe, grupuri sociale, pentru crearea condiţiilor de cazare, rezolvarea problemelor de asistenţa medicală, spaţiu locativ, precum şi baza materială necesară acţiunilor cultural-sportive; j) asigura întocmirea dosarului de pensie personalului muncitor al întreprinderii, precum şi evidenta corecta a tuturor datelor necesare la stabilirea pensiei; k) asigura luarea tuturor măsurilor necesare pentru reeducarea prin munca a persoanelor care au comis abateri şi încălcări de la normele de convieţuire socială şi legile tarii; l) îndeplineşte, de asemenea şi alte atribuţii stabilite de lege cu privire la încadrarea şi promovarea în munca, învăţămînt, retribuire, perfecţionarea pregătirii personalului muncitor şi alte reglementări în aceste domenii.
Întreprinderile din subordinea centralelor exercita în întregime atribuţiile din domeniul de producţie, precum şi atribuţiile corespunzătoare celorlalte domenii, care nu se justifica din punct de vedere economic să se realizeze în mod centralizat. Atribuţiile privind
cercetarea ştiinţifică şi ingineria tehnologică investiţiile, pregătirea şi perfecţionarea pregătirii cadrelor se exercită, de regula, centralizat în folosul întreprinderilor, de către centrala căreia îi sînt subordonate.
Întreprinderile din sectoarele de circulaţia mărfurilor şi prestării de servicii exercita atribuţiile cuprinse la capitolul I al prezentei legi, adaptate la specificul lor de activitate.
Centrala este o unitate economică autonomă de producţie, construcţii, circulaţia mărfurilor, transporturi şi alte prestări de servicii. Centrala cuprinde întreprinderi subordonate şi unităţi componente cum sînt fabrici, uzine, exploatări, grupuri de santiere sau santiere de construcţii-montaj, autobaze secţii, ateliere sectoare şi altele similare; ea poate avea, de asemenea în componenta sa unităţi de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică, proiectare, comerţ exterior, aprovizionare, desfacere, prelucrare automată a datelor, pregătire şi perfecţionare a cadrelor, prestări de servicii sau alte unităţi necesare îndeplinirii sarcinilor ce îi revin.
Centrala asigura conducerea, îndrumarea şi controlul activităţii întreprinderilor subordonate şi a unităţilor componente.
Centrala se constituie, de regula, pe structura unei întreprinderi mari şi reprezentative. Gruparea întreprinderilor subordonate şi unităţilor componente în cadrul centralei se face, în principal, pe baza criteriului omogenitatii produselor sau al tehnologiilor de fabricaţie, al cooperării în producţie, al integrării fabricaţiei unor produse finite sau al amplasarii teritoriale a unităţilor care intră în componenta centralei.
Centralele industriale, regionale de cai ferate, grupurile de întreprinderi sau alte unităţi asimilate acestora, denumite în prezenta lege "centrale", se organizează şi funcţionează pe principiul autogestiunii economico-financiare.
Centralele au personalitate juridică, pe care o dobîndesc la data înregistrării lor la Ministerul Finanţelor, sau, în cazul celor de subordonare locală, la organele financiare judeţene şi al municipiului Bucureşti.
Centralele sînt titulare de plan - partea integrantă a planului naţional unic de dezvoltare economico-socială. Ele încheie bilanţ, au cont la banca, beneficiază de credite bancare, au relaţii economice, financiare şi juridice cu alte unităţi, precum şi cu beneficiarii şi furnizorii străini.
Centralele se înfiinţează, se reorganizează - prin fuziune, absortie, divizare totală sau parţială - sau se desfiinţează prin decret al Consiliului de Stat.
Centralele sînt subordonate, după caz, ministerelor, celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat sau consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti.
Prin actul de înfiinţare al centralei se stabilesc denumirea, sediul şi obiectul de activitate.
Centralele se înzestrează la înfiinţare cu fonduri fixe şi se doteaza cu mijloace circulante proprii, necesare desfăşurării activităţii lor.
Centralele au relaţii bugetare directe pentru activitatea proprie, pentru investiţiile privind unităţile economice noi şi dezvoltarile mai importante la unităţile în funcţiune, precum şi pentru alte activităţi prevăzute de lege.
Centrala constituie la dispoziţia sa şi utilizează, în condiţiile legii, următoarele fonduri:
a)fondul pentru finanţarea investiţiilor la întreprinderile noi, inclusiv pentru costructii de locuinţe şi alte investiţii cu caracter social pentru aceste întreprinderi, precum şi pentru finanţarea dezvoltarilor importante la întreprinderile subordonate care sînt în funcţiune, stabilite distinct în planul naţional unic. Acest fond se constituie din partea de amortizare a fondurilor fixe preluată de la întreprinderi, alte resurse prevăzute de lege, precum şi din alocaţii de la bugetul de stat; b) fondul pentru cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi introducerea progresului tehnic; c) fondul de rezerva pentru mijloace circulante, constituit prin preluarea unei cote de 0,5 la suta din fondurile mijloacelor circulante constituite anual de întreprinderile subordonate; d) fondul de rezerva, în cadrul fondurilor valutare alocate, pentru satisfacerea unai nevoi urgente de import; e) alte fonduri, potrivit dispoziţiilor legale.
Prevederile art. 6 şi 7 referitoare la fondurile proprii, precum şi la beneficiile planificate şi cele realizate peste plan, se aplică, în mod corespunzător, şi centralelor indstriale şi unităţilor asimilate acestora, atît pentru activitatea proprie cat şi pentru cea a întreprinderilor subordonate.
Centrala poate acorda premii şi alte stimulente personalului muncitor, în condiţiile prevăzute de lege.
În domeniul planificarii şi controlului îndeplinirii sarcinilor de plan, centrala, în calitate de titular de plan, poarta întreaga răspundere pentru elaborarea planului în domeniul ei de activitate şi pentru ideplinirea sarcinilor de plan pe ansamblul centralei şi de fiecare unitate subordonata şi are următoarele atribuţii principale:
A. În elaborarea şi fundamentarea sarcinilor de plan
a)elaborează planurile cincinale şi anuale proprii, pe baza propunerilor întreprinderilor subordonate şi unităţilor componente, urmărind încadrarea în nivelurile orientative şi normativele de plan primite de la Comitetul de Stat al Planificarii. La stabilirea sarcinilor şi a mijloacelor de realizare a acestora, centrala va urmări în mod deosebit:
–încheierea la timp a contractelor de aprovizionare şi desfacere, astfel încît, în momentul aprobării, planurile să fie acoperite practic integral cu contracte cu beneficiarii şi furnizorii interni, iar pentru export şi import să aibă la baza un volum cat mai mare de contracte ferme, contracte-cadru, comenzi sau convenţii care să asigure certitudinea aprovizionarii şi desfacerii;
–folosirea intensiva a întregului potenţial productiv al întreprinderii subordonate şi unităţilor componente:
–dezvoltarea optima a capacităţilor de producţie, modernizarea şi dezvoltarea unităţilor existente:
–specializarea şi profilarea producţiei, stabilirea programelor de cooperare între unităţile centralei, precum şi cu alte centrale;
–asimilarea de produse noi şi reproiectate, introducerea tehnologiilor avansate, valorificarea şi generalizarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice proprii şi ale altor unităţi de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică;
–gospodărirea cu maximum de eficienta a fondurilor materiale şi băneşti, asigurarea unui regim strict de economii şi întărirea disciplinei de plan în toate unităţile;
–folosirea cu eficienta a forţei de muncă în concordanta cu normativele de creştere a productivitatii muncii fizice şi valorice, urmărind încadrarea în normativele de personal;
b)elaborează împreună cu ministerele sau organele centrale de resort nivelurile orientative şi normativele de plan şi le stabileşte pentru fiecare întreprindere din subordine; după aprobarea planului naţional unic de dezvoltare economico-socială desfăşoară sarcinile de plan pe unităţile subordonate şi stabileşte măsuri de îndeplinire a acestora; c) elaborează programele speciale pe produse, grupe de produse, subramuri, activităţi sau probleme de sinteza, pe judeţe sau localităţi; în aceste programe se cuprind căile şi măsurile concrete pentru asigurarea bazei materiale şi valorificarea superioară a resurselor, utilizarea raţională a capacităţilor de producţie, introducerea progresului tehnic, formarea şi perfecţionarea pregătirii cadrelor, sporirea productivitatii muncii, reducerea cheltuielilor de producţie, creşterea eficientei fondurilor productive şi alte elemente care definesc laturile calitative şi cantitative ale întregii activităţi economice; d) elaborează studii şi prognoze privind dezvoltarea în perspectiva a activităţii centralei, cat şi pe principalele produse; e) constituie o rezervă de plan la fondul de retribuire de pînă la 1,5 la suta din fondul de retribuire total aprobat pe centrala; pentru activităţile sezoniere şi de construcţii-montaj rezerva poate fi pînă la 2 la suta din fondul de retribuire aprobat trimestrial. În mod corespunzător se constituie rezerva de plan şi la numărul de personal; f) colaborează cu întreprinderile subordonate, cu alte centrale, cu ministerele coordonatoare şi cu organele locale la elaborarea şi fundamentarea sarcinilor de plan.
B. În execuţia planului
a)urmăreşte realizarea ritmica şi integrală a planului pe ansamblul centralei şi pe fiecare întreprindere subordonata; ia măsuri pentru creşterea disciplinei de plan şi pentru rezolvarea operativă a problemelor ce apar pe parcursul executării planului; b) urmăreşte aplicarea şi realizarea programelor speciale; ia măsuri de reactualizare a acestora în concordanta cu necesităţile suplimentare de creştere a producţiei şi eficientei economice; c) foloseşte rezerva de plan la fondul de retribuire şi numărul de personal pentru soluţionarea unor probleme care apar la întreprinderile subordonate în procesul realizării planului; d) organizează evidenta capacităţilor de producţie pe centrala, întreprinderi subordonate şi unităţi componente; ia măsuri pentru creşterea gradului de utilizare a acestora, în vederea realizării sarcinilor fizice de producţie aprobate prin plan şi adaptării în execuţie la cerinţele suplimentare ale pieţei la export şi intern; e) îndeplineşte, de asemenea şi alte atribuţii stabilite prin lege cu privire la dezvoltarea economico-socială planificata a tarii.
În domeniul cercetării şi dezvoltării, centrala are următoarele atribuţii principale:
A. Cercetarea ştiinţifică, ingineria tehnologică şi introducerea progresului tehnic
a)elaborează, împreună cu institutele centrale de cercetare, planuri proprii cincinale şi anuale de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi introducere a progresului tehnic, asigurând devansul necesar pentru realizarea acestor lucrări care trebuie să stea la baza orientarii centralei şi întreprinderilor spre realizarea de produse noi de înaltă tehnicitate şi calitate, competitive din punct de vedere tehnic şi economic cu produsele similare de pe piaţa externa; face propuneri de obiective de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi introducere a progresului tehnic pentru a fi cuprinse în planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, asigură realizarea planului aprobat; b) elaborează, împreună cu institutele centrale de cercetare, studii şi prognoze pentru dezvoltarea centralei în ansamblu, a întreprinderilor subordonate a unităţilor componente, în vederea profilarii şi specializării acestora, a concentrarii producţiei şi tipizarii produselor şi subansamblelor; avizează studiile privind direcţiile de dezvoltare, profilul întreprinderilor subordonate şi unităţilor componente, elaborate de acestea; c) asigura cooperarea tehnico-ştiinţifică cu unităţi din străinătate şi încheie convenţii cu acestea, în limita competentelor stabilite; d) organizează şi îndrumă activitatea de proiectare, ia măsuri pentru utilizarea proiectelor tip; e) organizează şi asigura activitatea de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică atît pentru nevoile proprii, cat şi pentru alte unităţi, pentru produsele tehnologice noi; încheie contracte cu unităţile de specialitate pentru obiectivele de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi de introducere a progresului tehnic pe întreaga perioadă de realizare, cuprinsă în momentul iniţierii lucrărilor şi cel al introducerii rezultatelor în producţie; asigura, împreună cu instituţiile de profil, asistenţa tehnica la noile obiective de investiţii; f) întocmeşte studiul comparativ de oferte pentru importuri complexe şi propune opţiunea sa; g) elaborează sau, după caz, organizează elaborarea de studii pentru asimilarea produselor noi în profilul centralei, precum şi pentru modernizarea şi ridicarea nivelului tehnico-calitativ al produselor; ia măsuri pentru punerea în fabricaţie a produselor noi asimilate; h) organizează elaborarea de studii privind perfecţionarea tehnologiilor, concomitent cu îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, pentru introducerea în fabricaţie a unor materiale noi de calitate superioară şi cu eficienta sporită, înlocuirea de materiale deficitare din import; asigura introducerea şi extinderea procedeelor tehnologice noi şi de mare productivitate; ia măsuri pentru extinderea mecanizarii şi automatizarii producţiei, modernizarea utilajelor şi instalaţiilor, introducerea mijloacelor mecanizate şi automatizate de calcul; i) prezintă propuneri ministerului pentru achiziţionarea licenţelor;
j)stabileşte planul tematic de invenţii şi inovaţii; asigura măsurile necesare pentru identificarea şi protecţia soluţiilor tehnice brevetabile realizate în cadrul întreprinderilor subordonate şi al unităţilor componente; ia măsuri şi asigura experimentarea, aplicarea şi generalizarea inventiilor şi inovatiilor; face propuneri pentru brevetarea şi valorificarea în străinătate a inventiilor; k) asigura informarea, documentarea şi propaganda tehnico-ştiinţifică; l) stabileşte, împreună cu institutele centrale de cercetare, măsuri pentru dezvoltarea bazei materiale a unităţilor proprii de proiectare, cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică; asigura experimentarea, omologarea şi aplicarea rapida în producţie a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice; m) elaborează normele şi normativele de consum care se aproba prin planul naţional unic şi departamental, pentru materii prime, materiale combustibili, energie; stabileşte de asemenea norme şi normative pentru alte materii prime şi materiale în vederea fundamentarii tehnico-economice a consumului productiv; n) depăşeşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite prin lege în domeniul cercetării ştiinţifice şi ingineriei tehnologice, proiectării şi introducerii progresului tehnic.
B. Investiţii şi construcţii
a)elaborează planurile de investiţii pe centrala, pe baza studiilor proprii, a propunerilor întreprinderilor subordonate, institutelor şi ale unităţilor componente; elaborează, pe baza propunerilor acestora, planul de finanţare şi creditare a investiţiilor; b) asigura elaborarea, împreună cu institutele centrale de cercetare, prin organizaţii de proiectare proprii sau prin terţi, a documentaţiilor tehnico-economice necesare pentru planificarea şi realizarea investiţiilor; urmăreşte ca producţia noilor obiective de investiţii să se realizeze, în principal, cu materii prime, materiale şi utilaje din ţara; face propuneri pentru amplasarea unităţilor de producţie, avînd în vedere existenta forţei de muncă, reducerea transporturilor, folosirea utilităţilor din zona; întocmeşte studiul comparativ de oferte privind importurile complexe şi propune opţiunea centralei; c) aproba, potrivit legii, documentaţiile tehnico-economice pentru investiţii; d) încheie contracte de antrepriza cu unităţile de construcţii pentru executarea lucrărilor de investiţii sau poate să imputerniceasca unnitatile componente sa încheie aceste contracte; organizează, acolo unde se justifica economic, executarea de lucrări în regie proprie; e) stabileşte, în colaborare cu furnizorii, grafice pentru livrarea utilajelor şi instalaţiilor, corelînd termenele de livrare a acestora cu graficele de eşalonare a investiţiilor şi termenele de punere în funcţiune a capacitatilorde producţie; f) urmăreşte realizarea resurselor destinate inantarii investiţiilor, în care scop ia măsuri pentru constiruirea, potrivit planului, a fondurilor ce se obţin pe seama beneficiilor realizate şi a altor surse; g) repartizează fondurile de investiţii de care se poate dispune în următoarea ordine:
–pentru punerea în funcţiune a capacităţilor şi obiectivelor ce urmează sa ie date în exploatare în anul de plan;
–pentru realizarea stadiilor fizice stabilite prin grafice la obiectivele în continuare şi la cele noi;
h)organizează recepţia lucrărilor de investiţii; aproba recepţia obiectivelor de investiţii la care documentaţia tehnico-economică intră în competenţa sa de aprobare; i) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite de lege în domeniul investiţiilor.
