Decizie nr. 228 din 15 aprilie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Florian Stoenescu în Dosarul nr. 37.398/4/2012 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 832D/2013.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 575/2006, nr. 210/2007, nr. 1.332/2010 şi nr. 715/2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4.Prin Încheierea din 3 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 37.398/4/2012, Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de Florian Stoenescu cu ocazia soluţionării unei plângeri contravenţionale, aflate în faza de recurs.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă egalitatea în drepturi, dreptul la muncă şi dreptul la grevă, precum şi condiţiile şi limitele adoptării de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă, întrucât aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile duce la imposibilitatea executării obligaţiilor ce decurg din contractul individual de muncă în cazul în care contravenientul este angajat ca şofer. Sancţiunea contravenţională complementară are, astfel, efect direct asupra raportului de muncă dintre angajat şi angajator, lăsând, practic, convenţia fără obiect şi afectându-l şi pe angajator, deşi acesta din urmă nu are nicio legătură cu săvârşirea contravenţiei. Textul de lege criticat se aplică fără nicio distincţie atât şoferilor amatori, cât şi celor care desfăşoară activitatea de a conduce un autovehicul în baza unui contract de muncă, având ca efect suspendarea exerciţiului dreptului la muncă în cazul celor din urmă. De asemenea, autorul excepţiei susţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii şi prevederilor art. 43 alin. (2) din Constituţie, Guvernul poate emite o ordonanţă de urgenţă numai dacă există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public, şi dacă nu reglementează restrângeri ale dreptului fundamental la muncă, făcând trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 65/1995, nr. 83/1998, nr. 255/2005 şi nr. 258/2006. Or, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, pe de o parte, a fost adoptată pe fondul inexistenţei unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată şi, pe de altă parte, determină o ingerinţă în exerciţiul dreptului la muncă, produsă prin aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile în cazul angajaţilor şoferi.

6.Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că nu sunt încălcate prevederile din Constituţie invocate de autorul excepţiei.

7.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale. Face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 258/2013.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: "Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

a)conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune;

b)conducerea vehiculului cu defecţiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcţie, constatate de poliţia rutieră împreună cu specialiştii Registrului Auto Român;

c)neoprirea la trecerea la nivel cu calea ferată când barierele sau semibarierele sunt coborâte ori în curs de coborâre sau când semnalele cu lumini roşii şi/sau sonore sunt în funcţiune;

d)abrogat;

e)depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic."

12.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 41 alin. (1) teza întâi privind dreptul la muncă, ale art. 43 alin. (2) referitor la dreptul la grevă şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile şi limitele adoptării de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă, precum şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la muncă din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituţie, dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 - care prevăd faptele conducătorilor de autovehicule sau tramvaie care constituie contravenţii şi sancţiunile contravenţionale aplicabile, inclusiv sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile -, se aplică în egală măsură tuturor conducătorilor de autovehicule, indiferent dacă aceştia se află sau nu în exercitarea profesiei, în scopul prevăzut încă din primul articol al ordonanţei, respectiv "asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului". Conducătorii de autovehicule care săvârşesc contravenţiile prevăzute de textul de lege criticat în exercitarea profesiei sunt în aceeaşi situaţie ca şi cei care săvârşesc respectivele fapte fără a desfăşura activitatea de a conduce pe drumurile publice cu titlu profesional.

14.Referitor la pretinsa atingere adusă dreptului la muncă, prevăzut de art. 41 alin. (1) din Constituţie, acest drept vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legiuitor, şi nu vizează obligaţia statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile. Exercitarea oricărei profesii, inclusiv a celei de şofer profesionist, trebuie să aibă loc cu respectarea normelor ce o reglementează, în speţă cu îndeplinirea condiţiei de a deţine un permis de conducere valabil. Suspendarea permisului pentru nerespectarea regulilor referitoare la circulaţia pe drumurile publice, indiferent dacă fapta a fost săvârşită sau nu în exercitarea profesiei, atrage imposibilitatea desfăşurării unei astfel de activităţi pe durata suspendării. Astfel, nu sunt încălcate nici prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la muncă din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.

15.Cu privire la susţinerea autorului excepţiei că nu sunt îndeplinite cerinţele constituţionale pentru emiterea ordonanţei de urgenţă, în sensul că nu a existat la data adoptării acesteia un caz excepţional care să o justifice, Curtea, prin Decizia nr. 258 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 1 iulie 2013, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din acelaşi act normativ, a reţinut că analiza acestei susţineri trebuie făcută în lumina textului constituţional în vigoare la data emiterii ordonanţei de urgenţă. Din conţinutul expunerii de motive la proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 rezultă că dubla condiţie a existenţei cazului excepţional şi a urgenţei a fost îndeplinită conform cerinţelor constituţionale pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită. Această concluzie se desprinde din precizările făcute de Guvern în documentul mai sus amintit, legate de faptul că amplificarea continuă a fenomenului infracţional, care a căpătat un caracter tot mai dinamic şi mai complex, a reclamat soluţii viabile de contracarare. Totodată, Guvernul a arătat că promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulaţiei pe drumurile publice sub forma unei ordonanţe de urgenţă a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi şi în acord cu noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relaţiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea procedurii legislative având consecinţe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile ţării. Promovarea în regim de urgenţă a fost determinată, nu în ultimul rând, şi de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu acquis-ul comunitar. În acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005.

16.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

17.De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica autorului excepţiei, conform căreia art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 ar fi contrar prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece nu se poate susţine că dreptul la muncă ar fi afectat direct prin reglementarea sancţionării unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere.

18.În fine, prevederile art. 43 alin. (2) din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauza de faţă.

19.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florian Stoenescu în Dosarul nr. 37.398/4/2012 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 aprilie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică