Decizie nr. 316 din 5 iunie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 669 alin. (4), art. 638 alin. (1) şi art. 642 din Codul de procedură civilă cu referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, precum şi a prevederilor art. 665 alin. (3) şi (4) teza a doua şi art. 650 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ştefan Săvulescu în Dosarul nr. 2.502/316/2013 al Judecătoriei Târgu Bujor - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 36D/2014 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 171 din 20 martie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 8 ianuarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 2.502/316/2013, Judecătoria Târgu Bujor - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 669 alin. (4), art. 638 alin. (1) şi art. 642 din Codul de procedură civilă cu referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, precum şi a prevederilor art. 665 alin. (3) şi (4) teza a doua şi art. 650 din Codul de procedură civilă.

5.Excepţia a fost ridicată de Ştefan Săvulescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 669 alin. (4) şi art. 638 alin. (1) şi art. 642 din Codul de procedură civilă cu referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 sunt neconstituţionale, întrucât sumele calculate de executorii judecătoreşti cu titlu de onorarii şi alte cheltuieli de executare sunt rezultatul unor înţelegeri de tip cartel, au caracter exorbitant şi fictiv în raport cu munca prestată, împiedicând accesul părţilor la justiţie.

7.Referitor la art. 665 alin. (3) şi (4) teza a doua din Codul de procedură civilă, autorul susţine că aceste prevederi legale sunt neconstituţionale, deoarece executorii judecătoreşti pronunţă încheieri în şedinţă nepublică şi constituie instanţe extraordinare, deşi birourile de executori judecătoreşti funcţionează sub autoritatea Ministerului Justiţiei şi a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

8.De asemenea, arată că prevederile art. 665 alin. (4) din Codul de procedură civilă permit extinderea efectelor încheierii de încuviinţare a executării silite şi asupra actelor viitoare ale executorilor judecătoreşti, inexistente la momentul pronunţării încheierii de încuviinţare, situaţie care contravine ideii de justiţie, executorii judecătoreşti neputând fi învestiţi cu puteri care excedează situaţiilor de fapt examinate de o instanţă judecătorească.

9.În acelaşi timp, susţine că prevederile art. 650 din Codul de procedură civilă, stabilind competenţa teritorială a instanţei de executare pentru judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc, sunt neconstituţionale, întrucât debitorul este pus într-o situaţie de inferioritate, juridică şi economică, faţă de executorul judecătoresc, având în vedere cheltuielile de executare silită, calculate de executor în timpul executării.

10.Judecătoria Târgu Bujor - Secţia civilă apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Încheierea executorului judecătoresc privind stabilirea cheltuielilor de executare poate fi contestată în termen de 5 zile de la comunicare, iar în temeiul art. 669 alin. (4) din Codul de procedură civilă, suspendarea executării în privinţa acestor cheltuieli nu este condiţionată de plata unei cauţiuni. Astfel, justiţiabilul are deschisă o cale de atac, în situaţia în care cheltuielile de executare nu ar fi stabilite conform dispoziţiilor legale, accesul la justiţie al părţilor nefiind restricţionat.

11.De asemenea, stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de executare în funcţie de criteriul extrinsec raportului juridic de executare silită: locul situării biroului executorului judecătoresc, şi nu în funcţie de criteriul intrinsec: domiciliul debitorului, locul situării bunului, al producerii prejudiciului, al executării obligaţiei nu poate duce la concluzia creării unei situaţii defavorabile economic sau juridic pentru debitor, de vreme ce art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă reglementează 3 cazuri de competenţă alternativă, iar alegerea uneia dintre instanţele deopotrivă competente aparţine contestatorului, astfel încât contestaţia la executare poate fi introdusă şi la altă instanţă decât instanţa de executare. Prin urmare, nici în această privinţă, accesul la justiţie nu este restricţionat.

12.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 669 alin. (4), art. 638 alin. (1) şi art. 642 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, faţă de art. 21 alin. (1) şi (3), art. 137 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) şi (2) pct. b) din Constituţie, reţine că dispoziţiile legale criticate reglementează o procedură execuţională, dată în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de executat titluri executorii, între care şi hotărârile judecătoreşti, iar punerea lor în executare se realizează de acesta. Operaţia de actualizare a obligaţiei stabilite în bani, efectuată de acesta, întruneşte elementele unui act juridic administrativ, împotriva căruia persoana care se consideră vătămată în drepturile sale - debitorul sau creditorul obligaţiei de plată - are deschisă calea contestaţiei la executare.