C. Organizarea conducerii, producţiei şi a muncii
a)asigura organizarea şi desfăşurarea pe baze ştiinţifice a activităţii de conducere în centrala şi unităţile subordonate; ia măsuri pentru aplicarea metodelor moderne de conducere, dezvoltarea conducerii colective, fundamentarea deciziilor folosind tehnica electronică de calcul; asigura aplicarea normelor unitare de structura, perfecţionarea continua a sistemului informaţional potrivit cu atribuţiile şi răspunderile ce revin fiecărei trepte organizatorice, urmărind apropierea factorilor de decizie de procesul de producţie; b) ia măsuri pentru organizarea pe baze ştiinţifice a producţiei în scopul folosirii rationale a capacităţilor de producţie, aplicării de forme şi metode moderne de organizare şi programare a producţiei în vederea optimizarii proceselor de producţie, utilizării de sisteme rationale pentru miscarea materiilor prime, materialelor şi produselor; asigura aplicarea metodelor moderne de organizare a activităţilor de întreţinere, reparaţii, transport uzinal, încărcări-descărcări şi alte activităţi indirect productive; c) asigura îmbunătăţirea continua a organizării şi normarii muncii, folosirea unor forme adecvate de diviziune şi cooperare în munca, rationalizarea muncii de birou, organizarea raţională a locurilor de muncă, organizarea muncii în schimburi; elaborează normative şi norme de muncă unificate specifice domeniului sau de activitate, cu acordul uniunii sidicatelor de ramura; d) elaborează, pe baza propunerilor întreprinderilor subordonate, a unităţilor componente şi a analizelor proprii, planul de normare tehnica a muncii şi ia măsuri pentru îndeplinirea lui; asigura aplicarea normelor de muncă fundamentate ştiinţific la toate activităţile şi categoriile de personal; controlează modul de aplicare a normelor de muncă; e) urmăreşte valorificarea studiilor proprii, a celor elaborate de întreprinderile subordonate şi unităţile componente, prin aplicarea, extinderea şi generalizarea lor; elaborează, pe baza acestora, calcule sintetice privind posibilităţile creşterii producţiei, sporirii productivitatii muncii şi realizării peste plan; f) acorda asistenţa de specialitate întreprinderilor subordonate şi unităţilor componente, în problemele specifice organizării conducerii, producţie şi muncii; g) asigura ca în proiectele noilor investiţii să fie cuprinse şi proiectele de organizare.
În domeniul producţiei, centrala are următoarele atribuţii principale:
a)asigură realizarea ritmica a planului de producţie de către unităţile componente în condiţii de eficienta economică ridicată; b) elaborează documentaţia de pregătire tehnologică a producţiei pentru procese tehnologice tipizate, precum şi programele de fabricaţie pentru întreprinderile subordonate şi unităţile componente pentru care aceste activităţi se executa centralizat; c) asigura reducerea continua a consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibili şi energie; verifica bilanţurile energetice şi urmăreşte aplicarea măsurilor de economisire a carburantilor şi energiei rezultate din acestea; d) organizează şi urmăreşte aplicarea metodelor moderne de pregătire-programare-lansare şi urmărire a producţiei în vederea utilizării rationale şi capacităţilor de producţie în vederea utilizării rationale a capacităţilor de producţie şi a forţei de muncă; e) stabileşte şi ia măsuri pentru îndeplinirea integrală a acestuia; asigura cooperarea în producţie cu alte centrale; f) organizează şi controlează activitatea de exploatare, întreţinere şi reparare a utilajelor şi instalaţiilor, a aparatelor de măsura şi control, de producţie a sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor, precum şi a pieselor de schimb pentru utilaje proprii, activitatea de metrologie, precum şi alte activităţi de producţie auxiliara sau de prestaţii prin care se asigura deservirea întreprinderilor subordonate şi unităţilor componente; planifica reparaţiile capitale ale mijloacelor fixe şi asigura menţinerea lor în funcţie pe toată durata de serviciu; g) organizează şi îndrumă desfăşurarea activităţii de control tehnic de calitate; h) stabileşte măsurile necesare pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a imbolnavirilor profesionale, ţinînd seama de condiţiile specifice din unităţi; asigura aplicarea măsurilor pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, combaterea poluarii mediului înconjurător, pentru epurarea şi protecţia calităţii apelor; i) asigura utilizarea integrală şi cu maximum de eficienta a capacităţilor de producţie, atingerea în termenele planificate a parametrilor proiectati la noile capacităţi de producţie; ia măsuri pentru realizarea unei producţii superioare la 1000 lei fonduri fixe; j) îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite prin lege în domeniul producţiei, al folosirii mijloacelor fixe, al calităţii produselor şi altor activităţi similare.
În domeniul comercial, centrala are următoarele atribuţii principale:
A. Aprovizionarea tehnico-materială
a)asigura elaborarea programelor de aprovizionare tehnico-materială care cuprind necesarul din ţara şi din import, furnizorii şi termenele de livrare, cu respectarea normelor şi normativelor de consum şi de stoc aprobate şi folosirea cu maxima eficienta a tuturor resurselor materiale; elaborează programele de aprovizionare tehnico-materială pentru desfăşurarea activităţii întreprinderilor care nu sînt în funcţiune în perioada de elaborare a planului; b) asigura, potrivit destinaţiilor din balante, baza materială necesară pentru desfăşurarea ritmica a procesului de producţie la unităţile subordonate; sprijină şi urmăreşte încheierea de către întreprinderile subordonate a contractelor de aprovizionare tehnico-materială pe întreaga perioadă de 5 ani, precum şi pe alte durate prevăzute de lege; urmăreşte stabilirea de relaţii contractuale, de regula, cu furnizorii traditionali, cu respectarea indicatorilor de optimizare a transporturilor şi calculelor de zonare a aprovizionarii; c) contractează cu întreprinderile furnizoare materiile prime, materialele, combustibilii şi energia necesare pentru desfăşurarea activităţii unităţilor noi puse în funcţiune în perioada de elaborare a planului, precum şi pentru produsele a căror aprovizionare se asigura de către centrala; d) asigura dimensionarea corespunzătoare a stocurilor, luînd măsuri pentru stabilirea normelor de stoc pentru materii prime, materiale şi combustibili; ia măsuri pentru preîntâmpinarea formării de stocuri supranormative şi pentru lichidarea celor existente; aproba normele de stoc care sînt în competenţa sa; asigura redistribuirea între întreprinderile subordonate, unităţile componente, precum şi la alte unităţi a stocurilor supranormative şi a celor disponibile pentru reintroducerea lor în circuitul economic; e) urmăreşte modul în care întreprinderile subordonate şi unităţile componente încheie contractele şi realizează aprovizionarea tehnico-materială pentru produsele lăsate în competenţa lor; soluţionează litigiile precontractuale dintre întreprinderile subordonate; f) organizează, după caz, depozite proprii de aprovizionare.
B. Desfacere
a)asigura contractarea producţiei stabilite prin planul cincinal, pentru întreaga perioadă de cinci ani, în conformitate cu destinatiile din balantele materiale, urmărind încheierea de contracte ferme, contracte cadru, ori alte convenţii pentru produsele destinate exportului; încheie contracte de desfacere a producţiei pentru unităţile noi nepuse în funcţiune în perioada de elaborare a planului; b) adapteaza şi detaliază, dacă este necesar, prin planurile anuale prevederile din contractele încheiate pe perioade de pînă la 5 ani; c) încheie contracte pe termen lung, pe durate mai mari de 5 ani, pe baza orientarilor şi prognozelor de dezvoltare în perspectiva a ramurii şi subramurii pe care le coordonează şi a acordurilor de colaborare cu alte tari, îndeosebi pentru livrările ce se efectuează în cadrul acţiunilor de cooperare internationala pentru maşini, instalaţii şi utilaje cu ciclu lung de fabricaţie; d) întocmeşte balante pentru planurile cincinale şi anuale la produsele la care este coordonator de balanţa, cu obligaţia de a asigura acoperirea necesarului justificat al economiei, folosind resursele proprii, ale celorlalţi furnizori, precum şi cele provenite din import; colaborează cu alte centrale şi unităţi furnizoare şi beneficiare şi cu alte organe ierarhic superioare ale acestora la stabilirea celor mai eficiente soluţii de echilibrare a balanţei materiale; asigura dimensionarea judicioasă a stocurilor, încadrarea consumurilor în normele şi normativele stabilite, extinderea folosirii inlocuitorilor şi a materiilor prime şi materialelor din ţara, luînd sau propunand măsuri pentru intensificarea fabricării acestora; înscrie în balante rezerve de plan corespunzătoare în scopul desfăşurării ritmice a procesului de producţie şi realizării sarcinilor de plan şi dispune utilizarea lor potrivit competentelor ce-i revin; asigura optimizarea transportului pentru produsele în care este coordonator de balanţa; e) stabileşte nomenclatorul produselor care se contractează şi se desfac de către centrala şi al celor ce se desfac de întreprinderile subordonate; stabileşte relaţii directe cu beneficiarii pentru constituirea portofoliului de comenzi şi determinarea altor elemente utile încheierii contractelor economice; ia măsuri pentru preluarea în execuţie a tuturor contractelor şi comenzilor care corespund necesităţilor economiei naţionale, acţionează pentru întărirea disciplinei contractuale, respectarea integrală a obligaţiilor asumate de unităţile subordonate, accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante, precum şi pentru utilizarea cu maximum de eficienta a fondurilor materiale şi băneşti; f) elaborează împreună cu ceilalţi producători şi difuzează cataloage comerciale cuprinzînd produsele realizate de întreprinderile subordonate şi unităţile componente, cu indicarea tuturor elementelor necesare stabilirii relaţiilor contractuale, inclusiv cele pentru care îi revine sarcina de coordonator de balanţa; revizuieste şi imbunatateste annual cataloagele elaborate; g) organizează prospectarea pieţei interne în vederea cunoaşterii necesităţilor de consum; asigura reclama şi prezentarea produselor; organizează şi, după caz, participa la târguri, expoziţii, demonstratii practice pentru produsele la care este coordonator sau care se realizează de întreprinderile subordonate şi unităţile componente; întocmeşte albume şi prospecte cuprinzînd caracteristicile calitative şi domeniile de utilizare a produselor din profilul lor şi ia măsuri pentru difuzarea larga a acestora; h) îndeplineşte, potrivit legii, funcţia de furnizor general pentru livrările de instalaţii complexe; i) organizează, după caz, depozite de desfacere sau magazine proprii de prezentare şi vânzare în ţara, "service-uri", precum şi vânzări în consignaţie; j) asigura rezolvarea reclamatiilor referitoare la calitate, cantitate, ambalaje, termene de livrare sau alte clauze prevăzute în contracte interne.
C. Comerţ exterior şi cooperarea economică internationala
a)elaborează planurile de export, import şi cooperare economică internationala pe baza studiilor proprii şi a propunerilor primite de la întreprinderile subordonate; defalca indicatorii de plan aprobaţi pe unităţile subordonate; b) asigura contractarea întregului fond de marfa destinat exportului; c) organizează şi urmăreşte realizarea în unităţile de producţie a mărfurilor destinate exportului, în conformitate cu termenele şi clauzele din contractele încheiate; răspunde de îndeplinirea integrală a planului de livrări de mărfuri la export al centralei în eşalonarea lunară şi trimestriala stabilită şi de creşterea eficientei financiar-valutare a operaţiunilor de comerţ exterior; d) propune organului ierarhic superior fondurile valutare necesare importurilor şi după aprobare ia măsuri pentru utilizarea lor în stricta concordanta cu necesităţile obiective ale întreprinderilor subordonate şi unităţile componente; elaborează fişele tehnice pentru importul de producţie şi investiţii şi asigura aprovizionarea întreprinderilor subordonate şi a unităţilor componente cu produse din import; e) participa, alături de întreprinderile specializate de comerţ exterior la prospectarea pieţei externe, la negocierea şi contractarea produselor; f) organizează şi urmăreşte îmbunătăţirea structurii sortimentale şi a calităţii produselor livrate la export; g) încheie contracte cu Banca Română de Comerţ Exterior pentru obţinerea de credite în valută; h) asigura rezolvarea reclamatiilor referitoare la calitate, cantitate, ambalaje, termene de livrare sau alte condiţii prevăzute în contractele externe; i) centrala participa la cooperarea în producţie cu firme şi organizaţii din străinătate, direct - dacă este autorizata în acest scop - sau prin întreprinderi de comerţ exterior; poate iniţia, trata şi încheia, în limita competentelor ce-i revin acţiuni de cooperare, inclusiv participarea la înfiinţarea de societăţi mixte pentru: asigurarea de materii prime şi alte produse de importanţa economică ridicată; lărgirea exportului de instalaţii, maşini, utilaje şi alte produse cu înalt grad de prelucrare şi competitivitate pe piaţa mondială; acordarea de asistenţa tehnica sau de specialitate; extinderea sau modernizarea şi reutilarea unor obiective existente; utilizarea cat mai raţională a mijloacelor valutare destinate importurilor; accelerarea introducerii în producţie a unor tehnologii moderne, ridicarea nivelului tehnic calitativ al producţiei şi serviciilor, precum şi asigurarea unei înalte productivitati a muncii; j) îndeplineşte, potrivit legii, funcţia de furnizor general extern;
k)îndeplineşte, de asemenea, şi alte atribuţii stabilite de lege în domeniul contractelor economice, al activităţii de comerţ exterior şi de cooperare economică internationala, precum şi alte reglementări, în acest domeniu.
În domeniul financiar contabil centrala are următoarele atribuţii principale:
A. Întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli
a)elaborează bugetul de venituri şi cheltuieli care cuprinde veniturile şi cheltuielile privind întreaga activitate a centralei, precum şi fondurile care se constituie la dispoziţia sa potrivit art. 22; b) asigura mobilizarea tuturor rezervelor de care dispun unităţile în subordine, cu încadrarea în nivelurile orientative primite de la organele ierarhic superioare; c) stabileşte pentru întreprinderile subordonate şi unităţile componente nivelurile orientative privind indicatorii financiari; d) elaborează propuneri pentru planurile de credite şi de casa şi repartizează plafoanele aprobate pe întreprinderile subordonate şi unităţile componente; e) efectuează studii şi analize cu privire la eficienta fondurilor de producţie, evoluţia acumularilor băneşti, structura cheltuielilor materiale, a stocurilor de valori materiale şi a altor indicatori financiari; f) analizează propunerile de plan valutar pentru prestaţii de servicii şi operaţiuni noncomerciale primite de la întreprinderile subordonate şi unităţile componente şi întocmeşte proiectul planului valutar al centralei; g) elaborează indicaţii pentru aplicarea în întreprinderile subordonate şi unităţile componente a metodologiei şi formularisticii de planificare financiară.
B. Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli
a)asigura îndeplinirea bugetului de venituri şi cheltuieli pe ansamblul centralei, întreprinderi subordonate şi unităţi componente, urmărind realizarea acumularilor băneşti şi a obligaţiilor financiare faţă de stat, creşterea rentabilitatii şi folosirea eficientă a mijloacelor materiale şi băneşti, precum şi respectarea disciplinei financiare; b) ia măsuri pentru accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante, prin îmbunătăţirea aprovizionarii tehnico-materiale, a programelor de producţie şi a activităţii de desfacere; urmăreşte situaţia stocurilor de valori materiale şi ia măsuri pentru încadrarea întreprinderilor subordonate şi a unităţilor componente în nivelul total al mijloacelor circulante, pentru lichidarea stocurilor supranormative şi a celor disponibile, precum şi preîntâmpinarea formării unor astfel de stocuri; c) analizează cauzele care au dus la depăşirea fondurilor planificate şi la nerambursarea la termen a creditelor bancare la întreprinderile subordonate şi unităţile componente; întocmeşte dări de seama contabile pentru întreaga activitate a centralei pe care le înaintează organele competente; d) verifica şi centralizează bilanţurile contabile şi situaţia principalilor indicatori economico-financiari lunari ai întreprinderilor subordonate şi celorlalte unităţi componente; întocmeşte dări de seama contabile pentru întreaga activitate a centralei pe care le înaintează organelor competente; e) stabileşte sau propune după caz, trecerea pe seama cheltuielilor de producţie sau de circulaţie a lipsurilor de valori materiale constante la inventarierea peste normele legale, în cazurile în care lipsurile nu se datoresc culpei unei persoane fizice, precum şi scăderea din gestiune a altor pagube, în condiţiile prevederilor legale; f) stabileşte termene de efectuare a inventarierii patrimoniale anuale la întreprinderile subordonate; examinează şi soluţionează litigiile patrimoniale dintre întreprinderile subordonate şi soluţionează litigiile de o valoare sub 1000 lei în cazul în care întreprinderile subordonate sînt debitoare; g) organizează controlul financiar preventiv în condiţiile legii, organizează şi exercită controlul gestionar de fond asupra mijloacelor materiale şi băneşti la întreprinderile subordonate şi unităţile componente; h) stabileşte preţuri şi tarife, potrivit prevederilor şi competentelor legale; controlează şi răspunde de modul de stabilire a preţurilor şi tarifelor, precum şi de concordanta dintre calitatea produselor şi preţurile stabilite; i) redistribuie fondurile fixe disponibile la întreprinderile subordonate şi unităţile componente, în cadrul competentelor acordate; j) îndeplineşte de asemenea, şi alte atribuţii stabilite prin lege în domeniul finanţelor, al preţurilor şi tarifelor, controlului financiar şi al evidentei contabile.
