Decizie nr. 512 din 12 decembrie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a dispoziţiilor articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 117/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi pentru modificarea art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Johanna Goth în Dosarul nr. 7.733/2/2012 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 277D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus la dosarul cauzei un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, în condiţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât litigiul vizează obligarea conducătorului Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la plata amenzii cominatorii pentru nepunerea în executare a hotărârii prin care autorul excepţiei de neconstituţionalitate este îndreptăţit la emiterea titlului. În acest sens, consideră că dispoziţiile legislative criticate sunt cele care permit instanţei judecătoreşti învestite să aprecieze dacă atitudinea autorităţii este culpabilă sau nu.

Pe fondul cauzei pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că dispoziţiile legale criticate au mai fost examinate, de exemplu prin Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011 şi Decizia nr. 168 din 28 februarie 2012. De asemenea, Curtea a mai examinat dispoziţiile legale criticate din perspectiva criticii privind încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii şi a reţinut prin Decizia nr. 742 din 20 septembrie 2012 că acestea sunt norme de procedură de imediată aplicare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3.120 din 8 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7.733/2/2012/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 117/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi pentru modificarea art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Johanna Goth într-o cauză privind aplicarea, în temeiul art. 24 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a unei sancţiuni pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât dispun nu numai pentru viitor, dar produc şi efecte retroactive, întrucât prin suspendarea tuturor procedurilor de stabilire şi acordare a măsurilor reparatorii lipsesc de eficienţă juridică toate actele care au fost emise anterior intrării lor în vigoare.

De asemenea, se mai arată că se creează o discriminare între justiţiabilii ale căror dosare de despăgubire au fost soluţionate şi au primit măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 şi a Legii nr. 247/2005, înainte de intrarea în vigoare a dispoziţiilor legale criticate, şi justiţiabilii ale căror dosare de despăgubire nu au fost încă soluţionate până la această dată. Totodată, susţine că există o discriminare între beneficiarii Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, respectiv ai Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care procedurile de stabilire şi acordare a despăgubirilor sunt suspendate prin prevederile legale criticate, şi beneficiarii Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi cei ai Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, asupra cărora suspendarea nu şi-a produs efecte.

Astfel, sunt privilegiaţi justiţiabilii cărora le-au fost soluţionate dosarele înainte de intrarea în vigoare a dispoziţiilor legale criticate, precum şi beneficiarii Legii nr. 9/1998 şi ai Legii nr. 290/2003.

Se mai susţine că suspendarea procedurilor de stabilire şi acordare a măsurilor reparatorii încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât lipsesc justiţiabilii de posibilitatea de a mai formula cereri de chemare în judecată împotriva Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

De asemenea, susţine că refuzul nejustificat al autorităţilor implicate în procesul de retrocedare de a emite anumite acte sau de a efectua anumite operaţiuni într-un termen rezonabil reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal arată că textele legale criticate prevăd că procedurile administrative prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005 se suspendă până la 15 mai 2013. Cum obiect al cauzei aflate pe rolul instanţei de fond îl reprezintă cenzurarea atitudinii autorităţilor publice implicate în procedurile de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr. 247/2005, deoarece nu a fost pusă în executare o decizie irevocabilă prin care au fost obligate la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, se constată că dezlegarea în această cauză depinde de soluţia ce va fi dată în cazul excepţiei de neconstituţionalitate.

În ceea ce priveşte constituţionalitatea textelor legale criticate, arată că excepţia este neîntemeiată, textele legale nu încalcă principiul neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, nici principiul egalităţii în drepturi, aşa cum prevede art. 16 din Constituţie, nici accesul liber la justiţie, astfel cum este reglementat în art. 21 din Legea fundamentală şi nici dreptul de proprietate privată, drept prevăzut de art. 44 din Constituţie.

Prin actele normative care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, legiuitorul a dorit suspendarea procedurilor administrative de acordare a despăgubirilor potrivit Legii nr. 247/2005, pe de o parte, pentru a da posibilitatea implementării măsurilor dispuse prin Hotărârea-pilot pronunţată la 12 octombrie 2010 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României şi, pe de altă parte, pentru a putea fi identificate posibilităţile de acordare a despăgubirilor.