14.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 665 alin. (3) şi (4) teza a doua din Codul de procedură civilă, faţă de art. 124, art. 126 alin. (1) şi art. 127 din Constituţie, şi a art. 650 din Codul de procedură civilă în raport cu art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, arată că, chiar dacă executarea hotărârii este circumscrisă noţiunii de "proces", nimic nu susţine teza potrivit căreia această activitate trebuie îndeplinită tot de instanţa care a soluţionat litigiul, cu atât mai mult cu cât punerea în executare a hotărârii aparţine sferei administrative a procesului civil. Astfel, este evident că executorul judecătoresc nu realizează o activitate jurisdicţională, ci execută întocmai dispoziţiile judecătorului, cuprinse în hotărârea instanţei, potrivit competenţelor atribuite de lege. Totodată, prin intermediul prevederilor legale criticate, legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale menite să facă posibilă realizarea efectivă a dreptului chiar şi în cazurile în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu. Astfel, executarea silită intervine numai în cazul neexecutării de bunăvoie a măsurilor dispuse de judecător, fără a se încălca dispoziţiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 631 din 26 iunie 2007 şi Hotărârea din 19 martie 1997 pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Hornsby împotriva Greciei.

15.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

16.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

17.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 669 alin. (4), art. 638 alin. (1) şi art. 642 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, "cu referire" la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, precum şi prevederile art. 665 alin. (3) şi (4) teza a doua şi art. 650 din Codul de procedură civilă.

18.Din motivarea excepţiei, Curtea constată că autorul acesteia a înţeles să invoce, în susţinerea neconstituţionalităţii art. 638 alin. (1), art. 642 şi art. 669 alin. (4) din Codul de procedură civilă, prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege care are următorul cuprins: "Actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competenţelor legale, purtând ştampila şi semnătura acestuia, precum şi numărul de înregistrare şi data, este act de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege."

19.De asemenea, din examinarea criticii de neconstituţionalitate a art. 665 alin. (4) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, în realitate, aceasta vizează teza a treia a textului de lege menţionat de lege (şi nu teza a doua, astfel cum a specificat autorul excepţiei).

20.În aceste condiţii, Curtea reţine ca obiect al excepţiei prevederile art. 638 alin. (1), art. 642, art. 650, art. 665 alin. (3) şi alin. (4) teza a treia şi art. 669 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Prevederile de lege criticate din Codul de procedură civilă au următorul cuprins:

–Art. 638 alin. (1): "Sunt, de asemenea, titluri executorii şi pot fi puse în executare silită:

1.încheierile şi procesele-verbale întocmite de executorii judecătoreşti care, potrivit legii, constituie titluri executorii;

2.înscrisurile autentice;

3.titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie.";

–Art. 642 - Desfiinţarea titlului executoriu

Dacă s-a desfiinţat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept, dacă prin lege nu se prevede altfel. În acest caz, sunt aplicabile dispoziţiile privitoare la întoarcerea executării.";

–Art. 650 - Instanţa de executare

"(1) Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

(2)Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

(3)Hotărârile pronunţate de instanţa de executare sunt executorii şi pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.";

–Art. 665 alin. (3), (4) teza a treia: (3) "Încheierea va cuprinde, în afara menţiunilor prevăzute la art. 233 alin. (1), arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviinţat urmărirea, când s-a încuviinţat urmărirea silită a bunurilor debitorului, modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta, şi autorizarea creditorului să treacă la executarea silită a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu.

(4)[...] De asemenea, încuviinţarea executării silite se extinde şi asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.";

–Art. 669 alin. (4): "Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta. Dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privinţa acestor cheltuieli de executare nu este condiţionată de plata unei cauţiuni".

21.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1) privind instanţele judecătoreşti, art. 127 privind caracterul public al dezbaterilor, art. 133 alin. (1) privind rolul şi structura Consiliului Superior al Magistraturii, art. 135 alin. (1) şi (2) lit. b) privind economia şi art. 137 alin. (1) privind sistemul financiar.

22.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare (a se vedea Decizia nr. 171 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 19 mai 2014).

23.Cu acel prilej, analizând critica de neconstituţionalitate potrivit căreia sumele calculate de executorii judecătoreşti cu titlu de onorarii şi alte cheltuieli de executare au caracter exorbitant şi sunt fictive, fiind astfel împiedicat accesul liber la justiţie al părţilor, Curtea nu a constatat încălcarea art. 21 alin. (1)-(3), art. 137 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) din Constituţie.