În domeniul activităţilor de personal, centrala are următoarele atribuţii principale:
a)organizează aplicarea unor criterii ştiinţifice privind selecţionarea, pregătirea, încadrarea în munca şi promovarea personalului muncitor; se ocupa de formarea în timp a cadrelor împreună cu instituţiile de învăţămînt; b) stabileşte şi asigura necesarul de personal în perspectiva, pe meserii şi specialităţi, ţinînd seama de specificul, cerinţele şi dezvoltarea sectorului coordonat;
c)întocmeşte planul de asigurare şi pregătire a forţei de muncă prin cursuri de calificare, cu şi fără scoaterea din producţie, practica la locul de muncă, licee, şcoli profesionale, ucenicie, şcoli de maiştri şi altele, pe baza propunerilor proprii şi a celor primite de la întreprinderile subordonate; d) elaborează planul de perfecţionare a pregătirii personalului potrivit dezvoltării rapide a progresului tehnic şi a cerinţelor conducerii ştiinţifice a producţiei şi a muncii; e) organizează pregătirea personalului muncitor prin cursuri de calificare, practica la locul de muncă, licee, şcoli profesionale, precum şi prin şcolile de maiştri şi altele pe baza planului de şcolarizare şi în limita fondurilor alocate prin plan; organizează şi urmăreşte practica în producţie a elevilor şi studenţilor şi stagiul de practicant al absolvenţilor de liceu în colaborare cu instituţiile de învăţămînt; organizează, potrivit legii, perfecţionarea pregătirii personalului în domeniul de activitate al centralei şi în probleme de conducere şi organizare; f) asigura baza materială a unităţilor şcolare, dotarea laboratoarelor, atelierelor şi locurilor de muncă pentru practica elevilor, precum şi cadrele didactice de specialitate necesare; g) asigura aplicarea prevederilor legale privind retribuirea după cantitatea şi calitatea muncii şi aplica formele de stimulare materială a personalului muncitor stabilite de lege, care să asigure o corelare cat mai strânsă a retributiei cu rezultatele obţinute; h) ia măsuri pentru organizarea activităţii de apărare a secretului de stat de către personalul muncitor din cadrul centralei, întreprinderilor subordonate şi unităţilor componente; i) stabileşte măsuri şi urmăreşte respectarea disciplinei muncii şi folosirea integrală a timpului de lucru în toate unităţile centralei; j) ia măsuri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi folosirea raţională a forţei de muncă; organizează şi urmăreşte realizarea acţiunilor sociale pe ansamblul centralei referitoare la înfiinţarea de cantine, crese, grădiniţe, spaţii de cazare, rezolvarea problemelor de asistenţa medicală, precum şi de asigurarea bazei materiale necesare acţiunilor cultural-sportive; k) asigura întocmirea dosarului de pensie pentru personalul centralei şi al unităţilor componente; l) asigura întocmirea tuturor măsurilor necesare pentru reeducarea prin munca a persoanelor care au comis abateri şi încălcări de la normele de convieţuire socială şi legile tarii; m) îndeplineşte de asemenea şi alte atribuţii stabilite de lege cu privire la încadrarea şi promovarea în munca, învăţămîntul, retribuirea, perfecţionarea pregătirii personalului muncitor şi alte reglementări din acest domeniu.
Personalul muncitor din fiecare unitate socialistă de stat poarta răspunderea pentru gospodărirea patrimoniului încredinţat şi pentru rezultatele economice obţinute în unitate. Fiecare om al muncii, în calitatea sa de participant la administrarea avutiei naţionale, răspunde în faţa colectivului din care face parte pentru îndeplinirea sarcinilor proprii de muncă şi, împreună cu întregul colectiv, pentru bunul mers al activităţii generale a unităţii.
Constituţia Republicii Socialiste România consacra rolul Partidului Comunist Roman de forta politica conducatoare a întregii societăţi. Organizaţiile de partid din fiecare unitate socialistă exercita conducerea politica a vieţii economico-sociale, urmăreşte şi controlează înfăptuirea în bune condiţii a sarcinilor ce decurg din programele de dezvoltare economică şi socială.
Conducerea unităţii socialiste de stat se realizează pe baza principiului muncii şi conducerii colective, prin participarea nemijlocită a oamenilor muncii la dezbaterea şi soluţionarea problemelor activităţii economico-sociale a unităţii, la elaborarea şi înfăptuirea măsurilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de plan, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţa ale întregului colectiv.
Organele prin care se exercită conducerea colectivă a întreprinderilor, centralelor şi altor unităţi socialiste sînt: adunarea generală a oamenilor muncii şi biroul executiv al consiliului oamenilor muncii.
Consiliul oamenilor muncii se constituie din cadre cu munci de răspundere de partid şi de stat, specialişti cu înaltă experienta, reprezentanţi aleşi ai oamenilor muncii. În unităţile unde lucrează oameni ai muncii din rândul naţionalitatilor conlocuitoare, din consiliu fac parte şi oameni ai muncii aparţinînd acestor naţionalitati. În funcţie de mărimea şi complexitatea întreprinderii, consiliul oamenilor muncii cuprinde 15 pînă la 35 persoane şi are următoarea componenta:
a)preşedinte, funcţia în care este desemnat secretarul organizaţiei de partid pe întreprindere; b) prim-vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat directorul întreprinderii; c) vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat preşedintele comitetului sindicatului; d) vicepreşedinte, funcţie în care este ales un reprezentant al oamenilor muncii, muncitor care lucrează direct în producţie; e) vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat secretarul organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist; f) membri:
–directorii adjuncţi sau, după caz, inginerul şef şi contabilul şef;
–şeful compartimentului controlului tehnic de calitate;
–presedinta comisiei de femei pe întreprindere;
–şefii unor compartimente de muncă, conducatori ai celor mai importante ateliere, secţii, santiere, uzine, precum şi specialişti de înaltă calificare şi oameni de ştiinţa.
Membrii consiliului oamenilor muncii din rândul acestor cadre sînt numiţi de către organul căruia îi este subordonata întreprinderea pe baza propunerilor adunărilor generale ale oamenilor muncii; membrii consiliului oamenilor muncii din afară întreprinderii se numesc cu acordul conducerii unităţii din care fac parte:
–7 pînă la 17 reprezentanţi ai oamenilor muncii aleşi la fiecare doi ani în adunările generale ale oamenilor muncii, din rândul muncitorilor, maiştrilor, personalului tehnic, economic şi de alta specialitate; cel puţin 75 la suta din numărul reprezentanţilor oamenilor muncii vor fi muncitori şi maiştri care lucrează nemijlocit în producţie.
La întreprinderile cu un număr mare de femei, presedinta comisiei de femei va fi desemnată şi în funcţia de vicepreşedinte al consiliului oamenilor muncii.
Numărul total de persoane în consiliul oamenilor muncii, precum şi numărul reprezentanţilor oamenilor muncii se stabilesc de către adunarea generală a oamenilor muncii, potrivit anexei nr. 1 la prezenta lege şi ţinînd seama de volumul şi complexitatea producţiei, dispersia totală, precum şi de alţi factori specifici.
La întreprinderile care îşi desfăşoară activitatea pe raza mai multor judeţe, consiliile oamenilor muncii au următoarea componenta:
a)preşedinte, funcţie în care este desemnat directorul întreprinderii; b) vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat secretarul organzatiei de partid din unitatea cea mai reprezentativa; c) vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat unul din directorii adjuncţi sau inginerul şef al întreprinderii acolo unde nu este director adjunct; d) membri:
–membrii consiliului oamenilor muncii (prevăzuţi la art. 33. lit f);
–preşedintele comitetului sindicatului pe întreprindere sau delegatul comitetului sindicatului la unităţile fără comitete sindicale proprii;
–secretarul organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist în unitatea respectiva.
La întreprinderea care îşi desfăşoară activitatea în unităţi dispersate teritorial, dar pe raza unui singur judeţ, componenta consiliului oamenilor muncii este cea prevăzută la art. 33.
În cazuri deosebite, pentru unele întreprinderi sau instituţii care au în coordonarea lor unităţi socialiste cu personalitate juridică situate în acelaşi judeţ, ministerele împreună cu organele judeţene de partid, cu avizul Consiliului Organizării Economico-Sociale, pot hotărî organizarea consiliilor oamenilor muncii la unităţile respective, potrivit prevederilor de la alin. 1 al prezentului articol.
Consiliul oamenilor muncii al întreprinderii are următoarele atribuţii:
a)elaborează planurile cincinale şi anuale cu respectarea nivelurilor orientative şi a normativelor de plan stabilite de centrala; aproba defalcarea indicatorilor de plan pe unităţile componente; b) efectuează, în cazuri justificate, în funcţie de cerinţele şi posibilităţile de desfacere, modificări ale sarcinilor anuale de producţie în unităţi, la sortimentele care alcătuiesc grupele de produse ce se aproba prin planul naţional unic, cu acordul beneficiarilor şi cu condiţia respectării sarcinii totale anuale la grupele de produse respective, precum şi a indicatorilor valorici stabiliţi prin plan şi buget; c) analizează periodic şi răspunde de modul cum sînt exploatate, întreţinute şi reparate fondurile fixe din dotare şi ia măsuri în vederea asigurării unei utilizări cat mai rationale a acestora; d) elaborează bugetul de venituri şi cheltuieli şi aproba bilanţul contabil; analizează evoluţia acumularilor băneşti şi rentabilitatea, structura cheltuielilor şi a stocurilor de valori materiale şi ia măsuri pentru utilizarea cu maximum de eficienta a fondurilor de producţie; e) aproba structura organizatorică pe baza normelor unitare de structura şi a structurilor tip; aproba regulamentul de organizare şi funcţionare al întreprinderii şi regulamentul de funcţionare al consiliului oamenilor muncii; hotărăşte înfiinţarea şi încadrarea în grade de organizare a secţiilor, atelierelor de producţie, santierelor, loturilor sau altor unităţi similare, pe baza metodologiei de gradare aprobată prin decret al Consiliului de Stat; aproba măsurile pentru perfecţionarea sistemului informaţional, pentru mecanizarea şi automatizarea prelucrării datelor; f) stabileşte programul de elaborare şi reexaminare a normelor şi normativelor de muncă locale, precum şi programul de măsuri pentru creşterea productivitatii muncii şi le supune spre aprobare adunării generale a oamenilor muncii; g) organizează pregătirea, perfecţionarea, încadrarea şi promovarea în munca a personalului muncitor; h) hotărăşte încadrarea şi eliberarea din funcţie a personalului de conducere a uzinelor, fabricilor, exploatarilor, santierelor şi altor unităţi similare, precum şi altor unităţi similare, precum şi a sefilor de secţie şi de serviciu; i) asigura luarea tuturor măsurilor pentru cunoaşterea şi aplicarea legilor, a hotărârilor de partid şi de stat; asigura condiţiile materiale şi sprijină activitatea de ridicare a nivelului cunostintei socialiste în scopul dezvoltării unei atitudini înaintate faţă de muncă, de apărare şi gospodărire a avutului obştesc, de educare cetateneasca a oamenilor muncii; j) analizează îndeplinirea sarcinilor ce revin unităţilor cu privire la sancţionarea şi reeducarea prin munca a persoanelor care au comis abateri şi încălcări de la normele de convieţuire socială şi legile tarii; k) elaborează, împreună cu comitetul sindicatului, contractul colectiv de muncă şi îl supune aprobării adunării generale; analizează periodic îndeplinirea prevederilor acestuia, realizarea măsurilor de protecţia muncii, de combatere a poluarii mediului înconjurător; repartizează spaţiul locativ; l) analizează modul de realizare a măsurilor privind asigurarea condiţiilor de muncă şi viaţa ale oamenilor muncii şi îmbunătăţirea acestora; m) asigura constituirea şi folosirea fondului pentru construcţii de locuinţe şi alte investiţii cu caracter social, în care scop:
–controlează permanent stadiul de execuţie a lucrărilor de construcţii de locuinţe;
–organizează construirea de locuinţe în regie proprie sau contractează astfel de lucrări cu întreprinderi specializate;
–repartizează, împreună cu organele sindicale, locuintele din fondul locativ propriu şi stabileşte personalul ce urmează sa primească credite pentru construirea de locuinţe proprietate personală;
–organizează administrarea fondului locativ al întreprinderii;
n)aproba constituirea şi utilizarea fondului pentru acţiuni sociale; aproba acordarea de bilete de tratament şi odihnă cu reducere pentru personalul distins cu titluri de fruntas în intrecerea socialistă;
o)aproba, împreună cu comitetul sindicatului, regulamentul de ordine interioară; p) desemnează membrii biroului executiv al consiliului oamenilor muncii; r) analizează periodic modul în care biroul executiv al consiliului oamenilor muncii aduce la îndeplinire atribuţiile conferite de lege, precum şi hotărîrile adoptate de consiliul oamenilor muncii; s) analizează şi prezintă cu prilejul adunărilor generale ale oamenilor muncii modul în care s-au îndeplinit indicatorii economico-financiari pe întreprindere şi stabileşte măsuri pentru realizarea integrală a acestora; t) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, precum şi sarcini stabilite de adunarea generală a oamenilor muncii sau de organele de conducere colectivă ale unităţii căreia îi este subordonata întreprinderea.
Biroul executiv al consiliului oamenilor muncii al întreprinderii se compune din 5 pînă la 11 membri. Numărul membrilor biroului executiv se aproba de adunarea generală a oamenilor muncii, iar componenta nominală de către consiliul oamenilor muncii.
Biroul executiv este alcătuit din directorul întreprinderii, care îndeplineşte funcţia de preşedinte, directorii adjuncţi sau, după caz inginerul şef, contabilul şef precum şi alte cadre de conducere şi specialişti din cadrul întreprinderii, numiţi de consiliul oamenilor muncii din rândul membrilor săi.
La şedinţele biroului executiv participa, de regula, secretarul organizaţiei de partid.
La dezbaterea principalelor probleme privind realizarea sarcinilor economice, precum şi la cele care privesc drepturi şi obligaţii ale oamenilor muncii, participa preşedintele comitetului sindicatului, secretarul organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist şi presedinta comisiei de femei.