Prin aceste prevederi nu se neagă dreptul celor cărora legea le-a recunoscut posibilitatea primirii de despăgubiri, măsura suspendării fiind temporară.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii în materie, respectiv Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012, Decizia nr. 979 din 22 noiembrie 2012 şi Decizia nr. 802 din 27 septembrie 2012.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Arată, în esenţă, că criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 21 şi art. 44 din Constituţie nu pot fi reţinute, întrucât legiuitorul a optat pentru suspendarea procedurilor administrative de acordare a despăgubirilor potrivit Legii nr. 247/2005, pe de o parte, pentru a da posibilitatea implementării măsurilor dispuse prin hotărârea-pilot pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României şi, pe de altă parte, pentru a putea fi identificate posibilităţile de acordare a despăgubirilor. Astfel, autoarea excepţiei beneficiază în continuare de dreptul său de proprietate garantat de Constituţie, fără ca acesta să fie restrâns, prevederile legale criticate reglementând cu privire la procedura prin care acesta poate fi valorificat, nu cu privire la substanţa sa.

În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, constată că prevederile de lege criticate se aplică tuturor persoanelor vizate de ipoteza normelor juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Suspendarea, pe o perioadă determinată, a emiterii titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu duce la crearea unui tratament discriminatoriu în exercitarea acestui drept, cu atât mai mult cu cât măsura contestată urmăreşte identificarea posibilităţilor de acordare a despăgubirilor.

Totodată, apreciază că nu se poate reţine nici încălcarea principiului neretroactivităţii legii, întrucât soluţia legislativă criticată reprezintă o normă temporară care nu aduce atingere substanţei dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligaţia statului urmând a se executa după acest termen.

De asemenea, invocă şi jurisprudenţa Curţii în materie, respectiv Decizia nr. 723 din 5 iulie 2012, Decizia nr. 979 din 22 noiembrie 2012 şi Decizia nr. 802 din 27 septembrie 2012.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 15 martie 2012, ale art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, precum şi ale dispoziţiilor art. I şi II (şi nu art. 1 şi 2, cum în mod eronat s-a indicat în actul de sesizare a Curţii Constituţionale) din Legea nr. 117/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente şi pentru modificarea art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 6 iulie 2012.

În realitate, având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază", obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 şi articolul unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012.

Textele de lege criticate au următorul conţinut:

–Art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010:

(1)Se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, până la data de 15 mai 2013.

(2)Persoanele care, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, au optat pentru acordarea titlurilor de plată, dar acestea nu a fost emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pot opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea». Persoanele care nu optează pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul «Proprietatea» vor primi titluri de plată după expirarea perioadei de suspendare prevăzute la alin. (1), potrivit procedurii stabilite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.;

–Articolul unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012:

(1)La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII «Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor întocmeşte şi ţine la zi evidenţa dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentaţia existentă în aceste dosare în vederea soluţionării legale a cererilor de despăgubire şi ia măsurile necesare în scopul inventarierii şi arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptăţite.

În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională reţine următoarele:

1.Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză prin care s-a solicitat aplicarea, în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a unei amenzi, prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti.

Astfel, în ceea ce priveşte fondul cauzei ce a constituit Dosarul nr. 486/46/2011, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, la data de 3 august 2001, soţul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate (decedat ulterior) a depus notificarea nr. 365 la Prefectura Judeţului Timiş prin care a solicitat despăgubiri pentru un imobil compus din teren şi construcţie aferentă preluat în mod abuziv prin Decretul nr. 189/1949.

În data de 24 septembrie 2009, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a emis Decizia nr. 277 prin care se propunea acordarea de măsuri reparatorii, în conformitate cu art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru teren. Pentru construcţie sa declinat competenţa în favoarea primarului municipiului Timişoara.

Decizia nr. 277 a fost înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituindu-se Dosarul nr. 46.090/CC în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor şi acordării acestora, conform dispoziţiilor titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Întrucât Comisia nu a demarat procedurile în vederea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, la data de 6 aprilie 2011, a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi statul român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Curtea de Apel Piteşti pronunţând Sentinţa nr. 273/F/CONT/11 mai 2011, rămasă definitivă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1.604 din 23 martie 2012.