24.Curtea a statuat că executorii judecătoreşti sunt învestiţi să efectueze un serviciu de interes public, şi anume executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii, îndeplinind acte de autoritate publică, care au forţa probantă specifică unui asemenea act. Potrivit art. 60, coroborat cu art. 61 din Legea nr. 188/2000, actele executorilor judecătoreşti sunt supuse controlului instanţelor judecătoreşti competente, cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare având deschisă calea contestaţiei la executare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

25.Mai departe, Curtea a constatat că prevederile legale criticate reglementează o procedură execuţională, în cadrul căreia executorul judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de executat titluri executorii. Operaţia de actualizare a obligaţiei stabilite în bani, efectuată de executorul judecătoresc, întruneşte elementele unui act juridic administrativ, împotriva căruia persoana care se consideră vătămată în drepturile sale - creditorul sau debitorul obligaţiei de plată - poate formula contestaţie la executare, iar până la soluţionarea contestaţiei, instanţa judecătorească poate dispune suspendarea executării (în acest sens a se vedea şi Decizia nr. 1.339 din 9 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 11 februarie 2009).

26.În acest context, Curtea a reamintit că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Pe cale de consecinţă, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, principiul accesului liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege. (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

27.În ceea ce priveşte critica adusă dispoziţiilor art. 665 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reţinută, de vreme ce textul criticat se referă la încheierile instanţei de executare prin care s-a soluţionat cererea de încuviinţare a executării silite, şi nu la încheierile executorilor judecătoreşti.

28.Mai mult, executorul judecătoresc nu realizează o activitate jurisdicţională, ci doar execută întocmai dispoziţiile judecătorului, cuprinse în hotărârea instanţei.

29.Distinct de acestea, Curtea subliniază că executorii judecătoreşti nu fac parte din puterea judecătorească şi nu poate reţine că, prin textele criticate, executorii judecătoreşti ar fi dobândit atribuţii de realizare a justiţiei.

30.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 665 alin. (4) teza a treia din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut că, potrivit art. 638 din Codul de procedură civilă, caracterul de titlu executoriu al unei încheieri sau al unui proces-verbal întocmit de executorul judecătoresc trebuie să fie expres prevăzut în lege. Astfel, spre exemplu, sunt titluri executorii: încheierile, emise de executor la cererea creditorului, de actualizare a sumelor din titlul executoriu (art. 628), încheierile executorului judecătoresc pentru sumele reprezentând cheltuielile de executare (art. 669), procesul-verbal de licitaţie prin care executorul stabileşte suma datorată de fostul adjudecatar care nu a depus preţul în termen (art. 849).

31.Curtea a statuat că stabilirea cheltuielilor de executare printr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, încheiat de executorul judecătoresc, nu este un act arbitrar al acestuia, ci, potrivit chiar reglementării criticate, are loc pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Sub imperiul reglementării deduse controlului, procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc nu scapă controlului instanţelor de judecată, iar întocmirea acestuia, în condiţiile prevăzute de lege, nu lezează în niciun fel accesul liber la justiţie, câtă vreme împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, ceea ce oferă toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi (în acest sens a se vedea şi Decizia nr. 206 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 5 iunie 2003).

32.În fine, referitor la pretinsa contrarietate dintre prevederile art. 650 din Codul de procedură civilă şi dispoziţiile din Legea fundamentală privind accesul liber la justiţie şi unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, Curtea a constatat că normele de lege criticate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Astfel, Curtea a reţinut că, în acord cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, prevederile de lege criticate dau expresie voinţei legiuitorului, care, în noul Cod de procedură civilă, a stabilit instanţa de executare în funcţie de biroul executorului judecătoresc care face executarea, iar nu în funcţie de domiciliul debitorului.

33.Curtea Constituţională a statuat, în jurisprudenţa sa constantă, că principiul egalităţii presupune existenţa unor situaţii identice, la care trebuie să se aplice un regim juridic identic; or, în speţă, debitorul şi executorul judecătoresc nu se găsesc în situaţii juridice identice, astfel încât tratamentul juridic distinct este pe deplin justificat.

34.Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

35.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ştefan Săvulescu în Dosarul nr. 2.502/316/2013 al Judecătoriei Târgu Bujor - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 638 alin. (1), art. 642, art. 650, art. 665 alin. (3) şi (4) teza a treia şi art. 669 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Bujor - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 iunie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Gagu