Biroul executiv al consiliului oamenilor muncii are următoarele atribuţii:
a)organizează şi urmăreşte îndeplinirea sarcinilor de plan pe întreprindere, secţii, ateliere, şi alte sectoare de activitate; aproba defalcarea pe luni a indicatorilor de plan trimestriali şi stabileşte măsuri pentru folosirea deplina a capacităţilor de producţie, utilizarea raţională a forţei de muncă şi a timpului de lucru; b) stabileşte măsurile tehnice şi organizatorice şi asigura aplicarea acestora în vederea realizării sarcinilor de plan, mobilizării tuturor rezervelor şi valorificării superioare a potenţialului economic şi tehnic al întreprinderii; c) stabileşte măsuri pentru încheierea la timp a contractelor economice şi asigura livrarea produselor la termenele prevăzute în contracte; d) stabileşte măsuri pentru aprovizionarea cu materiile prime şi materialele necesare, înainte de începerea procesului de producţie; e) analizează şi ia măsuri pentru îndeplinirea ritmica a planului de import-export, respectarea termenelor de livrare şi a altor obligaţii prevăzute în contracte, ridicarea eficientei activităţii de comerţ exterior; f) analizează periodic activitatea desfăşurată pentru asigurarea calităţii produselor; ia măsuri pentru menţinerea în fabricaţie numai a produselor cu parametrii tehnici şi calitativi superiori, modernizarea produselor existente, asimilarea de produse şi tehnologii noi, introducerea rapida în producţie a cercetărilor încheiate; urmăreşte valorificarea completa a materiilor şi materialelor secundare rezultate din procesul de producţie, de către secţiile şi atelierele înfiinţate pentru producţia de larg consum; g) aproba balantele materiale pentru care îndeplineşte funcţia de coordonator; aproba normele de consum de materii prime, materiale şi combustibili pentru activităţile la care nu sînt întocmite norme departamentale sau cu caracter republican; h) modifica - în cazuri justificate - sarcinile de plan anuale şi trimestriale ale secţiilor, atelierelor ai altor unităţi de producţie cu respectarea nivelului indicatorilor aprobaţi pe total întreprindere, pe an şi trimestre, precum şi a obligaţiilor rezultate din contractele economice încheiate; i) aproba, în limitele stabilite de lege, documentaţiile tehnico-economice şi achiziţionarea utilajelor pentru investiţiile prevăzute în plan; aproba achiziţionarea utilajelor care sînt cuprinse global în planul de investiţii şi nu figurează în cadrul unui deviz general; j) numeşte, potrivit legii, comisia de recepţie a obiectivelor de investiţii, potrivit competentelor de aprobare a investiţiilor; aproba punerea în funcţiune şi măsurile pentru realizarea indicatorilor tehnico-economici la investiţiile din competenţa sa de aprobare; k) stabileşte măsuri pentru organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii şi asigura acestei activităţi un caracter continuu şi sistematic; adopta programul de studii de perfecţionare a organizării şi conducerii şi asigura îndeplinirea acestuia; l) în unităţile comerciale precum şi în cele care prestează servicii pentru populaţie, analizează şi adopta măsuri pentru îmbunătăţirea aprovizionarii populaţiei, realizarea planului de desfacere şi prestări de servicii pentru populaţie, a planului de încasări în numerar, reducerea cheltuielilor de circulaţie, folosirea mai eficienta a bazei tehnico-materiale a comerţului şi prestărilor de servicii, introducerea şi extinderea formelor moderne de servire, diversificarea reţelei, organizarea acţiunilor de reclama şi publicitate comercială, valorificarea eficienta şi în mod gospodăresc a fondului de marfa şi a materiilor prime; m) analizează modul cum se realizează gestionarea bunurilor materiale, ia măsuri pentru asigurarea integrităţii patrimoniului unităţii respective şi stabileşte măsuri, în limita competentelor legale, pentru recuperarea pagubelor aduse avutului obştesc; n) aproba volumul total al cheltuielilor ce se pot face pe seama costurilor de producţie pentru acţiuni de publicitate şi reclama; aproba scăderea din gestiune a lipsurilor de valori materiale constatate la inventariere peste normele legale şi trecerea acestora pe costurile de producţie în cazurile cînd lipsurile nu se datoresc culpei unei persoane fizice, precum şi a altor pagube, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale; o) stabileşte, cu acordul beneficiarului, preţuri şi tarife la produsele şi serviciile din competenţa întreprinderii, precum şi adaosuri sau bonificatii, potrivit reglementărilor legale; p) aproba, potrivit legii, retributia tarifara de încadrare şi celelalte drepturi de retribuire a muncii cuvenite personalului muncitor din întreprindere; nominalizeaza personalul care poate beneficia de sporuri pentru condiţii deosebite şi încadrarea în gradul I şi II de muncă în vederea pensionării, sporuri de şantier, în limita criteriilor aprobate de organul ierarhic superior; aproba promovarea în trepte şi gradatii a personalului unităţii şi reducerea vechimii minime necesare pentru promovare, potrivit reglementărilor legale; r) aproba încadrarea şi eliberarea din funcţie a cadrelor de conducere care nu au fost prevăzute la art. 35 lit. h), cu acordul organelor interesate; aproba transferul în interesul serviciului fără avizul organului ierarhic superior pentru personalul de execuţie din întreprindere; pentru personalul de specialitate cu pregătire superioară din învăţămînt, sănătate sau din alte ramuri ale economiei la care legea în domeniu prevede avizul ministerului coordonator, transferul în interesul serviciului se va face cu acest aviz; s) aplica sancţiunile disciplinare în condiţiile legii şi în cazurile prevăzute de lege, cadrelor de conducere ale uzinelor, fabricilor, exploatarilor, grupurilor de santiere şi altor unităţi similare, precum şi sefilor de secţii şi servicii;
s,) aproba, cu confirmarea organului ierarhic superior, indicatorii de plan pentru acordarea retributiei personalului muncitor la care nu au fost stabiliţi asemenea indicatori;
t)aproba, cu acordul organului sindical din întreprindere, normele şi normativele de muncă locale;
t,) ia măsuri pentru aplicarea corespunzătoare a normelor de protecţia muncii, de combatere a poluarii mediului înconjurător, de prevenire şi stingere a incendiilor; stabileşte măsuri pentru îmbunătăţirea continua a condiţiilor de muncă, eliminarea noxelor, astfel încît ele sa evite la maximum posibil prestarea de munci grele şi în condiţii vătămătoare;
u)asigura, potrivit prevederilor legale, condiţii pentru funcţionarea corespunzătoare a cantinelor şi realizarea acţiunilor cu caracter social-cultural pentru oamenii muncii din unitate; v) analizează şi ia măsuri pentru integrarea socio-profesională a tinerilor absolvenţi ai diferitelor forme de pregătire profesională şi a absolvenţilor învăţămîntului superior aflaţi în perioada de stagiu; x) prezintă rapoarte în faţa consiliului oamenilor muncii asupra modului în care au fost aduse la îndeplinire hotărîrile luate; z) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege şi însărcinări stabilite de consiliul oamenilor muncii al întreprinderii.
Membrii biroului executiv al consiliului oamenilor muncii răspund pentru buna gospodărire şi folosire a tuturor mijloacelor materiale şi financiare ale unităţii şi de respectarea prevederilor legale în adoptarea hotărârilor de orice fel.
Membrii biroului executiv al consiliului oamenilor muncii au, potrivit Codului muncii, răspunderea materială colectivă pentru pagubele cauzate unităţii din vina lor; răspunderea membrilor biroului executiv pentru hotărîrile adoptate nu exclude răspunderea directorului şi contabilului şef.
Angajarea cheltuielilor materiale şi băneşti ale unităţii se face, potrivit legii, numai de către directorul şi contabilul şef al acesteia.
Directorul şi contabilul şef răspund de respectarea disciplinei de plan, contractuale şi financiare, de luarea măsurilor pentru asigurarea integrităţii avutului obştesc, dezvoltarea şi gospodărirea eficienta a bunurilor încredinţate, avînd obligaţia de a refuza, în condiţiile legii, orice operaţie patrimonială care contravine dispoziţiilor legale.
Directorul întreprinderii asigura conducerea curenta a întreprinderii, aduce la îndeplinire hotărîrile consiliului oamenilor muncii şi biroului executiv al acestuia, precum şi sarcinile stabilite de organul căruia îi este subordonata întreprinderea, în care scop:
a)ia măsuri pentru realizarea tuturor indicatorilor ce revin întreprinderii din planul naţional unic de dezvoltare economică şi socială şi din bugetul de stat, creşterea laturilor calitative ale activităţii de producţie, buna organizare a producţiei şi a muncii, ridicarea continua a eficientei economice a activităţii întreprinderii, crearea condiţiilor corespunzătoare de muncă pentru întregul personal muncitor; b) stabileşte măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii produselor, aproba normele tehnice de întreprindere, organizează controlul tehnic de calitate pe faze de fabricaţie, asigura documentaţiile tehnice pentru realizarea de produse noi şi modernizarea celor existente, precum şi mijloace corespunzătoare de măsurare şi control; c) stabileşte măsuri pentru aprovizionarea ritmica, corespunzător cerinţelor procesului de producţie, cu materii prime, materiale, combustibili şi energie; asigura aplicarea măsurilor adoptate pentru reducerea consumurilor de materii prime, materiale, eliminarea cheltuielilor neproductive, optimizarea stocurilor de valori materiale; d) stabileşte în colaborare cu furnizorii grafice de livrare a utilajelor şi instalaţiilor pentru investiţiile din competenţa de aprobare a întreprinderii; e) aproba planurile de transport cu mijloace proprii, urmăreşte şi răspunde de utilizarea corespunzătoare a acestora şi ia măsuri în vederea evitării transporturilor neeconomicoase; f) asigura aplicarea măsurilor aprobate privind integritatea patrimoniului întreprinderii şi recuperarea pagubelor aduse avutului obştesc; g) aproba compensarea cantitativă a lipsurilor cu plusurile constatate la inventariere, potrivit normelor legale; stabileşte termenele de efectuare a inventarierii patrimoniale anuale; h) stabileşte pe baza structurii organizatorice şi a regulamentului de organizare şi funcţionare, modul de lucru şi de colaborare dintre compartimentele de muncă din structura funcţională şi de producţie; organizează controlul îndeplinirii sarcinilor şi urmăreşte aplicarea măsurilor aprobate; i) încadrează şi eliberează din funcţie personalul de execuţie din unitate şi alt personal care nu este prevăzut în competenţa organelor de conducere colectivă; j) asigura controlul îndeplinirii sarcinilor şi urmăreşte aplicarea măsurilor aprobate; ia măsuri pentru cunoaşterea de către întregul personal muncitor a hotărârilor de partid şi actelor normative care vizează activitatea unităţii şi asigura respectarea întocmai a acestora;
k)asigura aplicarea principiului muncii colective în activitatea desfăşurată de către biroul executiv, sa participe activ la rezolvarea problemelor, sa îndeplinească sarcinile ce-i sînt încredinţate; l) asigura informarea operativă a membrilor consiliului oamenilor muncii şi biroului executiv asupra desfăşurării activităţii unităţii, a principalelor probleme rezolvate şi a măsurilor adoptate.
Directorul întreprinderii angajează unitatea în raporturile cu persoanele juridice şi fizice, precum şi în faţa organelor jurisdicţionale. De asemenea, poate da împuternicire de reprezentare în acest scop şi altor cadre din întreprinderea respectiva.
Sub îndrumarea consiliului oamenilor muncii, în întreprinderile de producţie se organizează şi funcţionează următoarele comisii pe domenii:
Comisia pentru creşterea productivitatii muncii şi organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii;
Comisia pentru calitatea producţiei şi eicienta economică;
Comisia pentru dezvoltare, investiţii şi progres tehnic;
Comisia pentru aprovizionare, desfacere şi export-import;
Comisia de pensii şi asigurări sociale;
Comisia de pregătire şi perfecţionare, încadrare şi promovare în munca.
În cadrul întreprinderilor funcţionează, de asemenea, potrivit legii, consiliul tehnico-economic al întreprinderii.
În cadrul întreprinderilor, pe lîngă consiliile oamenilor muncii, îşi desfăşoară activitatea consiliile de judecată muncitoresti. Atribuţiile, modul de organizare şi funcţionare a consiliilor de judecată muncitoresti se stabilesc prin lege.
Comisiile pe domenii au rolul de a sprijini organele de conducere colectivă ale întreprinderii în adoptarea şi aplicarea măsurilor necesare realizării sarcinilor de plan, creşterii laturilor calitative ale activităţii de producţie şi a sporirii eficientei economice a întregii activităţi. În realizarea sarcinilor ce le revin, comisiile conlucreaza strâns cu compartimentele de muncă din întreprinderi şi iniţiază acţiuni pentru mobilizarea tuturor oamenilor muncii la îndeplinirea exemplara a sarcinilor de plan. Principalele atribuţii ale comisiilor pe domenii sînt prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta lege.
Comisiile pe domenii îşi desfăşoară activitatea ca organisme obşteşti, se constituie din 3 pînă la 11 membri şi sînt conduse de către un membru al consiliului oamenilor muncii. Din aceste comisii fac parte muncitori cu înaltă calificare şi experienta îndelungată în producţie, maiştri, şefi de secţie sau de ateliere, tehnicieni, ingineri, economişti şi alte cadre de specialitate desemnaţi de adunarea generală a oamenilor muncii.
Comisiile pe domenii lucrează pe baza unor programe concrete de acţiuni conform atribuţiilor ce le revin şi a sarcinilor stabilite de consiliul oamenilor muncii.
Consiliul oamenilor muncii al centralei, în funcţie de mărimea şi complexitatea acesteia, cuprinde 35 pînă la 53 de membri şi se compune din:
a)preşedinte, funcţie în care este desemnat directorul general al centralei; b) vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat secretarul comitetului de partid al întreprinderii pe structura căreia este constituită centrala; la centralele cu aparat distinct în aceasta funcţie va fi desemnat secretarul organizaţiei de partid a întreprinderii celei mai reprezentative; c) vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat unul din directorii generali adjuncţi al centralei; la centralele cu aparat distinct în aceasta funcţie va fi desemnat unul din directorii centralei; d) membrii:
–directorii din centrala, inginerul şef şi contabilul şef;
–presedinti ai consiliului oamenilor muncii, presedinti ai birourilor executive şi alte cadre de conducere din întreprinderile subordonate şi unităţile componente, numiţi de conducerea organului ierarhic superior la propunerea directorului general al centralei;
–3 pînă la 10 membri, specialişti din cadrul centralei şi din afară acesteia, cadre didactice, oameni de ştiinţa, reprezentanţi ai organelor financiar-bancare şi alte cadre cu experienta îndelungată şi înaltă calificare; organul ierarhic superior centralei, la propunerea directorului general, stabileşte numărul acestor membri şi îi numeşte pe aceştia; membrii consiliului oamenilor muncii din afară centralei se numesc cu acordul conducerii unităţii din care fac parte;
–5 pînă la 15 reprezentanţi ai oamenilor muncii, muncitori şi maiştri, din principalele întreprinderi subordonate sau unităţi componente ale centralei, aleşi la fiecare doi ani în adunările generale ale oamenilor muncii din aceste unităţi;
–preşedintele comisiei organizaţiilor sindicale din unităţile centralei.
Numărul reprezentanţilor oamenilor muncii se stabileşte de adunarea generală a oamenilor mmuncii pe centrala. Întreprinderile din care vor fi aleşi reprezentanţii oamenilor muncii se stabilesc de centrala împreună cu uniunea sindicatelor de ramura, cu acordul comitetului judeţean de partid din judeţul în care funcţionează întreprinderea.
La şedinţele consiliului oamenilor muncii al centralei în care se dezbat unele probleme de importanţa deosebită pentru ansamblul activităţii acesteia cum sînt aprobarea planului, a bilanţului, studii privind dezvoltarea în perspectiva, profilarea şi specializarea producţiei în unităţi ale centralei.
La dezbaterea în consiliul oamenilor muncii al centralei a unor probleme care privesc activitatea unei întreprinderi subordonate centralei vor fi invitaţi şi secretarul organizaţiei de partid şi secretarul organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist din întreprinderea respectiva.
Consiliul oamenilor muncii al centralei are următoarele atribuţii:
a)aproba planurile cincinale şi anuale pe centrala cu respectarea nivelurilor orientative şi normativelor de plan primite de la Comitetul de Stat al Planificarii împreună cu ministerele; aproba defalcarea indicatorilor de plan pe întreprinderile subordonate şi unităţile componente şi stabileşte măsurile necesare pentru realizarea lor; b) aproba pentru întreprinderile subordonate şi unităţile componente modificări în structura sortimentelor care alcătuiesc produsele sau grupele de produse ce se aproba prin plan, determinate de cerinţele justificate ale consumului intern şi de îndeplinirea sarcinilor de export, cu respectarea sarcinii totale prevăzute pentru grupele respective şi încadrarea în volumul de producţie şi echilibrul valutar stabilit prin plan, pe an şi pe trimestre şi fără modificarea indicatorilor de baza stabiliţi prin plan şi buget pe centrala; c) aproba planul de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi de introducere rapida în producţie a progresului tehnic, precum şi proiectele de perfecţionare a organizării conducerii, producţiei, şi a muncii; d) aproba măsurile de profilare şi specializare a unităţilor componente; e) aproba preluarea la nivelul centralei a unor atribuţii din domeniul cercetării ştiinţifice, proiectării, investiţiilor, aprovizionarii şi desfacerii produselor, pregătirii şi perfecţionării personalului muncitor care se justifica economic să se exercite centralizat, precum şi limitele în care întreprinderile subordonate exercita atribuţiile prevăzute la capitolul I; f) aproba bugetele de venituri şi cheltuieli pe centrala; dezbate periodic activitatea economico-financiară şi stabileşte măsuri de imbunatatire a acesteia; aproba situaţia economico-financiară a întreprinderilor subordonate; aproba cotele de participare a întreprinderilor subordonate pentru acoperirea cheltuielilor centralei; aproba volumul total al cheltuielilor ce se pot face pe seama costurilor de producţie pentru acţiuni de publicitate şi reclama; stabileşte unităţile componente ce urmează să aibă subcont de decontare la banca, în funcţie de condiţiile specifice de desfăşurare a activităţii acestora; g) aproba structura organizatorică a centralei elaborata pe baza normelor unitare de structura; aproba regulamentul de organizare şi funcţionare al centralei, regulamentul de ordine interioară şi regulamentul de funcţionare al consiliului oamenilor muncii; h) propune înfiinţarea şi încadrarea în grade de organizare a unităţilor fără personalitate juridică - uzine, fabrici, exploatări şi altele similare; hotărăşte înfiinţarea şi încadrarea în grade de organizare a secţiilor, atelierelor, santierelor, loturilor şi altor unităţi de producţie similare din cadrul unităţilor componente; i) analizează periodic şi răspunde de modul cum se desfăşoară activitatea de cunoaştere, încadrare, promovare şi perfecţionare a pregătirii cadrelor; asigura pregătirea cadrelor necesare noilor obiective ce urmează să se dea în funcţiune; j) stabileşte numărul de personal tehnic, economic, de alta specialitate şi administrativ pentru întreprinderile subordonate şi unităţile componente în limita planului de muncă şi retribuire aprobat, cu respectarea normelor unitare de structura şi a ponderilor maxime de personal stabilite; adapteaza, între activităţi, numărul de personal şi fondul de retribuire, cu respectarea ponderilor de personal aprobate; k) hotărăşte, în condiţiile legii, încadrarea şi eliberarea din funcţie a directorului sau a conducătorului din întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente. Pentru întreprinderile subordonate mari şi complexe, stabilite de ministere, alte organe centrale de stat sau de comitetele executive ale consiliilor populare, numirea şi eliberarea directorului se fac cu acordul ministrului sau conducătorului acestora şi cu avizul organelor interesate; l) analizează modul de realizare măsurilor privind asigurarea condiţiilor de muncă şi de viaţa ale oamenilor muncii şi îmbunătăţirea acestora; m) asigura constituirea şi folosirea fondului pentru construcţii de locuinţe şi alte investiţii cu caracter social; n) stabileşte modul de constituire şi utilizare a fondului pentru acţiunile sociale; aproba acordarea de bilete de tratament şi odihnă cu reducere pentru personalul distins cu titlul de fruntas în intrecerea socialistă; o) analizează îndeplinirea de către unităţile centralei a sarcinilor ce le revin din hotărîrile de partid şi din actele normative în vigoare, cu privire la sancţionarea şi reeducarea prin munca a persoanelor care comit abateri şi încălcări de la normele de convieţuire socială şi legile tarii; p) desemnează membrii biroului executiv al consiliului oamenilor muncii; r) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege şi însărcinări stabilite de organul căruia îi este subordonata centrala.