Prin Sentinţa nr. 273/F/CONT/11 mai 2011, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 486/46/2011, având ca obiect refuzul soluţionării unei cereri, s-a dispus obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Prin aceeaşi sentinţă, Curtea de Apel Piteşti a respins cererea privind plata daunelor cominatorii, arătând că reclamanta are posibilitatea ca, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, să solicite aplicarea art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Întrucât instituţiile pârâte nu au pus în executare dispozitivul Sentinţei nr. 273/F/CONT/11 mai 2011 în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a formulat acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16 octombrie 2012, prin care a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, statul român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi pe preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând, în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, amendarea conducătorului autorităţii pârâte şi a Comisiei pentru neexecutarea Sentinţei civile nr. 273/F/CONT/11 mai 2011, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, şi obligarea pârâţilor la plata unor despăgubiri pentru întârziere. Acţiunea formează obiectul cauzei în Dosarul nr. 7.733/2/2012 în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

Astfel, la data de 24 octombrie 2012 reclamanta a depus o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.

La 31 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti îşi declină competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Piteşti, având în vedere art. 2 alin. (1) lit. ţ) şi art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv că prin instanţă de executare se înţelege instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ.

Prin Încheierea din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Piteşti a respins, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, întrucât apreciază că declararea ca neconstituţionale a dispoziţiilor legale menţionate nu ar avea nicio înrâurire asupra cauzei, câtă vreme, în speţă, obiectul îl reprezintă aplicarea prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar soluţia dată de Curtea Constituţională asupra excepţiei de neconstituţionalitate nu ar influenţa în niciun fel sentinţa ce se va pronunţa de instanţă.

Împotriva acestei încheieri, autoarea excepţiei a declarat recurs, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că există legătură între soluţionarea ce se va da în cadrul litigiului şi soluţia ce va fi pronunţată de Curtea Constituţională şi, în consecinţă, a admis recursul, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că textele legale criticate prevăd că procedurile administrative prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005 se suspendă până la 15 mai 2013. Cum obiect al cauzei aflate pe rolul instanţei de fond îl reprezintă cenzurarea atitudinii autorităţilor publice implicate în procedurile de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr. 247/2005, deoarece nu a fost pusă în executare o decizie irevocabilă prin care au fost obligate la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, instanţa de recurs a constatat că soluţia litigiului de fond depinde de soluţia ce va fi dată în cazul excepţiei de neconstituţionalitate.

2.Temeiul legal în baza căruia s-a formulat cererea de chemare în judecată are în vedere situaţia în care în sarcina unei autorităţi publice a fost instituită obligaţia de a face constând în încheierea, înlocuirea sau modificarea unui act administrativ, eliberarea unui alt înscris ori efectuarea anumitor operaţiuni administrative, fiind astfel un mijloc de constrângere a conducătorilor autorităţilor publice în vederea executării hotărârilor care dispun în acest sens, conferind eficacitate în ceea ce priveşte ducerea la îndeplinire a acestora.

Procedura contenciosului administrativ are un caracter special, completându-se cu regulile procedurii civile, şi dă expresie prevederilor art. 52 din Constituţie, oferind cadrul constituţional al protejării cetăţenilor în faţa eventualelor abuzuri ale autorităţilor publice.

Astfel, legiuitorul a stabilit că executarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au instituit în sarcina autorităţilor publice anumite obligaţii de "a face" trebuie să fie realizată într-un anumit termen, fie cel precizat în cuprinsul hotărârii, potrivit art. 18 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fie, în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia.

Amenzile cominatorii stabilite la art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezintă o sancţiune procedurală pecuniară aplicată de instanţă în scopul asigurării executării hotărârii. Legiuitorul a considerat necesar să instituie un astfel de mijloc de constrângere pentru a conferi eficacitate înseşi instituţiei contenciosului administrativ, a cărei finalitate ar fi iluzorie în absenţa unei sancţiuni pentru neexecutarea voluntară a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie.

Prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 s-au suspendat pe o perioadă de 2 ani, de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, respectiv de la data de 1 iulie 2010, emiterea titlurilor de plată prevăzute în titlul VII al Legii nr. 247/2005. Pe perioada de suspendare valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a făcut prin conversia lor în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea", corespunzător sumei pentru care s-a formulat opţiunea.

Persoanele care au optat pentru emiterea titlurilor de plată, dar care nu au fost emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor până la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, puteau opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea".

Cei care nu au optat pentru această conversie erau îndreptăţiţi să primească titlul de plată după expirarea perioadei de suspendare.

Prin alin. (1) al articolului unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012, înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 117/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 6 iulie 2012, s-a prevăzut că pe o perioadă de 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă, respectiv de la data de 15 martie 2012, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri prevăzute de titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Prin art. I din Legea nr. 117/2012 a fost aprobată, cu modificări, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012. Astfel s-a prevăzut că suspendarea stabilită iniţial prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 operează până la data de 15 mai 2013.

Prin art. II al Legii nr. 117/2012 a fost modificat art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.

Astfel, emiterea titlurilor de plată a fost suspendată până la 15 mai 2013.

La fel ca şi în reglementarea iniţială, persoanele care au optat pentru acordarea titlurilor de plată, care nu au fost emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, puteau opta pentru conversia titlurilor de despăgubire în acţiuni emise de Fondul "Proprietatea".

Cei care nu au optat pentru această conversie primeau titlul de plată după expirarea perioadei de suspendare.

Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constituţie, republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comună din data de 17 aprilie 2013. Legea nr. 165/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013.

Prin această lege se reglementează sistemul de compensare prin puncte, aplicabil atât în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv nu mai este posibilă, nici pe acelaşi amplasament şi nici pe un altul, cât şi în situaţia în care fostul proprietar sau moştenitorii acestuia a/au înstrăinat drepturile care i/li se cuvin.

Totodată, prin Legea nr. 165/2013 se abrogă dispoziţiile referitoare la măsurile instituţionale, la procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, precum şi la valorificarea titlurilor de despăgubire şi stabilirea algoritmului de atribuire a acţiunilor emise de Fondul "Proprietatea", cuprinse în titlul VII Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005.

Astfel, dată fiind intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, procedura de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres de art. 4 din lege.

În concluzie, Legea nr. 165/2013 a fost adoptată în vederea remedierii sistemului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, în contextul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, a acordat statului român un termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a acesteia, termen prelungit succesiv până la data de 12 mai 2013 în vederea "adoptării de către autorităţile române a unor măsuri capabile să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparaţie" (paragraful 241 al Hotărârii-pilot).

3.Curtea reţine că litigiul având ca obiect obligaţia de a face a fost soluţionat de Curtea de Apel Piteşti, care, prin Sentinţa nr. 273/F/CONT/11 mai 2011, a dispus obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Prin aceeaşi sentinţă, Curtea de Apel Piteşti a respins cererea privind plata daunelor cominatorii, arătând că reclamanta are posibilitatea ca, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, să solicite aplicarea art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Aşa fiind, doar aplicarea amenzii constituie, în prezent, fondul dosarului supus judecăţii în faţa instanţei de contencios administrativ, în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate.

Astfel, Curtea constată că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele prevederi legale "care au legătură cu soluţionarea cauzei". O decizie a Curţii Constituţionale nu ar produce niciun efect în speţă, întrucât este evidentă lipsa legăturii dintre obiectul excepţiei şi cel al cauzei aflate pe rolul instanţei a quo. Din cauza faptului că procedura de evaluare şi emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire a fost suspendată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nu a emis o astfel de decizie. Aşadar, acesta a acţionat în temeiul unei prevederi legale care se bucură pe perioada dată de prezumţia de constituţionalitate. Or, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, de la data publicării, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, o eventuală admitere a excepţiei de neconstituţionalitate neavând nicio înrâurire asupra aplicării amenzii în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pe perioada cât textele contestate au făcut parte din fondul activ al legislaţiei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Johanna Goth în Dosarul nr. 7.733/2/2012 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin