Decizia nr. 620 din 22 septembrie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Marius Csampar în Dosarul nr. 10.218/225/2018 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.697D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar, prin care partea Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Apreciază că dispoziția de lege criticată nu cuprinde o distincție, astfel cum susține autorul excepției, iar aplicarea sa la o situație concretă reprezintă exclusiv atributul organului administrativ sau judiciar competent.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.Prin Încheierea din 23 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 10.218/225/2018, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Marius Csampar cu ocazia soluționării unei contestații formulate în temeiul art. 56 din Legea nr. 254/2013.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii, deoarece nu se aplică și persoanelor care au fost condamnate la detențiunea pe viață și execută această pedeapsă. De asemenea, susține că aceste dispoziții sunt neconstituționale, deoarece nu există „un regulament de aplicare a legii“.

6.Judecătoria Drobeta-Turnu Severin apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Dispoziția criticată a fost introdusă prin art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017. Dispozițiile criticate au următorul conținut:

(1)La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.

(2)În sensul prezentului articol, se consideră condiții necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenție din România care a avut lipsuri la condițiile impuse de standardele europene.

(3)În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situațiile următoare:

a)cazarea într-un spațiu mai mic sau egal cu 4 mp/deținut, care se calculează, excluzând suprafața grupurilor sanitare și a spațiilor de depozitare a alimentelor, prin împărțirea suprafeței totale a camerelor de deținere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spațiului în cauză;

b)lipsa accesului la activități în aer liber;

c)lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilație;

d)lipsa temperaturii adecvate a camerei;

e)lipsa posibilității de a folosi toaleta în privat și de a se respecta normele sanitare de bază, precum și cerințele de igienă;

f)existența infiltrațiilor, igrasiei și mucegaiului în pereții camerelor de detenție.

(4)Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător și la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reținere și arestare preventivă în condiții necorespunzătoare.

(5)În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiții necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:

a)internată în infirmerii din cadrul locurilor de deținere, în spitale din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din rețeaua sanitară publică;

b)în tranzit.

(6)Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiții necorespunzătoare de detenție, prin hotărâri definitive ale instanțelor naționale sau ale Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri și a fost transferată sau mutată într-un spațiu de detenție având condiții necorespunzătoare.

(7)Beneficiul aplicării dispozițiilor alin. (1) nu poate fi revocat.

(8)Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.

11.Dispozițiile criticate au fost abrogate prin art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din 20 decembrie 2019.12. Potrivit art. III din Legea nr. 240/2019: „Prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, a măsurilor preventive privative de libertate, minorilor care execută măsuri educative în centre de detenție, în centre educative sau în penitenciare, respectiv minorilor care au executat pedepse în penitenciare, potrivit Legii nr. 15/1968 privind Codul penal al României, cu modificările și completările ulterioare, și care execută, la data intrării în vigoare a prezentei legi, măsuri educative în centre de detenție, în aplicarea art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și data intrării în vigoare a prezentei legi.“13. Autorul excepției apreciază că dispoziția criticată contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi.

14.Examinând excepția de neconstituționalitate, în ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile criticate sunt discriminatorii deoarece nu se aplică și persoanelor ce execută o pedeapsă cu detențiunea pe viață, Curtea reține că aceasta nu este întemeiată. Astfel, Curtea observă că, în cazul detențiunii pe viață, liberarea condiționată constituie un beneficiu acordat de către legiuitor în cazul săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate extremă, a cărui aplicare este lăsată la aprecierea instanțelor de judecată, care sunt chemate să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 99 alin. (1) din Codul penal, referitoare la perioada de detențiune efectiv executată, buna conduită a celui condamnat pe toată durata executării pedepsei, îndeplinirea integrală de către acesta a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, precum și la îndreptarea sa și la posibilitatea de a se reintegra în societate.