Biroul executiv al consiliului oamenilor muncii se compune din 7 pînă la 13 membri şi este alcătuit din directorul general care îndeplineşte funcţia de preşedinte, directorii centralei, alte cadre de conducere şi specialişti din cadrul acesteia, precum şi preşedintele comisiei organizaţiilor sindicale din unităţile centralei. Numărul membrilor biroului executiv se stabileşte de adunarea generală a oamenilor muncii, iar componenta nominală a acestuia de către consiliul oamenilor muncii al centralei.
Biroul executiv al consiliului oamenilor muncii are următoarele atribuţii:
a)organizează şi urmăreşte îndeplinirea sarcinilor de plan pe întreaga centrala, pe fiecare întreprindere subordonata şi unitate componenta; ia măsuri pentru folosirea deplina a capacităţilor de producţie din unităţile sale, utilizarea raţională a forţei de muncă şi pentru valorificarea cat mai completa a potenţialului tehnic şi economic de care dispune centrala; b) urmăreşte realizarea întocmai a sarcinilor ce revin întreprinderilor subordonate din programul unitar de cooperare în producţie, aprobat pe ansamblul centralei; c) ia măsuri pentru asigurarea în timp util a documentaţiei constructive şi tehnologice la produsele şi procesele tehnologice tipizate sau la cele pentru care aceasta activitate se exercită de centrala; d) asigura baza tehnico-materială necesară tuturor întreprinderilor subordonate şi unităţilor componente pentru realizarea întocmai a sarcinilor de plan; e) ia măsuri pentru asigurarea din timp a portofoliului de comenzi necesar desfăşurării neîntrerupte a producţiei în întreprinderile subordonate şi unităţile componente; f) aproba balantele materiale pentru care centrala îndeplineşte funcţia de coordonator, precum şi balantele sortimentelor care compun produsele sau grupele de produse la care balantele se aproba de conducerea organului căruia îi este subordonata centrala; g) analizează şi ia măsuri pentru îndeplinirea ritmica a planului de export-import, respectarea termenelor de livrare şi realizarea celorlalte obligaţii prevăzute în contracte, ridicarea eficientei activităţii de comerţ exterior; aproba suplimentari la planul de export, în tot cursul anului, la produsele a căror balanţa nu se supune aprobării Consiliului de Miniştri; h) urmăreşte operativ realizarea investiţiilor, punerea capacităţilor în funcţiune şi atingerea parametrilor proiectati la termenele prevăzute în plan; i) aproba, în limitele stabilite de lege, documentaţiile tehnico-economice pentru investiţiile prevăzute în plan şi achiziţionarea utilajelor pentru investiţii; numeşte potrivit legii, comisia de recepţie a obiectivelor de investiţii; aproba punerea în funcţiune şi măsurile pentru realizarea indicatorilor tehnico-economici la investiţiile din competenţa sa de aprobare; j) aproba în cazul propunerilor de invenţii şi inovaţii, potrivit legii, angajarile de cheltuieli pentru proiectare, construire a prototipurilor şi experimentare; aproba proiectele de perfecţionare a organizării producţiei şi a muncii; k) aproba planurile de transport cu mijloace proprii pentru unităţile sale; aproba funcţiile care au dreptul la decontarea cheltuielilor de transport în localităţile de reşedinţa; l) aproba transferul de fonduri fixe la alte centrale sau întreprinderi din cadrul aceluiaşi organ central, căruia îi este subordonata centrala, în limita competentelor stabilite de către acesta;
m)aproba scăderea din gestiune a lipsurilor de valori materiale constatate la inventariere, peste normele legale şi trecerea acestora pe costuri de producţie în cazurile cînd lipsurile nu se datoresc culpei unei persoane, precum şi altor pagube, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale; n) aproba preţuri şi tarife la produsele sau serviciile lăsate în competenţa centralei precum şi adaosuri sau bonificatii, cu acordul beneficiarului; ia măsuri pentru asigurarea preţurilor legal aprobate la produsele noi înainte de lansarea lor în fabricaţie, cu excepţiile prevăzute de lege; o) aproba normativele de consum şi de stoc la toate materialele şi produsele din competenţa sa; aproba normele şi normativele de muncă unificate pe grupe de unităţi din competenţa sa, cu acordul organelor sindicale corespunzătoare; p) aproba potrivit legii, retributia tarifara de încadrare şi celelalte drepturi cuvenite personalului din aparatul centralei, precum şi pentru personalul a cărui numire este de competenţa centralei; aproba promovarea în trepte şi gradatii pentru personalul din aparatul centralei şi cel din conducerea unităţilor subordonate şi reducerea vechimii minime necesare pentru promovare, potrivit reglementărilor legale; r) aproba, potrivit legii, micşorarea sau anularea cotelor de diminuare a retributiilor în cazul neîndeplinirii sarcinilor, pentru conducerea unităţilor din subordine; aproba premierea personalului din aparatul centralei, precum şi a personalului de conducere a unităţilor din subordine; aproba premierea personalului din cadrul unităţilor subordonate, din fondurile proprii; s) aproba efectuarea de ore suplimentare cu acordul uniunii sindicatelor de ramura, în limitele prevederilor legale;
s,) aproba, în condiţiile legii, reduceri de stagiu pentru cadre cu o pregătire excepţionala care ocupa funcţii de conducere, cu excepţia persoanelor din conducerea centralei;
t)aproba numărul de muncitori specialişti pentru întreprinderile subordonate şi celelalte unităţi componente;
t,) aproba utilizarea rezervei de plan la fondul de retribuire şi la numărul de personal, constituită la nivelul centralei;
u)aproba programul de asigurare, pregătire şi perfecţionare a forţei de muncă, în limita planului de şcolarizare şi a fondurilor prevăzute în planul naţional unic de dezvoltare economico-socială; v) hotărăşte încadrarea şi eliberarea din funcţie a sefilor de serviciu, a sefilor de secţie şi a conducătorilor celorlalte compartimente de muncă din structura centralei; aproba încadrarea şi eliberarea din funcţie a directorilor adjuncţi sau a inginerilor şefi, a contabililor şefi şi a altor conducatori pe funcţiuni din întreprinderile subordonate; aproba transferul în interesul serviciului pentru personalul de execuţie al centralei fără avizul organelor ierarhice superioare; pentru personalul de specialitate cu pregătire superioară în învăţămînt, sănătate sau din alte ramuri ale economiei, transferul în interesul serviciului se va face cu avizul ministerului coordonator respectiv, potrivit legii; x) aproba măsurile privind asigurarea condiţiilor de muncă şi de viaţa ale oamenilor muncii şi îmbunătăţirea acestora; îndrumă, coordonează şi controlează îndeplinirea măsurilor de protecţia muncii; y) prezintă rapoarte în faţa consiliului oamenilor muncii asupra modului în care a îndeplinit hotărîrile luate; z) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege şi însărcinări stabilite de consiliul oamenilor muncii ai centralei.
Dispoziţiile art. 38 se aplică în mod corespunzător şi membrilor biroului executiv al consiliului oamenilor muncii din cadrul centralelor.
Directorul general asigura conducerea curenta şi aduce la îndeplinire hotărîrile consiliului oamenilor muncii, biroului executiv al acestuia, adunările generale ale oamenilor muncii şi sarcinile stabilite de organul căruia îi este subordonata centrala.
În acest scop:
a)ia măsurile necesare pentru realizarea tuturor indicatorilor ce revin centralei din planul naţional unic de dezvoltare economico-socială, precum şi pentru soluţionarea problemelor care condiţioneaza îndeplinirea planului de către fiecare întreprindere subordonata; răspunde pentru adoptarea măsurilor necesare îndeplinirii integrale şi la timp a sarcinilor de plan; b) urmăreşte creşterea continua a eficientei economice a activităţii centralei, îmbunătăţirea nivelului tehnic al produselor şi sporirea ponderii producţiei destinată exportului, creşterea mai accentuata a productivitatii muncii, folosirea eficienta a fondurilor fixe, reducerea cheltuielilor materiale şi sporirea rentabilitatii produselor, precum şi alte laturi de ordin calitativ ale activităţii centralei; c) organizează activitatea de prognoza, prospectare şi dezvoltare în perspectiva a centralei şi întreprinderilor sale; asigura elaborarea de prognoze pe produse, activităţi sau subramuri din domeniul sau de activitate; d) stabileşte măsuri operative care să asigure îmbunătăţirea activităţii de cercetare ştiinţifică, proiectare, investiţii, aprovizionare, desfacere şi a celorlalte activităţi ce se exercită de centrala pentru întreprinderile subordonate; e) asigura aplicarea măsurilor de perfecţionare a conducerii şi organizării producţiei şi a muncii, elaborarea şi aplicarea studiilor şi proiectelor de organizare; f) asigura controlul activităţii economico-financiare şi gestionare de fond a unităţilor; răspunde pentru luarea măsurilor necesare asigurării integrităţii avutului obştesc, buna gospodărire a fondurilor materiale şi băneşti, respectarea normelor disciplinei socialiste şi da dispoziţii în limita competentelor legale, pentru recuperarea pagubelor aduse avutului obştesc; aproba transferul de fonduri fixe între întreprinderile centralei; g) aproba listele de produse, mărfuri, ambalaje şi materiale care întrunesc condiţii de compensare pentru unităţile în subordine, potrivit normelor legale; h) aproba delegarile de atribuţii pe trepte ierarhice şi compartimente de muncă pe baza structurii organizatorice şi a regulamentului de organizare şi funcţionare a centralei; i) încadrează şi eliberează din funcţie personalul de execuţie din centrala şi alt personal care nu este prevăzut în competenţa organelor de conducere colectivă; j) asigura aplicarea principiului muncii colective în activitatea desfăşurată de consiliul oamenilor muncii şi biroul executiv al acestuia; urmăreşte ca fiecare membru al consiliului oamenilor muncii şi biroului executiv sa participe activ la rezolvarea problemelor şi sa îndeplinească sarcinile ce-i sînt încredinţate; k) asigura informarea operativă a membrilor consiliului oamenilor muncii şi biroului executiv al acestuia asupra desfăşurării activităţii centralei; l) organizează controlul îndeplinirii sarcinilor în cadrul centralei şi unităţilor din subordine şi urmăreşte aplicarea măsurilor aprobate, informează consiliul oamenilor muncii şi biroul executiv asupra măsurilor luate pe parcurs; m) ia măsuri pentru cunoaşterea de către întregul personal muncitor a hotărârilor de partid şi a actelor normative ce vizează activitatea centralei; ia măsuri pentru aplicarea întocmai a acestora.
Directorul general angajează centrala în raporturile cu persoanele juridice şi fizice precum şi în faţa organelor jurisdicţionale. De asemenea, poate da împuternicire de reprezentare în acest scop şi altor cadre din unitatea respectiva.
În cadrul centralei funcţionează consiliul tehnico-economic, organ consultativ al oamenilor muncii. Competenţa consiliului tehnico-economic, precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare al acestuia, se aproba de consiliul oamenilor muncii.
Conducerea colectivă a activităţii operative a unităţilor socialiste se realizează de biroul executiv al consiliului oamenilor muncii.
Organele de conducere colectivă au caracter deliberativ, desfasurandu-şi activitatea în prezenta a cel puţin două treimi din numărul membrilor şi adopta hotărîri cu votul a cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor ce le compun.
În cazul în care preşedintele sau prim-vicepreşedintele consiliului oamenilor muncii de la centrala, au păreri diferite faţă de majoritatea membrilor consiliului, problema asupra căreia nu s-a realizat un acord se supune organului ierarhic superior pentru a decide.
În caz de divergenta între preşedintele şi majoritatea membrilor biroului executiv al consiliului oamenilor muncii, problema asupra căreia nu s-a realizat un acord se supune consiliului oamenilor muncii pentru a decide. Hotărîrile consiliului oamenilor muncii şi ale biroului executiv se consemnează în scris precizându-se sarcinile trasate precum şi persoanele răspunzătoare de aducerea lor la îndeplinire.
Lucrările de secretariat ale organelor de conducere colectivă se ţin de şeful compartimentului planificare sau financiar sau de altă persoană din aceste compartimente, desemnate de biroul executiv.
Şedinţele de lucru ale consiliului oamenilor muncii au loc o dată pe trimestru la centrale şi o dată pe luna la întreprinderi; şedinţele de lucru ale biroului executiv al consiliului oamenilor muncii au loc decadal atît la centrala, cat şi la întreprindere.
Şedinţele de lucru ale consiliului oamenilor muncii şi biroului executiv pot avea loc şi ori de câte ori este nevoie, la iniţiativa preşedintelui, prim-vicepreşedintelui sau la cererea a cel puţin o treime din numărul membrilor.
Pentru analiza unor probleme de mare complexitate sau care interesează întreaga activitate a centralei, respectiv a întreprinderii, precum şi pentru elaborarea unor propuneri de rezolvare a acestora, organele de conducere colectivă pot constitui grupe de lucru cuprinzînd specialişti din cadrul unităţii sau din afară acesteia; pentru specialişti din alte unităţi sau din afară acesteia; pentru specialişti din alte unităţi se va cere acordul conducerii acestora.
La şedinţele consiliilor oamenilor muncii şi birourilor executive pot fi invitaţi delegaţi ai organelor centrale, al băncilor, organizaţiilor economice şi instituţiilor interesate în examinarea problemelor puse în discuţie; de asemenea, în funcţie de specificul prolemelor ce urmează a fi analizate, pot fi invitaţi specialişti atît din cadrul unităţii, cat şi din afară acesteia.
La şedinţele consiliului oamenilor muncii din întreprinderi va participa un reprezentant al consiliului oamenilor muncii al centralei sau al organului căruia îi este subordonata întreprinderea.
Consiliile oamenilor muncii au obligaţia să prezinte în faţa adunării generale a oamenilor muncii bilanţul activităţii unităţii, situaţia economică şi financiară a acesteia, sarcinile pentru perioada următoare şi măsurile organizatorice şi tehnice în vederea realizării lor.
Consiliile oamenilor muncii răspund în faţa adunărilor generale ale oamenilor muncii de modul cum s-au realizat sarcinile de plan şi măsurile cu privire la asigurarea condiţiilor de muncă ale personalului muncitor, precum şi pentru îndeplinirea tuturor atribuţiilor ce revin consiliului.
Biroul executiv răspunde faţă de consiliul oamenilor muncii pentru întreaga activitate pe care o desfăşoară, pentru modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile ce i-au revenit, potrivit legii.
Consiliile oamenilor muncii şi birourile executive ale acestora răspund de activitatea unităţilor respective faţă de conducerea colectivă a organului ierarhic superior; totodată, fiecare membru răspunde în faţa organului de conducere colectivă din care face parte, precum şi faţă de oamenii muncii care i-au ales, atît pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i sînt repartizate, cat şi pentru întreaga activitate a unităţii.
Membrii consiliului oamenilor muncii, după alegerea sau numirea lor în organul de conducere colectivă, depun jurământul de credinţa şi devotament faţă de Republica Socialistă România. Jurământul se depune în faţa adunării generale a oamenilor muncii.
Adunarea generală a oamenilor muncii constituie forma superioară a conducerii colective, forul prin care clasa muncitoare, masele de oameni ai muncii participa în mod organizat la conducerea activităţii economico-sociale, la dezbaterea şi soluţionarea problemelor legate de îndeplinirea planului naţional unic de dezvoltare economico-socială. Expresie a democratismului oranduirii socialiste, adunarea generală exercita controlul asupra organelor de conducere ale unităţii şi reprezintă în acelaşi timp un mijloc de dezvoltare a conştiinţei socialiste a oamenilor muncii, de intarire a disciplinei şi responsabilităţii lor sociale, de stimulare a iniţiativei creatoare a maselor pentru buna gospodărire a avutului obştesc.
Adunări generale ale oamenilor muncii se organizează la toate întreprinderile şi centralele, precum şi la celelalte unităţi socialiste care sînt organizate şi funcţionează potrivit reglementărilor legale privind întreprinderile sau centralele.
La întreprinderile mari sau cu larga răspîndire teritorială se organizează adunări generale ale reprezentanţilor oamenilor muncii; pentru acestea se vor organiza în prealabil adunări ale oamenilor muncii pe secţii, ateliere, sectoare, santiere, uzine, expoatari şi altele similare în care se vor alege prin vot deschis reprezentanţii oamenilor muncii pentru adunarea generală pe întreprindere.
Adunarea generală a oamenilor muncii are următoarele atribuţii principale:
a)dezbate şi adopta planul cincinal şi planurile anuale, bugetul de venituri şi cheltuieli, precum şi programele de măsuri necesare pentru îndeplinirea şi depăşirea sarcinilor ce revin unităţii din planul naţional unic de dezvoltare economico-socială pentru mobilizarea întregului potenţial tehnic şi economic care să conducă la ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al producţiei, creşterea mai accentuata a productivitatii muncii, folosirea cu eficienta sporită a capacităţilor de producţie, a tuturor fondurilor fixe, creşterea gradului de valorificare a resurselor materiale, sporirea ponderii producţiei destinate exportului, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi social-culturale ale întregului personal muncitor; b) aproba angajamentele colectivului de muncă privind depăşirea indicatorilor de plan, precum şi măsurile tehnice şi organizatorice care să asigure îndeplinirea sarcinilor de plan şi a angajamentelor asumate; c) aproba contractul colectiv de muncă, care se semnează de către preşedintele biroului executiv din partea organului de conducere colectivă şi de către preşedintele comitetului sindicatului din partea oamenilor muncii; d) dezbate şi aproba planul de venituri şi cheltuieli pentru fondul destinat acţiunilor sociale; e) stabileşte obiectivele cu caracter social - cluburi, cantine şi alte asemenea - ce urmează a fi construite din economiile ce se realizează la obiectivele de investiţii, precum şi fondurile ce urmează a fi alocate în acest scop; f) analizează mersul îndeplinirii sarcinilor de plan, al angajamentelor şi al prevederilor din contractul coelctiv de muncă, pe baza dării de seama prezentată de consiliul oamenilor muncii şi adopta măsuri în vederea îmbunătăţirii activităţii în perioada următoare; g) aproba programul de elaborare şi reexaminare a normelor şi normativelor de muncă; analizează modul cum s-au dus la îndeplinire măsurile stabilite în şedinţa anterioară; h) analizează activitatea desfăşurată pentru ridicarea nivelului tehnic şi calitativ al produselor, asimilarea de produse şi tehnologii noi, promovarea progresului tehnic în toate sectoarele de activitate, valorificarea rapida în producţiei şi a cercetărilor ştiinţifice încheiate;
i)repartizează fondul de participare la beneficii pe destinaţii legale, în raport cu contribuţia adusă la dezvoltarea societăţii, cu vechimea în unitate; j) analizează şi stabileşte măsuri pentru continua imbunatatire a activităţii de ridicare a conştiinţei socialiste a oamenilor muncii, pentru îmbunătăţirea activităţii de educaţie politica şi cultural-sportiva a maselor; k) aproba darea de seama anuală, pe bază de bilanţ, asupra activităţii unităţii şi a organului de conducere colectivă, modul de utilizare a beneficiilor în condiţiile şi după criteriile prevăzute prin dispoziţiile legale; l) aproba numărul de membri în consiliul oamenilor muncii al unităţii, numărul de membri în biroul executiv al acestuia, precum şi numărul de reprezentanţi ai oamenilor muncii în consiliu; m) alege reprezentanţii oamenilor muncii care fac parte din organele de conducere colectivă şi hotărăşte revocarea celor care nu au desfăşurat o activitate corespunzătoare; n) desemnează persoanele care vor îndeplini funcţiile de preşedinte, prim-vicepreşedinte şi vicepreşedinte în consiliile oamenilor muncii potrivit prevederilor de la art. 33 şi art. 44; o) alege un reprezentant al oamenilor muncii, muncitor care lucrează direct în producţie, în funcţia de vicepreşedinte al consiliului oamenilor muncii al întreprinderii.
Adunările generale ale oamenilor muncii şi adunările generale ale reprezentanţilor oamenilor muncii - denumite în continuare adunări generale - sînt valabil constituite dacă participa cel puţin două treimi din numărul personalului muncitor, respectiv din numărul reprezentanţilor oamenilor muncii sau al membrilor din care se compune adunarea generală respectiva.
La adunările generale pe întreprinderi vor participa membrii consiliului oamenilor muncii, reprezentanţi ai organelor ierarhice superioare unităţii, precum şi ai organelor de partid şi organizaţiilor de masa.
Numărul reprezentanţilor oamenilor muncii aleşi pentru adunările generale pe întreprindere se stabileşte de comitetul sindicatului împreună cu consiliul oamenilor muncii, în funcţie de numărul personalului muncitor şi de posibilităţile concrete de desfăşurare a adunării respective.
Reprezentaţii oamenilor muncii pentru adunarea generală vor fi aleşi pe o perioadă de un an.
În cazul neîndeplinirii sarcinilor de plan, ca urmare a unei activităţi proprii necorespunzătoare sau în cazul unor abateri disciplinare săvîrşite de reprezentanţii oamenilor muncii în perioada pentru care au fost aleşi, cei în cauza pot fi revocaţi şi înlocuiţi de adunările oamenilor muncii pe secţii, ateliere, sectoare, santiere, exploatări, de care au fost aleşi.
Adunările generale din întreprinderi se convoacă semestrial în şedinţe ordinare, de comitetul sindicatului, de comun acord cu consiliul oamenilor muncii. Adunarea generală mai poate fi convocată la cerearea a cel puţin o treime din numărul oamenilor muncii sau al reprezentanţilor acestora, după caz.
În unităţile cu activitate sezoniera, adunările generale se vor organiza la începutul şi la încheierea campaniilor.
Adunarea generală a oamenilor muncii pe centrala, al consiliilor oamenilor muncii ai centralei, al consiliilor oamenilor muncii din întreprinderile subordonate şi unităţile componente sau ai birourilor executive ale acestora, precum şi din reprezentanţi ai oamenilor muncii din unităţile centralei, al căror număr se stabileşte de conducerea centralei împreună cu comisia organizaţiilor sindicale ale unităţilor centralei.
La adunările generale pe centrale vor participa din partea ministerelor, a celorlalte organe centrale sau locale, ministrul sau, după caz, conducătorul organului central sau local, adjuncţi ai acestora sau alţi membri ai consiliului de conducere; la adunarea generală va participa, de asemenea, reprezentantul sindicatelor, delegat de uniunea sindicatelor de ramura.
Adunarea generală pe centrala se convoacă o dată pe an de comisia organizaţiilor sindicale ale unităţilor centralei de acord cu consiliul oamenilor muncii şi are loc după încheierea bilanţului anual şi desfăşurarea adunărilor generale ale oamenilor muncii din unităţile subordonate.
Comisia organizaţiilor sindicale ale unităţilor centralei şi consiliul oamenilor muncii al centralei sau, după caz, comitetul sindicatului şi consiliul oamenilor muncii al întreprinderii, răspund pentru organizarea adunărilor generale şi asigura pregătirea materialelor ce se supun dezbaterii, aduc la cunoştinţa oamenilor muncii ordinea de zi, organizează alegerea reprezentanţilor oamenilor muncii pentru adunările generale şi asigura condiţiile bunei desfăşurări a acestora.
Pentru desfăşurarea lucrărilor, adunarea generală alege un prezidiu, prin vot deschis, din rândul participanţilor.
Adunarea generală din întreprindere este condusă de preşedintele comitetului sindicatului, iar cea din centrala de către un membru al prezidiului desemnat de acesta.
Consiliile oamenilor muncii au obligaţia de a analiza propunerile făcute în adunările generale, de a lua măsuri pentru aplicarea celor care se dovedesc eficiente.
Propunerile făcute în cadrul adunărilor generale care depăşesc posibilităţile de soluţionare ale organelor de conducere colectivă, se vor inainta organului căruia îi este subordonata unitatea respectiva, care în termen de 30 de zile va răspunde asupra modului de rezolvare; consiliile oamenilor muncii din centrale vor informa organele de conducere colectivă din întreprinderi, iar acestea din urma întregul personal muncitor, în termen de 30 de zile, asupra modului în care au fost rezolvate.
Adunările generale pe centrale şi întreprinderi exercita controlul asupra activităţii consiliilor oamenilor muncii ale acestora.
În cazul în care adunarea generală considera ca nesatisfacatoare activitatea consiliului oamenilor muncii sau a unor membri ai acestuia, conducerea organului căruia îi este subordonata unitatea respectiva este obligată sa analizeze cauzele şi în termen de 15 zile sa ia măsurile necesare care pot ajunge pînă la înlocuirea acelor membri care au desfăşurat o activitate necorespunzătoare, informand consiliile unităţilor în subordine şi oamenii muncii, asupra măsurilor luate.
Centralele şi întreprinderile pot avea în structura de producţie, în funcţie de obiectul lor de activitate, unităţi componente - uzine, fabrici expoatari, grupuri de santiere, secţii, santiere, ateliere, loturi, sectoare, autobaze, depozite şi alte unităţi similare - cu gestiune economică, fără personalitate juridică.
Unităţile economice fără personalitate juridică prevăzute la alin. 1 se organizează potrivit normelor unitare de structura aprobate pentru ramurile sau domeniile de activitate respective.
Unităţile componente prevăzute în articolul precedent se înfiinţează după cum urmează:
a)fabrici, uzine, exploatări, grupuri de santiere şi altele cu organizarea asemănătoare - prin ordinul ministrului, pe baza hotărîrii consiliului de conducere al ministerului, respectiv prin decizia comitetului executiv al consiliului popular judeţean sau al municipiului Bucureşti; înfiinţarea de uzine şi fabrici în cadrul întreprinderilor se face cu acordul Consiliului Organizării Economico-Sociale; b) secţii, santiere, ateliere, loturi, depozite şi altele similare - prin decizia directorului sau a directorului general, pe baza hotărîrii consiliului oamenilor muncii al întreprinderii sau centralei în cadrul căreia funcţionează unitatea.
Prin actul de înfiinţare se stabilesc denumirea, sediul şi obiectul de activitate, precum şi reorganizarea unităţilor componente ale centralelor şi întreprinderilor se fac de organul care le-a înfiinţat.
Încadrarea în grade de organizare a unităţilor componente ale centralelor şi întreprinderilor se face pe baza metodologiei de gradare aprobată prin decret al Consiliului de Stat, de către organele care au în competenţa lor înfiinţarea acestor unităţi.
Centralele şi întreprinderile, rămînînd titulare ale dreptului de administrare directa, pot inzestra la infiitare, unităţile economice fără personalitate juridică cu fonduri fixe şi le pot dota cu mijloace circulante necesare desfăşurării activităţii, stabilind şi modul de utilizare al acestora.
Unităţile componente ale centralelor şi întreprinderilor pot avea independenta operativă, subcont la banca, pot beneficia de credite bancare, pot avea relaţii economice şi financiare, în limita competentelor stabilite de conducerile centralei sau întreprinderii de care aparţin. Şeful unităţilor componente poate încheia contracte cu persoane fizice şi juridice, pe baza împuternicirii de reprezentare data de centrala sau întreprindere.
Fabricile, uzinele, grupurile de santiere şi alte unităţi similare au plan propriu şi buget de venituri şi cheltuieli, parte integrantă a planului şi bugetului întreprinderii sau centralei de care aparţin.
În funcţie de amplasarea teritorială, mărimea, complexitatea şi condiţiile specifice de producţie, conducerile centralei sau întreprinderii pot stabili ca o parte din atrbutiile prevăzute la capitolul I pentru întreprinderi să se exercite în anumite limite, de către unităţile componente. Atribuţiile care n-au fost delegate acestor unităţi se vor exercita în continuare în mod centralizat, creandu-se astfel condiţii ca unităţile componente să se concentreze asupra realizarilor calitative, cantitative şi în condiţii de eficienta sporită a producţie.
Unităţi cu gestiune economică fără personalitate juridică se pot organiza în mod excepţional, potrivit legii, şi în subordinea unor instituţii de stat.
Înfiinţarea unor astfel de unităţi se aproba, în funcţie de subordonarea lor, de ministere, celelalte organe centrale ale administraţiei de stat sau de comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti.
Consilii ale oamenilor muncii şi birouri executive ale acestora se pot organiza şi la unităţile economice fără personalitate juridică - uzine, fabrici, exploatări, grupuri de santiere, staţii de utilaj transport, autobaze, mari secţii de producţie şi alte unităţi cu organizare similară - stabilite de consiliul oamenilor muncii al centralei sau întreprinderii din care fac parte, cu acordul biroului executiv al consiliului de conducere al ministerului sau, după caz, al comitetului executiv al consiliului popular judeţean.
Prevederile privind organizarea şi funcţionarea consiliilor oamenilor muncii şi birourilor executive ale acestora, stabilite pentru întreprinderi, se aplică în mod corespunzător şi unităţilor economice fără personalitate juridică prevăzute la alineatul precedent.
În cazul în care la nivelul acestor unităţi nu sînt constituite organizaţii de partid, secretarul uneia din organizaţiile de partid din unitate, stabilit de organul de partid ierarhic superior, îndeplineşte funcţia de preşedinte al consiliului oamenilor muncii.
Consiliile oamenilor muncii ale centralelor şi întreprinderilor vor adapta în mod corespunzător atribuţiile ce revin organelor de conducere colectivă ale unităţilor componente în funcţie de sarcinile şi limitele de competenţa pe care le-au acordat fiecărei unităţi.
La uzine, fabrici, exploatări, grupuri de santiere, secţii, santiere, ateliere, loturi, autobaze şi celelalte unităţi componente se organizează adunări ale oamenilor muncii.
Adunările oamenilor muncii din unităţile componente aplica, corespunzător atribuţiilor stabilite pentru unitatea respectiva, prevederile din prezenta lege privind adunările generale ale oamenilor muncii din întreprinderi. Ele se desfăşoară în perioada premergătoare desfăşurării adunărilor generale de la întreprinderi.
La adunările oamenilor muncii din unităţile economice fără personalitate juridică participa membrii ai consiliului oamenilor muncii sau biroului executiv pe centrala sau întreprindere, reprezentanţi ai secţiilor cu care colaborează în producţie, alte cadre care concura la bunul mers al unităţii.
Atribuţiile şi sarcinile pe care le au şefii de ateliere, loturi, secţii, santiere, uzine, fabrici şi de alte unităţi economice fără personalitate juridică sînt cuprinse în regulamentul de organizare şi funcţionare al întreprinderii sau centralei de care aparţin unităţile respective.
Organul de conducere colectivă al institutelor şi centrelor de cercetare ştiinţifică este Consiliul ştiinţific.
Consiliul ştiinţific al institutelor şi centrelor de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică se organizează în mod similar cu consiliul oamenilor muncii de la întreprinderi şi se compune din 15 pînă la 35 de persoane, după cum urmează:
Din care:
Numărul de membri în Numărul reprezentanţilor
consiliul ştiinţific oamenilor muncii
–centre 15-19 7-9
–institute mici 19-23 9-11
–institute mijlocii 23-29 11-14
–institute mari 29-35 14-17
Consiliul ştiinţific are următoarea componenta:
a)preşedinte, funcţie în care este desemnat secretarul organizaţiei de partid pe institut sau centru; b) prim-vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat directorul institutului sau centrului; c) vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat preşedintele comitetului sindicatului; d) vicepreşedinte, funcţie în care este ales de adunarea generală un reprezentant al oamenilor muncii, cercetator sau inginer proiectant care lucrează nemijlocit în activitatea de cercetare şi proiectare; e) vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat secretarul organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist; f) membri:
–directorii adjuncţi şi contabilul şef;
–presedinta comisiei de femei pe institut sau centru; la institutele şi centrele cu număr mare de femei, presedinta comisiei de femei va fi desemnată în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului ştiinţific;
–şefii unor laboratoare, ateliere, secţii sau altor compartimente de muncă, specialişti de înaltă calificare, precum şi oameni de ştiinţa din cadrul unităţii sau din afară acesteia. Membrii Consiliului ştiinţific din rândul acestor cadre sînt numiţi de către organul ierarhic superior, pe baza propunerilor adunării generale ale oamenilor muncii; membrii Consiliului ştiinţific din afară institutului sau centrului se numesc cu acordul conducerii unităţii din care fac parte;
–7 pînă la 17 reprezentanţi ai oamenilor muncii aleşi la fiecare doi ani în adunările generale ale oamenilor muncii din rândul cercetatorilor, inginerilor, economistilor, proiectanţilor, tehnicienilor, muncitorilor, maiştrilor sau a altui personal muncitor din unitate; cel puţin 75% din numărul reprezentanţilor oamenilor muncii vor fi cercetători, ingineri, tehnicieni, muncitori, maiştri şi alt personal de specialitate care lucrează nemijlocit în activitatea de cercetare ştiinţifică, proiectare şi producţie a institutului sau centrului.
Numărul de persoane în Consiliul ştiinţific, precum şi numărul reprezentanţilor oamenilor muncii se stabilesc de către adunarea generală a oamenilor muncii în limitele prevăzute la alin. 1 şi ţinînd seama de numărul de personal al unităţii, volumul şi complexitatea activităţii.
Consiliul ştiinţific al institutului central se organizează în mod similar cu consiliile oamenilor muncii de la centrale şi se compune din 35 pînă la 53 persoane avînd următoarea componenta:
a)preşedinte, funcţie în care este desemnat directorul general al institutului central; b) vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat secretarul comitetului de partid al unuia din institutele care intră în componenta institutului central; c) vicepreşedinte, funcţie în care este desemnat unul din directorii generali adjuncţi ai institutului central; d) membri:
–directorii institutelor, centrelor şi altor unităţi din componenta institutului central;
–preşedintele comitetului sindicatului din institutul pe structura căruia este constituit institutul central;
–secretarul organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist din institutul pe structura căruia este constituit institutul central:
–reprezentanţi ai ministerului de resort, ai altor organe centrale interesate, alte cadre cu munci de răspundere din unităţile care colaborează nemijlocit la activitatea institutului central;
–5 pînă la 15 reprezentanţi ai oamenilor muncii - muncitori, maiştri, cercetători, ingineri, proiectanţi, alţi specialişti din unităţile componente sau de profil - aleşi în adunările generale ale acestora.
Numărul de persoane în Consiliul ştiinţific precum şi numărul reprezentanţilor oamenilor muncii se stabilesc de către adunarea generală a oamenilor muncii. Unităţile din care vor fi aleşi reprezentanţii oamenilor muncii se stabilesc de institutul central împreună cu uniunea sindicatelor de ramura, cu acordul comitetului judeţean de partid de pe teritoriul căruia funcţionează institutul.
La şedinţele Consiliului ştiinţific al institutului central în care se dezbat probleme de importanţa deosebită pentru ansamblul activităţii acestuia vor participa şi secretarii organizaţiilor de partid, directorii şi preşedinţii comitetelor sindicatului din unităţile componente ale institutului central.
La dezbaterea în Consiliul ştiinţific al institutului central a unor probleme care privesc activitatea unui institut din componenta institutului central vor fi invitaţi şi secretarul organizaţiei de partid, directorul, preşedintele comitetului sindicatului şi secretarul organizaţiei Uniunii Tineretului Comunist din institutul respectiv.
Prevederile de la art. 53-59 din prezenta lege cu privire la consiliile oamenilor muncii şi birourile executive de la întreprinderi şi centrale se aplică în mod corespunzător şi consiliilor ştiinţifice ale institutelor şi centrelor, respectiv ale institutelor centrale de cercetare ştiinţifică.
Prevederile de la art. 34 din prezenta lege se aplică şi unităţilor de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică, dacă acestea desfăşoară o activitate cu pondere însemnată în alte judeţe.
Ministerele, celelalte organe centrale de stat, precum şi comitetele sau birourile exectutive ale consiliilor populare sînt organizate şi funcţionează potrivit legii.
Ministerele şi celelalte organe centrale de stat asigura conducerea întregii activităţi din ramura sau domeniul pentru care au fost înfiinţate şi poarta răspunderea pentru activitatea centralelor, întreprinderilor şi altor unităţi direct subordonate.
Comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare conduc şi îndrumă activitatea unităţilor economice şi unităţilor subordonate şi controlează, potrivit legii, activitatea economică a unităţilor de interes republican din unitatea administrativ-teritorială în care funcţionează.
Conducerea ministerelor şi a celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat se realizează, potrivit legii, pe baza principiului muncii şi conducerii colective, precum şi a dispoziţiilor legale care reglementează organizarea şi funcţionarea ministerului sau organului central respectiv.
În subordinea ministerelor, celorlalte organe centrale de stat, precum şi a comitetelor executive ale consiliilor populare, se pot înfiinţa unităţi socialiste cu personalitate juridică, fără gestiune economică, care îşi desfăşoară activitatea, după caz, în domeniile învăţămîntului, sănătăţii, ştiinţei, culturii şi artei, ocrotirii sociale, administraţiei de stat, precum şi alte unităţi de stat, precum şi alte unităţi de stat cu sisteme de finanţare asemănător, denumite în cuprinsul prezentei legi instituţii de stat.
Înfiinţarea instituţiilor de stat de interes republican se face prin decret al Consiliului de Stat, iar a celor de interes local prin hotărîri ale consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti.
Prin actul de înfiinţare a instituţiilor de stat se stabilesc denumirea, sediul şi obiectul activităţii acestora, precum şi orice alte dispoziţii necesare pentru organizarea şi funcţionarea lor.
Desfiinţarea instituţiilor de stat, precum şi modificarea obiectului activităţii, denumirii ori sediului acestora se aproba de către organele care au în competenţa înfiinţarea lor.
Instituţiile de stat care sînt persoane juridice pot înfiinţa subunitati fără personalitate juridică, cu respectarea normelor unitare de structura.
Instituţiile de stat se înzestrează la înfiinţare cu fonduri fixe, corespunzătoare activităţii pe care o desfăşoară, întocmesc buget de venituri şi cheltuieli, conduc evidenţa contabilă, au cont la banca, dispun de mijloace băneşti proprii şi au relaţii economice şi juridice cu alte unităţi, potrivit reglementărilor stabilite prin acte normative specifice.
Prevederile art. 4 al prezentei legi referitoare la fondurile fixe se aplică, în mod corespunzător, şi instituţiilor de stat.
Instituţiile de stat subordonate ministerelor, celorlalte organe centrale ale administraţiei de stat şi consiliilor populare sînt titulare de plan pentru indicatorii ce le sînt repartizaţi şi răspund de îndeplinirea acestora.
Instituţiile de stat care realizează venituri sînt obligate să le verse la bugetul de stat.
În cazurile stabilite de reglementările în vigoare, instituţiile de stat reţin veniturile realizate din activitatea proprie sau din alte surse, pentru acoperirea potrivit planului, a unor cheltuieli de funcţionare şi dezvoltare a bazei lor materiale.
Cheltuielile instituţiilor de stat se acoperă din:
–bugetul de stat, în limita sumelor aprobate şi în raport de realizarea sarcinilor stabilite prin plan;
–venituri proprii, în condiţiile prevăzute la art. 91 alin. 2 din prezenta lege.
Instituţiile de stat mai pot folosi pentru desfăşurarea şi lărgirea activităţii lor mijloace materiale şi băneşti primite de la persoane juridice sau fizice, după caz, prin transfer sau sub forma de donaţie, cu respectarea prevederilor legale referitoare la aceste categorii de trasmisiuni patrimoniale.
Şefii instituţiilor de stat cu personalitate juridică, finanţate de la bugetul de stat, sînt coordonatori de credite, avînd atribuţiile şi răspunderile stabilite prin lege.
Atribuţiile instituţiilor de stat se stabilesc prin actul lor de înfiinţare, în funcţie de obiectivele pe care le au de realizat şi se detaliază în regulamentele lor de organizare şi funcţionare, întocmite potrivit legii.
Prevederile art. 89-92 din prezenta lege se aplică în mod corespunzător ministerelor şi celorlalte organe centrale de stat.
Prevederile capitolului III din prezenta lege se aplică şi instituţiilor de stat, potrivit specificului acestora.
Organele de conducere colectivă pot avea denumiri diferite, potrivit normelor de structura sau reglementărilor stabilite prin actul de înfiinţare al organului central sau instituţiei respective: consilii de conducere, consilii de administraţie, colegii, colective de conducere sau alte denumiri. De asemenea, prin lege sau decret al Consiliului de Stat, se poate stabili pentru unităţile dintr-un anumit domeniu de activitate o componenta a organului de conducere colectivă diferita de cea prevăzută la capitolul III din prezenta lege.
Reprezentanţii oamenilor muncii vor fi aleşi din rândul personalului muncitor care participa nemijlocit la realizarea activităţii de baza specifice instituţiei respective, potrivit cu obiectul de activitate al acesteia. De asemenea, din consiliul oamenilor muncii al instituţiilor sanitare, teatrale, editurilor şi altor instituţii sociale, de cultura şi arta vor face parte şi reprezentanţi ai oamenilor muncii - muncitori, maiştri, alţi specialişti sau oameni ai muncii - din unităţile socialiste de pe raza administrativ-teritorială în care îşi desfăşoară activitatea instituţiile respective.
La instituţiile de stat cu un număr mic de oameni ai muncii, organele de conducere colectivă cuprind între 5 şi 9 membri, după cum urmează:
din care:
Numărul de personal Numărul de membri în Numărul
al instituţiei organul de conducere reprezentanţilor
de stat colectivă oamenilor muncii
pînă la 30 5 2
de la 31-60 5-7 2-3
de la 61-100 7-9 3-4
Consiliul oamenilor muncii va avea în componenta sa un preşedinţe, un prim-vicepreşedinte, un vicepreşedinte care este preşedintele organizaţiei sindicatului şi membri.
La aceste instituţii de stat cu număr mic de oameni ai muncii birourile executive se compun din 3 pînă la 5 membri.
Dispoziţiile cu privire la întreprinderile socialiste de stat se aplică şi altor unităţi economice, avînd denumiri specifice domeniului sau ramurii de care aparţin, care sînt organizate şi funcţionează potrivit reglementărilor legale privind întreprinderile socialiste de stat.
La întreprinderile cu număr mic de oameni ai muncii organele de conducere colectivă se constituie potrivit prevederilor de la art. 96.
În funcţie de specificul de activitate, la aceste unităţi economice se vor putea organiza, cu acordul organului ierarhic superior, numai unele din comisiile prevăzute la art. 41 din prezenta lege.
Dispoziţiile în vigoare cu privire la conducerea unităţilor socialiste care au reglementări proprii se vor modifica potrivit prevederilor din prezenta lege şi ţinînd seama de specificul activităţii acestora.
La institutele şi centrele de proiectare se vor organiza consilii ale oamenilor muncii şi birourile executive ale acestora.
Numărul de membri ai consiliilor oamenilor muncii de la institutele şi centrele de proiectare se stabileşte potrivit prevederilor de la art. 82 din prezenta lege.
Legea nr. 11 din 21 octombrie 1971 cu privire la organizarea şi conducerea unităţilor socialiste de stat, Decretul Consiliului de Stat nr. 435 din 6 august 1973 pentru modificarea Decretului nr. 162/1973 privind stabilirea normelor unitare de structura pentru unităţile economice, devenit Legea nr. 68/1973, Decretul Consiliului de Stat nr. 154 din 7 iunie 1976 privind schimbarea denumirii unor organe de conducere colectivă ale unităţilor socialiste de stat, capitolul II din Hotărîrea C.C. al Partidului Comunist Roman şi a Consiliului de Miniştri nr. 2097 din 24 septembrie 1968 cu privire la consiliile ştiinţifice ale institutelor de cercetări, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi, se abroga.
Această lege a fost adoptată de Marea Adunare Naţionala în şedinţa din 6 iulie 1978.
Preşedintele Marii Adunări Naţionale,
NICOLAE GIOSAN
COMPONENTA
şi numărul membrilor în consiliile oamenilor muncii ale întreprinderilor
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
din care:
Numărul Numărul
Nr. Numărul de personal de reprezentanţilor
crt. permanent al unităţii membri oamenilor
în consiliu muncii
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1.Pînă la 500 15-17 7- 8
2.De la 501 la 1.000 17-19 8- 9
3.De la 1.001 la 2.000 19-21 9-10
4.De la 2.001 la 3.000 21-23 10-11
5.De la 3.001 la 4.000 23-25 11-12
6.De la 4.001 la 5.000 25-27 12-13
7.De la 5.001 la 10.000 27-29 13-14
8.De la 10.001 la 15.000 29-31 14-15
9.De la 15.001 la 20.000 31-33 15-16
10.Peste 20.000 33-35 16-17
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Comisia pentru productivitatea muncii şi organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii îşi desfăşoară activitatea pe baza programelor de lucru aprobate de consiliul oamenilor muncii şi are următoarele atribuţii principale:
a)elaborează studii pentru valorificarea rezervelor de creştere a productivitatii muncii, în secţii, ateliere şi locuri de muncă; dezbate programul de măsuri pentru îndeplinirea sarcinii planificate de creştere a productivitatii muncii şi îl supune aprobării consiliului oamenilor muncii; b) organizează împreună cu şefii de secţie, ateliere, maiştri şi ceilalţi conducatori ai formatiilor de muncă, acţiuni pentru cunoaşterea de către întregul personal muncitor a sarcinilor concrete ce le revin din programul de măsuri pentru asigurarea creşterii productivitatii muncii şi urmăreşte permanent modul de realizare a măsurilor înscrise în acest program; c) iniţiază acţiuni pentru mobilizarea specialiştilor, a tuturor oamenilor muncii, la realizarea, în termen şi cu eficienta prevăzută, a sarcinilor cuprinse în programele de măsuri pentru creşterea productivitatii muncii; d) organizează dezbateri, consfatuiri, schimburi de experienta pe teme privind exploatarea corespunzătoare a maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, utilizarea integrală a fondului de timp de lucru al acestora, introducerea şi extinderea procedeelor tehnologice noi şi de mare productivitate; e) organizează studierea şi elaborarea de proiecte sau propuneri pentru perfecţionarea continua a organizării producţiei şi a muncii, care să asigure: creşterea gradului de utilizare a suprafeţelor întreprinderii; amplasarea raţională a secţiilor, atelierelor, utilajelor şi a locurilor de muncă; optimizarea fluxurilor de fabricaţie; introducerea metodelor moderne de programare, lansare şi urmărire a producţiei; utilizarea judicioasă a capacităţilor de producţiei; organizarea raţională a muncii pe schimburi; optimizarea loturilor de fabricaţie; utilizarea tehnicii de calcul în conducerea proceselor de producţie; organizarea raţională a activităţii de întreţinere, reparaţii şi transport intern; f) analizează şi face propuneri pentru îmbunătăţirea structurii organizatorice a întreprinderii, pe baza normelor unitare de structura, urmărindu-se apropierea conducerii de producţie, reducerea numărului de niveluri ierarhice, stabilirea de atribuţii şi raspunderi precise pentru fiecare compartiment de muncă, rationalizarea sistemului informaţional şi a cadrului de relaţii din cadrul unităţii; introducerea unor metode moderne în activitatea de conducere de pe toate nivelele; g) verifica modul cum sînt respectate şi se aplică normele unitare de structura, precum şi normativele aprobate pentru toate categoriile de personal şi informează consiliul oamenilor muncii asupra deficienţelor constatate; h) iniţiază acţiuni pentru organizarea unor locuri de muncă, ateliere sau secţii model; urmăreşte şi sprijină realizarea măsurilor aprobate; i) participa la elaborarea şi aplicarea normelor de muncă fundamentate ştiinţific în toate domeniile de activitate, urmărind asigurarea concordanţei dintre acestea, gradul de inzestrare tehnica şi nivelul de organizare a producţiei şi a muncii din întreprindere; j) dezbate planurile tematice de studii anuale şi de perspectiva privind problemele de organizare, precum şi programul de elaborare şi reexaminare a normelor şi normativelor de muncă şi le supune consiliului oamenilor spre dezbatere; k) urmăreşte şi iniţiază acţiuni pentru mobilizarea colectivelor de muncă la aplicarea măsurilor stabilite pentru organizarea raţională a locurilor de muncă, inclusiv a muncii de birou şi folosirea completa şi productiva a timpului de lucru al tuturor categoriilor de personal; l) sprijină şi îndrumă colectivele de muncă în elaborarea studiilor de organizare a producţiei şi a muncii; analizează şi supune spre aprobare organului de conducere colectivă studiile elaborate, precum şi măsurile necesare pentru aplicarea şi generalizarea acestora; m) urmăreşte realizarea eficientei economice ca urmare a aplicării studiilor de organizare şi a măsurilor din programele de creştere a productivitatii muncii şi de elaborare şi reexaminare a normelor de muncă; n) analizează periodic modul de desfăşurare a activităţii privind productivitatea muncii, organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii şi informează consiliul oamenilor muncii asupra rezultatelor obţinute; o) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege ori stabilite de consiliul oamenilor muncii al întreprinderii.