15.De altfel, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, prin Decizia nr. 145 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, că stabilirea condițiilor în care poate fi acordată liberarea condiționată și a mijloacelor de stimulare a condamnaților în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei este atributul exclusiv al legiuitorului, liberarea condiționată nefiind un drept al acestora, ci doar o vocație pe care o au, prin voința legiuitorului, toți condamnații care, după ce au executat fracțiunile de pedeapsă stabilite de lege, după criteriile arătate, îndeplinesc, de asemenea, condiția de a fi disciplinați și de a da dovezi temeinice de îndreptare, inclusiv atunci când nu prestează muncă.

16.Totodată, prin Decizia nr. 238 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 417 din 10 iulie 2013, Curtea a reținut că liberarea condiționată nu este un drept fundamental, ci doar o posibilitate care se aplică facultativ, dacă sunt îndeplinite și constatate de către instanță condițiile legale, măsura constituind un stimulent important pentru reeducarea celui condamnat.

17.În acest context, Curtea reține că dispozițiile art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 nu prevăd vreo interdicție expresă de aplicare în ceea ce privește pedeapsa detențiunii pe viață a măsurii compensatorii în cazul executării pedepsei în condiții necorespunzătoare. Mai mult, textul criticat face referire la faptul că măsura compensatorie (pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată) se aplică în ceea ce privește calcularea pedepsei executate efectiv.

18.Or, potrivit art. 99 alin. (1) lit. a) din Codul penal, una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a putea fi dispusă liberarea condiționată în cazul detențiunii pe viață este aceea ca persoana condamnată să fi executat efectiv 20 de ani de detențiune. Se poate observa că ambele texte de lege fac referire la pedeapsa executată efectiv, astfel că premisa autorului excepției este una eronată, textul criticat aplicându-se și în ceea ce privește pedeapsa detențiunii pe viață.

19.Pe de altă parte, Curtea reține că îndeplinirea condiției prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. a) din Codul penal nu poate constitui unicul temei al liberării condiționate, chiar și în condițiile executării în continuare a pedepsei în condiții necorespunzătoare. Examinând condițiile prevăzute de Codul penal și de Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, instanța judecătorească va analiza îndeplinirea acestora și va aprecia de la caz la caz dacă se impune sau nu liberarea condiționată a condamnatului ce execută o pedeapsă cu detențiunea pe viață.

20.În ceea ce privește critica potrivit căreia lipsa unui regulament de aplicare a Legii nr. 254/2013 determină neconstituționalitatea art. 55^1 din acest act normativ, Curtea reține că, prin Decizia nr. 648 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 7 decembrie 2016, a constatat că prin art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2014 pentru luarea unor măsuri de implementare necesare aplicării Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru implementarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2014, după alin. (1) al art. 188 din Legea nr. 254/2013 s-a introdus un nou alineat, alin. (2), care prevede aplicabilitatea actelor normative existente până la intrarea în vigoare a actelor normative subsecvente, emise în executarea Legii nr. 254/2013, în măsura în care nu contravin acesteia, tuturor unităților penitenciare, centrelor educative, centrelor de detenție, centrelor de reținere și arestare preventivă, precum și centrelor de arestare preventivă. Competența de a interpreta și aplica prevederile art. 188 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 revine însă judecătorului a quo învestit cu soluționarea litigiului.

21.De altfel, Curtea a constatat că, prin Hotărârea nr. 157/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 11 aprilie 2016, Guvernul a aprobat Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Hotărârea Guvernului nr. 157/2016 prevăd că, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013, se adoptă, pe de o parte, ordinele ministrului justiției, ordinul ministrului afacerilor interne și deciziile directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, iar, pe de altă parte, regulamentele de ordine interioară din toate locurile de deținere, iar, potrivit art. 2 alin. (3) din aceeași hotărâre a Guvernului, până la intrarea în vigoare a actelor normative prevăzute la alin. (1) și (2) se vor aplica prevederile actelor normative existente, în măsura în care nu contravin Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013, tuturor unităților penitenciare, centrelor educative, centrelor de detenție, centrelor de reținere și arestare preventivă, precum și centrelor de arestare preventivă.

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Csampar în Dosarul nr. 10.218/225/2018 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și constată că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 septembrie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Marițiu