Comisia pentru calitatea producţiei şi eficienta economică
Comisia pentru calitatea producţiei şi eficienta economică îşi desfăşoară activitatea pe baza programului de lucru aprobat de consiliul oamenilor muncii şi are următoarele atribuţii principale:
a)urmăreşte şi analizează periodic nivelul calitativ al producţiei; propune măsuri pentru îmbunătăţirea continua a calităţii produselor şi serviciilor, valorificarea superioară a materiilor prime, materialelor, combustibililor şi energiei; b) participa la elaborarea programelor privind îmbunătăţirea continua a calităţii materiilor prime, semifabricatelor, produselor finite şi le supune spre aprobare organului de conducere colectivă; urmăreşte analizarea acestora; c) analizează şi urmăreşte modul în care şefii de secţie, de ateliere, maiştri şi ceilalţi conducatori ai formatiilor de lucru îşi îndeplinesc obligaţiile ce le revin pentru asigurarea condiţiilor tehnico-materiale necesare realizării calităţii produselor, desfăşurarea proceselor de producţie în conformitate cu tehnologiile de fabricaţie şi de control; informează operativ conducerea unităţii asupra deficienţelor constatate; d) pune în discuţia colectivelor de oameni ai muncii din secţii, ateliere şi locuri de muncă cauzele abaterilor de la normele de calitate, de la disciplina tehnologică şi ia măsuri împreună cu maiştri, şefii de ateliere şi de secţii pentru eliminarea lor; e) urmăreşte ca în mod obligatoriu controlul calităţii produselor şi serviciilor să se efectueze şi de muncitorii care le executa, de maiştri şi ceilalţi conducatori ai procesului de producţie; organizează dezbateri cu privire la realizarea şi îmbunătăţirea continua a parametrilor calitativi ai produselor şi serviciilor; f) propune măsuri pentru perfecţionarea programelor tehnologice de control în concordanta cu progresul tehnic, cu cerinţele de calitate şi de creştere a eficientei economice; organizează schimburi de experienta, mese rotunde, simpozioane în vederea evidenţierii rezervelor existente pentru creşterea eficientei economice şi calităţii produselor; g) analizează şi informează conducerea unităţii asupra modului cum îşi îndeplineşte atribuţiile personalul de la controlul tehnic al calităţii produselor pe toate fazele de fabricaţie; verifica respectarea programelor tehnologice de control al calităţii produselor, existenta standurilor de proba, asigurarea cu aparate de măsura şi control necesare; propune măsuri pentru asigurarea asistenţei tehnice necesară procesului de producţie pe fiecare schimb; h) organizează acţiuni pentru cunoaşterea temeinica de către întregul personal de execuţie şi control a prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini în scopul realizării produselor la un nivel calitativ înalt şi creşterii eficientei economice; i) analizează modul în care sînt stabilite normele de consum, cauzele pentru care se depăşesc unele consumuri de materii prime şi materiale, precum şi pentru extinderea utilizării materialelor secundare rezultate din prelucrare şi a valorificării deşeurilor; j) analizează şi face propuneri pentru valorificarea superioară a bazei de materii prime, creşterea gradului de prelucrare a acesteia, lărgirea gamei sortimentale a produselor, în condiţiile utilizării cu randamente superioare a materiilor prime; k) propune măsuri eficiente de gospodărire raţională a combustibililor şi energiei; analizează bilanţul energetic al întreprinderii, consumurile specifice de energie pe unitatea de produs, comparativ cu cele obţinute de ţările avansate economic; urmăreşte realizarea măsurilor adoptate; l) iniţiază acţiuni de mobilizare a colectivelor de muncă pentru ridicarea nivelului calitativ al producţiei, perfecţionarea tehnologiilor de fabricaţie şi creşterea eficientei economice a întregii activităţi; m) analizează periodic întreaga activitate desfăşurată în întreprindere pentru asigurarea calităţii produselor şi creşterea eficientei economice în secţii, ateliere şi locuri de muncă; informează organul de conducere colectivă asupra rezultatelor şi propune măsuri de imbunatatire; n) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege şi cele stabilite de consiliul oamenilor muncii.
Comisia pentru dezvoltare, investiţii şi progres tehnic
Comisia pentru dezvoltare, investiţii şi progres tehnic îşi desfăşoară activitatea pe baza programului de lucru aprobat de consiliul oamenilor muncii şi are următoarele atribuţii principale:
a)elaborează studii privind creşterea eficientei investiţiilor şi analizează posibilităţile de utilizare completa a capacităţilor de producţie existente, reducerea la minimum a suprafeţelor construite, realizarea de fluxuri tehnologice corespunzătoare cerinţelor de eficienta în exploatarea obiectivelor prevăzute în plan; b) analizează şi urmăreşte modul în care se respecta termenele de punere în funcţiune şi de atingere a parametrilor proiectati la noile obiective de investiţii; c) sprijină din punct de vedere tehnic şi tehnologic realizarea indicatorilor tehnico-economici ai noilor capacităţi de producţie; d) participa la elaborarea programelor privind introducerea progresului tehnic, utilizarea raţională a combustibililor şi energiei, asimilarea de produse noi; dezbate programele elaborate şi le supune consiliului oamenilor muncii; organizează acţiuni pentru mobilizarea colectivelor de muncă la realizarea măsurilor cuprinse în programele aprobate; e) participa la analizarea şi avizarea documentaţiilor tehnico-economice asigurând ca acestea sa cuprindă soluţii tehnice care să permită o eficienta cat mai mare; f) analizează periodic şi informează organul de conducere colectivă asupra îndeplinirii sarcinilor de asimilare a noilor produse şi utilaje, de introducere a noilor procese tehnologice şi îmbunătăţirea celor existente, de mecanizare şi automatizare a producţiei, precum şi de reducere a consumurilor specifice tehnologice; g) propune măsuri pentru creşterea competivitatii produselor şi urmăreşte realizarea măsurilor stabilite de organul de conducere colectivă; h) analizează şi propune măsuri pentru asigurarea capacităţilor de realizare a sculelor, dispozitivelor şi verificatoarelor, prototipurilor şi instalaţiilor pilot, precum şi crearea condiţiilor necesare realizării acestor obiective în secţii şi pe liniile tehnologice de producţie; i) spijina activitatea de proiectare produse, prototipuri, tehnologii şi autoutilare şi propune măsuri care să asigure aplicarea în producţie a rezultatelor cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice; j) analizează şi face propuneri pentru perfecţionarea documentaţiilor tehnice, îmbunătăţirea standardelor şi celorlalte norme tehnice în concordanta cu progresul tehnic; k) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, precum şi cele date în sarcina sa de consiliul oamenilor muncii.
Comisia pentru aprovizionare, desfacere, export-import îşi desfăşoară activitatea pe baza programului de lucru aprobat de consiliul oamenilor muncii şi are următoarele atribuţii principale:
a)organizează acţiuni pentru mobilizarea colectivelor de muncă în gospodărirea judicioasă a materiilor prime din ţara şi din import, reducerea importurilor prin folosirea la maximum a resurselor interne, extinderea inlocuitorilor de materii prime şi materiale, valorificarea deşeurilor şi refolosirea ambalajelor; b) analizează şi propune măsuri pentru optimizarea activităţii de aprovizionare-desfacere, controlul operational al transporturilor şi livrărilor, perfecţionarea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii; c) sprijină activitatea de redistribuire a stocurilor de materii prime, materiale, combustibili disponibile şi a celor cu mişcare lenta şi de preintampinare a formării de stocuri de produse finite, fără mişcare, cu mişcare lenta sau supranormative; d) dezbate în colectivele de muncă problemele legate de îmbunătăţirea activităţii de aprovizionare cu materii prime, materiale, combustibili şi energie, scule, dispozitive şi verificatoare necesare producţiei secţiilor, atelierelor şi locurilor de muncă, la condiţiile de calitate prescrise; e) analizează şi propune măsuri pentru perfecţionarea şi rationalizarea activităţii de transport intern, manipulare, ambalare, depozitare, încărcare-desfacere, care să asigure utilizarea raţională a spaţiilor de circulaţie şi depozitare, extinderea pachetizarii, paletizarii şi conteinizarii; f) participa la stabilirea în perspectiva a producţiei în structura sortimentala corespunzătoare cerinţelor pieţei; g) verifica modul de echilibrare a balantelor şi, după caz, face propuneri de încărcare a capacităţilor de producţie pentru asigurarea resurselor aprobate prin balante; h) analizează problemele deosebite de aprovizionare tehnico-materială din producţie interna şi din import propune măsurile corespunzătoare pentru asigurarea producţiei la timp, cu baza tehnica necesară; i) participa la elaborarea propunerilor privind acţiunile de cooperare şi formele de comercializare externa; j) mobilizeaza colectivele de muncă pentru realizarea ritmica a planului de export aprobat, în condiţiile de calitate cerute şi cu eficienta maxima; k) verifica modul în care se organizează adaptarea producţiei de export la cerinţele pieţei externe; l) verifica modul în care sînt respectate obligaţiile contractuale privind exportul, pregătirea loturilor pentru export şi informează conducerea asupra deficienţelor constatate în activitatea personalului; m) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege şi cele date în sarcina sa de consiliul oamenilor muncii.
Comisia de pensii şi asigurări sociale
Comisia de pensii şi asigurări sociale îşi desfăşoară activitatea pe baza programului de lucru aprobat de consiliul oamenilor muncii şi are următoarele atribuţii principale:
a)urmăreşte respectarea stricta a legii privind completarea corecta şi la zi a carnetelor de muncă, precum şi a celorlalte acte necesare întocmirii dosarelor de pensionare; b) urmăreşte respectarea dispoziţiilor legale la acordarea unor drepturi de asigurări sociale, a alocaţiei de stat pentru copii, precum şi a celorlalte drepturi materiale cu caracter social; c) analizează şi face propuneri pentru încadrarea în grade de invaliditate pentru personalul unităţii; d) urmăreşte şi sprijină întocmirea la timp a dosarelor de pensionare pentru limita de vîrsta, invaliditate sau de urmaş; verifica dosarele întocmite şi semnaleaza conducerii unităţii orice nereguli constatate; e) sprijină activitatea de protecţie şi igiena a muncii, de prevenire a accidentelor de muncă şi a imbolnavirilor; organizează, împreună cu organele de resort, analiza periodică a starilor de invaliditate şi de incapacitate temporară de muncă în rândul personalului unităţii şi controlează modul de aplicare a măsurilor stabilite; f) stabileşte, împreună cu organele sindicale, repartizarea, pentru personalul unităţii, a biletelor de odihnă şi a celor de tratament în staţiunile balneoclimaterice; g) urmăreşte şi sprijină repartizarea în noi locuri de muncă, corespunzătoare capacităţii lor de muncă, sau cu program de lucru redus la jumătate, a persoanelor care din cauza unor accidente sau boli nu mai pot lucra în condiţiile avute anterior; h) urmăreşte realizarea sarcinilor ce revin unităţii, potrivit legii, pentru înfiinţarea de cantine, crese, grădiniţe, grupuri sociale, pentru crearea condiţiilor de cazare, rezolvarea problemelor de asistenţa medicală, spaţii locative; i) urmăreşte întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli şi realizarea indicatorilor fizici şi valorici cu privire la asigurările sociale şi pensii şi recuperarea capacităţilor de muncă; j) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de dispoziţiile legale.
Concluziile, propunerile şi hotărîrile, după caz, ale comisiei de pensii şi asigurări sociale sînt valabile dacă au întrunit acordul a cel puţin două treimi din numărul membrilor care o compun.
Procedura generală de lucru a comisiei este cea prevăzută în Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiilor de pensii şi asigurări sociale şi a comisiilor de expertiza medicală şi recuperare a capacităţii de muncă.
Comisia de pregătire şi perfecţionare, încadrare şi promovare în munca
Comisia de pregătire şi perfecţionare, încadrare şi promovare în munca îşi desfăşoară activitatea pe baza programului de lucru aprobat de consiliul oamenilor muncii şi are următoarele atribuţii principale:
a)participa la elaborarea proiectului planului anual, cincinal şi de perspectiva pentru pregătirea şi perfecţionarea profesională; b) propune formele, tematicile şi metodologia de desfăşurare a activităţii profesionale ce se desfăşoară în întreprinderi şi propune măsuri pentru îmbunătăţirea şi creşterea eficientei acestei activităţi; c) urmăreşte modul de desfăşurare a activităţii de pregătire şi perfecţionare profesională ce se desfăşoară în întreprinderi şi propune măsuri pentru îmbunătăţirea şi creşterea eficientei acestei activităţi; d) urmăreşte modul în care personalul care a făcut stagii de perfecţionare în străinătate sau în ţara, aplica în practica cunoştinţele dobândite şi face propuneri pentru valorificarea cat mai eficienta a acestor stagii; e) studiază şi propune forme de pregătire necesare pentru recalificarea personalului în concordanta cu structura şi cerinţele producţiei; urmăreşte recalificarea personalului în vederea orientarii acestuia către sectoarele productive; f) analizează modul de utilizare a personalului şi propune măsuri pentru repartizarea mai judicioasă a acestuia pe locuri de muncă corespunzător cu sarcinile de plan; g) urmăreşte şi sprijină încadrarea şi integrarea în munca a absolvenţilor şcolilor profesionale, tehnice, de învăţămînt superior în vederea folosirii cat mai complete a capacităţii de muncă a acestora; h) elaborează şi propune criterii pentru selecţionarea şi promovarea în raport cu aptitudinile şi experienta în munca a personalului şi nevoile producţiei; i) urmăreşte respectarea stricta a legii în activitatea de cunoaştere, apreciere, încadrare şi promovare în munca a personalului; j) organizează, împreună cu organele sindicale, consultarea colectivelor de muncă în cazul promovării unei persoane într-o funcţie de conducere; k) răspunde de buna desfăşurare a examenelor sau concursurilor pentru încadrarea şi promovarea în munca şi asigura respectarea întocmai a prevederilor legale privind încadrarea şi promovarea în munca a personalului muncitor din toate unităţile socialiste; l) prezintă organelor de conducere colectivă rezultatele examenelor sau concursurilor; m) răspunde, împreună cu şefii compartimentelor de muncă, de activitatea de acordare a calificativelor anuale; analizează şi supune spre aprobare organului de conducere colectivă modul de solutinare a contestaţiilor făcute în legătură cu calificativele acordate; n) propune măsurile necesare pentru asigurarea stabilitatii personalului, întărirea ordinii şi disciplinei în munca şi urmăreşte aplicarea măsurilor adoptate; o) sprijină activitatea de ridicare a nivelului conştiinţei socialiste, dezvoltarea atitudinii înaintate faţă de muncă, de apărare şi gospodărire judicioasă a avutului obştesc, de educare cetateneasca a oamenilor muncii; urmăreşte şi propune măsurile necesare pentru realizarea sarcinilor ce revin întreprinderii pe linia sanctionarii şi reeducării prin munca a persoanelor care au comis abateri şi încălcări de la normele de convieţuire socială şi legile tarii; p) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, precum şi cele date în sarcina sa de către organele de conducere colectivă.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.